Legea 10/2001. Decizia nr. 1372/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1372/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-09-2013 în dosarul nr. 76548/3/2011
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1372R
Ședința publică de la 6 septembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - AGLAIA VĂLAN
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - M. STELUȚA C.
GREFIER - G.-M. V.
**************
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.2352/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. I., având ca obiect „Legea nr.10/2001 – contestație”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-pârât reprezentat de consilier juridic M. E. L., cu delegație la dosar și intimatul-reclamant personal și asistat de avocat R. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează faptul că intimatul-reclamant a depus întâmpinare, a cărei copie a fost comunicată recurentului-pârât.
Apărătorul intimatului-reclamant invocă excepția tardivității recursului, apreciind că este depus peste termenul prevăzut de art.301 C.pr.civ. Arată că hotărârea atacată a fost comunicată pârâtului la data de 23.03.2013, iar acesta a înregistrat recursul prin fax, la data de 10.04.2013.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită respingerea excepției tardivității recursului. Arată că hotărârea atacată i-a fost comunicată la data de 25.03.2013 și a înregistrat recursul la 10.04.2013, în termenul legal.
Curtea, deliberând respinge excepția tardivității recursului. Apreciază că recursul este depus în termenul legal, având în vedere faptul că din dovada de comunicare rezultă că hotărârea atacată a fost comunicată pârâtului la data de 25.03.2013, iar acesta a declarat recurs prin fax, la data de 10.04.2013.
Apărătorul intimatului-reclamant invederează că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul recurentului-pârât invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civ., modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Apărătorul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Prin contestația din 15.12.2011, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamantul I. I. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, prin Primarul General, anularea dispoziției nr._ din 16.11.2011 emisă de Primarul General a Municipiului București și obligarea pârâtului la transmiterea dosarului administrativ nr._, constituit ca urmare a notificării nr. 2512/08.08.2001, în care a fost emisă Dispoziția nr. 6787/14.11.2006, Instituției Prefectului Municipiului București și Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În motivare, a arătat că prin dispoziția nr. 6787/14.11.2006, Primarul General al M. București i-a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în București, Calea Rahovei nr. 394, Sector 5 și i-a acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru același imobil constând în terenul în suprafață de 397,20 mp, reținând în considerente că terenul este afectat de elemente de sistematizare în integralitatea sa.
Această dispoziție a făcut obiectul controlului de legalitate prin sentința civilă nr. 677 din 16.04.2008 a Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, rămasă definitivă și irevocabilă.
Ulterior, în mod abuziv, prin dispoziția nr._ din 16.11.2011, Primarul General al M. București a modificat art. 2 al dispoziției nr. 6787/14.11.2006, în sensul că a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 350 mp, situat în București, Calea Rahovei nr. 394, sector 5 și a respins notificarea pentru diferența de teren în suprafață de 47,20 mp, ca nedovedită. Celelalte prevederi ale dispoziției nr. 6787/14.11.2007 au rămas neschimbate.
Această dispoziție este nelegală motivat de faptul că a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său, I. C., pentru întreaga suprafață de 397,20 mp.
Prin sentința civilă nr. 2352/19.12.2012, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis contestația, astfel cum a fost precizată și modificată, a anulat Dispoziția nr._/16.11.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București și a obligat pe pârât să înainteze dosarul administrativ nr._, constituit ca urmare a notificării nr. 2512/08.08.2001, în care a fost emisă Dispoziția nr. 6787/14.11.2006, Instituției Prefectului Municipiului București.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, la data de 08.08.2001, contestatorul a formulat notificarea nr. 2512, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care solicita restituirea în natură/echivalent a terenului în suprafață totală de 397,20 mp, situat în București, Calea Rahovei, nr. 394, sector 5.
La data de 14.11.2006, Primarul General al Municipiului București emite Dispoziția nr. 6787, prin care hotărăște respingerea cererii privind restituirea în natură a imobilului, situat în București, calea Rahovei, nr. 394, sector 5, formulată de I. I., deoarece terenul este afectat de elemente de sistematizare și propune măsuri reparatorii, prin echivalent pentru terenul în suprafață de 397,20 mp, situat în București, Calea Rahovei, nr. 394, sector 5.
