Partide politice. Decizia nr. 200/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 200/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 12-02-2015 în dosarul nr. 2215/62/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.200/Ap DOSAR NR._
Ședința publică din 12 februarie 2015
Completul constituit din:
Președinte – G. C. – judecător
– L. F. – judecător
– L. N. – grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul P. S. DEMOCRAT – ORGANIZAȚIA JUDEȚEANĂ B., împotriva sentinței civile nr.169/S din 20 octombrie 2014, pronunțate de Tribunalul B. – Secția I Civilă în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa apelantului pârât P. S. Democrat – Organizația Județeană B. și a intimatului reclamant P. B. C..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 04 februarie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.396 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11 februarie 2015, iar În vederea deliberării, în temeiul prevederilor art.396 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 12 februarie 2015.
CURTEA,
Asupra apelului de față:
Prin sentința civilă nr. 169/20.10.2014 Tribunalul B. a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul P. B. C., domiciliat în S., cartier Ș. cel M. nr. 51, jud. B., în contradictoriu cu pârâtul P. S.-DEMOCRAT – Organizația Județeană B., cu sediul în B., .. 1, reprezentată prin președinte C. N., și în consecință a dispus anularea Hotărârii nr. 2/22.03.2014 emisă de Biroul Permanent al pârâtului, având ca obiect excluderea din partid a reclamantului.
A obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.2/22.03.2014 emisă de Biroul Permanent al Organizației Județene B. a P.S.D. s-a dispus sancționarea reclamantului, membru al P.S.D. B., cu excluderea acestuia din partid, cu mențiunea că hotărârea poate fi contestată în termen de 10 zile (fără a se menționa data de la care acest termen începe să curgă) la Comisia Națională de Disciplină și Arbitraj.
În cuprinsul hotărârii se menționează că aceasta are ca temei art.27 alin.1 și 4, art.31 lit.d, art. 33 și art. 34 alin. 2 și 6 din Statutul P.S.D.
Se reține că reclamantul s-a adresat Comisiei Națională de Disciplină și Arbitraj, prin contestația formulată la data de 15.04.2014 (fila 44 din dosar), nefiind făcută dovada soluționării acestei contestații până la această dată.
Cercetând hotărârea atacată, instanța constată că aceasta nu cuprinde nici o expunere a stării de fapt, a abaterilor care au condus la luarea măsurii excluderii reclamantului și nici un temei legal al acesteia măsuri, dispozițiile cuprinse în Statutul partidului, evocate în cuprinsul hotărârii, prevăzând următoarele:
Art. 27 alin. 1 – Calitatea de membru al Partidului S. Democrat se pierde prin demisie, radiere, excludere sau înscriere în alt partid.
Art. 27 alin. 4 – Excluderea din partid se hotărăște în conformitate cu prevederile statutare.
Art. 31 lit. d – Membrilor Partidului S. Democrat care au săvârșit abateri de la prevederile Statutului ori care prin activitatea sau comportamentul lor aduc prejudicii partidului li se aplică, în funcție de gravitatea acestora, una din următoarele sancțiuni: d) excludere, sancțiune aplicată membrului de partid prin hotărâre a biroului organizației locale din care acesta face parte.
Art. 33 – Sancțiunile prevăzute de art. 31 se hotărăsc cu votul majorității membrilor organizației competente.
Art. 34 alin. 2 – Hotărârea de sancționare adoptată de către organele competente la nivelul organizațiilor județene ale P.S.D. și a municipiului București poate fi contestată în termen de 10 zile la Comisia Națională de Disciplină și Arbitraj.
Art. 34 alin. 6 – Până la soluționarea definitivă a contestației, hotărârea de sancționare produce efecte depline. Dacă o contestație a fost admisă, organele de conducere ale organizației locale, județene sau organele de conducere la nivel național au obligația repunerii în toate drepturile a membrului P.S.D. sancționat în mod nestatutar. Repunerea în toate drepturile se realizează în maxim 15 zile calendaristice de la data comunicării hotărârii de admitere a contestației.
