Legea 10/2001. Decizia nr. 73/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 73/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 73/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 73/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 02 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. E. C. - judecător
Judecător: M. C. T.
Judecător: N. G.
Grefier: N. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., împotriva deciziei civilenr.707/A din data de 11 noiembrie 2014 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 2 februarie 2015.
CURTEA :
Constată că prin sentința civilă nr._/20.11.2013 a Judecătoriei B., s-a admis acțiunea formulată de reclamanții S. P., M. E. și S. E., S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA REGIONALĂ GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., și în consecință s-a dispus obligarea STATULUI ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE să plătească reclamanților suma de 35 700 euro, în echivalent lei la data plății, cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 2100 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată .
Prin decizia civilă nr.707/A din 11.11.2014 pronunțată de Tribunalul B., s-a respins apelul formulat de către apelanta S. Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGRFP, împotriva sentinței civile nr._/20.11.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații S. P., M. E. și Saub E., ca fiind nefondat.
A fost obligată apelanta la plata sumei de 2.500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul S. P., și la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul S. N., precum și la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel către intimatul M. E..
Pentru a pronunța această soluție instanța de apel a reținut următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de apel referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și al excepției calității de reprezentat a Ministerului Finanțelor Publice, pentru S. Român, instanța de apel a reținut că ambele excepții invocate și la judecata fondului au fost soluționate prin încheierea interlocutorie de ședința din data de 27.03.2013, or, aceasta încheierea nu a fost apelată în mod expres prin cererea de apel.
În lipsa declarației de apel împotriva acestei încheieri, instanța de control judiciar nu poate proceda la analizarea modului de soluționare de către prima instanță a acestor excepții, nefiind sesizată în acest sens.
Referitor la fondul cauzei, instanța de apel a reținut faptul că în mod greșit se susține de către apelantă că la stabilirea întinderii obligației de garanție pentru evicțiune ce revine Statului Român nu trebuie avute în vedere dispozițiile Legii 1/2009, deoarece evicțiunea s-a produs anterior intrării în vigoare a L. 1/2009.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond nici nu a avut în vedere aceste dispoziții în soluționarea cauzei, ci a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1337 C.civ. invocate de către reclamanți pentru a fi antrenată răspunderea pentru evicțiune în persoana vânzătorului S. Român, respectiv a constatat faptul că există o tulburarea de drept a cumpărătorilor reclamanți, ca urmare a admiterii acțiunii privind constatarea nulității titlului cu care vânzătorul S. Român a preluat imobilul în litigiu, prin decizia civilă nr. 185/R/16.05.2007 a Curții de Apel B., cauza acestei tulburări este anterioară vânzării, respectiv cauza tulburării este naționalizarea cotei de ½ aparținând numitei Cadorcea P., și nu a fost cunoscută de către cumpărători, nefiind dovedită în cauză reaua credință a cumpărătorilor reclamanți, aceștia neavând cum să cunoască cauza evicțiunii anterior pronunțării deciziei civile nr. 185/R/16.05.2007 a Curții de Apel B., în ceea ce privește cota de ½ preluată de către Stat în baza unui titlu declarat ca fiind nul absolut.
Ca urmare a constatării incidenței acestor dispoziții, prima instanță a aplicat în mod corect dispozițiile art. 1341 și 1344 C.civ. care reglementează întinderea răspunderii pentru evicțiune, vânzătorul fiind dator a plăti, în ipoteza în care bunul se află, la epoca evicțiunii de o valoare mai mare, din orice cauză, pe lângă prețul vânzării și excedentele valorii în timpul evicțiunii.
Prin urmare, prima instanță în mod corect a dispus obligarea pârâtei S. Român la plata întregii valori de circulație 35.700 euro, în echivalent în lei la data plății, cu titlu de despăgubiri.
În ceea ce privește critica referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligată apelanta, instanța de apel reține că aceasta este neîntemeiată, instanța de fond dispunând reducerea acestora, de la suma de 6.600 lei solicitată de părțile reclamante, la suma de 2.100 lei, care este corespunzătoare complexității cauzei și activității îndeplinite de către avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului cu consecința respingerii acțiunii.