Împotriva acestei Dispoziții, reclamantul a formulat contestație, în temeiul art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 677/16.04.2008, pronunțată de Tribunalul București – secția a III-a civilă, în dosarul nr._/3/2007, definitivă și irevocabilă, contestația a fost respinsă, ca neîntemeiată.
Din cuprinsul considerentelor sentinței sus menționate, reiese faptul că reclamantul a contestat acea dispoziție, în sensul că a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 397,20 mp, situat în București, Calea Rahovei, nr. 394, sector 5, și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru construcția ce a fost demolată, situată pe terenul respectiv.
Instanța, în baza raportului de expertiză tehnică topografică, a reținut că, terenul aparține domeniului public, fiind afectat de elemente de sistematizare în integralitatea sa, așa încât nu poate fi restituit în natură.
La data de 16.11.2011, Primarul General al Municipiului București emite Dispoziția nr._, prin care art. 2 al Dispoziției nr. 6787/14.11.2006 se modifică și propune acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 350,00 mp, situat în București, Calea Rahovei, nr. 394, sector 5, imposibil de restituit în natură. Totodată, respinge notificarea formulată de I. I., privind acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de teren în suprafață de 47, 20 mp, situat în București, Calea Rahovei, nr. 394, sector 5, ca nedovedită.
Așa cum rezultă din preambulul dispoziției, motivul acestei modificări a fost adresa nr._/CC/09.06.2009 emisă de Guvernul României – Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților și adresa nr. 758/1998 emisă de . atestă faptul că pentru terenul în suprafață de 350,00 mp s-au încasat despăgubiri în valoare de 875 lei.
Instanța a reținut că, dispoziția emisă de primar în procedura Legii nr.10/2001 este un act civil, întrucât soluționând notificările de restituire a bunurilor preluate abuziv de către stat, primarul nu acționează ca reprezentant al puterii executive locale, ci ca reprezentant al persoanei juridice deținătoare a bunului (unitatea administrativ-teritorială).
Indiferent de calitatea entității deținătoare a bunurilor imobile (societate comercială, regie autonomă, instituție publică, organizație cooperatistă, unitate administrativ-teritorială) deciziile sau dispozițiile de restituire sunt acte de drept privat, respectiv, acte juridice civile (mai exact, acte de dispoziție făcute asupra bunurilor din patrimoniu și care, potrivit art.25 alin.(4) din Legea nr.10/2001, au valoarea unui titlu de proprietate și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie). Cu privire la aceste decizii/dispoziții emise în procedura prealabilă, legiuitorul a reglementat modalitatea de contestare la îndemâna persoanei îndreptățite nemulțumite, prin dispozițiile art.26 din Legea nr.10/2001.
De asemenea, potrivit art. 21.6 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, instituția prefectului exercită controlul de legalitate asupra dispozițiilor de restituire emise de primari și președinții consiliilor județene, iar când apreciază că acestea au fost ilegale, le poate contesta în instanță.
Ca urmare, fiind vorba de un act juridic civil, el nu se află în afara controlului legalității sale, numai că acțiunea pentru constatarea nevalabilității condițiilor de emitere trebuie să urmeze regimul juridic de drept comun.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 dispoziția de restituire în natură a imobilului sau de acordare a măsurilor reparatorii are forța probantă a unui înscris autentic și, ca atare, o anulare sau o revocare sau modificare a dispoziției nu se mai poate realiza pe cale administrativă, aceasta fiind supusă doar controlului judecătoresc.
În absența beneficiarilor dispoziției nu se poate statua asupra nevalabilității pretinse a actului, pentru că s-ar ajunge la nesocotirea drepturilor dobândite de persoanele îndreptățite fără ca acestea să aibă posibilitatea de a se apăra în procedura judiciară astfel declanșată.
