Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 543/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 23826/197/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.543/R Dosar nr._
Ședința publică din 23 septembrie 2015
Completul compus din:
Președinte- A. P.
Judecător- D. N.
Judecător- C. E. C.
Grefier- M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de pârâta V. R. împotriva decizia civile nr.122 din 7 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie B. în dosarul nr._
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 17 septembrie 2015
când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi.
Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 26o alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru astăzi 23 septembrie 2015
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat instanța constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria B., sub numărul de dosar_, reclamantul V. N. a chemat în judecată pe pârâta V. R. solicitând să se dispună următoarele:
- să se constate că împreună cu pârâta au dobândit, în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune:
- imobilul-apartament, situat în B., bld. Valea Cetății nr. 30, . CF nr._ B. nr. top 6760/2/1/1/5/15, compus din 3 camere și dependințe, cu cota de 14/376 din părțile de uz comun descrise în cf;
- imobilul-teren în suprafață de 1.000 mp., situat în Tohanul Nou, jud. B., înscris în CF nr._ Zărnești (CF vechi nr. 197 Tohanul Nou) nr. top 1211/1/3/4/1/3/17/1/1/4 și
- toate bunurile mobile menționate în cererea de chemare în judecată;
- să se constate că, la dobândirea bunurilor, a avut o contribuție de 60% iar pârâta de 40%.
- să se dispună partajarea bunurilor prin formarea de loturi în natură și includerea în lotul său a terenului cu plata eventualei sulte egalizatoare;
- fără cheltuieli de judecată.
Prin cererea reconvențională formulată de pârâta a solicitat următoarele:
- să se constate că împreună cu reclamantul au dobândit, în timpul căsătoriei, următoarele bunuri comune:
- imobilul-apartament, situat în B., bld. Valea Cetății nr. 30, ., înscris în CF nr._ B. nr. top 6760/2/1/1/5/15, compus din 3 camere și dependințe, cu cota de 14/376 din părțile de uz comun descrise în cf;
- imobilul-teren în suprafață de 1.000 mp., situat în Tohanul Nou, jud. B., înscris în CF nr._ Zărnești (CF vechi nr. 197 Tohanul Nou) nr. top 1211/1/3/4/1/3/17/1/1/4;
- autoturismul marca Dacia L. MCV, cu nr. de înmatriculare_ și
- suma de 20.000 euro, reprezentând economii;
- să se constate că, la dobândirea bunurilor, a avut o contribuție de 70% iar reclamantul de 30%;
- să se dispună partajarea bunurilor prin formarea de loturi în natură și includerea în lotul său a apartamentului și a sumei de 14.000 euro sau echivalentul în lei la data pronunțării sentinței cu plata eventualei sulte egalizatoare și
- să se dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului său rezultat din partaj;
- fără cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr._/19.11.2014 pronunțată în dosarul civil nr._ Judecătoria B. a admis în tot acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N. în contradictoriu cu pârâta V. R. și în parte acțiunea reconvențională formulată de aceasta din urmă și a constatat că, în timpul căsătoriei, părțile au dobândit împreună - reclamantul V. N. în cotă de 60% iar pârâta V. R. de 40% - următoarele bunuri comune, în valoare totală de 277.324 lei:
- imobil-apartament, situat în B., bld. Valea Cetății nr. 30, ., înscris în CF nr._ B. nr. top 6760/2/1/1/5/15, compus din 3 camere și dependințe, cu cota de 14/376 din părțile de uz comun descrise în cf, în valoare de 224.700 lei;
- imobil-teren în suprafață de 1.000 mp., situat în Tohanul Nou, jud. B., înscris în CF nr._ Zărnești (CF vechi nr. 197 Tohanul Nou) nr. top 1211/1/3/4/1/3/17/1/1/4, în valoare de 35.300 lei și
- autoturism marca Dacia L. MCV, cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare UU1KSD0KJ36973052, în valoare de 17.324 lei.