Analizând aceste prevederi statutare, instanța constată că acestea au caracter general, reglementând modurile de pierdere a calității de membru de partid și respectiv cea de luare a hotărârii de excludere, precum și efectele acesteia și respectiv calea internă de atac a unei astfel de hotărâri.
În condițiile în care Hotărârea nr. 2/22.03.2014 emisă de Biroul Permanent al organizației județene a pârâtului nu cuprinde nici o descriere a stării de fapt, sub aspectul abaterilor pretins săvârșite de reclamant, care să fi condus la luarea măsurii disciplinare, și nici trimiteri la prevederi statutare care să reglementeze în mod concret diferite abateri, rezultă că acest act este complet nemotivat, făcând astfel imposibil controlul judecătoresc al acestuia.
Prin Decizia nr. 530/12.12.2013 a Curții Constituționale a României a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de D. V. în dosarul nr._ al Tribunalului Călărași - Secția civilă și s-a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea partidelor politice nr. 14/2003 sunt neconstituționale.
În motivarea acestei decizii, Curtea a reținut în esență că, pentru aducerea la îndeplinire a rolului partidelor politice în cadrul democrației constituționale din România, astfel cum acesta este enunțat de prevederile constituționale și legale menționate, Legea nr. 14/2003 stabilește reguli privind organizarea acestora. Astfel, potrivit art. 9 din lege, fiecare partid politic trebuie să aibă statut și program politic proprii, iar statutul fiecărui partid politic, întocmit în conformitate cu prevederile art. 10 din lege, cuprinzând inclusiv sancțiunile disciplinare și procedurile prin care acestea pot fi aplicate membrilor, trebuie anexat obligatoriu (art. 18 din lege) la cererea de înregistrare a partidului politic depusă la Tribunalul București.
În caz de admitere a cererii de înregistrare, a mai reținut Curtea, statutul partidului capătă forță juridică obligatorie asemenea legii și trebuie întocmai respectat de membrii unui partid politic și de organele statutare ale partidului. Nerespectarea acestuia constituie motiv de aplicare a sancțiunilor prevăzute de respectivul act juridic, cea mai gravă fiind sancțiunea excluderii din partid.
S-a mai reținut că legea prevede reguli procedurale privind soluționarea diferendelor dintre membrii unui partid politic sau dintre aceștia și conducerile organizațiilor partidului, precum și organele competente pentru soluționarea acestor diferende (comisiile de arbitraj la nivelul partidului și al organizațiilor sale teritoriale, care reprezintă, în realitate, organe proprii cu atribuții jurisdicționale). Astfel, potrivit art. 15 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, comisia de arbitraj este organizată și funcționează conform unui regulament aprobat de organul statutar, care trebuie să asigure părților dreptul la opinie și dreptul de a se apăra, precum și proceduri echitabile de decizie.
În aceste condiții, Curtea a constatat că prevederile art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, instituind competența exclusivă a organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului politic de a aprecia asupra respectării normelor statuare de către membrii de partid, elimină, în fapt, controlul judecătoresc în ceea ce privește respectarea de către aceste organe a propriului statut și împiedică astfel accesul liber la justiție. De altfel, Curtea a reținut că problema constituționalității prevederilor art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003 trebuie privită cu maximă exigență în condițiile în care pierderea calității de membru al unui partid poate fi expresia unor premise subiective ori a arbitrariului.
De asemenea, Curtea a precizat că, în această materie, controlul judecătoresc nu poate fi realizat decât asupra statutului și a regularității desfășurării procedurii statutare în fața organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului, și nu asupra oportunității sancțiunii aplicate. Astfel, instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei cereri prin care se contestă sancțiunea excluderii din partid urmează să analizeze respectarea normelor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii și să verifice dacă dreptul părții la apărare și la opinie a fost efectiv asigurat.
