Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 424/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 424/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 5/197/2001
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 424/R
Ședința publică din 23 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. P.
Judecător M. C. T.
Judecător C. E. C.
Grefier G. G.
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor formulat de reclamanta R. L. și pârâtul R. F. împotriva sentinței civile nr. 28/A_ din 2 martie 2015, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
Grefierul de ședință prezintă referatul cauzei.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 18 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi. Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 23 iunie 2015.
CURTEA
Asupra recursurilor de fata.
Constată că, prin decizia civila nr. 28/02.03.2015, Tribunalul pentru minori și familie B. a dispus următoarele:
A fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă R. L. împotriva sentinței civile nr.4043/08.04.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ . A fost admis apelul formulat de apelantul-pârât R. F. împotriva aceleiași sentințe, pe care o schimbă în parte, în sensul că: A constatat că valoarea apartamentului situat în C., înscris în C.F._ C., sub nr. top 1261/1/24, este de 33.400 Euro, conform raportului de expertiză nr._/2013, în loc de 25.554 Euro, că valoarea apartamentului situat în B., . C.F._ B., sub nr. top 8781/2/1/2/15, este de 44.750 Euro, conform raportului de expertiză nr._/2013, în loc de 30.123 Euro, că valoarea garsonierei, situată în Cluj, înscrisă în C.F._/a Cluj-N., sub nr.3931/S//LXXIII, este de 25.800 Euro, conform suplimentului la raportul de expertiză nr._/2014, în loc de 28.150 Euro, iar valoarea terenului în suprafață de 10.000 mp, situat în B., . număr parcelă A 1216/3/7/1 și A 1216/3/7/2, sola 164, este de 360.000 Euro, conform raportului de expertiză nr._/2015, în loc de 285.000 Euro. În urma reevaluării celor două loturi, a obligat pe reclamanta R. L. să achite pârâtului R. F. o sultă egalizatoare în cuantum de 27.975 Euro, în loc de 15.536 Euro. A păstrat restul dispozițiilor sentinței apelate. A obligat pe apelantul-pârât R. F. să plătească expertului I. V.-S. diferența de onorariu expert în cuantum de 6803 lei. În baza art.50 indice 2 din O.U.G. nr.51/2008 a obligat pe apelanta-reclamantă R. L. să plătească suma de 12.807,5 lei, iar pe apelantul-pârât R. F. să plătească suma de 14.627,5 lei către stat, sume de care aceștia au beneficiat ca ajutor public judiciar, sub forma reducerii taxei judiciare de timbru. A obligat pe apelanta-reclamantă R. L. să plătească apelantului-pârât R. F. suma de 13.420 lei, reprezentând ½ din cheltuielile de judecată în apel.
Pentru a pronunța acesta decizie instanța a reținut următoarele:
Analizând sentința apelată în raport cu actele și lucrările dosarului și cu motivele de apel, tribunalul specializat a constatat că apelul reclamantei este nefondat, iar al pârâtului este fondat doar în parte.
Referitor la apelul formulat de către reclamantă, aceasta solicită înlăturarea din masa bunurilor comune a apartamentului situat în C., ., ., pe motiv că acesta ar fi fost achiziționat din banii proveniți de la părinți ca zestre. Cu alte cuvinte, se invocă faptul că acest imobil este bunul ei propriu. Or, se constată că prin cererea reconvențională formulată de reclamantă în cadrul procesului de divorț, aceasta a solicitat partajarea bunurilor comune, enumerate în anexa 1 a cererii, printre care se află și acest apartament, în cote egale ( filele 11-12 dosar_/2000), astfel încât cererea reclamantei din apel este inadmisibilă în raport cu dispozițiile art.294 alin.1 din codul de procedură civilă de la 1865, potrivit cărora în apel nu se pot face cereri noi.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâtul R. F., se constată că nu se mai impune analizarea motivului de apel privind neincluderea în masa partajabilă a anumitor bunuri mobile, deoarece apelantul, prezent fiind la termenul de judecată din data de 26.11.2012, a renunțat la efectuarea unei expertize de identificare și evaluare a acestor bunuri ( fila 156 vol. I dosar), astfel încât nu poate fi stabilită existența acestora.
