Revendicare imobiliară. Decizia nr. 812/2015. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2015 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 23-06-2015 în dosarul nr. 122/62/2005
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECȚIA CIVILĂ
Decizia civilă nr. 812/Ap Dosar nr._
Ședința publică din data de 23 iunie 2015
Complet constituit din:
Președinte: M. L. - judecător
C. V. - judecător
G. P. - grefier
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanta UAT . pârâta . B. împotriva sentinței civile nr. 538/S/31.11.2007 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare,se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 16 iunie 2015, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă precum și în baza art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 23 iunie 2015.
CURTEA
Asupra apelurilor civile de față:
Prin Sentința civilă nr. 538/S/2007, a Tribunalului B. a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta . Consiliul Local al Comunei V. prin mandatar C. D.-Primarul Comunei V.-reprezentată în instanță de avocat O. D., în contradictoriu cu pârâta . B. și continuată față de succesorul în drepturi al acesteia-., cu sediul în București, .. 12, ., reprezentată legal prin administrator, reprezentată în instanță de avocat N. loan, și, în consecință: a fost obligată pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilele înscrise în CF nr. 3300 V., sub numerele topografice 1955/2/1- lac de 59.560 mp; 1955/272-lac de 17.332 mp, 1955/2/3-lac de 21.482 mp; 1955/2/4-teren de 29.610 mp și 1955/2/5-teren de 30 771 mp.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Conform mențiunilor existente în CF nr. 330 V., imobilele în litigiu au făcut parte din patrimoniul Statului Român, respectiv din patrimoniul CAP V..
În baza HGR nr. 972/2002, aceste imobile au fost incluse în domeniul public al Comunei V.-reclamanta din prezenta cauză, (filele 100-123)
Asupra imobilelor în litigiu, pârâta exercită posesia și folosința, fapt necontestat de aceasta.
Partea menționată a justificat posesia și folosința pe care le exercită asupra bunurilor ce fac parte din domeniul public al reclamantei prin aceea că deține, ia rândul său, un titlu asupra acestor bunuri, dobândit prin efectul Legii nr. 15/1990 și prin faptul că a încheiat cu reclamanta un contract de asociere în participațiune.
În susținerea acestor afirmații, partea menționată a depus la dosarul cauzei decizia nr. 88/14.02.1983 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular B. și Sentința nr. 4100/2.12.2002 a Tribunalului B..
Conform deciziei mai sus indicată, imobilul – teren - de 69.015 mp, ce a constituit la data emiterii acestei decizii proprietatea statului, a fost transmis din administrarea Consiliului Popular al Comunei V. în administrarea întreprinderii Tractorul B., (filele 69-70)
Prin Sentința nr. 4100/2.12.2002 a Tribunalului B. s-a constatat că, pârâta inițială-.- este de drept proprietara terenului în suprafață de 69.015 mp, primit în administrare operativă prin decizia nr. 88/1983 a Consiliului Popular B. și a fost obligată reclamanta din prezenta cauză să încheie actul de vecinătate conform HGR nr. 834/1991, în vederea întocmirii documentației de evaluare a terenului, urmând ca, în caz de refuz, sentința să țină loc de acord cu privire la vecinătate și întabularea dreptului de proprietate.
La adoptarea acestei soluții, instanța a reținut că reclamanta nu a contestat susținerile pârâtei, făcute în sensul incidenței art. 19-20 din Legea nr. 15/1990. (filele 67-68)
Prin Decizia nr. 420/R/13.09.2007 a Curții de Apel B. - Secția Comercială - s-a constatat natura comercială a litigiului ce a fost soluționat prin sentința mai sus indicată, și s-a constatat perimarea recursului declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, (fila 130)
Cu privire la hotărârea judecătorească invocată" de pârâtă în susținerea poziției sale procesuale, instanța reține, în primul rând, că aceasta s-a referit doar la unu! dintre imobilele în litigiu, și anume la terenul în suprafață de 69.015 mp.
Se reține apoi că această sentință a fost pronunțată într-un litigiu comercial, astfel că nu se poate admite că ea poate constitui temei al dobândirii unui drept de natură civilă, cum este dreptul de proprietate.
Cel mai important aspect în legătură cu chestiunea analizată pe care instanța îl reține este acela că, această hotărâre judecătorească a fost pronunțată după . hotărârii de guvern prin care bunurile imobile în litigiu au fost declarate de utilitate publică și au fost trecute în domeniul public al Comunei V..
Astfel, HGR nr. 972, a fost adoptată la data de 5.09.2002 și a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 697 bis din 24.09.2002, pe când sentința nr. 4100 a fost pronunțată la data de 2.12.2002.
În aceste condiții, nu se pot reține constatările cuprinse în conținutul său, întrucât, odată ce un bun a fost declarat de utilitate publică și a fost trecut în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale, el devine inalienabil, insesizabil și imprescriptibil, conform art. 11 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, iar orice act juridic care încalcă prevederile acestui text de lege este afectat de sancțiunea nulității absolute, potrivit alin (2) al aceluiași text de lege.
Sub aspectul apărărilor pe care pârâta și-a fundamentat poziția procesuală, instanța constată că, prin concluziile scrise depuse la dosar, pârâta a învederat că, hotărârea de guvern prin care bunurile imobile în litigiu au fost trecute în domeniul public al reclamantei este ilegală, întrucât aceste bunuri nu au făcut mai întâi parte din domeniul privat al părții menționate și pentru că bunurile aflate în patrimoniul său puteau fi trecute în domeniul public numai cu plată și cu acordul adunării generale a acționarilor sau, în lipsa acordului, prin procedura exproprierii.
De asemenea, prin concluziile scrise, pârâta a susținut și că procedura de întabulare a dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunurilor în litigiu s-a realizat în mod ilegal.
În legătură cu aceste susțineri, tribunalul a reținut, în primul rând, că ele au fost formulate după închiderea dezbaterilor și cu încălcarea principiului contradictorialității ce guvernează procesul civil.
Apoi, instanța a reținut că ele sunt și nefondate, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Așa cum am arătat, bunurile imobile în litigiu au constituit proprietatea Statului Român, respectiv a CAP V.. Ca efect al Legii nr. 18/1991, aceste imobile au intrat în patrimoniul reclamantei.
Conform art. 7 lit. e din Legea nr. 213/1998, dreptul de proprietate publică se dobândește prin trecerea unor bunuri din domeniul privat al unităților administrativ teritoriale în domeniul public al acestora, trecere care se realizează potrivit art. 8 alin (1) din actul normativ menționat, prin hotărâre a Guvernului.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 821/2015. Curtea de Apel BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 396/2015. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