În lumina acestor considerente, Curtea a constatat că reglementarea dedusă controlului de constituționalitate încalcă dispozițiile art. 21, potrivit cărora nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor sale legitime, deoarece, potrivit art. 16 alin. (3) din Legea nr. 14/2003, cererea membrului de partid căruia i s-a aplicat sancțiunea excluderii din partid nu poate ajunge niciodată să fie examinată în mod efectiv de un judecător imparțial și independent. Așadar, în această materie, liberul acces la justiție este nu doar limitat, ci complet anihilat.
Raportat la cele expuse mai sus, instanța a constatat că, pentru exercitarea controlului judecătoresc asupra măsurii interne a excluderii, este necesar ca hotărârea privind luarea acestei măsuri să fie motivată sub aspectul respectării normelor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii, instanța fiind de asemenea ținută să verifice de asemenea și dacă dreptul părții la apărare și la opinie a fost efectiv asigurat.
În speță, sub primul dintre aspectele menționate mai sus, exercitarea controlului judecătoresc este imposibilă, dat fiind că, așa cum s-a arătat mai sus, hotărârea de excludere atacată nu cuprinde nici un element de natură a face posibilă verificarea respectării normelor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii, fiind complet nemotivată în fapt și în drept, raportat la faptele care i se impută reclamantului și totodată la procedura urmată de pârât, finalizată cu emiterea hotărârii atacate.
În ceea ce privește cel de-al doilea aspect evidențiat de instanța de contencios constituțional, respectiv acela referitor la respectarea dreptului părții la apărare și la opinie, instanța constată că acest lucru nu reiese din hotărârea atacată, iar în condițiile în care pârâtul a depus la dosar, în justificarea măsurii luate, înscrisul denumit „Informare” (filele 67-68 din dosar), întocmit de Organizația Municipală P.S.D. S., urmează a se analiza exclusiv acest înscris.
Astfel, instanța a reținut că acest înscris reprezintă o informare adresată de Organizația Municipală P.S.D. S. către Biroul Permanent al Organizației Județene P.S.D. B., semnată de un număr de 15 persoane, în calitate de președinte, vicepreședinți, trezorier și membri ai Biroului Organizației Municipale S. (fiind însușită ulterior, prin înscrisul aflat în copie la fila 69, și de secretarul O. R.), prin care s-a propus excluderea reclamantului din organizația de partid și retragerea sprijinului politic permanent, enumerându-se faptele săvârșite de acesta, de natură a afecta imaginea partidului.
Din conținutul acestui înscris nu rezultă, după cum nu reiese nici unul dintre actele dosarului, că reclamantul a fost audiat, că i s-a permis să își exprime opinia, că i-a fost respectat dreptul la apărare sau că măcar ar fi participat (ori a fost înștiințat că are dreptul să participe) la ședința în care au fost discutate abaterile sale.
În consecință, nici cea de-a doua cerință stabilită de Curtea Constituțională prin decizia menționată mai sus, referitoare la asigurarea efectivă a dreptului părții la apărare și la opinie nu a fost respectată.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de pârât în apărare, prin care acesta a urmărit să dovedească o anumită atitudine a reclamantului în legătură cu modul de abordare a anumitor măsuri care urmau a fi luate în cadrul Consiliului Local S. și respectiv cea care reiese din pagina personală de internet a acestuia, precum și declarația martorului prin care reclamantul a tins la combaterea acestei apărări, instanța constată că aceste aspecte se referă la oportunitatea luării măsurii, ori analizarea acesteia excede controlului judecătoresc, astfel cum a stabilit Curtea Constituțională.
Concluzionând, Tribunalul a constatat că, în cazul reclamantului, nu au fost respectate exigențele care se desprind din Decizia nr.530/2013 a Curții Constituționale a României în ceea ce privește, pe de o parte, motivarea hotărârii de excludere, din punctul de vedere al respectării normelor statutare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii, iar pe de altă parte în ceea ce privește asigurarea efectivă a dreptului părții la apărare și la opinie.