Cu privire la dreptul de creanță de 20.950 USD, se constată că prin contractul de împrumut încheiat între R. L., căsătorită cu R. F. și B. V., căsătorit cu B. A., autentificat sub numărul 1121/14.12.1999 reclamanta a împrumutat numitului B. V. suma de mai sus, urmând ca aceasta să-i fie restituită la data de 01.03.2000 ( fila 194 dosar fond). Această sumă a fost împrumutată în timpul căsătoriei părților din veniturile comune și tot în timpul căsătoriei acestora a fost restituită. Or, deși pârâtul susține că soții au trăit separat în perioada noiembrie 1998- martie 2001, reclamanta îl combate arătând că s-au gospodărit împreună până în octombrie 2000, când s-a introdus acțiunea de divorț. Nu s-a făcut dovada că banii restituiți în timpul căsătoriei părților mai există sau a fost cheltuiți doar de reclamantă în interes personal.
Raportat la dreptul de creanță împotriva debitorilor L. V. și L. G. în cuantum de 3110 USD, înscrisul sub semnătură privată încheiat între L. V. și L. G., pe de-o parte și R. L. ( fila 205 vol. I dosar fond) atestă doar o recunoaștere a datoriei pe care o aveau primii către aceasta din urmă, în cuantum de 3110 USD și faptul că s-a restituit o parte din debit, în cuantum de 2500 USD în 10.10.2003, iar restul de 600 USD urmau să fie achitați la data de 01.11.2013.
Referitor la terenul în suprafață de 1000 mp situat în localitatea Dumbrăvița, acesta nu putea fi inclus în masa partajabilă, deoarece martora P. A., care a fost audiată în fața instanței de apel a declarat că a existat o înțelegere pentru vânzarea acestui teren de către mama sa doamnei R., dar terenul a rămas înscris în Cartea Funciară pe numele mamei ei, care a decedat ( fila 149 vol.I dosar).
În ceea ce privește critica referitoare la cota de contribuție egală a soților la dobândirea bunurilor comune, în mod corect instanța de fond a avut în vedere atât veniturile obținute de către soți în timpul căsătoriei, cât și munca desfășurată de către reclamantă în gospodărie și implicarea ei în creșterea și educare copiilor, astfel cum rezultă din depozițiile martorilor audiați în fața primei instanțe.
Instanța de control judiciar a constatat că la formarea și atribuirea loturilor instanța de fond a ținut seama de criteriile prevăzute de art. 673 indice 9 din Codul de procedură civilă de la 1865, respectiv de acordul părților și de faptul că anumite bunuri se aflau în folosința exclusivă a câte unei părți. Insă, a apreciat că se impune stabilirea valorii de circulație actuale a bunurilor imobile, având în vedere că partajul trebuie să aibă la bază principiul echității.
Pentru aceste considerente, instanța de apel a încuviințat efectuarea unor expertize de evaluarea a bunurilor imobile, astfel a constatat că valoarea apartamentului situat în C., înscris în C.F._ C., sub nr. top 1261/1/24, este de 33.400 Euro, conform raportului de expertiză nr._/2013, în loc de 25.554 Euro ( fila 18 vol. II ), că valoarea apartamentului situat în B., . C.F._ B., sub nr. top 8781/2/1/2/15, este de 44.750 Euro, conform raportului de expertiză nr._/2013, în loc de 30.123 Euro ( fila 18 vol. II ), că valoarea garsonierei, situată în Cluj, înscrisă în C.F._/a Cluj-N., sub nr.3931/S//LXXIII, este de 25.800 Euro, conform suplimentului la raportul de expertiză nr._/2014, în loc de 28.150 Euro ( fila 133 vol. II), iar valoarea terenului în suprafață de 10.000 mp, situat în B., . număr parcelă A 1216/3/7/1 și A 1216/3/7/2, sola 164, este de 360.000 Euro, conform raportului de expertiză nr._/2015, în loc de 285.000 Euro ( fila 20 vol. III ), ceea ce impune reevaluarea celor două loturi, urmând ca reclamanta R. L. să achite pârâtului R. F. o sultă egalizatoare în cuantum de 27.975 Euro, în loc de 15.536 Euro.
