Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 568/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 568/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-09-2015 în dosarul nr. 15159/197/2007*
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă
DECIZIA CIVILĂ NR.568/R DOSAR NR._
Ședința publică din 30 septembrie 2015
Completul constituit din:
Președinte - C. B. - judecător
- L. F. - judecător
- C. V. - judecător
- L. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de apelanții reclamanți S. M., Z. E. și K. S., împotriva deciziei civile nr.659/. 2014, pronunțată de Tribunalul B. - Secția I Civilă în dosarul nr. _ . La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurenților reclamanți S. M., Z. E. și K. S., și a intimaților pârâți V. A. M. succesor a pârâtei F. R., D. L. succesor a pârâtei F. R., Comună S. prin Primar, .., V. I., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 30 septembrie 2015.
CURTEA,
P. cererea formulată, reclamanții S. M., Z. E. și K. SIGRID în calitate de moștenitori ai defunctului S. Hans, a chemat în judecată pârâții V. A. M., D. L., ambii în calitate de moștenitori ai defunctei F. R., .., V. I., COMUNĂ S., prin Primar, S. ROMÂN, prin M.F.P., prin D.G.F.P., solicitând să se constate nulitatea absolută a titlului de preluare în proprietatea STATULUI ROMÂN a imobilului înscris în C.F. nr. 6188 S., sub nr. top inițial 411/1-gradina intravilan de 550,80 mp, 412/1 casă și teren de 97,20 mp și 413/1casă de piatră și teren de 4 mp, la A+1, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr._/1997, să se constate nulitatea absolută a actului de comasare a parcelelor cu nr. top. Inițial 411/1, 412/1 și 413/1 într-un singur corp funciar la A+2 în C.F. nr. 6188 S., să se constate nulitatea absolută a actului de dezmembrare a imobilului de la A+2 din C.F. nr. 6188 S. și a dispoziției de instituire a dreptului de servitute, să se dispună restabilirea situației anterioare prin radierea dreptului pârâților STATULUI ROMÂN și .. înscris în C.F. nr. 6188 S., asupra imobilului înscris la A+2 sub nr. top inițial 411/1, 412/1 și 413/1 și de la A+3 sub nr. top (411/1, 412/1 și 413/1)/I lotul I constituit din casă de piatră, anexe gospodărești și curte de 462,50 m.p., evacuarea pârâtei F. R. din imobil pentru lipsă de titlu.
P. Sentința civilă nr.4519 pronunțată de Judecătoria B. la data de 09.04.2010, în dosarul nr._, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..; a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. I.; a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr._/1997; a fost admisă în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. Hans în contradictoriu cu pârâții COMUNĂ S., prin Primar, .., S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B., V. I. și F. R.; s-a constatat nulitatea titlului de preluare în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. nr. 6188 S. sub nr. top inițial 411/1, 412/1 și 413/1, la A+1; s-a dispus radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea STATULUI ROMÂN și a dreptului de administrare operativă înscris în favoarea .. în C.F. nr. 6188 S. asupra imobilului înscris la A+4 sub nr. top. (411/1, 412/1 și 413/1)/ÎI - lotul ÎI constituit din grădină de 617,50 m.p.; s-a dispus reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în C.F. nr. 6188 S. asupra imobilului înscris la A+4 sub nr. top. (411/1, 412/1 și 413/1)/ÎI - lotul ÎI constituit din grădină de 617,50 m.p.; au fost respinse cererile privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr._/1997, a actului de comasare și de dezmembrare a imobilului înscris în C.F. nr. 6188 S. sub nr. top inițial 411/1, 412/1 și 413/1, la A+1, a dispoziției de instituire a dreptului de servitute în favoarea imobilului înscris la A+4 și de restabilire a situației anterioare prin radierea dreptului pârâților STATULUI ROMÂN și .. înscris în C.F. nr. 6188 S. asupra imobilului înscris la A+2 sub nr. top inițial 411/1, 412/1 și 413/1 și de la A+3 sub nr. top (411/1, 412/1 și 413/1) /I - lotul I constituit din casă de piatră, anexe gospodărești și curte de 462,50 m.p. - proprietatea pârâtei F. R. și cea de evacuare a pârâtei F. R.; a fost obligat reclamantul să plătească pârâtei F. R. suma de 500 lei
P. Decizia civilă nr.171/. B. la data de 16.06.2011, în același dosar, a fost respins apelul declarat de S. ROMÂN prin M.F.P., prin D.G.F.P. B., și a fost admis apelul declarat de apelantul reclamant S. Hans, împotriva Sentinței civile nr. 4519 pronunțată de Judecătoria B. la data de 09.04.2010, a pe care a desființat-o în parte, în ceea ce privește soluția adoptată în petitele privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr._/17.11.1997, constatarea nulității actului de comasare și a actului de dezmembrare a parcelelor, constatare a nulității absolute a dispoziției de instituire a dreptului de servitute, restabilirea situației anterioare de carte funciară și evacuare; a păstrat dispozițiile din sentința apelată cu privire la respingerea excepțiilor constatarea nulității titlului de preluare în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. nr. 6188 S. sub nr. top. 411/1, 412/1 și 413/1 la A+1, radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea STATULUI ROMÂN și a dreptului de administrare operativă în favoarea .. în aceiași carte funciară, asupra imobilului înscris la A+1 și reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului asupra respectivului imobil.
Cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe în limita desființării.
P. Decizia civilă nr.1407/R pronunțată de Curtea de Apel B. la data de 21.10.2011, a admis recursurile declarate de recurenții S. ROMÂN prin M.F.P., prin D.G.F.P. B. și D. L. și V. A. M., împotriva Deciziei civile nr. 171/. B. la data de 16.06.2011, pe care a modificat-o în tot în sensul că, a admis apelurile declarate de apelanții S. ROMÂN prin M.F.P., prin D.G.F.P. B., și S. Hans, împotriva Sentinței civile nr. 4519/9.04.2010 a Judecătoriei B., pe care a desființat-o în tot și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a dispune în acest sens instanța de recurs a reținut că imobilul înscris în C.F. 6188 S., sub nr. top. 411/1, 412/1 și 413/1, a fost supus în timp mai multor operațiuni de carte funciară; antecesorului apelanților S. Hans i-a fost atribuită numai o suprafață de 250 mp, restul intrând în patrimoniul fostului CAP instanța de apel a adoptat o soluție contradictorie între soluțiile date petitelor privind nulitatea actului de preluare, respectiv nulitatea contractului de vânzare - cumpărare; instanța de apel, a soluționat apelurile în mod inconsecvent, dezlegând parțial și în mod contradictoriu problema dedusă judecății; impunându-se adoptarea unei soluții unitare și juste, în concordanță cu dispozițiile Deciziei nr. 33/2009 pronunțată de ÎCCJ, și practica recentă a CEDO.
În rejudecare prin Sentința civilă nr._, pronunțată la data de 09.07.2013, în dosarul nr._, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ..
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. I..
A admis excepția prescripței dreptului la acțiunea în constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr._/1997.
A respins, astfel cum a fost precizată, acțiunea formulată de reclamanții S. M., Z. E. și K. SIGRID toți în calitate moștenitori ai defunctului S. Hans, în contradictoriu cu pârâți V. A. M., D. L., ambii în calitate de moștenitori ai defunctei F. R., .. și V. I., COMUNĂ S., prin Primar, și S. ROMÂN, prin M.F.P., prin D.G.F.P.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria B. a constatat următoarele:
Inițial, în cauză s-a pronunțat Sentința civilă nr.4519/2010 a Judecătoriei B. casată cu trimitere spre rejudecare prin Decizia civilă nr.41/2011 a Tribunalului B. cu motivarea că, deși prima instanță a respins excepția prescripției constatării nulității contractului de vânzare - cumpărare, prima instanță nu a analizat pe fond acest capăt de cerere, motivare ce a fost menținută și de decizia civilă nr. 140/2011 a Curții de Apel B..
Imobilul în litigiu aparținând defunctului S. Hans a fost înscris inițial în CF nr. 4854 S., nr. top. 759, 760, 761, iar ca urmare a părăsiri ilegale a țării de către acesta, a fost trecut prin decizia nr. 72/1989 (f. 121, dosar) în proprietatea statului și a făcut obiectul unor operațiuni de dezmembrare și comasare.
Se susține că, acest ultim act este lovit de nulitate absolută, opinie cu care instanța nu este de acord deoarece Decretul nr. 223/1974 viza tocmai această categorie de persoane.
P. urmare, nu se poate susține că, aplicarea acestui decret s-a realizat în mod nelegal, abuziv și deci, preluarea s-a realizat prin titlu valabil, astfel cum se menționează și în dispozițiile. Art. 1 și 2 din H.G. nr. 20/1996, dispoziție reluată și de H.G. nr. 11/1997.
Pe de altă parte, se susține că pârâta inițială, defuncta F. R., ca și pârâtul V. I. ar fi fost de rea - credință, ei știind că la momentul încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr._/1997 că nu statul este proprietar.
