Pretenţii. Decizia nr. 861/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 861/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 9165/4/2010
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ NR. 861R
Ședința publică de la 22 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. A65/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți M. C. și M. E., având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți reprezentați de avocat N. D. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanta intimaților reclamanți solicită admiterea probei cu înscrisuri.
În urma deliberării, Curtea admite proba cu înscrisuri solicitată de către reprezentanta intimaților reclamanți.
Reprezentanta intimaților reclamanți arată că intimații au fost deja evacuați și depune la dosar copie de pe procesul-verbal de evacuare încheiat la data de 8.11.2012. Arată că nu mai are de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimaților reclamanți solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentului, invocată prin motivele de recurs.
Depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a deciziei recurate, fără obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ din data de 10.05.2010, reclamanții M. C. și M. E. au chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând obligarea acestuia la restituirea prețului de piață al imobilului din București, . apartamentul nr. 1, sector 4.
Prin sentința civilă nr. 2942/11.04.2011, Judecătoria a admis acțiunea, a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 97.817 euro, în echivalent în lei la cursul BNR de la data plății, reprezentând prețul de piață al imobilului situat în București, ., sect. 4; a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, prin contractul de vânzare – cumpărare nr. 1445/22.11.1997, încheiat cu Primăria Municipiului București, în calitate de vânzător, prin reprezentant S.C. AVL Berceni S.A. reclamanții M. C. și M. E. au dobândit în proprietate locuința situată în București ., etaj P+M, apt. 1, sect. 4. Potrivit contractului, prețul vânzării a fost de 13.801.402 lei, preț ce a fost achitat prin chitanțe, menționându-se totodată că, odată cu locuința, se vinde și o cotă indiviză de 75% din părțile de folosință comune ale imobilului și 98 mp teren situat sub construcție conform art. 33 din H.G. nr. 20/1996. De asemenea, din cuprinsul contractului rezultă că între părți s-a creat o stare de coproprietate (art.6).
Judecătoria a constatat că, prin sentința civilă nr. 6082 din data de 05.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de I. M. E., în contradictoriu cu pârâții M. C. și M. E., pârâții fiind obligați să lase reclamantei, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul apartament nr. 1, corp A, situat în ., sect. 4 București. În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că, în cauză, contractul de vânzare – cumpărare nr. 1445/22.11.1997 a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 112/1995.
Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001 care stabilește două condiții pentru a putea fi restituit de către stat prețul de piață al imobilului, și anume: să existe un contract de vânzare – cumpărare încheiat cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 și respectivul contract să fi fost desființat printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Prin decizia civilă nr. 65A/23.01.2013, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul pârât Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 2942/11.04.2011 a Judecătoriei Sectorului 4 București.
Pentru a decide astfel, Tribunalul București a reținut că dispozițiile art. 501 și 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 instituie răspunderea specifică a Ministerului Finanțelor Publice, în mod derogatoriu de la dispozițiile dreptului comun privind evicțiunea, în considerarea faptului că prețul încasat pentru vânzarea locuințelor conform Legii nr. 112/1995 se vărsau în conturile Ministerului Finanțelor Publice, astfel încât norma specială instituie o calitate procesuală pasivă specială a acestei instituții. Dispoziția din art. 501 din Legea nr. 10/2001 referitoare la condiția desființării contractului încheiat conform Legii nr. 112/1995, trebuie interpretată mai larg, în sensul că nu sunt avute în vedere doar contractele care au fost anulate în instanță (în principiu, acestea nici nu dau, de regulă, dreptul la despăgubirile reglementate de text, întrucât prin ipoteză a fost încălcată Legea nr. 112/1995 de vreme ce s-a ajuns la sancțiunea nulității, iar încălcarea legii exclude despăgubirile la prețul pieței, astfel că s-ar ajunge ca norma să nu mai aibă eficiență), ci și acele contracte cu privire la care, fără a fi fost desființate expres, s-a stabilit implicit nevaliditatea lor în compararea cu titlul adevăratului proprietar în revendicare.
Tribunalul a constatat că, din hotărârile judecătorești din revendicare rezultă că instanțele au reținut respectarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995 și buna credință a cumpărătorilor, ceea ce înseamnă că sunt îndeplinite toate condițiile art. 501 din Legea nr. 10/2001 pentru acordarea despăgubirilor la valoarea de piață a imobilului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a deciziei civile atacate, în sensul admiterii apelului pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că hotărârea pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civila a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, motiv prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedura civilă. În mod greșit, atât instanța de fond cât și instanța de apel au apreciat că în cauza dedusă judecății are calitate procesuală pasivă Ministerul Finanțelor Publice, stabilind în sarcina acestuia obligația de restituire a prețului, în temeiul dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Recurentul a considerat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1337, art. 1341 și următoarele din Codul civil, se impune angajarea răspunderii vânzătorului, respectiv a Primăriei Municipiului București pentru evicțiune totală sau parțială prin fapta unui terț.
