Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 136/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 400/1372/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia nr. 136/RDosar nr._
Ședința publică din data de 03 martie 2015
Complet constituit din:
Președinte: G. Ștefănită - judecător
C. V. - judecător
M. L. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta C. A. M. M. împotriva deciziei civile nr. 178 din data de_ pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2015, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în baza art. 146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, potrivit art. 260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi, 03.03.2015.
CURTEA :
Asupra recursului de față:
Prin decizia civilă nr. 178/A s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta C. A. M. M. în contradictoriu cu intimatul C. I. împotriva sentinței civile nr. 6319/19.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, care a fost menținută.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că, prin apelul formulat reclamanta a criticat, în esență, modalitatea de sistare a indiviziunii apreciind că prima instanță nu a respectat criteriile prevăzute de art.673/9 Cod procedură civilă și că a atribuit reclamantului apartamentul nr.1 de la stradă deși imobilul aparținuse bunicilor săi.
Tribunalul a constatat că prima instanță, în analiza criteriilor prevăzute de art. 673/9 Cod procedură civilă, a reținut că ambii soți au o cotă egală de contribuție, că reclamantul este pensionar iar pârâta este lipsită de venituri și că nici una dintre părți nu au posibilități financiare în vederea achitării sultei. La aceste criterii egale departajarea a constituit-o propunerea reclamantului de atribuire a apartamentului nr. 1, mai mic de la stradă, fără obligarea pârâtei la o sultă de 23.450 lei, instanța constatând astfel că reclamantul este singurul care înțelege să pună capăt litigiului prin renunțare la sultă.
Din cele ce preced, Tribunalul a constatat că prima instanță a dat eficiență criteriilor prevăzute de art. 673/9 Cod procedură civilă inclusiv tezei finale a textului citat „sau alte asemenea”.
Apelanta a fost nemulțumită de faptul că prima instanță nu a ținut cont de calitatea specială a acesteia de nepoată a donatorilor, de faptul că a fost crescută de donatori încă de mică și că a locuit în casa supusă partajului, aspecte care s-ar fi circumscris criteriilor prevăzute în teza finală a art. 673/9 Cod procedură civilă „sau alte asemenea” și care ar fi îndreptățit-o la atribuirea apartamentului nr. 1 de la stradă și la o sultă de 23.450 lei.
Tribunalul a reținut că, într-adevăr, pârâta este nepoata donatorilor și realizează faptul că reclamantul, numai în calitate de soț al pârâtei a fost gratificat de donatori. Ceea ce nu a putut omite însă Tribunalul a fost faptul că această donație a fost făcută în anul 1974 iar ulterior, după douăzeci de ani, după moartea unui dintre donatori (a bunicului matern al pârâtei), respectiv, în anul 1995, bunica apelantei a testat în favoarea ambelor părți toată averea sa mobiliară și imobiliară tocmai pentru faptul că legatarii o îngrijeau și o întrețineau (mențiune cuprinsă în testament). Acest testament nu a fost niciodată revocat deși bunica apelantei a decedat opt ani mai târziu, în anul 2003, de unde rezultă faptul că testarea s-a făcut, cel puțin în cazul reclamantului, în considerarea persoanei acestuia.
Afirmațiile apelantei că intimatul nu și-a îndeplinit obligația de întreținere întrucât donatorii aveau venituri suficiente este infirmată chiar de testatoarea însăși care menționează de că „legatarii mă îngrijesc și mă întrețin” dar și de martorii audiați în cauză care nu au putut susține această afirmație a pârâtei.
Tribunalul a apreciat astfel că reclamantul care a domiciliat peste treizeci de ani în acel imobil, îngrijindu-se de întreținerea acestuia în măsura posibilităților financiare, este la fel de îndreptățit la atribuirea unui lot din acest imobil în egală măsură cu pârâta, cu atât mai mult cu cât se dispută un partaj în natură. Calitatea de nepoată a pârâtei, împrejurarea creșterii sale în acest imobil, a îngrijirii și a ocrotirii sale de către donatori încă de când era mică ar fi cântărit mai mult în situația în care partajul în natură nu era posibil și s-ar fi pus problema atribuirii bunului în întregul său uneia dintre părți, ceea ce nu este cazul.
Totodată, Tribunalul a reținut că apelanta se consideră îndreptățită la atribuirea apartamentului nr. 1 pe considerentul că reclamantul a părăsit domiciliul conjugal. Din sentința civilă de divorț 3858/200/ a Judecătoriei B. rezultă o culpă egală a părților în desfacerea căsătoriei și o ireconciliere a relațiilor dintre acestea, împrejurare ce explică în multe cazuri asemănătoare separarea în fapt a părților, cu atât mai mult cu cât această separare a fost finalizată printr-un divorț. În plus, o dată cu divorțul reclamantul a solicitat și partajarea bunului imobil de unde rezultă intenția sa, încă de la data promovării acțiunii de divorț, din 2008, de a nu renunța la acest imobil.
