Legea 10/2001. Decizia nr. 70/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 70/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 667/64/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 70/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 02 februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. E. C. - judecător
Judecător: M. C. T.
Judecător: A. P.
Grefier: N. A.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuienții K. E., S. M. și K. J. G., împotriva deciziei civile nr.1046/R din data de 29 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26 ianuarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi 2 februarie 2015.
CURTEA :
P. cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel B. sub nr._ revizuenții K. E. și S. M. au formulat în contradictoriu cu intimații . G., A. pentru Administrarea Activelor Statului București, S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B., . S. G. și . S. G., cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 1046/R/29 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosarul nr._, solicitând schimbarea în tot a deciziei atacate în sensul restituirii în natură a imobilului ce a făcut obiectul litigiului.
În motivare revizuenții au invocat dispozițiile art. 511 alin. 1 și art. 509 alin. 1 pct. 1 din Noul Cod de procedură civilă, susținând că prin decizia atacată instanța „S-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut”.
La data de 3 decembrie revizuenții K. E., S. M. și K. J.-G. au depus la dosar o cerere intitulată cerere de revizuire – contestație în anulare, invocând ca și temei de drept prevederile art. 322 pct. 2, susținând că instanța de recurs evocând fondul nu s-a pronunțat asupra unor motive de recurs, respectiv că nu a analizat mai multe motive de recurs.
La termenul de judecată din 5 ianuarie 2015 revizuenta K. E. a precizat, la solicitarea instanței, faptul că a formulat cerere de revizuire motivul invocat fiind cel reglementat de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă - instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori a dat mai mult decât s-a cerut.
În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire s-a arătat că nu s-a cerut acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 și nici rezolvarea Notificării nr. 114/2001 înaintată intimatei .>
Revizuenții au solicitat să se constate că . a făcut dovada că la constituirea sa în societate comercială, conform Legii nr. 15/1990 bunul în litigiu a fost cuprins în patrimoniul societății, mai precis nu s-a făcut dovada că la data transformării în societate comercială, în temeiul art. 18-20 din Legea nr. 15/1990 activul format din teren și clădire s-a aflat în patrimoniul societății. De asemenea, nici după data cumpărării nu a făcut dovada că și-ar fi mărit capitalul social cu contravaloarea clădirii cumpărate.
Revizuenții au susținut că instanța de recurs trebuia să verifice dacă actele întocmite în cadrul procesului de privatizare au fost încheiate cu bună credință, potrivit art. 45 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, ori în speță instanța nu s-a pronunțat asupra acestei solicitări de a verifica existența bunei credințe la încheierea actelor juridice de înstrăinare.
În cererea depusă la data de 3 decembrie 2014 revizuenții au arătat că au formulat 9 motive de recurs, însă prin decizia atacată s-a analizat numai motivul prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului.
Motivele de recurs formulate au vizat încălcarea dispozițiilor art. 129 Cod procedură civilă, ale Legii nr. 10/2001, art. 6 din Legea nr. 213/1998, ale Legii nr. 115/1938, ale Legii nr. 7/1996.
Revizuenții au mai depus la dosar la data de 19 decembrie 2014 o notă de ședință prin care au precizat că acțiunea dedusă judecății se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și vizează retrocedarea unui imobil preluat de S. R. fără titlu și intrat în proprietatea . nerespectarea prevederilor legale în vigoare, fără aprobările forurilor acreditate.
Intimatul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice C. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.
Acesta a susținut că cererea de revizuire este o cale extraordinară de atac de retractare, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege. Astfel cererea prin care se invocă generic prevederile legale, fără a se indica unul din cele 10 cazuri prevăzute nu este admisibilă.
Intimata . a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire. Aceasta a precizat că cererea de revizuire este supusă dispozițiilor vechiului Cod procedură civilă.
Intimata a susținut că cererea de revizuire este inadmisibilă, motivele invocate fiind simple critice pe fondul cauzei, puse în discuție și soluționate în ambele stadii procesuale care s-au derulat.