În continuare instanța a dispus partajarea bunurilor prin formarea de loturi astfel:
- lotul nr. 1, alcătuit din imobilul-teren în suprafață de 1.000 mp., situat în Tohanul Nou, jud. B., înscris în CF nr._ Zărnești (CF vechi nr. 197 Tohanul Nou) nr. top 1211/1/3/4/1/3/17/1/1/4 și autoturismul marca Dacia L. MCV, cu nr. de înmatriculare_ și număr de identificare UU1KSD0KJ36973052, în valoare totală de 52.624 lei, l-a atribuit reclamantului V. N.;
- lotul nr. 2, alcătuit imobilul-apartament, situat în B., bld. Valea Cetății nr. 30, . CF nr._ B. nr. top 6760/2/1/1/5/15, compus din 3 camere și dependințe, cu cota de 14/376 din părțile de uz comun descrise în cf, în valoare de 224.700 lei, l-a atribuit pârâtei V. R., obligând-o pe aceasta din urmă să îi plătească reclamantului suma de 113.770,4 lei cu titlu de sultă valorică.
Totodată, prima instanță a dispus înscrierea în CF nr._ Zărnești (CF vechi nr. 197 Tohanul Nou) nr. top 1211/1/3/4/1/3/17/1/1/4 a dreptului de proprietate al reclamantului V. N. asupra imobilului-teren, cu titlu de drept de atribuire provenit din partajul bunurilor comune și înscrierea în CF nr._ B. nr. top 6760/2/1/1/5/15 a dreptului de proprietate al pârâtei V. R. asupra imobilului-apartament, cu titlu de drept de atribuire provenit din partajul bunurilor comune.
În final, instanța a respins petitele din acțiunea reconvențională având ca obiect includerea în masa partajabilă a sumei de 20.000 euro și partajarea acesteia și, respectiv, constatarea unei cote superioare de contribuție de 70% la dobândirea bunurilor comune și a luat act că reclamantul V. N. a renunțat la judecata petitului din acțiunea principală având ca obiect partajarea bunurilor mobile.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - reclamantă –reconvențională, prin care asolicitat schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale, astfel cum aceasta a fost formulată, respectiv, reținerii unei contribuții superioare de 70% la dobândirea bunurilor supuse partajului și recalculării sultei în raport de această cotă, cu obligarea intimatei la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 122/07.07.2015, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., s-au decis următoarele:
Admiterea în parte a apelului declarat de apelanta pârâtă, reclamantă – reconvențională V. R. împotriva sentinței civile nr._/19.11.2014 a Judecătoriei B. pe care o schimbă în parte în ceea ce privește soluția de admitere în tot a acțiunii reclamantului, cota de contribuție a părților la comunitate și cuantumul sultei datorate,după cum urmează:
Admiterea în parte a acțiunii civilă formulată de reclamantul V. N. în contradictoriu cu pârâta V. R..
Constatarea că, la dobândirea bunurilor comune, reclamantul V. N. a avut o contribuție de 50% iar pârâta V. R. de 50%.
Obligarea pârâta V. R. să îi plătească reclamantului V. N. suma de 86.038 lei reprezentând sultă valorică.
Respingerea celorlalte pretenții ale reclamantului privind stabilirea unei cote de contribuție superioară la comunitate, de 60%.
Păstrarea celorlalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
Respingerea celorlalte critici formulate de apelanta pârâtă, reclamantă – reconvențională în apel.
Compensarea parțială între părți a cheltuielilor de judecată și obligarea intimatului reclamant să achite apelantei pârâte suma de 1602 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
În considerentele deciziei pronunțate instanța de apel a reținut următoarele:
Apelul pârâtei vizează, în principal, existența unei cote de contribuție majoritare, de 70%, la dobândirea comunității justificată prin ajutorul substanțial acordat de părinții acesteia, în bani - concretizat în depozite pe librete CEC - și în alimente, prin veniturile superioare obținute de aceasta pe parcursul căsătoriei, atât la locul de muncă din țară dar mai ales la cel din Italia și prin implicarea sa în rezolvarea treburilor gospodărești.