Astfel, în acel moment statul era trecut în CF ca și proprietar, iar, cei doi mai sus menționați nu au fost notificați, neexistând niciun indiciu că imobilul ar fi fost revendicat.
De altfel, aceasta rezultă și din adresele nr. 4262/2008 și nr. 6280/2010 ale Primăriei S. (f. 92 și 209) și, odată cu apariția Legii nr. 10/2001 (care primează față de dreptul comun), reclamantul nu a înțeles să folosească procedurile ei.
P. urmare, la momentul încheierii contractului, ambele părți au fost de bună -credință și deci nu se poate pune problema nulității din această cauză.
Pe de altă parte, art. 45 al. 5 din L. nr. 10/2001 a impus un termen de un an în care se poate invoca nulitatea absolută, indiferent de cauza ei.
În consecință, față de cele mai sus expuse, instanța a respins acțiunea așa cum a fost precizată.
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului .. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului V. I., au fost respinse pentru că aceștia sunt pârâți în contractul de vânzare - cumpărare nr._/1997.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele considerente:
În anul 1985, S. Hans, antecesorul apelanților a dobândit dreptul de proprietate - cu titlu de moștenire (conform Certificatului de moștenitor nr. 230/05.03.1995 eliberat de fostul notariat de Stat Județean B.), asupra unei porțiuni din imobilului înscris în C.F. 6188 S., sub nr. top. 411/1, 412/1, 413/1, respectiv asupra construcțiilor existente și asupra unei porțiuni de teren de 250 m.p., conform celor menționate în cartea funciară la B 3. Restul terenului a fost preluat de fostul C.A.P. S..
Ca urmare a plecării din țară a antecesorului apelanților, în baza Deciziei nr. 72 din 25.01.1989, imobilul înscris în C.F. 6188 S., sub nr. top. 411/1, 412/1, 413/1, construcții și teren de 250 m.p., a trecut în proprietatea Statului Român, conform prevederilor Decretului 223/1974.
Cu ocazia preluării imobilului de la antecesorul apelanților, acestuia i s-a achitat suma de 35.000 lei, sumă care la vremea respectivă avea o valoare mare, apropiindu-se de valoarea de piață a unei locuințe rurale corespunzătoare acelei perioade.
Dreptul de proprietate al Statului Român a fost înscris în C.F. 6188 S., la B 4.
După apariția Legii nr. 112/1995, respectiv la data de 29.07.1996, sub nr. 595, antecesorul apelanților a înregistrat la Primăria Comunei S., o cerere de restituire în natură a imobilului mai sus identificat, trecut în proprietatea Statului Român, conform prevederilor Decretului 223/1974 (fila 84).
Cererea antecesorului apelanților a fost înaintată Comisiei Județene pentru Aplicarea Legii nr. 112/1995 din C. Consilului Județean B., cu mențiunea că nu îndeplinește condițiile pentru restituirea în natură a imobilului sau pentru acordare de despăgubiri (fila 92).
Conform celor arătate de către COMUNĂ S., prin întâmpinarea depusă cu ocazia judecății în primă instanță în primul ciclu procesual, cererea lui S. Hans ar fi fost respinsă, pentru că nu îndeplinea condițiile legale pentru restituire în natură, fără a se depune la dosar înscrisuri doveditoare în acest sens.
Ulterior, construcția cu destinația de locuință amplasată pe imobilul cu nr. top. 411/1, 412/1, 413/1, a fost vândută de către S. ROMÂN, prin .., intimatului V. I. și soției acestuia V. R., (devenită F. R., în urma divorțului) conform contractului de vânzare - cumpărare nr._/17.11.1997, încheiat în condițiile Legii nr. 112/1995.
În anul 1999, în baza unei documentații întocmite de Primăria Comunei S., imobilul înscris în C.F. nr. 6188 S., sub nr. top. Imobilul cu nr. top. 411/1, 412/1, 413/1, a fost comasat, iar ulterior dezmembrat în două loturi: 411/1, 412/1, 413/1/I - casă de piatră, anexe gospodărești și curte de 462 m.p., și 411/1, 412/1, 413/1/ÎI - grădină de 617,50 m.p. conform celor de la B 5 și 6 (fila 128=
Succesiv acestor operațiuni, asupra nr. top. 411/1, 412/1, 413/1/I - casă de piatră, anexe gospodărești și curte de 462 m.p., a fost înscris dreptul de proprietate al intimatului V. I. și soției acestuia V. R., cu titlu de drept de cumpărare asupra construcției și atribuire conform Legii nr. 18/1991, asupra terenului.
În urma divorțului și partajului de bunuri dintre intimatul V. I. și V. R. (devenită F. R.) imobilul a fost atribuit acesteia din urmă.