Analizând cererea de revizuire formulată și precizată de revizuenții K. E., S. M. și K. J. G. împotriva decizie nr. 1046/R/29 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel B., instanța reține următoarele:
Potrivit art. 322 alin. 2 Cod procedură civilă: „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere:
2. dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.”
Având în vedere motivele invocate în susținerea cererii de revizuire, respectiv faptul că instanța de recurs nu a analizat toate motivele de recurs și că s-a pronunțat asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată de intimata ., este nefondată. Decizia atacată este pronunțată în recurs, prin această decizie se evocă fondul și iar motivele invocate se încadrează în cele prevăzute de art. 322 pct. 2 Cod procedură civilă.
P. decizia nr. 1046/R/29 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel B. în dosar nr._ s-au respins recursurile declarat de recurenții contestatori K. E., S. M. și K. J.-G. și de recurenta AAAS București fostul A. București, împotriva sentinței civile nr. 481/2014 pronunțată de Tribunalul C..
S-a admis recursul declarat de recurentul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C. împotriva sentinței civile nr.481/2014 pronunțată de Tribunalul C. pe care a modificat-o în parte în sensul că:
S-a admis excepția de inadmisibilitate a capetelor de cerere din precizarea la contestația privind constatarea că imobilul nu a ieșit niciodată din patrimoniul foștilor proprietari, anularea titlului în baza căruia s-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate . valabilității documentelor care atestă titlul de proprietate al statului și . a se aprecia care dintre acestea este preferabil și preluarea fără titlu a imobilului de către S. R. prin acte de dispoziție ale organelor locale și în consecință:
S-a înlăturat din dispozitivul deciziei atacate dispozițiile privind anularea deciziei nr. 100/1957 emisă de Tribunalul Popular al Raionului Sf.G., prin care a fost întabulat dreptul de proprietate al Statului R. și anularea deciziei nr. 38/1958 a Sfatului Popular al Regiunii Autonome Maghiare.
S-a admis excepția lipsei calității procesual pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C. și în consecință s-a respins contestația formulată față de această parte.
S-au menținut restul dispozițiilor din sentința atacată privind anularea deciziei 2/2001 emisă de . acordarea de despăgubiri ce vor fi stabilite în condițiile Titlului VII al legii 247/2005, precum și modul de soluționare al cererii de chemare în garanție, respingerea cererii de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare nr. 4/1999 și respingerea excepției prescripției.
S-a respins cererea de intervenție în interes propriu a ..
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut următoarele considerente:
În ce privește recursul declarat de recurentul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C. acesta este întemeiat și în consecință a fost respins.
I. Legat de critica ce vizează modul de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice C., acesta în mod corect a fost respinsă de instanța de fond.
S-a constatat că pe parcursul soluționării contestația a fost precizată de mai multe ori de părțile contestatoare iar S. R. a fost introdus în cauză în proces încă din anul 2009, prin încheierea ședinței publice din data de 18.06.2009 conform precizării de acțiune depusă de contestatori odată cu cererea de repunere pe rol (fila 121 vol.I dosar fond). La următoarele termene s-a pus în discuție numai calitatea de reprezentant al Statului, acesta să fie reprezentat fie de C. Județean fie de A. pentru Valorificarea Activelor Statului. Finalmente instanța de fond a apreciat că fiind vorba despre un imobil preluat de la foștii proprietari, S. R. are calitate procesual pasivă, cu atât mai mult cu cât în cauză se pune problema despăgubirilor prin echivalent.
Întrucât imobilul a fost preluat de S. R. prin autoritățile acelui moment, fiind înscris în cartea funciară în calitate de proprietar, în mod evident acesta nu mai are calitate procesuală pasivă, în această cauză întrucât imobilul ce face obiectul prezentei analize a fost în proprietatea . înainte de . Legii nr.10/2001 a fost înstrăinat cu act autentic către intervenienta ..
