Acţiune în constatare. Decizia nr. 116/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 116/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-02-2015 în dosarul nr. 116/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 116/R
Ședința publică de la 23 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător C. Ș.
Judecător C. E. C.
Grefier G. G.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorul B. I. G. împotriva deciziei civile nr.2126 din 4 decembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 12 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru 18 februarie 2015.
CURTEA
Constată că prin decizia civilă nr. 2126/R din 4 decembrie 2013, Curtea de Apel B. a admis în parte recursul declarat de pârâta S.C. C. I. SRL împotriva deciziei civile nr. 255/18 Iunie 2013 pronunțată de Tribunalul B., pe care a modificat-o în parte și a obligat pârâta să plătească reclamanților C. D. și C. S. R. suma de 91.493 RON, în loc de 1._ ROL, reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației calculată de la data efectuării raportului de expertiză (09.06.2003) și până la data de 24.01.2011.
A menținut restul dispozițiilor deciziei și a obligat intimatul C. S. R. să plătească recurentei suma de 2926 RON, cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Autorii reclamanților au intrat în posesia imobilului în litigiu în baza ordinelor de repartiție nr. 175/03.09.1992, respectiv nr.176/04.09.1992 cu condiția refacerii imobilului, astfel cum reiese din adresa emisă de Primăria Municipiului București și aflată la fila 73 din dosarul nr._/1999 al Judecătoriei sectorului 1 București., iar la data de 07.02.1994 li s-a încheiat reclamanților Gădina C. și ASOCIAȚIA JILAVA "89 RĂNIȚI ȘI REȚINUTI" contractul de închiriere nr. 0044, imobilul fiind la data repartizării și încheierii contractului de închiriere în proprietatea Statului Român
Prin sentința civilă nr. 8895/24.09.1996 a Judecătoriei sector 1 București foștii proprietari, autorii pârâtei . au redobândit imobilul în proprietate, iar la data de autorii reclamanților au fost evacuați din imobil la data de 09.12.2010.
În concluziile raportului de expertiză se arată că „imobilul în cauză nu a fost refăcut, ci s-au executat de către reclamante numai lucrări de reparații, înlocuiri parțiale de elemente de construcții și instalații, cât și amenajări în scopul noii destinații a imobilului de spații comerciale și de agrement”, valoarea lucrărilor efectuate de către autorii reclamanților fiind de 1._ rol, valoare ce includea contravaloarea materialelor folosite și a manoperei.
Condițiile pentru intentarea acțiunii de in rem verso în restituirea îmbogățirii fără justă cauză sunt întrunite în cauză.
Patrimoniul pârâtei ., care preia prin cesiunea de drepturi litigioase poziția proprietarilor cărora li s-a restituit imobilul, s-a mărit prin dobândirea imobilului în litigiu, cu îmbunătățirile aduse de reclamanți acestora.
Patrimoniul reclamanților C. D. și C. S. R., care preiau prin cesiunea de drepturi litigioase poziția chiriașilor care au adus îmbunătățiri imobilului, a scăzut prin cheltuielile necesare și utile efectuate la imobil, între mărirea și micșorarea celor două patrimonii existând legătură.
Autorii reclamanților au executat lucrări de reparare, amenajare, construire în perioada 1992-1995 când erau chiriași în imobilul repartizat cu condiția refacerii acestuia, lucrări care nu au fost revendicate de alte persoane.
Faptul că au renunțat la proba cu facturi, contracte, devize lucrări nu este relevant întrucât la stabilirea valorii lucrărilor nu s-au avut în vedere aceste înscrisuri și nu duce la concluzia că lucrările nu ar fi fost efectuate de autorii reclamanților în condițiile în care autorii reclamanților au avut folosința imobilului în litigiu în perioada 1992-1995, perioadă în care au fost realizate investițiile descrise în raportul de expertiză, iar aceste investiții nu au fost revendicate de alte persoane, situație confirmată de depozițiile martorilor audiați în cauză Adma M., L. I. D. I. filele 39-42, dosar_/1999, și din interogatoriul C. G. al Municipiului București fila 53 din același dosar.