În motivare recurentul a reiterat excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român și excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român.
În susținerea excepției lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului, au fost invocate dispozițiile Legii nr.213/1998. Imobilul în litigiu aparține domeniului privat al Municipiului B., astfel că potrivit art.4 din Legea nr.213/1998 și art.119 din Legea nr.215/2001, S. Român este reprezentat de UAT B..
În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, recurentul a precizat că imobilul în litigiu face parte din proprietatea UAT B., făcând parte din domeniul privat al Statului Român. Astfel legitimitate procesuală pasivă are S. Român prin UAT B..
Pe fond, recurentul a arătat că în mod eronat s-a reținut faptul că potrivit art.1341 din Codul civil, cumpărătorul evins are dreptul de a cere de la vânzător atât restituirea prețului cât și daune interese reprezentând diferența de valoare intervenită între data încheierii contractului de vânzare-cumpărare și data producerii evicțiunii.
Acesta a menționat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.50 din Legea nr.10/2001 sau ale art.501 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost introdus prin Legea nr.1/2009.
În speță, situația dedusă judecății s-a realizat în întregime sub imperiul vechii legi, astfel că respectând principiul neretroactivității legii civile, legea nouă nu este aplicabilă.
În situația în care s-ar acorda despăgubirile s-ar înregistra o îmbogățire fără temei legitim. Vânzătorul imobilului nu poate fi obligat la restituire decât în măsura creșterii patrimoniului său.
Recurentul a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, susținând că în cauză nu poate fi reținută culpa Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, întrucât acesta nu a avut raporturi juridice cu intimații reclamanți S. P., M. E. și S. E..
Intimații S. P., M. E. și S. E. au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate instanța de control judiciar constată că recursul promovat împotriva decizie civile nr. 707/A/11 noiembrie 2014 a Tribunalului B. este nefondat.
În mod corect instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat, prin Ministerul Finanțelor Publice, și cea de apel a menținut această soluție având în vedere dispozițiile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995.
În mod corect a fost soluționată și excepția lipsei calității Ministerului Finanțelor Publice de reprezentant al Statului Român, în speță fiind incidente dispozițiile art. 3 pct. 81 din HG nr. 34/2009.
Pe fond, Curtea constată că motivele invocate de recurent sunt neîntemeiate, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 1337 și art. 1341 din Codul civil, care reglementează răspunderea vânzătorului pentru evicțiune.
În speță nu au fost aplicate dispozițiile art. 50 sau ale art. 501 din Legea nr. 10/2001, astfel că această critică ce vizează aplicarea dispozițiilor legale cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile este neîntemeiată.
Vânzătorul, în speță S. Român, răspunde pentru evicțiune, fiind obligat să restituie cumpărătorului prețul de piață al imobilului. Prin aceasta nu se realizează o îmbogățire fără temei legal, astfel cum a susținut recurentul, ci se realizează o reparație echitabilă a cumpărătorului evins, care a pierdut proprietatea imobilului pe care l-a cumpărat cu bună-credință.
Criticile recurentului referitore la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimați în apel sunt nefondate, având în vedere dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și faptul că apelul a fost promovat de S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B..
Pentru aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt nefondate, Curtea în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă va respinge recursul promovat de recurentul S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. împotriva deciziei civile nr. 707/A/11 noiembrie 2014 a Tribunalului B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul formulat de recurentul S. Român, reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B.,împotriva deciziei civile nr.707/A/11 noiembrie 2014, pronunțată de Tribunalul B. - secția I civilă, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2015.
Președinte, C. E. C. | Judecător, M. C. T. | Judecător, N. G. |
Grefier, N. A. |
Red.CE C./27.02.2015
Tehnored.N.A. 04 Martie 2015- 2 ex.
Jud apel L.P./M.B.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 52/2015. Curtea de... | Pretenţii. Decizia nr. 470/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