Referitor la critica privind cererea de intervenție a S.C.LM G. SRL, instanța de fond a admis-o în mod corect în baza art.725 Cod civil, pe motiv că, creditorul unui coproprietar poate interveni pe cheltuiala sa cerând să fie prezent la împărțirea bunurilor, cu scopul de a proteja patrimoniul debitorului lui în contra unei eventuale conivențe frauduloase între copartajanți, fără să se dispună ceva în favoarea acesteia. Astfel, este neîntemeiată excepția prescripției extinctive, invocată de către apelantul-pârât R. F., deoarece dreptul de creanță al intervenientei a fost stabilit prin decizia irevocabilă nr.314/R/08.04.2004 a Curții de Apel B., acesta fiind pus în executare la data de 19.01.2007. Totodată, nu are relevanță în ceea ce privește cererea de intervenție, dacă debitul a fost achitat de către pârât, fiind vorba de o problemă de executare.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs în termen, motivat ambele părți.
A. Recurenta reclamanta R. L. solicită admiterea recursului promovat de acesta și casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la instanța de apel pentru stabilirea corecta a masei bunurilor supuse partajului și a valorii reale a acesteia.
Se invocă următoarele critici:
- tribunalul a omis să se pronunțe asupra motivului de apel privind valoarea apartamentului din Orasul C. fără amenajările și îmbunătățirile efectuate de cumpărători. Tribunalul a respins apelul reclamantei sub aspectul criticii ce viza contribuția exclusivă a acesteia la dobândirea apartamentului din C., însă nu a dat nici un argument juridic motivului de apel subsidiar privitor la stabilirea valorii reale a acestui apartament, fără amenajările efectuate de cumpărătorii N.. Așadar, instanța de apel trebuia sa stabilească valoarea acestui apartament la momentul înstrăinării lui de către apelanta către familia N..
- deși apelanta a formulat apel doar cu privire la situația juridica și valoarea apartamentului din C., respectiv pentru suma de 25.554 euro, instanța a stabilit o taxa de timbru de 26.415 lei pentru care a dispus reducerea acesteia pe calea ajutorului public judiciar cu 50% iar pentru diferența a stabilit ca reclamanta sa o plătească eșalonat. Reclamanta a achitata taxa de timbru pentru care s-a dispus eșalonarea. Cu toate acestea, Tribunalul, prin decizia atacata a dispus ca reclamanta sa achite și taxa de timbru pentru care s-a dispus reducerea cu 50% a acesteia ca forma a ajutorului public judiciar.
- pentru acest considerent solicita ca instanța de recurs să înlăture obligația de plata a taxei de timbru de 12.807 lei stabilita în sarcina apelantei reclamante de către tribunal.
Judecătoria a stabilit valoarea terenului de 10.000 mp, situat în B., . 1216/3/7, la suma de 285.000 euro și dispune partajarea în două loturi egale, iar Tribunalul a majorat valoarea la 360.000 euro, fără a fi stabilit cu certitudine dreptul de proprietate asupra imobilului, prin înscriere la CF și fără ca expertiza privind partajarea să poarte avizul Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară.
Or, pentru a proceda la partajarea terenului era necesar ca instanța, în prealabil, să pună în vedere părților să procedeze la înscrierea dreptului în CF sub sancțiunea suspendării cauzei conform, art. 155 indice 1 Cod procedură civilă.
Incertitudinea existenței proprietății privind terenul este exprimată chiar de expertul I. V. S. în lucrarea privind evaluarea imobilului ( fila 10).