Nu există un temei legal pentru mărirea patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și nu există un alt mijloc juridic pentru recuperarea cheltuielilor de către cel care și-a micșorat patrimoniul a pierderii suferite.
Dispozițiile art. 9 lit. b și c din contractul de închiriere care prevăd obligația chiriașilor să execute lucrări de întreținere reparații, pe cont propriu și fără pretenții de compensare la partea de construcții, la instalații de încălzire, la instalația sanitară, la instalațiile electrice nu sunt opozabile proprietarilor care și-au recuperat imobilul și în consecință nici pârâtei . nefiind părți contractante, cuantumul chiriei perceput de Statul Român nefiind pentru același motiv relevant.
Valoarea lucrărilor s-a stabilit prin expertiza efectuată în anul 2003, neavându-se în vedere situația de la nivelul anului 2007 când pârâta a cumpărat imobilul întrucât prin cesiunea de drepturi litigioase pârâta preia poziția foștilor proprietari care au redobândit imobilul, deci mărirea patrimoniului cedenților la introducerea acțiunii este relevant .
În ceea ce privește lucrările de la lit. A, corect instanța de apel a înlăturat punctele A.1.10, A.1.11 A.1.12, și A.1.16 constând în reparații tencuieli la tavan, reparații tencuieli interioare la pereți, reparații la tencuieli exterioare stropite și transport moloz, nu pot fi puse în sarcina proprietarului deoarece reprezintă reparații locative, de simplă întreținere ce revin în sarcina chiriașului, planșeul fiind lucrare necesară, întrucât planșeul a fost distrus în urma cutremurului din anul 1997 .
Susținerile pârâtei privind necesitatea înlăturării unor lucrări de la lit. a ce reprezintă reparații și refaceri elemente sunt neîntemeiate. Repararea sobei de teracotă a fost necesară, lucrările privind șarpanta, învelitoarea, jgheaburile au fost lucrări necesare la acoperișul care a fost deteriorat la cutremur, înlocuirea planșeului peste subsol a fost necesară, acesta căzând la cutremur, fiind degradate și necesar a fi reparate și planșeele peste parter și etaj și implicit și pardoselile, reparațiile la ferestre interioare și ușile interioare deteriorate au fost necesare.
Cu privire la lucrările de amenajare efectuate la imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56 de la lit B a anexei 1 s-a avut în vedere raportul de expertiză efectuat în cauză.
Din suma totală de 1._ ROL la care a fost obligată pârâta prin decizia instanței de apel se scade suma de_ ROL ce reprezintă valoarea lucrărilor care vor fi înlăturate ca nefiind necesare sau utile, rezultând suma de_ RON valoare investiții la care va fi obligată pârâta. Pârâta a fost obligată la restituire doar în măsura creșterii patrimoniului său.
Constatarea Tribunalului privind calitatea reclamanților C. D. și C. S. R. de constructori de rea credință are putere de lucru judecat, prin neapelarea deciziei instanței de apel de către reclamanți, nemaiputând fi pusă în discuție.
Susținerile intimaților privind greșita calificare a anumitor lucrări ca și lucrări de reparații și simplă întreținere de către tribunal nu vor fi analizate în lipsa apelării deciziei instanței de apel.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare contestatorul B. I. G., întemeiată pe dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 și art. 318 Cod procedură civilă, iar în dezvoltarea motivelor contestației, se arată că procedura de citare cu contestatorul – în calitate de moștenitor legal al defunctei C. D., pe tot parcursul procesului, nu a fost îndeplinită legal, în sensul că nu a fost introdus în cauză. Neîndeplinirea acestor condiții, ce echivalează cu nelegalitatea citării, se soldează, conform art. 89 cod procedură civilă, cu nulitatea absolută a sentinței pronunțate.
Față de dispozițiile art. 105 alin. 1 Cod procedură civilă, consideră că i s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei contestate, vătămare prevăzută de lege, fiind încălcate principiile contradictorialității și dreptului la apărare.
Contestatorul a înțeles să invoce în cadrul contestației în anulare și motivul prevăzut de art.318 cod procedură civilă, în sensul că decizia atacată este rezultatul unei greșeli materiale întrucât instanța nu și-a îndeplinit rolul activ prin introducerea în cauză a moștenitorilor legali și nu a luat măsurile legale ce se impuneau, respectiv suspendarea cauzei în temeiul art. 243 pct. 1 cod procedură civilă.