După apariția Legii nr. 247/2005, antecesorul apelanților a formulat o nouă cerere de restituire în natură a imobilului, înregistrată la Primăria Comunei S., sub nr. 3142 din 22.09.2005, care i-a răspuns petentului că cererea să nu poate fi soluționată, deoarece nu a depus notificare în termenul impus de Legea nr. 10.
P. cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B. la data de 09.11.2007, sub nr._, S. Hans a solicitat instanței constatarea nulității titlului STATULUI ROMÂN, relativ la dobândirea imobilului situat în com. S., ., jud. B., înscris în C.F. 6188 S., sub nr. top. 411/1, 412/1, 413/1; nulitatea contractului de vânzare - cumpărare nr._/17.11.1997; nulitatea actelor de comasare și dezmembrare; restabilirea situației anterioare de carte funciară și evacuarea pârâtei F. R. din imobil ocupat fără titlu.
P. decizia civilă nr.659/04.11.2014 Tribunalul B. a respins cererea de apel formulată de apelanții S. M., Z. ELKE, K. SIGRID, toți cu domiciliul procesual în mun. B., .. 53, ., jud. B., la Cabinetul de avocat I. M., împotriva Sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria B. la data de 09.07.2013, în dosarul nr._ 2013* 659/4.11.2014
A păstrat sentința apelată.
A obligat apelanții S. M., Z. ELKE, K. SIGRID, în solidar, să plătească intimatei V. A. M. suma de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A respins cererea intimatului D. L., privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie instanța de apel a reținut, în esență, următoarele:
Critică apelanților cu privire la faptul că în cauză nu avea incidență dispoziția inserată în art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, este neîntemeiată.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acțiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezenței legi. Termenul de un an a fost prelungit succesiv de două ori cu câte 3 luni, prin O.U.G. nr.109/2001 și respectiv O.U.G. nr.145/2001.
Termenul special de prescripție a dreptului material la acțiune, impus prin această reglementare, nu este contrar art.6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului și nici art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția europeană a Drepturilor Omului, atât prin Convenția cât și prin bogată jurisprudență a C.E.D.O.
La data introducerii cererii de chemare în judecată, de către antecesorul apelanților, respectiv 09.11.2007, termenul de prescripție a dreptului material la acțiune pentru desființarea contractului de vânzare - cumpărare nr._/17.11.1997, încheiat între S. ROMÂN, prin .., pe de o parte, și intimatul V. I. și fosta soție, defuncta V. R., pe de altă parte - era demult împlinit - astfel încât, în mod corect prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune relativ la acest petit.
Art.13 și art.16 din Decretul nr.167/1958 reglementează în mod expres și limitativ cauzele de suspendare și întrerupere ale termenului de prescripției.
În speță apelanții nu au probat subzistența vreunei cauze de suspendare a cursului prescripției dreptului material la acțiune, notificările remise de autorul apelanților neavând efecte suspensive sau întreruptive relativ la termenul de prescripție stabilit de art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Totodată, faptul că apelanții și-au întemeiat cererea de desființare a contractului de vânzare - cumpărare pe dispozițiile vechiului Cod civil, referitoare la condițiile generale de valabilitate ale unei convenții și în particular ale convenției de vânzare - cumpărare, nu exclude raportarea la reglementarea sub imperiul căreia s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare contestat - Legea nr.112/1995 - și respectiv incidența art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, care stabilește exclusiv termenul special de prescripție a dreptului material la acțiune având ca obiect nulitatea contractului încheiat în condițiile Legii nr.112/1995, instanța nefiind ținută de temeiurile de drept invocate de antecesorul apelanților.
Ca o consecință a împlinirii termenului de prescripție a dreptului material la acțiune și admiterii excepției corespunzătoare, bună sau reaua - credință a intimatului V. I. și a fostei soți, defuncta F. R., cu ocazia încheierii contractului de vânzare - cumpărare a cărui nulitate s-a invocat, este lipsită de semnificație, analiza acestui aspect a fost apreciată ca fiind în mod evident inutilă.
În ceea ce privește pretenția apelanților relativ la imobilul teren înscris în C.F. 6188 S., la A+4, nr. top. (411/1, 412/1 și 413/1)/ÎI - lotul ÎI constituit din grădină de 617,50 m.p., instanța a constatat că, din vechile nr. top. 411/1, 412/1 și 413/1, antecesorul apelanților a dobândit prin moștenire, în anul 1985, împreună cu construcțiile, numai 250 mp., restul fiind preluat de fosta CAP S., în condițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974.