S. R. a fost cel care a aplicat decretul de naționalizare și care i-a deposedat pe autorii contestatorilor însă în speța de față notificarea trebuia adresată unității deținătoare și numai în situațiile reglementate de dispozițiile art.28 din Legea nr.10/2001 Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice.
Față de cele ce preced instanța a apreciat că această critică din recursul Statului R. este fondată și în consecință va fi admisă iar sentința primei instanțe va fi modificată în acest sens.
II. În ceea ce privește criticile legate de analiza instanței de fond, privind modul de preluare a imobilului și cu excepția puterii de lucru judecat, față de dispozițiile deciziei civile nr.76/2002 a Tribunalului M. și decizia civilă nr.852/2008 a Curții de Apel M., s-au reținut următoarele:
Desigur analiza modului de preluare imobilului în discuție de către S. R. este lipsită de relevanță atâta timp cât părțile se află pe calea specială instituită de Legea nr.10/2001, cât timp au făcut dovada calității de persoane îndreptățite iar imobilul a fost preluat de S. R., așa cum rezultă din evidențele de carte funciară. (actele de stare civile, contractul de donațiune din 1946, anexa la Decretul nr.92/1950 fiind depuse în dosarul de fond volumul I).
Instanța de fond a arătat că chestiunea legată de preluarea de către Stat a imobilelor ce au aparținut antecesorilor contestatorilor, altele decât cele ce fac obiectul prezentului dosar a fost tranșată prin mai multe hotărâri judecătorești enumerate în considerentele acestei sentințe, respectiv decizia civilă nr.76/2002 pronunțată de Tribunalul M. devenită irevocabilă prin decizia civilă nr.825/2008 Curtea de Apel Tg.M.. Față de aceste hotărâri judecătorești este reiterată excepția puterii de lucru judecat de către apelantul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice. Ori, prin aceste hotărâri, acțiunea promovată de reclamanții, contestatori în prezenta cauză, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a încheierii de întabulare privitoare la alte imobile decât cel ce face obiectul acestei cauze în favoarea pârâților Ministerul Finanțelor Publice, C. Local al Municipiului Sf.G., Inspectoratul Județean de Poliție C., . R. de Informații C. și . a fost respinsă. Soluția a fost menținută prin decizia civilă nr.825/2008 a Curții de Apel Tg. M.. P. soluțiile față de care se invocă această excepție nu s-a tranșat nicio chestiune de drept între părți pentru a putea spune că operează puterea de lucru judecat, astfel că această excepție nu este întemeiată și nu împiedică o altă judecată. Această linie de gândire a fost reținută și în cuprinsul considerentelor deciziei civile nr.6346/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui alt ciclu procesual purtat între părți, vizând alte imobile.
Această critică este puțin nuanțată și urmează să fie analizată într-un context mai larg și prin prisma legalității învestirii instanței cu analiza modului de preluare a imobilului de către S. R..
Instanța de fond ar fi trebuit sub acest aspect să fie consecventă deciziei civile nr.6346/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru a cărei pronunțare a și fost suspendată soluționarea acestei cauze o bună perioadă de timp și în care s-a reținut că odată aleasă calea specială a Legii nr.10/2001, părțile nu mai pot solicita în instanță pe cale separată restituire imobilului. În dispozitivul acestei decizii se constată că a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii formulată și completată de părțile reclamante, aceleași cu cele din prezenta cauză și în consecință acțiunea lor a fost respinsă ca inadmisibilă. P. acea cerere de chemare în judecată se observă că aceiași reclamați au solicitat constatarea nulității absolute a actelor de preluare a unor alte imobile ce au aparținut tot antecesorilor reclamanților. Adoptarea unei altfel de soluții ar contraveni considerentelor și dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr.33/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii. P. această decizie s-a statuat că nu există opțiune pentru persoanele interesate în aplicarea procedurilor speciale prevăzute de Legea nr.10/2001 și aplicarea dreptului comun în materia revendicării.