În aprecierea instanței, nemotivarea totală a hotărârii de excludere este de natură a atrage sancțiunea nulității acesteia, întrucât în acest mod exercitarea controlului judecătoresc este imposibilă, prin prisma aspectelor esențiale reținute de instanța de contencios constituțional.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul respingerii acțiunii.
Pe cale de excepție, apelantul a invocat lipsa interesului intimatului-pârât în promovarea acțiunii, cerință esențială pentru existența dreptului la acțiune.
În argumentarea acestei excepții se învederează că intimatul reclamant nu mai este membru P.S.D. nu datorită excluderii ci grație propriului interes. Astfel, în momentul încheierii dezbaterilor, intimatul ocupa deja funcția de președinte P.L.R. S.. Prin urmare, caracterul actual al interesului în promovarea acțiunii, acela de a se dispune anularea hotărârii de excludere, cu consecința imediată a recăpătării calității de membru P.S.D. era deja depășită încă din luna septembrie, din cursul judecății pe fond.
Atât legislația civilă cât și doctrina și practica judecătorească condiționează ca interesul oricărei părți să fie actual nu doar în momentul promovării unei acțiuni ci pe parcursul întregului proces.
Pe fondul cauzei, apelantul critică soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
1. Contrar celor reținute de instanță, hotărârea contestată are la bază decizia de excludere a reclamantului și de ridicare a sprijinului politic de către Organizația Municipiului S. a p.s.d.. Acesta aspect reiese din cuprinsul Procesului verbal din data de 30.07.2013 încheiat cu ocazia desfășurării Ședinței Extraordinare a Biroului executiv la Organizație S., la care intimatul-reclamant a participat. Acesta a avut posibilitatea efectivă de a-și susține punctul de vedere, de a duce argumente în apărarea sa și de a combate acuzațiile formulate de către contestatorii săi, aspect care rezultă fără dubiu din cuprinsul procesului verbal anterior menționat, pe care petentul l-a și semnat.
2. Tribunalul B. s-a bazat la pronunțarea hotărârii pe Decizia nr. 530/2013 a Curții Constituționale a României, însă instanța a avut în vedere doar dispozitivul deciziei, nu și considerentele.
Astfel, Curtea Constituțională a constatat că, primind o cerere prin care se contestă legalitatea excluderii din partid, instanța judecătorească, chiar dacă ar observa că au fost încălcate procedurile statuare nu poare decât să respingă cererea ca inadmisibilă, nefiind competent să o judece. De asemenea, Curtea precizează că, în această materie, controlul judecătoresc nu poate fi realizat decât asupra statutului și a regularității desfășurării procedurii statuare în fața organelor cu atribuții jurisdicționale ale partidului și nu asupra sancțiunii aplicate. Astfel, instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei cereri prin care se contestă sancțiunea excluderii din partid urmează să analizeze respectarea normelor statuare privind stabilirea și aplicarea sancțiunii și să verifice dacă dreptul părții la apărare și la opinie a fost efectiv asigurat.
Având în vedere a ceste considerente ale Deciziei nr. 530/2013 a Curții Constituționale a României, apelantul apreciază că instanța de fond a depășit practic limitele obligatorii pe care le-a trasat în considerentele menționate anterior C.C. și, în loc să respingă cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă, a pronunțat hotărârea apelată.
Intimatul pârât a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității declarării apelului.
Pe fond, intimatul consideră motivele de apel neîntemeiate.
Referitor la lipsa interesului actual intimatul susține că P. Reformator Liberal, a cărui conducere locală ar fi preluat-o intimatul, potrivit susținerilor apelantului, nu există ca formațiune politică înregistrată oficial nici până în prezent. Mai mult, actualitatea interesului se referă la existența interesului în momentul executării dreptului la acțiune. De aceea, nu se poate admite că o probă născută ulterior introducerii acțiunii ar modifica actualitatea interesului reclamantului.