P. urmare, obiectul preluării de către S. ROMÂN, în condițiile art. 223/1974, l-a constituit imobilul compus din construcții și teren de 250 mp.
Urmare a existenței în patrimoniul STATULUI ROMÂN a imobilului compus din construcții și teren de 250 mp, odată cu . Legii nr. 18/1991, în conformitate cu prevederile art.36 alin.3 din respectiva reglementare, S. ROMÂN a dobândit ex lege și terenul aferent (diferența de teren de peste 250 mp. Corespunzătoare vechilor nr. top. 411/1, 412/1 și 413/1, care în anul 1985 a fost preluat de fosta CAP S.).
În calitate de titular al dreptului de proprietate asupra întregului imobil înscris în C.F. 6188 S., sub nr. top. 411/1, 412/1 și 413/1, S. ROMÂN, a realizat comasarea celor trei nr. top. Într-un singur lot, procedând succesiv și la dezmembrarea imobilului în două loturi, corespunzător înscrierilor din C.F. 6188 S. de la B 5 și 6, și stabilirea unei servituți între cele două imobile.
Ca urmare a înstrăinării către V. I. și a fosta soție, defuncta F. R. a lotului I, reprezentând nr. top. (411/1, 412/1, 413/1)/I - casă de piatră, anexe gospodărești și curte de 462 m.p., în prezent, S. ROMÂN apare înscris în C.F. 6188 S. ca și proprietar numai asupra celui de al doilea lot rezultat din dezmembrare, respectiv cel de sub nr. top. (411/1, 412/1 și 413/1)/ÎI, constituit din grădină de 617,50 m.p.
În speța dedusă judecății, antecesorul apelanților nu a învestit instanța cu o cerere de revendicare a imobilului teren înscris în C.F. 6188 S. sub nr. top. (411/1, 412/1 și 413/1)/II, reprezentând grădină de 617,50 m.p. - nici în cererea de chemare în judecată și nici în cererea precizatoare de la fila 97, vol. 1, nefiind inserat un astfel de petit.
De asemenea, nici temeiurile de drept menționate în cele două acte de procedură ale părții reclamante, nu sunt corespunzătoare unei cererii de revendicare a imobilului.
P. cererea de chemare în judecată, antecesorul apelanților a solicitat doar evacuarea pârâtei F. R., între timp decedată.
De asemenea, instanța constată că antecesorul apelanților nu a fost niciodată proprietarul unei suprafețe de teren mai mari decât cei 250 de mp aferenții construcției și anexelor dobândite în anul 1985 cu titlu de moștenire, astfel încât apelanții în calitate de succesori în drepturi ai fostului proprietar nu pot pretinde mai multe drepturi decât însuși autorul lor deținut anterior preluării de către S. ROMÂN în condițiile art. 223/1974.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât titlul de preluare de către fosta CAP S., a terenului ce excede suprafeței de 250 mp., nu a fost contestat, iar această diferență suprafață de teren formează obiectul de reglementare al Legii nr. 18/1991.
Având în vedere că cererea de constatare a nulității contractului de vânzare - cumpărare este prescrisă, precum și celelalte considerente anterior expuse, cercetarea aspectelor legate de valabilitatea titlului STATULUI ROMÂN, legalitatea actelor de comasare, dezmembrare și instituire a dreptului de servitute, precum și a cererea referitoare la restabilirea situației anterioare de carte funciară, apar fie ca lipsite finalitate - apelanții neavând nici un folos practic în urma constatării nevalabilității acestui titlu - fie ca neîntemeiate - actele de comasare, dezmembrare și instituire a dreptului de servitute fiind efectuate de proprietar în exercitarea atributelor dreptului de proprietate - astfel încât în mod întemeiat prima instanță le-a respins.
În ceea ce privește pretenția de evacuare, instanța constată în primul că fosta pârâtă, F. R., a decedat, fiind succedată de intimații V. A. M. și D. L., iar în al doilea rând succesorii fostei pârâte dețin un titlu valabil de proprietatea asupra imobilului înscris în C.F. 6188 S., sub nr. (411/1, 412/1, 413/1)/I - casă de piatră, anexe gospodărești și curte de 462 m.p., iar între autorul apelanților, ori aceștia, și pârâta decedată, ori succesorii acesteia, nu au existat niciodată raporturi locative.
Reținând culpa procesuală a apelanților, în conformitate cu dispozițiile art.274 alin.1 Cod procedură civilă aceștia au fost obligați să îi plătească intimatei V. A. M. cheltuielile de judecată efectuate de către această în apel, reprezentând onorariul de avocat, dovedit conform chitanței depuse la dosar fila 36.