În ceea ce privește ultimul criteriu invocat de apelantă de natură a o îndreptăți la atribuirea apartamentului nr. 1 și anume, lipsa de venituri în vederea achitării sultei și necesitatea efectuării unor reparații la apartamentul nr.2, Tribunalul a pornit de la faptul că un partaj în echitate presupune o împărțeală în natură, în măsura în care este posibil, cu egalizarea loturilor prin plata unei sume de bani. Ambele părți au susținut în mod clar că nu au bani pentru plata sultei egalizatoare fiind astfel evident că în situația în care oricare parte ar fi obligată la plata unei sultei egalizatoare aceasta ar fi ajuns în final la pierderea bunului, pe calea executării silite, ca urmare a imposibilității vădite de plată a sultei.
În cazul de față, finalitatea partajului se împlinește prin posibilitatea fiecărei părți, lipsită de mijloace materiale și de o locuință, de a beneficia de un apartament din imobil. Pârâta dorește apartamentul de la stradă renovat, ce a fost atribuit reclamantului dar și sulta egalizatoare. Reclamantul dorește același apartament însă fără sultă renunțând astfel micșorarea valorică a lotului său.
Din cele ce preced Tribunalul a constatat întocmai ca și prima instanță că renunțarea reclamantului la un drept, chiar potențial, cum a susținut apelanta, pune capăt litigiului și corespunde finalității partajului ca fiecare parte să dobândească în proprietate o locuință.
Față de cele expuse mai sus Tribunalul a apreciat că sentința pronunțată de prima instanță este legală și temeinică iar apelul formulat este nefondat, motiv pentru care în temeiul art. 296 Cod procedură civilă l-a respins potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta C. A. M. M. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și schimbarea sentinței în parte prin atribuirea în lotul propriu a apartamentului nr.1.
În motivarea recursului se arată că nu a fost respectat principiul echitații partajului și au fost nesocotite criteriile de atribuire a loturilor, prevăzute de art. 673 indice 9 C..
Soluția de atribuire nu este echitabilă, neținându-se cont de scopul pentru care a fost donat acest imobil de către bunicii recurentei. Gratificarea comună s-a făcut în virtutea calității recurentei și pentru a se menține căsătoria și a se realiza în bune condiții creșterea copiilor.
Faptul că lotul din spate este mai spațios nu prezintă relevanta atât timp cât nu este locuibil. Astfel nu este asigurată satisfacerea interesului legitim al recurentei ca element al principiului echitații și al normelor morale.
Nu au fost respectate criteriile prev. de art. 673 ind. 9 C., fiind evidențiate aspectele ce țin de natura bunului cu referire la modul de dobândire și a domiciliului, reclamantul părăsind domiciliul conjugal și locuind în casa părinteasca din județul Argeș. Operațiile de întreținere a întregii locuințe au fost făcute din anul 2008 și până în prezent de către recurent iar adevăratul motiv al atribuirii făcută de către instanțele de judecată l-a constituit renunțarea intimatului la sulta. Instanțele au reținut greșit că niciuna dintre părți nu are posibilitatea achitării sultei. În varianta împărțirii în natură, valoarea sultei este mult diminuată; reclamantul realizează venituri din pensie și are posibilitatea achitării sultei. Intimatul a renunțat la un drept eventual, instanța fiind obligată să facă atribuirea potrivit criteriilor legale.
Recurenta se considera îndreptățită să primească apartamentul de la stradă, apartament ce poate fi ușor valorificat și modernizat, având în vedere modul de dobândire a bunului, atitudinea acesteia față de gratificatori, modul în care fiecare dintre aceștia au înțeles să suporte cheltuielile imobilului și obligațiile rezultate din desfacerea căsătoriei.
Prin întimpinare a fost invocată excepția tardivității declarării recursului relativ la dispozițiile art. 301 C., hotărârea fiind comunicată recurentei la data de 02.12.2014 iar recursul a fost depus la poștă la data de 19.12.2014. Cu privire la celelalte motive de recurs se solicită respingerea acestora ca nefondate pentru următoarele motive:
Instanța de fond nu a fost sesizată în sensul celor pretinse în căile de atac, recurenta nefăcând nicio precizare de acțiune după ce s-a depus completarea la raportul de expertiza ce conținea apartamentarea imobilului.