Cum dispozițiile Legii nr.10/2001 prevăd o procedură unică de soluționare a notificării, după emiterea deciziei la notificarea formulată, entitatea notificată s-a dezinvestit și nu poate să procedeze la emiterea altei decizii ca răspuns la aceeași cerere de restituire a unui imobil.
Ca atare, tribunalul a reținut că modificarea dispoziției inițiale nr. 6787/14.11.2006, emisă de către Primarul General al Municipiului București, prin dispoziția a cărei anulare se solicită, a fost nelegală.
De altfel, Dispoziția nr. 6787/14.11.2006 a fost contestată, potrivit art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, controlul de legalitate fiind exercitat în cauză de către instanța de judecată, definitiv și irevocabil, când a statuat asupra calității reclamantului de persoană îndreptățită la restituirea prin echivalent a terenului în suprafață de 397,20 mp, situat în București, Calea Rahovei nr. 394, sector 5. Orice modificare ulterioară a dispoziției inițiale nr. 6787/14.11.2006, emisă de către Primarul General al Municipiului București, ar înfrânge puterea de lucru judecat.
În consecință, a dispus anularea dispoziției nr._/16.11.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București (cu consecința menținerii Dispoziției nr. nr. 6787/ 14.11.2006) și a obligat pârâtul să înainteze dosarul administrativ nr._, constituit ca urmare a notificării nr. 2512/08.08.2001, în care a fost emisă Dispoziția nr. 6787/ 14.11.2006, Instituției Prefectului Municipiului București, în temeiul art. 16 21) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, care, în susținerea motivelor de nelegalitate invocate, a pretins că emiterea dispoziției nr._/16.11.2011 a Primarului General a M. București este legală, în condițiile în care, după emiterea dispoziției inițiale s-a emis adresa nr. 335.334/CC/09.06.2009 de către Guvernul României – Autoritatea pentru Restituirea Proprietăților și adresa nr. 758/1998 emisă de . atestă faptul că pentru terenul în suprafață de 350 mp s-au încasat despăgubiri în valoare de 875 lei.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Într-adevăr, cum just a reținut prima instanță, dispoziția de soluționare a notificării de către unitatea deținătoare în temeiul Legii nr. 10/2001, nu este un act administrativ ce poate fi revocat în condițiile contenciosului-administrativ, ci un act juridic civil.
Acesta poate fi desființat doar prin intermediul contestației speciale instituită prin art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, aflată numai la dispoziția persoanei îndreptățite, și în condițiile dreptului comun prin intermediul acțiunii în anulare.
Că este așa o demonstrează prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, cât și dispozițiile art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, conform cu care decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acesteia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară.
În consecință, dispoziția nr._ din 16.11.2011 emisă de către Primarul General al Municipiului București, prin care a modificat art. 2 din dispoziția nr. 6787 din 14.11.2006, este contrară legii, cum just a reținut prima instanță.
Faptul că pentru parte din terenul expropriat, respectiv suprafața de 350 mp din suprafața totală de 397,20 mp teren situat în București, Calea Rahovei nr. 394, sector 5, autorul reclamantului ar fi încasat despăgubiri, nu împiedică achitarea, în condițiile legii, de către organele abilitate, către reclamant doar a diferenței dintre valoarea actuală a terenului stabilită conform standardelor internaționale de evaluare și valoarea actuală a despăgubirii încasate.
Nici împrejurarea că, deși din actul de proprietate al autorului reclamantului, respectiv actul de partaj voluntar din anul 1939, rezultă o întindere a terenului de 397,20 mp, în timp în decretul de expropriere este indicată doar suprafața de 350 mp teren, nu justifica revocarea art. 2 din dispoziția nr. 6787/14.11.2006, prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 397,20 mp teren, în condițiile în care unitatea deținătoare nu-și poate revoca legal propria dispoziție.
Așa fiind, reținând netemeinicia tuturor motivelor de recurs, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 2352/19.12.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.09.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. M. Steluța C.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
11.09.2013
Jud. fond: Miorița B.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 666/2013. Curtea de... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 17/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