În ceea ce privește cererea intimatului D. L. privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată, acesta nu a făcut dovada efectuării unor astfel de cheltuieli în apel.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții S. M., Z. E. și K. SIGRID în temeiul art.304 pct. 7, 8 și 9 din codul de procedură civilă reclamanții prin care au solicitat modificarea acesteia în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se arată următoarele:
P. acțiune reclamanții au solicitat reglementarea situației juridice a imobilului în contradictoriu cu statul înscris la aceea data în CF și care a făcut acte de dispoziție cu privire la imobil.
Imobilul este o casă înconjurată de curte și grădină, C.A.P. neavând niciodată posesia acestei curți sau grădini.
Nu s-a pus niciodată în discuție faptul că o parte din terenul revendicat ar fi aparținut C.A.P.-ului și că pentru redobândirea acestuia reclamantul ar fi trebuit să parcurgă o procedură diferită. Nici instanța de apel nu a invocat din oficiu problema C.A.P. ca proprietar al grădinii.
Întreg imobilul descris la A+1 în CF 6188 a fost administrat în fapt de . sens fiind adresa emanată de Primăria S. care arată că în anul 1996 acest imobil era în administrarea R..
Ulterior în baza unui memoriu realizat de această instituție, ca mandatară a Statului se procedează la contopirea parcelelor, dezmembrarea și ulterior vânzarea casei și terenului aferent către V. I. și F..
Unul dintre magistrații care au pronunțat decizia recurată constată în 20.02._ prin încheierea din dosarul nr.6503.65/04/_ CF că nu există piedici la înscrierea în CF a dreptului de proprietate a numitei F. R. dobândit prin partaj, în baza Legii nr.112/1995 și a Legii nr.18/1991 asupra casei și terenului de 462,5 mp.
P. urmare S. a vândut mai mult teren decât avea 250 mp sau C.A.P.ul nu mai avea nicio calitate asupra terenului revendicat ?
Inițial în prima fază procesuală prin sentința nr.4519/*9.04.2010 din dosarul nr._ 2011 a fost admisă în parte acțiunea.
În considerentele deciziei nr.1407/2011 a Curții de Apel B. cauza a fost trimisă spre rejudecare.
În rejudecare, instanța a respins total acțiunea fără a analiza aceste aspecte, mai mult deși Tribunalul și Curtea au arătat că nu se pune problema incidenței prescripției dreptului la acțiunea în constatare, sentința constată acest lucru iar instanța de apel menține greșit această constatare.
În privința porțiunii de imobil înscris în CF 6188 top 411/1,412/1,413/1 totul /II teren de 617,5 mp soluția de admitere era evidentă, terenul fiind liber, neaducându-se atingere vreunui alt drept de proprietate legal dobândit, soluție concordantă cu decizia nr.33/2008, deciziile CEDO și art.2 din Legea nr.10/2001 care califică abuzive toate preluările de imobile realizate de stat în perioada 6.03._99
În privința porțiunii de imobil care face obiectul vânzării către VI ȘI FR instanța trebuie să verifice dacă dreptul acestora este legal dobândit, să cerceteze valabilitatea acestui contract potrivit normelor de drept comun, în speță să analizeze dacă vânzătorul și cei doi cumpărători au fost de bună sau rea credință. În acest sens prin recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat în dosarul nr.60/2007 în cazul în care sunt neconcordanțe între legea specială nr.10/2001 și Convenție are prioritate Convenția care poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare întemeiată pe drept comun, în măsura în care astfel nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate.
E vorba de un drept de proprietate legal dobândit, întrucât nu se poate presupune că legea protejează un drept de proprietate dobândit în frauda legii.
Din chiar răspunsul la interogatoriu al pârâtului V. I. rezultă reaua credință a acestuia la cumpărarea imobilului. Acesta declară că a cunoscut despre cererea de restituire în natură depusă de reclamant în anul 1996. Și martorul audiat în cauză are cunoștință despre faptul că cei doi cumpărători cunoșteau despre situația imobilului și faptul că proprietarul tabular a cerut restituirea în natură.
La Primăria S. fostul proprietar tabular a depus o cerere de restituire în natură 595/29.07.1996, nesoluționată. Înscrisurile depuse la dosar de comună se referă la alt imobil și la o altă cerere făcută printr-un mandatar în anul 2005.
Există la dosar dovezi care să ateste reaua credință atât a vânzătorului (cererea depusă la Primărie) cât și a cumpărătorilor astfel trebuia constată nulitatea contractului.
Intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că excepția prescripției a fost corect admisă, iar soluționarea celorlate capete de cerere și constatarea bunei sau a relei credințe a cumpărătorilor sunt lipsite de finalitate.