După preluarea de către S. R., acest imobil a făcut obiectul legii privatizării întrucât . făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție din data de 21.04.1999 cu titlu de proprietate. Ulterior prin contractul de vânzare cumpărare autentificat în data de 16.06.2000 imobilul a fost înstrăinat către intervenienta în interes propriu . astfel că în prezent aceasta este proprietara înscrisă în cartea funciară.
P. urmare instanța de fond nu mai trebuia să se pronunțe și să analizeze legalitate preluării imobilului și să dispună anularea actelor prin care s-a intabulat dreptul de proprietate al S. astfel dobândit, pentru că era o certitudine că antecesorii părților au fost deposedați de imobil așa cum rezultă din evidențele de carte funciară, iar imobilul putea face obiectul Legii nr. 10/2001.
În consecință această critică este întemeiată a fost admisă iar sentința primei instanțe a fost modificată în sensul celor arătate.
III. În ce privește critica referitoare la competența A. pentru Valorificarea Activelor Statului de acordare de măsuri reparatorii în echivalent ci numai de a emite o decizie privind propunerea de acordare de măsuri reparatorii, instanța apreciază că aceasta nu este o critică pe care o poate invoca S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice ci numai A. pentru Valorificarea Activelor Statului, fiind singura parte direct interesată în a invoca limitele propriei competențe funcționale.
Așadar nici această critică nu este fondată și în consecință a fost respinsă.
Referitor la recursul declarat de recurenții contestatori, privind nesocotirea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 129 din Codul de procedură civilă, s-a reținut că instanța de judecată nu a încălcat dispozițiile acestui text de lege. Partea interesată este cea care își formulează cererea de chemare în judecată și stabilește cadrul procesual, în virtutea principiului disponibilității părților în procesul civil. Ori, în speța de față ne aflăm în prezența unei contestații împotriva deciziei civile nr.2/2001 emisă de . pretinsă unitate deținătoare, prin care s-a respins notificarea acestora înregistrată sub nr.144/2001. Este obligația contestatorilor să își redacteze contestația cu respectarea exigențelor impuse de lege privind cererea de chemare în judecată și a stabilirii cadrului procesual. P. urmare, în procesele civile, instanța de judecată nu se poate substitui voinței părții și în consecință nu putea dispune din oficiu introducerea în cauză a altor persoane.
Contestatorii au dat dovadă de o deosebită inconsecvență în stabilirea cadrului procesual și au procedat la depunerea de diferite cereri de completare și precizări ale contestației, cu introducerea în cauză a diferitelor părți (ex. filele 60, 77, 149 și 150, fila 192 din volumul I). Perseverând în această atitudine pe parcursul soluționării cauzei după repunerea pe rol, contestatorii și-au precizat și completat din nou contestație, pentru ca ulterior să renunțe la anumite capete de cerere. Din suita acestor modificări și completări, pe care instanța de fond cu o larghețe și o ușurință extrem de mare le-a luat în considerare, este cert că părțile contestatore au solicitat finalmente și anularea actelor de preluare a imobilului înscris în CF 8064 Sf.G. sub nr. top. 1952/24/1a/2 compus din casă de lemn și cărămidă și curte cu suprafață de 2681 mp.
Contestatorii au solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu însă acest imobil așa cum s-a arătat mai înainte a fost în patrimoniul unității deținătoare . ulterior a trecut în patrimoniul intervenientei. P. urmare imobilul nu este liber și în consecință nu poate fi restituit în natură întrucât actele de privatizare și înstrăinarea ulterioară nu au fost anulate și produc efectele scontate.
Cum contestatorii insistă în restituirea în natură, poziție procesuală întărită și prin criticile din apel, această solicitare nu poate fi soluționată favorabil, astfel că pentru toate argumentele prezentate pe larg mai înainte urmează să fie menținută sentința primei instanțe sub acest aspect.
Față de cele ce preced instanța a respins recursul declarat de contestatori.