În ceea ce privește participarea părților la dobândirea comunității Tribunalul a analizat care a fost contribuția fiecărui soț la dobândirea și la conservarea bunurilor comune pe durata conviețuirii soților.
În această analiză Tribunalul a început prin a constata că părțile au avut calitatea de soți o lungă perioadă de timp, respectiv, din data de 19.09.1981 și până în 14.06.2011 în care ambii au obținut venituri din muncă. Potrivit cărților de muncă depuse la dosar veniturile reclamantului au fost mai mari decât cele obținute de pârâtă în perioada anilor 1981-1991. Astfel, dacă reclamantul obținea în anul 1983 un salariu de 2551 lei pârâta realiza ca venit din muncă 1720 lei; de asemenea în anul 1986 salariul reclamantului era de 2805 lei în timp ce al pârâtei era cu 1000 de lei mai puțin. Aceeași diferență s-a păstrat până în anul 1990 când reclamantul obținea circa 3400 lei iar pârâta 2305 lei. Este adevărat că în perioada anilor 1992- 1996 salariul pârâtei, în calitate de angajat la s.c. Postăvarul S.A, a fost mai mare ca cel al reclamantului –î n calitate de patron la firma S.C .”Vonimpex” SRL însă nu trebuie omis faptul că în anul 1996 pârâtei i s-a desfăcut contractul de muncă pentru grave abateri de la sarcinile de serviciu care au dus la cauzarea unui prejudiciu de 2.500.000 lei (salariul acesteia fiind la data desfacerii contractului de muncă de numai 344.000 de lei).
Totodată, Tribunalul a reținut că în perioada iulie 1996 – aprilie 1998 pârâta nu a mai obținut venituri iar,ulterior, din aprilie 1998 până în anul 2003 a fost angajată la firma soțului său, prezumând că obținea salariile trecute în carnetul de muncă. Astfel, Tribunalul nu a putut reține afirmațiile pârâtei privind deschiderea unei firme de către reclamant, de natură a genera cheltuieli familiei și nu venituri, de vreme ce potrivit înscrisurilor de la dosar, veniturile realizate de pârâtă și aduse în gospodărie proveneau tocmai de la acest loc de muncă.
În continuare, Tribunalul a reținut că după anul 2005 când pârâta a lucrat în Italia și până în anul 2010 contribuția acesteia la cheltuielile gospodăriei se ridicau la circa 600 de euro lunar, împrejurare recunoscută de altfel și de intimat la interogatoriu – fila 232 dosar fond.
Totodată, Tribunalul a reținut că ambele părți au adus în comunitate alături de veniturile din muncă și alte bunuri, după cum urmează:
S-a observat că pârâtul a adus în comunitate contravaloarea unui autoturism Dacia 1300 pe care l-a înstrăinat după încheierea căsătoriei (împrejurare recunoscută de intimată la interogatoriu – fila 40 vol.II apel) și a cotei sale de proprietate dintr-un apartament, cotă moștenită alături de sora sa și înstrăinată în timpul căsătoriei, (pentru prețul de 32.000 lei în anul 2005 partea sa), banii astfel obținuți fiind afectați nevoilor căsniciei. În același timp se observă că în urma contractului de întreținere încheiat cu unchiul reclamantului, părțile au dobândit în proprietate un imobil, pe care după decesul unchiului l-au înstrăinat, banii fiind de asemeni folosiți în interesul căsătoriei.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut, potrivit înscrisurilor depuse în apel, că pârâta deținea anterior căsătoriei un libret de economii cu un sold de 45.000 lei la data de 16.09.1981 și că restul depunerilor efectuate pe acest livret până la acumularea unui sold de 69.000 lei au fost realizate după data încheierii căsătoriei părților, prezumându-se astfel, în lipsa altor dovezi contrare legate de provenința banilor, că această diferență de 22.000 lei a fost obținută din veniturile comune ale părților obținute în timpul căsătoriei. Instanța prezumă această împrejurare față de înscrisurile depuse la dosarul cauzei (copia carnetelor de muncă) coroborate cu depozițiile martorilor audiați în cauză care atestă împrejurarea că cel puțin în acea perioadă de timp în care au fost efectuate depunerile pe libretele CEC ambele părți lucrau și obțineau venituri constante din muncă. Nici unul dintre martorii audiați nu a confirmat susținerea pârâtei, și anume, faptul că sumele de bani depuse pe libretul de economii proveneau din ajutorul dat de părinții pârâtei.