Recurenta deși a solicitat prin motivele de recurs casarea cu reținere spre rejudecare a cauzei de către instanța de recurs, la termenul din 18.06.2015 precizează ca solicita casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei la aceeași instanta de apel care va trebui sa administreze proba cu o noua expertiza tehnică de specialitate care va avea ca principal obiectiv stabilirea valorii apartamentului din C. în funcție de starea acestuia la momentul vânzării de către recurenta reclamanta către familia N. respectiv la nivelul anului 2003 așa cum rezulta din contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătura privata intre părți în 24.05.2003, pentru ca acesta este valoarea corecta a acestui apartament care trebuie sa facă parte din masa de partajat, iar nu valoarea stabilita de instanța de apel de 27.975 euro.
B. Recurentul pârât R. F. critica decizia pronunțata în apel pentru următoarele motive:
- in mod greșit tribunalul nu a inclus în masa de partajat și bunurile mobile pe considerentul ca nu s-a solicitat de către apelantul R. F. și o expertiza de specialitate care sa stabilească existenta bunurilor mobile și valoarea acestora;
- în masa de partajat trebuia inclusa și suma de 3110 USD acordata cu titlu de împrumut de părți familiei L. dar și suma de 20.950 USD acordata cu titlu de împrumut numitului B. V. dar și terenul de 1000 mp din localitatea Dumbravita;
- în mod neîntemeiat instanța de apel a respins motivul de apel privitor la cota de contribuție de 90% a recurentului R. F. la dobândirea bunurilor din masa de partajat.
- Critica decizia din apel și sub aspectul soluționării cererii de intervenție a ., în sensul că excepția prescrierii dreptului material la actine fata de pretențiile acesteia trebuia admisa.
Precizează ca motivele de recurs sunt încadrabile în dispozițiile art. 304 pct. 9 și 8 și 7 Cod procedură civilă și solicita admiterea recursului și modificarea în parte a deciziei din apel în sensul admiterii în tot a apelului declarat de acesta parte.
Ambele părți au formulat întâmpinări la recursul declarat de partea adversă.
B.Analizând recursul formulat de recurentul pârât, instanța consta ca nu este fondat.
Deși este fondat pe dispozițiile art. 304 pct. 9,8,7 Cod procedură civilă, ce reprezintă temeiuri de drept pentru invocarea unor motive de nelegalitate a hotărârii atacate, totuși, raportata la considerentele deciziei atacate, instanța constat ca nu sunt incidente în cauza.
Masa de partajat a fost stabilita corect încă de la prima judecata în fond a cauzei, iar necuprinderea în conținutul ei a bunurilor mobile nu constituie o greșeala a instanței care sa impună soluția casării deciziei deoarece s-a stabilit corect ca pentru a putea fi cuprinse în masa de partajat bunurile mobile trebuie să existe, sa fie evaluate, prețuite de părți sau prin expertiza judiciara.
Pentru stabilirea valorii bunurilor mobile din cererea formulata de R. F. în dosar conex 3116/2004, acesta nu a solicitat proba cu expertiza așa cum rezulta din încheierea din 17.06.2004 dosar 3175/2001 în care s-au menționat probele solicitate de părți și încuviințate de instanța.
In legătura cu necuprinderea în masa de partajat a creanțelor de 20.950 USD și 3110 USD, a terenului de 1000 mp din localitatea Dumbravita, cât și cu privire la stabilirea unei cote de contribuție mai mare - 90% în favoarea pârâtului, la dobândirea bunurilor din masa de partajat, instanța de recurs constată ca aceste critici nu țin de nelegalitatea deciziei, nefiind vorba de o greșeala de judecata a instanței de apel, de omisiunea includerii acestora în masa de partajat după o justa stabilire a stării de fapt și a regimului juridic al acestor creanțe,ci tine de reaprecierea stării de fapt și a probatoriului administrat în legătura cu aceste creanțe și cote de contribuție, aspecte ce nu pot fi controlate în recurs neîncadrându-se în motivele de nelegalitate care fac obiectul acestei cai de atac.