Cu privire la fondul cauzei, se susține că instanța a reținut în mod corect că reclamantului nu i s-a respectat dreptul la apărare în fața comisiei de disciplină și arbitraj a partidului, nu s-a realizat o descriere clară a abaterilor disciplinate și, mai mult, i-a fost aplicată sancțiunea cea mai gravă fără să îi fie aplicate alte sancțiuni.
Se mai susține că instanța a interpretat în mod corect considerentele Deciziei nr. 530/2013 a Curții Constituționale, potrivit cărora nicio lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și a intereselor legitime.
În probațiune, părțile au depus la dosar înscrisuri.
Excepția tardivității declarării apelului a fost respinsă prin încheierea din 4.02.2015.
Verificând, în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în raport de probele administrate în cele două faze procesuale, Curtea reține următoarele:
Cu privire la excepția lipsei de interes:
Într-adevăr, ca una dintre condițiile exercitării acțiunii civile, interesul trebuie să fie actual pe parcursul întregului proces.
Apelantul argumentează pierderea interesului intimatului reclamant de a susține acțiunea prin înscrierea sa în P. Liberal Reformator. Dar, în condițiile în care, astfel cum recunoaște chiar apelantul, acest partid nu există ca formațiune politică înregistrată oficial, nu se poate susține că reclamantul a devenit membrul unui alt partid politic. Pe de altă parte, dovada calității de membru al unei formațiuni politice nu se poate face cu articole din presă ci doar cu înscrisuri oficiale.
Mai mult, având în vedere consecințele grave ale excluderii din partid, pierderea mandatului de consilier local și afectarea imaginii reclamantului în cadrul comunității locale, nu poate fi contestat interesul acestuia de a dovedi nelegalitatea acestei sancțiuni pe tot parcursul procesului.
Cu privire la fondul cauzei:
În mod greșit consideră apelantul că instanța de fond a avut în vedere la soluționarea cauzei doar dispozitivul Deciziei nr.530/2013 a Curții Constituționale, nu și considerentele acesteia.
Dimpotrivă, soluția primei instanțe se întemeiază chiar pe considerentele acestei decizii, instanța analizând doar posibilitatea verificării respectării normelor statutare referitoare la stabilirea și aplicarea sancțiunii și a respectării dreptului reclamantului la apărare, fără a examina oportunitatea măsurii.
Argumentele instanței referitoare la nemotivarea hotărârii anulate și la nerespectarea dreptului la apărare al reclamantului nu pot fi înlăturate de înscrisul nou depus de către pârât în recurs, Procesul verbal din 30.07.2013, încheiat cu ocazia desfășurării Ședinței Extraordinare a Biroului Executiv al Organizație S..
Hotărârea de excludere din partid a reclamantului a fost luată nu de organizația locală ci de cea județeană. Ca urmare, pentru exercitarea controlului judecătoresc asupra respectării normelor statutare nu este suficient să se facă trimitere la propunerea Biroului Organizației Locale S., fiind necesară prezentarea concluziilor Biroului Permanent al Organizație Județene B. referitoare la abaterile săvârșite de către reclamant care au determinat aplicarea sancțiunii excluderii.
De asemenea, asigurarea dreptului reclamantului la apărare presupune posibilitatea acestuia de a-și expune punctul de vedere nemijlocit, în fața organului care a aplicat sancțiunea, ceea ce în speță nu s-a dovedit.
Față de aceste considerente, în baza art.480 alin.1 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul, ca neîntemeiat, și a păstra hotărârea atacată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge apelul declarat de pârâtul P. S. Democrat - Organizația Județeană B. împotriva sentinței civile nr. 169/S/20.10.2014 a Tribunalului B. - Secția I-a Civilă, pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 februarie 2015.
Președinte, Judecător,
G. C. L. F.
Grefier,
L. N.
Red.: G.C./12.02.2015
Tehnored.: L.N./ 13.02.2015 / -4 ex-
Judecător fond: C. F.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 96/2015. Curtea de Apel... | Grăniţuire. Decizia nr. 140/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