Intimații D. L. și V. A. M. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului arătând că dreptul la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat în baza Legii nr.112/1995 este prescris în raport de art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, obiectul preluărri de către Stat în condițiile decretului 223/1974 l-a constituit imobilul compus din construcții și terenul de 250 mp, în consecință recurenții nu pot pretinde mai multe drepturi decât însuși autorul lor, cercetarea celorlate aspecte e lipsită de finalitate, succesorii fostei pârâte dețin un titlu valabil de proprietate asupra imobilului casă de piatră.
Curtea constată recursul parțial fondat.
Întreg imobilul de la A+1 din CF nr. 6188 S., sub nr. top. 411/1, 412/1, 413/1 în suprafață de 1080 mp atât lotul I cât și lotul II au aparținut numitei S. M., antecesoarea defunctului S. Hans, conform mențiunilor din cartea funciară.
În anul 1985, S. Hans, antecesorul apelanților a dobândit dreptul de proprietate - cu titlu de moștenire (conform Certificatului de moștenitor nr.230/05.03.1995 eliberat de fostul Notariat de Stat Județean B.), asupra unei porțiuni din imobilului înscris în C.F. 6188 S., sub nr. top. 411/1, 412/1, 413/1, respectiv asupra construcțiilor existente și asupra unei porțiuni de teren de 250 m.p., conform celor menționate în cartea funciară la B 3 restul terenului fiind preluat de fostul C.A.P. S..
Ca urmare a plecării din țară a antecesorului apelanților, S. Hans în baza Deciziei nr. 72 din 25.01.1989, imobilul înscris în C.F. 6188 S., sub nr. top. 411/1, 412/1, 413/1, construcții și teren de 250 m.p., a trecut în proprietatea Statului Român, conform prevederilor Decretului 223/1974 achitându-i-se suma de_ pentru acest imobil și pentru imobilul din CF 4854, fiind înscris la B+4 .
În realitate diferența dintre suprafața de 250 mp și 1080 mp nu a intrat în proprietatea CAP, ci întreg imobilul a fost administrat de R., la cererea căruia s-a realizat comasarea și dezmembrarea în două loturi: 411/1, 412/1, 413/1/I - casă de piatră, anexe gospodărești și curte de 462 m.p., și 411/1, 412/1, 413/1/ÎI - grădină de 617,50 m.p. conform celor de la B 5 și 6 la 19.03.1990, notându-se în CF în favoarea Statului Român care a vândut lotul I soților V. I. și soției acestuia F. (V.) R. prin contractul de vânzare cumpărare_/17.11.1997.
Dovada faptului că întreg imobilul a trecut în proprietatea Statului Român este și faptul că s-a vândut către F. R. 462,50 mp și nu 250 mp cât s-a menționat în decizia dată în baza Decretului nr.223/1974 .
Revendicarea lotului I este inadmisibilă pe drept comun în condițiile în care se aduce atingere dreptului de proprietate al pârâților.
Decizia nr.33/2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii a fost interpretată și aplicată corect la circumstanțele cauzei de către instanțele anterioare pentru lotul I, în sensul că, în ipoteza concursului între legea specială și cea generală, în cazul în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, respectiv Legea nr.10/2001, acest act normativ consacră prioritatea acțiunii în revendicare de drept comun numai în măsura în care nu aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
În speță, se aduce atingere dreptului de proprietate al cumpărătorilor care este un bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la C.E.D.O.
Dreptul la acțiunea în constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare încheiat în baza legii 112/1995 este prescris în raport de art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, neavând relevanță dacă este o nulitate absolută sau relativă, dacă părțile sunt de bună sau de rea credință, constatarea nulității preluării acestui lot în baza Decretului nr.223/1974 fiind lipsită de semnificație juridică.
A analiza valabilitatea contractului de vânzare cumpărare_/17.11.1997 în funcție de buna sau reaua credință a părților contractante după împlinirea termenului de prescripție prevăzut de legea specială ar însemna încălcarea dispozițiilor imperative ale acestei legi.
P. decizia nr.33/9.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că existența Legii nr.10/2001 nu exclude în toate situațiile posibilitatea de a se recurge la acțiunea în revendicare, atâta timp cât nu se aduce atingere securității circuitului civil și drepturilor dobândite de terții de bună credință, căci e posibil ca reclamantul într-o atare acțiune să se poată prevala de un bun în sensul art.1 din Protocolul 1 la C.E.D.O. și trebuie să i se asigure accesul la instanță
Reclamantul nu a depus notificarea în baza legii 10/2001 în termenul legal prevăzut de lege, astfel revendicarea imobilului pe drept comun este inadmisibilă penru lotul înstrăinat.