În legătura cu modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru dreptul de creanța pretins de intervenienta principala ., instanța constată ca acesta critica cuprinsa la pag 3 alin. 3 din motivele de recurs formulate de R. F. este completata prin precizarea motivelor de apel de la fila 39 vol. I dosar tribunal. Modul de soluționare a excepției prescripției dreptului material la acțiune pentru pretenția din cererea de interventie formulata de societatea recurentului, . a constituit critica în apel doar sub aspectul interesului și dreptului intervenientei de a formula acesta cerere ., raportat la argumentele instanței de fond fata de aprecierea art. 785 c. civil expuse în finalul considerentelor sentinței 4043/2011. în consecință va înlătura și acesta critică a recurentului pârât, dispozițiile art. 57 și 58 Cod procedură civilă raportat la art. 785 cod civil fiind corect aplicate în cauza.
A. Analizând recursul formulat de recurenta reclamanta R. L., instanța constată ca nu sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 3, 5, 61 Cod procedură civilă, care reglementează cazurile în care instanța de recurs casează cu trimitere spre rejudecare cauza, nefiind întemeiata cererea recurentei referitoare la necesitatea întocmirii unei noi expertize de specialitate pentru evaluarea imobilelor și nefiind echivalenta situația invocata de recurenta în motivul 4.2 din cuprinsul cererii de recurs cu o necercetare a cauzei în fond .
Așadar, analizând motivele de recurs formulata de acesta parte, instanța constata ca sunt fondate în parte, iar consecința admiterii în parte a acestui recurs nu este casarea cu trimitere spre rejudecare cum s-a solicitat, ci în temeiul art. 304 pct. 9 și 8 Cod procedură civilă, modificarea deciziei în parte doar sub aspectul nesoluționării motivului subsidiar de apel ce viteza modul de stabilire a valorii apartamentului din C.. Se observă că, într-adevar în cadrul motivelor de apel acesta apelanta a solicitat ca „ în principal „ apartamentul din C. sa fie apreciat ca bun cu caracter propriu, dobândit din surse proprii de către recurenta reclamanta și să fie exclus din masa de partajat, iar în subsidiar, să se stabilească valoarea acestuia fără îmbunătățirile efectuate de cumpărătorii N.. Chiar daca instanța de apel, respingând apelul acestei apelante nu oferă o motivare a acestui motiv subsidiar de recurs, din moment ce instanța a stabilit valoarea acestui apartament ca fiind de 33.400 euro este evident ca nu a avut în vedere susținerile apelantei reclamante din subsidiarul motivului principal de apel. De aceea, instanța de recurs, stabilind că nu este vorba de o „ necercetare în fond a cauzei” care să atragă casarea cu trimitere conform art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă invocat, aplicând art. 304 pct. 7 teza I Cod procedură civilă va modifica în parte decizia suplinind și motivarea acesteia.
Greșeala instanței de apel rezulta din modul de stabilire a obiectivelor expertizei privind evaluarea imobilelor apartamente și garsoniera. Se constat ca partea care a cerut în probațiune evaluarea acestor imobile construcții la prețul de circulație a fost doar apelantul pârât nu și apelanta reclamanta. La termenul din 03.09.2012 instanța a încuviințat proba cu efectuarea unei expertize de specialitate, iar la termenul din 21.01.2013 s-a dispus efectuarea expertizei având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație având în vedere standardele europene pentru cele doua apartamente și pentru garsoniera din Cluj, ce fac parte din masa de partajat.