În fapt, la data de 14.09.2013, a încetat din viață sora contestatorului, numita C. D.. Datorită faptului că este singurul moștenitor, contestatorului i s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 10/12.11.2013, precum și un certificat de moștenitor suplimentar, nr. 14/20.11.2013, prin care i s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra apartamentului din București, ., sector 5.
Anterior decesului, sora contestatorului a avut o relație de concubinaj cu intimatul C. S. R. – cu ani în urmă fiind și căsătorită cu acesta, însă de trei ani erau divorțați.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul C. S. R. a invocat excepția tardivității contestației în anulare, întrucât aceasta a fost promovată după data la care hotărârea a fost adusă la îndeplinire prin executare.
De asemenea, intimatul a invocat excepția lipsei calității procesuale active și excepția lipsei de interes a contestatorului.
Analizând cu precădere excepția tardivității contestației, Curtea reține că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Sub acest aspect, sunt aplicabile prevederile art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă, potrivit cărora „contestația în anulare se poate face oricând în timpul executării silite, iar în timpul ei până la împlinirea termenului stabilit la art. 401 alin. 1 lit. b) sau c)” adică până la comunicarea actelor de înființare a executării silite către debitor. „Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre dar nu mai mult de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”.
În speță, prin decizia ce face obiectul contestației în anulare, s-a dispus modificarea hotărârii pronunțate în apel, iar societatea pârâtă a fost obligată la plata unei sume de bani reprezentând despăgubiri, ceea ce face ca această hotărâre să fie una susceptibilă de executare silită, astfel că atrage aplicabilitatea primei teze din prevederile art. 319 alin. 2 Cod procedură civilă. Potrivit acestor prevederi, contestația poate fi făcută până la împlinirea termenului stabilit de art. 401 alin. 1 lit. b și c, respectiv până la primirea înștiințării de înființare a popririi ori a somației de executare de către debitori.
Întrucât contestatorul B. I. G. nu a fost parte la judecata acțiunii soluționate prin decizia contestată, acesta nu a fost parte nici în dosarul de executare silită nr. 252/2013 al B.E.J. București D.C. D..
Această executare silită a fost începută la data de 28.08.2013, când creditoarea C. D. era în viață, decesul acesteia intervenind la data de 14.09.2013. De asemenea, executarea silită a încetat prin realizarea integrală a creanței prin încheierea din 3.07.2014 ( fila 80 și 93 dosar), adică înainte de înregistrarea prezentei contestații în anulare.
Or, din interpretarea prevederilor art. 319 cod procedură civilă, rezultă cu certitudine că o contestație în anulare nu poate fi formulată dincolo de momentul încetării fazei de executare silită a hotărârii ce face obiectul contestației.
Mai mult decât atât, curtea reține că art. 317 pct. 1 cod procedură civilă nu are în vedere ipoteza în care partea care a avut interesul să participe într-un litigiu, nu a fost introdusă în cauză, această parte putând invoca doar inopozabilitatea hotărârii.
De altfel, decizia contestată prezintă un titlu de creanță pentru cei doi reclamanți C. D. și C. S. R., care îi conferă moștenitorului legal al defunctei C. D. un drept de creanță, iar executarea acestei hotărâri nu face obiectul prezentei contestații.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 cod procedură civilă, contestația în anulare va fi respinsă ca tardivă, excepție ce face de prisos analiza celorlalte excepții și a însăși contestației în anulare.
În baza art. 274 cod procedură civilă, contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariul apărătorului ales și a cheltuielilor de deplasare în fața instanței.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardivă contestația în anulare formulată de contestatorul B. I. G. împotriva deciziei civile nr. 2126/R/04.12.2014 a Curții de Apel B..
Obligă pe contestator să plătească intimatului C. S. R. suma de 2019 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.02.2015.
Președinte, A. P. | Judecător, C. Ș. | Judecător, C. E. C. |
Grefier, G. G. |
| ← Acţiune pauliană. Decizia nr. 252/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 52/2015. Curtea de... → |
|---|