Totodată, s-a observat că în anul 1986 pârâta deschide un nou libret de economii în care reclamantul este trecut ca și împuternicit și în care sunt evidențiate operațiunile efectuate de soție, respectiv, depunerile periodice și restituirile realizate de către aceasta, de unde prezumția că în baza mandatului tacit reciproc instituit de art.35 din Codul familiei - potrivit căruia soții administrează, folosesc împreună și dispun de bunurile comune, fiind socotit soțul care exercită singur aceste drepturi că are și consimțământul celuilalt soț - pârâta avea împuternicirea soțului reclamant și dreptul conferit de lege de a efectua aceste operațiuni.
Din cele ce preced, Tribunalul a reținut, pe baza probelor administrate în cauză, că participarea părților la comunitate a fost relativ egală, că în perioada anilor 1981 – 1991 veniturile reclamantului au fost mai mari față de cele ale pârâtei pentru ca ulterior, pentru o perioadă mai scurtă de timp ( din 2005 până în 2011) cele ale pârâtei să fie net superioare celor obținute de reclamant. Totodată, s-a observat că dacă pârâta a intrat în căsnicie cu depozite bancare de circa 45.000 de lei și reclamantul, la rândul său, a afectat intereselor și nevoilor căsniciei cel puțin aceeași sumă de bani rezultată din înstrăinarea cotei – imobilului dobândit prin moștenire și din înstrăinarea autoturismului Dacia deținut anterior căsătoriei.
Cu referire la pretenția pârâtei de a se constata contribuția sa exclusivă la cumpărarea terenului în suprafață de 1000 mp, fapt dovedit în opinia sa și cu înscrisul de la fila 269 din dosarul de apel vol.I care cuprinde recunoașterea reclamantului asupra acestui fapt Tribunalul a reținut că potrivit art.30 alin.2 din Codul Familiei, aplicabil în cauză, orice convenție contrară prin care se încearcă scoaterea bunurilor din comunitate este nulă. În plus, însăși apelanta a explicat cum a fost redactat respectivul înscris prin care se tinde la scoaterea bunului din comunitate, cuprinzând semnătura reclamantului pe o foaie albă urmată de redactarea conținutului înscrisului de către pârâtă. În aceste condiții și față de dispozițiile legale invocate, alături de nerecunoașterea conținutului înscrisului de către intimat, Tribunalul a înlăturat și în lipsa oricăror altor dovezi care să demonstreze o contribuție exclusivă a pârâtei la dobândirea acestui bun a reținut că terenul este bunul comun al părților dobândit prin contribuția egală a acestora.
Totodată, Tribunalul a constatat că apelanta nu a făcut dovada faptului că ar fi realizat din surse proprii economii în valoare de 20.000 de euro – bani însușiți de reclamant pe nedrept; acești bani nu sunt evidențiați în nici un depozit bancar iar existența lor nu a fost dovedită de nici un martor. De asemenea, Tribunalul a reținut că ridicarea pensiei pârâtei și a unei părți din indemnizația de revoluționar cuvenită acesteia de către intimat a fost realizată într-un moment în care părțile aveau calitatea de soți și se gospodăreau împreună, banii fiind afectați nevoilor căsniciei.
Nu în ultimul rând Tribunalul a reținut, potrivit depoziției martorului F. E., propus de reclamant și însușit de pârâtă, că ambele părți s-au implicat în creșterea și educare copiilor și ambele participau la activități în gospodărie.