În ceea ce privește criteriile legale, se arată detaliat că acestea au fost respectate de către instanțele de judecată și se solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Analizând hotărârea atacată în limitele motivelor de recurs și apărărilor formulate, Curtea reține următoarele considerente:
Analizând cu precădere excepția tardivității recursului, Curtea reține că termenul legal de 15 zile libere care curge de la comunicarea hotărârii din data de 03.12.2014 (conform ștampilelor aplicate de oficiul poștal) s-a împlinit în data de 19.12.2014, data la care recurenta a înregistrat recursul la oficiul poștal. În consecință, Curtea constată că excepția tardivității nu poate fi primită, calea de atac fiind introdusă în termenul legal. Față de această dezlegare, cererea de repunere în termenul de recurs formulată de intimatul C. I. urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate, Curtea reține următoarele considerente:
Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, în situațiile prevăzute limitativ în art. 304 C.. Nu se poate realiza în aceasta cale de atac o revalorizare a aspectelor de fapt care au condus la formarea convingerii instanței de apel cu privire la lotizarea realizată și atribuirea efectiva a loturilor. În absența indicării unei norme de drept substanțiale care să fi fost încălcată nu se poate realiza reformarea hotărârii.
În concret, se invocă de către reclamanta recurenta încălcarea de către instanțele de judecată a criteriilor de atribuire a loturilor formate, indicându-se dispozițiile art. 673 ind.9 C.. După cum se poate observa, instanțele de judecată și-au fundamentat hotărârile cu referința expresă la criteriile de atribuire al loturilor amintite, fiind respectate dispozițiile legale amintite.
Astfel, criteriul echitații se referă la efectuarea partajului judiciar prin realizarea unui just echilibru între cotele transmise și contravalorile egalizatoare ale sultelor stabilite, cu respectarea valorilor reale de la data judecății. Or, în spetă, partajul s-a realizat în mod echitabil prin atribuirea de loturi în natură și obligarea la sulta egalizatoare corespunzătoare, a cărei valoare nu a fost contestată. În consecință, principiul echitații partajului nu poate fi redus la istoricul și proveniența imobilului supus partajului sau la motivele și momentul nașterii stării de coproprietate.
În ceea ce privește natura bunurilor supuse împărțelii, acest criteriu este irelevant în speță câtă vreme nu sunt supuse partajului atât bunuri imobile cât și bunuri mobile. Raportarea la acest criteriu din perspectiva modului de dobândire nu poate fi reținută de către instanța de judecată, singurul bun supus partajului fiind un bun imobil.
Referitor la domiciliile părților, conform cărților de identitate depuse la dosar, atât recurenta, cât și intimatul își au domiciliu în imobilul în litigiu. Pentru partajarea în natură a imobilului este irelevantă împrejurarea că, din cauza stării conflictuale existentă datorită demersurilor judiciare, intimatul locuiește temporar la rudele apropiate din județul Argeș.
Așa cum au reținut instanțele de fond și apel, pe baza probatoriului administrat, reclamantul, care a domiciliat peste 30 de ani în imobil, îngrijindu-se de acesta în măsura posibilităților financiare, este la fel de îndreptățit la atribuirea unui lot în egalî măsura cu pârâta, cu atât mai mult cu cât partajarea se realizează în natură; circumstanțele personale ale pârâtei ar fi putut cântări mai mult în cazul în care partajul în natură nu era posibil și s-ar fi pus problema atribuirii bunului în întregul sau uneia dintre părți. În analiza criteriilor legale de atribuire, instanțele au ținut cont că foștii soți au o cotă egala de contribuție, că reclamantul este pensionar și că niciuna dintre părți nu are posibilități financiare în vederea achitării sultei. La criterii egale, departajarea a constituit-o propunerea reclamantului de atribuire a apartamentului mai mic de la . la o sulta de 23.450 lei, drept asupra căruia pârâtul a renunțat în mod expres. Renunțarea reclamantului la un drept, chiar potențial, pune capăt litigiului și corespunde finalității partajului ca fiecare să dobândească în proprietate o locuință.
Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt motive de nelegalitate care să poată fundamenta reformarea hotărârii, în baza art. 312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat și hotărârea va fi menținută în totalitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității formulării recursului invocată de intimatul Căalin I..
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs ca ramasă fără obiect.
Respinge recursul declarat de pârâta C. A. M. M. îimpotriva deciziei civile nr. 178/07.11.2014 a Tribunalului pentru Minori și Familie B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronuntată în sedință publică, astăzi, 03.03.2015.
Președinte Judecător Judecător
G. Ș. C. V. M. L.
Grefier
G. P.
Red.GȘ/08.04.2015
Dact.GP/08.04.2015/2ex
Jud.fond:I.V.
Jud.apel:A.N.P., A.M.C.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