Stabilind în acest mod obiectivul expertizei de reevaluare a apartamentelor, instanța a lăsat necercetata susținerea reclamantei din apel cu privire la modalitatea de evaluare a apartamentului din C. fără îmbunătățirile efectuate de cumpărători. Astfel, instanța de apel, chiar daca apelanta reclamanta nu a formulat o cerere în probațiune în acest sens, era învestită cu cercetarea modului de evaluare a apartamentului din C. prin însuși motivele de apel și trebuia sa stabilească realizarea evaluării deja încuviințata și în varianta cerută de apelanta, cu atât mai mult cu cât la fond evaluarea acestui apartament s-a realizat și în funcție de situația imobilului la momentul vânzării către fam N.(24.05.2003), respectiv fără îmbunătățirile efectuate de aceștia - fila 267 vol. I dosar 3175/2001. Pronunțând soluția din apel în funcție de raportul de expertiza din apel fila 33 vol. II dosar_ cu valoarea de circulație a acestui apartament situat în C., chiar și cu excluderea din preț a contravalorii balconului construit de cumpărători, instanța de apel a nesocotit limitele investirii. Apelantul pârât nu a formulat obiecțiuni la expertiza dispusa la prima judecata în fond, respectiv la expertiza în care s-a stabilit valoarea apartamentului din C. ca fiind de 25.554 euro fără îmbunătățirile efectuate de cumpărători după vânzarea din 2003, deci nu a obiectat la modalitatea de evaluare a acestuia în starea fizica de dinaintea vânzării la momentul anului 2003, cu excluderea îmbunătățirilor, ci doar a solicitat reevaluarea conform standardelor europene - fila 180 verso vol. I dosar tribunal. Pe de alta parte din studiul încheierilor de ședință ulterioare momentului depunerii raportului de expertiza efectuat de ing. M. G. la judecătorie ce concluzionează pentru valoarea de 25.554 euro a apartamentului din C. în starea fizica de dinaintea vânzării, rezulta că nici reclamanta nu a formulat obiecțiuni cu privire la acesta valoare. Chiar și în cadrul apelului, apelanta reclamanta sesizează instanța cu privire la modul de reevaluare a apartamentului din C. prin obiecțiunile de la fila 94 vol. I dosar Tribunal, cu doua aspecte: necesitatea evaluării apartamentului fără îmbunătățirile efectuate de cumpărătorii N. și evaluarea apartamentului în starea fizica de la nivelul anului 1990 când a fost dobândit de reclamanta. Obiecțiunile sunt comunicate expertului evaluator conform adresei fila 97 vol. I dosar tribunal, iar expertul răspunde la acestea la fila 101 vol. I dosar tribunal sesizând ca nu a fost stabilit un obiectiv pentru evaluarea la nivelul anului 1990 răspuns a condus instanța de apel la aprecierea ca tardiva a cererii apelantei reclamante de la termenul din 17.02.2014 conform dispozițiilor din încheierea de ședința fila 106 dosar apel vol. II.
În consecință, curtea constată ca se impune păstrarea acestei valori pentru stabilirea masei de partajat în ceea ce privește apartamentul din C., decizia pronunțata în apel, fiind modificata doar sub aspectul înlocuirii valorii de 33.400 euro reținuta pentru apartamentul din C. în apel, cu valoarea de 25.554 euro stabilita prin expertiza dispusa de prima instanța și reținuta inițial la fond. Restul valorilor celorlalte bunuri din masa de partajat reținute în decizia atacata pe baza expertizei de reevaluare nu vor fi modificate neconstituind motiv de obiecțiuni în faza apelului și nici critica în recurs. Luând în considerare acesta valoare pentru apartamentul din C., se impune și schimbarea valorii loturilor fără a aduce modificări componentei acestora și cotei de contribuție așa cum au fost stabilite de instanțele anterioare. în acest mod, sulta ce trebuie achitată de recurenta reclamanta pentru recurentul pârât va fi de 24.052 euro în loc de 27.975 euro cum s-a dispus prin decizia atacata.
Nu vor fi primite restul criticilor din recursul recurentei reclamante referitoare la evaluarea apartamentului din C. la nivelul anului 1990 când a fost cumpărat de recurenta R. L. și la caracterul de bun propriu a acestuia apartament având în vedere că acestea țin de evocarea fondului și de reanalizarea probelor administrate în fond și apel, de schimbarea stării de fapt ce a fost corect reținută de instanța de fond, păstrata în apel, aspecte ce nu mai pot face obiectul controlului judecătoresc în calea recursului, nefiind o cale devolutiva de atac. Pe de alta parte, cu privire la evaluarea apartamentului din C. în funcție de starea fizica a acestuia la nivelul anului 1990, instanța de apel a reținut corect ca nefiind formulat un obiectiv la expertiza evaluări imobiliare în acest sens cererea de completare a expertizei formulata de apelanta reclamanta la termenul din 17.02.2014 este tardiva.