Din cele ce preced Tribunalul a apreciat că părțile au avut o contribuție egală la dobândirea bunurilor comune. Astfel, în temeiul art.269 Cod procedură civilă a admis în parte apelul declarat de apelanta pârâtă, reclamantă – reconvențională V. R. împotriva sentinței civile nr._/19.11.2014 a Judecătoriei B. pe care a schimbat-o în parte în ceea ce privește soluția de admitere în tot a acțiunii reclamantului, cota de contribuție a părților la comunitate și cuantumul sultei datorate,după cum urmează:
A admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul V. N., în contradictoriu cu pârâta V. R. și a constatat că, la dobândirea bunurilor comune în valoare totală de 277.324 lei, reclamantul V. N. a avut o contribuție de 50% iar pârâta V. R. de 50%, fiecare parte fiind îndreptățită la un lot în valoare de 138.662 lei.
Față de faptul că lotul atribuit pârâtei depășește cu 86.038 lei valoarea drepturilor cuvenite prin partaj Tribunalul a obligat pârâta V. R. să îi plătească reclamantului V. N. suma de 86.038 lei cu titlu de sultă valorică.
În continuare, Tribunalul a respins celelalte pretenții ale reclamantului privind stabilirea unei cote de contribuție superioară la comunitate, de 60% și se vor păstra celelalte dispoziții ale sentinței civile atacate.
În apel, Tribunalul a respins celelalte critici formulate de apelanta pârâtă, reclamantă – reconvențională în apel.
Cu referire la cheltuielile de judecată Tribunalul a compensat parțial între părți cheltuielile de judecată având în vedere că partajul profită ambelor părți iar pretențiile apelantei au fost admise în parte. Astfel, din totalul cheltuielilor făcute de apelantă de 7.856 lei (3856 lei taxă de timbru plus 4000 onorariu avocat) Tribunalul apreciază că i se cuvine o treime (33% x 7856= 2592) reprezentând 2.592 lei, pentru admiterea în parte a criticii privind majorarea cotei de contribuție. Din totalul cheltuielilor de 1500 lei efectuate de intimat pentru angajarea unui apărător în calea de atac promovată de pârâtă Tribunalul a preciat că i se cuvin două treimi ( 66% x 1500 = 990 lei). Făcând compensarea parțială a acestor sume de bani Tribunalul a obligat intimatul reclamant să achite apelantei pârâte diferența de 1602 lei, cheltuieli de judecată parțiale în apel.
Împotriva deciziei pronunțate în apel a declarat recurs recurenta V. R., solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii sale reconvenționale, astfel cum a fost formulată, respective reținerea contribuției sale de 75 % la dobândirea bunurilor supuse partajului și recalcularea sultei în raport cu aceasta, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului recurenta a arătat că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii prevederile art. 30 Codul familiei care au fost nesocotite, fiind încălcate și principiile sistării codevălmășiei și indiviziunii și a indicat următoarele:
Cu privire la dobândirea apartamentului supus partajului, recurenta a evocat contribuția sa net superioară, constând în plata din banii deținuți anterior căsătoriei și a ajutorului dat de părinții acesteia, a întregului avans de 79.590 lei precum și suportarea în mare parte a plății creditului contractat, ajutorul părinților fiind unul substanțial
În raport de probele administrate, respectiv copiile libretelor CEC, sunt greșit considerentele instanței de apel care a reținut că recurenta a deținut anterior căsătoriei, un libret de economii cu sold 45.000 lei la data de 1981 și că soldul ulterior de 69.000 lei s-a realizat din venituri comune ale părților din timpul căsătoriei.
Nicio sumă de bani nu a fost economisită și consemnată pe acest libret din veniturile familiei, operațiunile ulterioare de depunere nefiind realizate de ea sau de intimat, ci de fratele acesteia cu bani primiți de la părinții săi, operațiunile nefiind realizate în B., ci în altă localitate.