Conform art.126 alin.2 din Constituție procedura de judecată este cea stabilită prin lege, astfel că persoanele care tind la recunoașterea unor drepturi în justiție trebuie să formuleze acele tipuri de acțiuni și să urmeze procedura prevăzută de lege, întrucât dreptul lor de acces la justiție nu este absolut.
Ca o garanție a respectării drepturilor omului, Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede în art.6 pct.1 dreptul oricărei persoane la un proces echitabil, o componentă a acestui drept fiind dreptul de acces la o instanță.
Dreptul de acces la o instanță nu este însă un drept absolut, acesta putând suferi limitări din partea statului, cum ar fi termenele legale de prescripție sau de decădere cu scopul salvării altor interese, drepturi și libertăți, a principiului securității raporturilor juridice.
În acest sens este și jurisprudența CEDO care a statuat în cauza Golder contra Marii Britanii din 1975 că pot fi aduse restricții exercițiului dreptului de acces la instanță, întrucât aceste drept prin natura lui cere o reglementare din partea Statului care poate varia în funcție de resursele comunității și de nevoile indivizilor, dar și de necesitatea asigurării unui raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese.
În decizia nr.33/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție arată că numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr.10/2001, precum și cele care, din motive independente de voința lor, nu au putut să utilizeze această procedură în termenele legale au deschisă calea acțiunii în revendicare/retrocedare a bunului litigios, dacă acesta nu a fost cumpărat, cu bună-credință și cu respectarea dispozițiilor Legii nr.112/1995, de către chiriași.
În privința porțiunii de imobil înscris în CF 6188 top 411/1,412/1,413/1 totul /II teren de 617,5 mp terenul fiind liber, neaducându-se atingere vreunui alt drept de proprietate legal dobândit, se poate radia din cartea funciară dreptul de proprietate al Statului și reînscrie dreptul de proprietate dreptul de proprietate al reclamantului S. Hans, pentru acest lot S. neavând un titlu valabil de proprietate.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.312 alin.3 din Codul de procedură civilă Curtea va admite în parte recursul cu privire la imobil înscris în CF 6188 top 411/1,412/1,413/1 totul /II teren de 617,5 mp, menținând dispozițiile deciziei cu privire la lotul I.
În baza art.276 din Codul de procedură civilă apelanții să plătească intimatului suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel față de admiterea în parte a acțiunii.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Admite în parte recursul declarat de reclamanții S. M., Z. E. și K. SIGRID toți în calitate moștenitori ai defunctului S. Hans împotriva deciziei civ nr. 659/04.11.2014 a Tribunalului B., pe care o modifică în parte.
Admite în parte apelul declarat de reclamanții S. M., Z. E. și K. SIGRID toți în calitate moștenitori ai defunctului S. Hans împotriva împotriva sentinței civile nr._/09.07.2013 pronunțată de Judecătoria B. pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul S. Hans în contradictoriu cu pârâții COMUNĂ S., prin Primar, .., S. ROMÂN prin Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului B., V. I. și V. A. M. și D. L. în calitate de moștenitori ai defunctei F. R..
Constată nulitatea absolută parțială a titlului de preluare în proprietatea STATULUI ROMÂN în proprietatea Statului Român a imobilului înscris în C.F. nr. 6188 S. sub nr. top. (411/1, 412/1 și 413/1)/II - lotul II.
Dispune radierea dreptului de proprietate înscris în favoarea STATULUI ROMÂN și a dreptului de administrare operativă înscris în favoarea .. în C.F. nr. 6188 S. asupra imobilului înscris la A+4 sub nr. top. (411/1, 412/1 și 413/1)/II - lotul ÎI constituit din grădină de 617,50 m.p.;
Dispune reînscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantului în C.F. nr. 6188 S. asupra imobilului înscris la A+4 sub nr. top. (411/1, 412/1 și 413/1)/II - lotul II constituit din grădină de 617,50 m.p.
Păstrează restul dispozițiilor deciziei privind admiterea excepției prescripției și respingerea celorlalte capete de cerere.
Obligă apelanții să plătească intimaților V. A. M. și D. L. suma de 500 lei cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 30.09.2015.
Judecător, Judecător, Judecător,
C. B. L. F. C. V.
Grefier,
L. N.
Red.: L.F./30.09.2015
Tehnored.: L.N./02.10.2015 / - 2 ex -
Judecător fond: L. M.
Judecători apel: D. M., M. B.
| ← Strămutare. Sentința nr. 33/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Modificare act constitutiv persoană juridică. Decizia nr.... → |
|---|