Referitor la recursul A. pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A. pentru Valorificarea Activelor Statului) în esență toate criticile vizează excepția lipsei calității procesual pasive a acestei părți.
Această excepție a fost respinsă și în consecință întreg recursul a fost respins, întrucât potrivit dispozițiilor art.29 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001 măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituția publică ce a efectuat privatizarea, dispozițiile art. 26 alin. 1 fiind aplicabile în mod corespunzător.
Faptul că nu a fost respectată procedura administrativă nu înseamnă că partea a pierdut dreptul de a obține despăgubiri în echivalent pentru imobilul ce a aparținut antecesorilor lor, iar în ce privește calitatea de persoane îndreptățite a contestatorilor de a obține despăgubiri pentru imobilul preluat de stat, acest aspect a fost probat și pe deplin dovedit în cadrul procesului la fond.
În ceea ce privește cererea de intervenție în interes propriu a intervenientei SVC E. SRL aceasta a fost respinsă, întrucât solicitarea privind radierea procesului se formulează pe cale administrativă și nu pe cale judecătorească, solicitarea nefiind de natură să vizeze valorificarea sau apărarea unui drept personal prin intermediul autorității judecătorești.
Curtea constată că motivul de revizuire invocat este nefondat.
Instanța de recurs a fost investită cu soluționarea recursurilor promovate împotriva sentinței civile nr. 481/24 aprilie 2014 a Tribunalului C. de către recurenții K. E., S. M. și K. J.-G., AAAS București fostul A. București și S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C..
Instanța de recurs a analizat recursurile promovate de toți recurenții expunând în considerentele deciziei atacate motivele de fapt și de drept pentru care a reținut întemeiate anumite motive ce au dus la modificarea în parte a sentinței atacate, respectiv a constatat că celelalte motive de recurs sunt nefondate.
Motivul de revizuire invocate vizează plus petita, minus petita și extra petita.
În speță instanța de recurs a respectat principiul disponibilității, care guvernează procesul civil, analizând motivele de recurs invocate de recurenți prin verificarea acestora raportat la cadrul procesual stabilit de părți în fața instanței de fond, având în vedere că era investită cu o cale de atac și nu cu soluționarea litigiului în primă instanță.
Instanța de recurs a analizat în mod distinct și succesiv toate recursurile promovate, verificând temeinicia motivelor de recurs invocate de recurenți prin raportare la obiectul litigiului și cadrul procesual stabilit în fața instanței de fond, aplicând în cauză a dispozițiilor legale incidente – Legea nr. 10/2001.
Concluzionând, modul în care instanța de recurs a aplicat și interpretat dispozițiile legale incidente în cauză prin raportare la starea de fapt rezultată din probatoriul administrat nu poate face obiectul analizei cererii de revizuire prin care se invocă faptul că s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut existența unei greșeli materiale.
Se constată că prin motivele invocate în cererea de revizuire formulată se tinde la rejudecarea recursului, ori acest lucru nu este permis decât dacă ar fi întrunite motivele expres prevăzute de Codul de procedură civilă, această cerere fiind o cale de atac de retractare și nu de reformare.
Revizuire este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată să verifice dacă instanța de recurs s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, nicidecum să dea o altă interpretare probelor și dispozițiilor legale aplicabile care să conducă la o altă soluție.
Pentru aceste considerente, constatând că motivele invocate în susținerea cererii de revizuire sunt nefondate, Curtea va respinge revizuirea formulată de revizuenții K. E., S. M. și K. J. G. împotriva deciziei civile nr. 1046/R/29 octombrie 2014 a Curții de Apel B..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge revizuirea formulată de revizuenții K. E., S. M. și K. J. G. împotriva deciziei civile nr.1046/R/29 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel B. - secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2015.
Președinte, C. E. C. | Judecător, M. C. T. | Judecător, A. P. |
Grefier, N. A. |
Red.CE C./2.03.2014
Tehnored.N.A. 04 Martie 2015-2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 71/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 125/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