Chiar si considerentele instanței ar fi trebuit să determine concluzia susținută de recurentă, fiind evident că aportul său(45.000 lei +12.000 lei) la plata avansului și ulterior la plata prețului, a fost superior aportului intimatului(12.000 lei)
Recurenta susține că veniturile realizate de aceasta la locul de muncă și implicarea sa în rezolvarea treburilor gospodărești, au fost deosebite, în raport cu veniturile intimatului și implicarea acestuia, considerentele instanței de apel fiind parțial greșite pe acest aspect.
Veniturile intimatului au fost net inferioare, iar activitățile sale, între care și deschiderea unei firme, de natură a genera cheltuieli familiei și nu venituri, activitatea firmei reclamantului nefiind niciodată profitabilă. Intimatul nu a prezentat bilanțurile anuale ale firmei și nu a făcut dovada vreunor venituri posterior înființării societății.
Recurenta a arătat că a fost nevoită să plece și să lucreze în Italia, mulți ani la rând, de unde a trimis în țară sume importante de bani, pe care intimatul le a folosit în interes personal.
Se mai arată că sume importante de bani, între care și indemnizația de revoluționar, în
sumă globală, în echivalent de peste 10.000 EUR, a fost ridicată de intimat de la
poștă, în mod nelegal, neinstrucțional și însușită de acesta fără drept. În fața instanței de apel a recunoscut încasarea banilor, pe care în ceea mai mare parte i-a folosit în interes personal, însă a invocat existența unei procuri care nu a existat.
Recurenta mai arată că banii obținuți de intimat în urma unei moșteniri nu au reprezentat decât o mică parte a cheltuielilor căsniciei, însă banii obținuți de aceasta au fost folosiți în integralitate pentru interesul familiei și dobândirea bunurilor.
Dobândirea unui bun imobil printr-un contract de întreținere reprezintă un bun comun, ambii soți contribuind la realizarea întreținerii, iar bunul moștenit are o valoarea net inferioară valorilor banilor și bunurilor despre care aceasta a susținut și dovedit.
Cu privire la dobândirea terenului intravilan de 1000 mp, din Tohanul Nou s-a arătat că intimatul nu a avut nicio contribuție la dobândirea acestuia, afirmațiile sale privind plata prețului fiind mincinoase și contrare conduitei sale de la data cumpărării și că banii plătiți ca preț nu au provenit din căsnicie, fiind exclusiv contribuția sa, intimatul însuși declarând și recunoscând acest lucru și ca și faptul că nu va pretinde niciodată vreun drept asupra terenului.
În drept, s-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recurenta a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma eșalonării plății taxei de timbru de 3.440 lei în șase rate lunare a câte 573,3lei conform încheierii din data de 16.09.2015
Intimatul V. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat și menținerea hotărârii atacate ca fiind una temeinică și legală.
Prin întâmpinarea formulată intimatul a formulat apărări punctuale în raport de criticile formulate prin recurs.
Examinând recursul declarat din prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea constată este neîntemeiat pentru cele ce vor fi expuse mai jos.
În conformitate cu prevederile art. 295 Cod procedură civilă și cu caracterul devolutiv al apelului, instanța de apel a procedat la verificarea și restabilirea stării de fapt ce a rezultat din probele administrate atât în fața primei instanțe cât și în apel.
Recurenta nu a precizat care sunt principiile "sistării codevălmășiei" și "sistării indiviziunii" care ar fi fost încălcate de instanța de apel.
Recurenta a invocat încălcarea și aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 30 Codul familiei care prevăd că bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților, iar calitatea de bun comun nu trebuie să fie dovedită. De asemenea, în alin 2 al art. 30 Codul familiei se menționează orice convenție contrară este nulă.
Instanța de recurs constată că în raport de data dobândirii bunurilor ce au făcut obiectul partajului, în mod corect instanța de apel a apreciat că sunt bunuri comune ale soților, prezumția de la alin. 3 al art. 30 Codul familiei nefiind răsturnată.