In legătură cu motivul de recurs ce vizează obligația de plata de către apelanta reclamanta a sumei de 12.807 lei cu titlu de taxa de timbru, pentru care inițial prin încheierea de soluționare a cererii de ajutor public judiciar instanța stabilise reducerea cuantumului taxei și timbru și eșalonarea taxei rămase tot în același cuantum - fila 74 vol. I dosar tribunal, curtea constat ca dispoziția din decizia atacată este legala fata de prevederile art. 50 2 din OUG 51/2008 raportat la valoarea bunurilor atribuite beneficiarei formei de ajutor public judiciar.
In legătura cu motivele intitulate „de ordine publica” din finalul cererii de recurs formulata de recurenta reclamantă, instanța constata ca nu sunt fondate, și nu se încadrează în motive de nelegalitate a deciziei, ci țin de administrarea și interpretarea probelor, aspect exclus din prevederile art. 304 Cod procedură civilă, referitoare la motivele de casare. Pe de alta parte, pentru imobilul teren ce face parte din masa de partajat este probata existenta lui și prin contractul de vânzare cumpărare fila 48 vol. I dosar 3175/2001 judecătorie cat și prin expertiza de specialitate care a folosit date reale și verificabile pentru determinarea amplasamentului acestui teren, respectiv plan cadastral, plan din baza de date a Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară, schița de parcelare. Avizarea expertizei topo de către Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară nu este o procedura care sancționează cu nulitatea expertiza efectuată, deoarece potrivit art. 10 din ordinul 1882/2011 pentru aprobarea regulamentului privind avizarea tehnica a expertizelor efectuate de experții judiciari, în vederea înscrierii în CF conf. Legii 7/1996, planul de amplasament și delimitare a imobilului poate urma procedura atribuirii de nr. cadastrale și după pronunțarea hotărârii judecătorești. Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte recursul reclamantei, modificând decizia atacata în temeiul art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă în parte conform dispozitivului.
In temeiul art. 274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul parat sa plătească recurentei reclamante suma de 408,55 lei cheltuieli de judecata reprezentând onorariul avocat pentru recurs și taxa de timbru achitata de recurenta în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul R. F. împotriva deciziei civile nr. 28/2.03.2015 a Tribunalului de Minori și Familie B..
Admite în parte recursul formulat de recurenta reclamantă R. L. împotriva aceleiași decizii pe care o modifică în parte în sensul că:
Înlătură din dispozitivul deciziei atacate valoarea de 33.400 Euro pentru imobilul apartament bun comun situat în Municipiul C..
Păstrează valoarea apartamentului situat în Mun. C. ., ., jud. B., înscris în CF_ C. sub nr. top. 1261/1/24 că fiind de 25.554 Euro conform raportului de expertiză efectuat de expert inginer M.G. ( fila 263 vol. I dosarul Judecătoriei B.).
Menține restul valorilor imobilelor din masa de partajat așa cum au fost reținute prin decizia din apel cât și dispozițiile privind compunerea loturilor.
În urma reevaluării celor două loturi, obligă pe reclamanta R. L. să achite pârâtului R. F. o sultă egalizatoare în cuantum de 24.052 Euro în loc de 27.975 Euro, cum s-a dispus prin decizia din apel.
Menține restul dispozițiilor din decizia atacată.
Obligă recurentul pârât R. F. să achite recurentei reclamante R. L. suma de 408,55 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.06.2015.
Președinte, A. P. | Judecător, pt. M. C. T., aflată în concediu legal, semnează: Vicepreședintele instanței, ElenaBarbu | Judecător, C. E. C. |
Grefier, pt. G. G., aflată în concediu legal, semnează: Grefier șef secție, I. I. |
Red. A.P./22.07.2015
Dact. I.I./27.07.2015
Jud. fond: B.M.M.
Jud. apel: I.N.I. – A.I.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... → |
|---|