Criticile recurentei referitoare la contribuția părților la achiziționarea bunului imobil-apartament nu vor fi reținute de instanța de recurs deoarece pe de o parte, nu poate fi avută în vedere la stabilirea cotei, doar contribuția la plata avansului, ci contribuția pentru plata întregului preț care a fost de 186.093 lei(f. 35), iar pe de altă parte, cota de contribuție a foștilor soți la dobândirea bunurilor comune se face în raport de totalitatea veniturilor obținute de aceștia în timpul căsătorie și în raport de contribuția acestora la dobândirea întregii mase partajabile, și nu în raport de contribuția la câte un bun luat în mod individual.
Instanța de apel a arătat de ce nu pot fi reținute afirmațiile pârâtei potrivit cărora deschiderea unei firme de către reclamant a generat cheltuieli familiei și nu venituri, deoarece potrivit înscrisurilor de la dosar, veniturile realizate de pârâtă și aduse în gospodărie proveneau tocmai de la acest loc de muncă.
Faptul că intimatul ar fi încasat sau nu indemnizația de revoluționar a recurentei nu poate conduce la modificarea soluției pronunțate în apel deoarece indemnizația de revoluționar a recurentei, în perioada căsătoriei, reprezenta un bun comun. De asemenea, instanța de apel a reținut că în ultimii ani recurenta a obținut venituri mai mari față de cele obținute de intimat, însă a arătat că în perioada anilor 1981-1991 veniturile intimatului au fost mai mari.
Instanța de apel nu a reținut că bunul obținut prin contractul de întreținere ar fi un bun propriu arătând că "în urma contractului de întreținere încheiat cu unchiul reclamantului, părțile au dobândit în proprietate un imobil, pe care după decesul unchiului l-au înstrăinat, banii fiind de asemeni folosiți în interesul căsătoriei.".
În ceea ce privește imobilul teren în suprafață de 1000 mp, instanța de apel a motivat de ce nu a dat valoare probatorie înscrisului folosit de apelantă și a arătat că sunt incidente prevederile art. 30 alin. 2 din Codul familiei, iar prin cererea de recurs recurenta nu a menționat în concret de ce cele reținute de instanța de apel nu sunt legale. Instanța de recurs apreciază că față de modalitatea în care a fost întocmit înscrisul datat 27.08.2005(f. 269 vol. I dosar apel) și de prevederile art. 30 alin. 2 Codul familiei, în mod corect a fost înlăturat de către instanța de apel. Pe de altă parte, instanța de recurs constată că recurenta prin cererea reconvențională formulată(f. 116 dosar fond) a solicitat să se constate că printre bunurile dobândite în timpul căsătoriei ca bunuri comune se regăsește și acest bun imobil-teren în suprafață de 1000 mp și nu a solicitat să se constate că este un bun propriu care să fie scos de la masa partajabilă.
Modificarea sau casarea unei decizii pronunțate în apel nu se poate face decât în cazul în care se constată existența unuia dintre motive de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 304 Cod procedură civil. Prin motivele menționate în cererea de recurs recurenta tinde la o reevaluare a stării de fapt reținute de instanța de apel și la o reapreciere a probelor administrate în cauză, ceea ce nu este admisibil, față de abrogarea pct. 10 și 11 ale art. 304 Cod procedură civilă prin OUG nr. 138/2000.
Pentru toate motivele de indicate mai sus, curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 din codul de procedură civilă din 1865, va respinge recursul declarat recurenta pârâta V. R. împotriva decizia civile nr.122 din 7 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie B. în dosarul nr._, pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE .
Respinge recursul declarat de recurenta pârâta V. R. împotriva decizia civile nr.122 din 7 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B. în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă..
Pronunțată în ședință publică, azi 23.09.2015
Președinte, Judecător, Judecător,
A. P. D. NiculeasaClara E. C.
Grefier,
M. C.
red. D.N – 07.10.2015
tehnored. M.C – 07.10.2015
jud. fond . E.B.
jud. apel: R.D.S., A.M.C.
2 exemplare
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Legea 10/2001. Hotărâre din 22-09-2015, Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