Recurentul a considerat că, în prezenta cauză, nu este îndeplinită cea de-a doua condiție din cele două prevăzute imperativ de Legea nr. 10/2001, și anume, contractul să fi fost desființat prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Hotărârea irevocabilă prin care este admisă acțiunea în revendicare formulata de reclamanta I. M. E. nu se încadrează în prevederile Legii nr. 10/2001, această hotărâre neconstatând nulitatea acelui contract încheiat de reclamanți cu Primăria Municipiului București prin S.C. AVL BERCENI S.A. Mai mult decât atât, capătul de cerere privind constatarea nulității actului de vânzare - cumpărare fost respins întrucât s-a constatat prescris dreptul la acțiune.
Recurentul a arătat că prețul achitat de reclamanți pentru cumpărarea imobilului vândut în temeiul Legii nr. 112/1995, stabilit de art.16 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, era inferior valorii de piață a acestui imobil la data edictării legii, precum și în perioada cumpărării acestor imobile de către chiriași. Așa fiind, acordarea valorii de piața a imobilului constituie o îmbogățire fără justă cauză.
Analizând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține următoarele:
Motivul de recurs prin care recurentul pârât invocă greșita respingere de către instanță a excepției lipsei calității sale procesuale pasive este neîntemeiat.
Astfel, conform art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, restituirea prețului plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, precum și restituirea prețului de piață al imobilelor, privind contractele de vânzare-cumpărare încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, care au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către M. Finanțelor din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Această dispoziție legală stabilește calitatea procesuală pasivă a Ministerului Finanțelor în procesele pentru restituirea prețului de piață sau a prețului plătit de chiriașii ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate în temeiul prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desființate. Astfel, M. Finanțelor este partea obligată în cadrul raporturilor juridice avute în vedere de textul menționat. Nu se poate susține că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile generale în materie de evicțiune prevăzute de Codul civil în situația în care au fost adoptate dispozițiile speciale derogatorii menționate.
În consecință, Curtea constată că în mod corect instanțele au apreciat că, în baza acestei dispoziții legale, calitatea procesuală pasivă în cadrul acțiunilor prevăzute de textul legal aparține Ministerului Finanțelor Publice.
Motivul de recurs prin care recurentul pârât a susținut că reclamanții nu au făcut dovada unei hotărâri judecătorești irevocabile de anulare a contractului de vânzare cumpărare, situație în care nu ar fi îndreptățiți la restituirea prețului de piață al imobilului este, de asemenea, nefondat.
Art. 501 din Legea nr. 10/2001 prevede că proprietarii ale căror contracte de vânzare-cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.
Noțiunea de „desființare” la care se referă art. 50 alin. 2 și 21, respectiv, art. 501 din Legea nr. 10/2001, include atât anularea contractului, cât și situația în care contractul este lăsat fără efect prin admiterea acțiunii în revendicare. Astfel, sunt aplicabile dispozițiile legii speciale și pentru cazul în care cumpărătorul a pierdut imobilul prin admiterea acțiunii în revendicare, efectele fiind aceleași ca în cazul anulării contractului de vânzare – cumpărare, și anume, cumpărătorul este lipsit de proprietatea bunului.
În consecință, reclamanții au dreptul la restituirea prețului de piață în ipoteza în care, menținându-se valabilitatea contractului de vânzare – cumpărare încheiat în temeiul Legii nr.112/1995, au fost evinși prin efectul admiterii acțiunii în revendicare, prin compararea titlurilor. Aceasta este situația din speță, reclamanții fiind evinși prin admiterea acțiunii în revendicare prin compararea titlurilor, prin sentința civilă nr. 6082/5.11.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, fără ca titlul lor de proprietate să fi fost anulat.
Criticile referitoare la faptul că, prin acordarea prețului de piață, se realizează o îmbogățire fără justă cauză a reclamantului nu pot fi reținute. Astfel, pentru situația reținută în speță, în care reclamantul a fost evins prin admiterea acțiunii în revendicare, Legea nr. 10/2001 prevede expres modul în care se stabilesc despăgubirile care urmează a fi acordate, legea reprezentând astfel temeiul stabilirii cuantumului despăgubirilor la valoarea de piață a imobilului.
Reținând că motivele de recurs formulate, prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, nu sunt întemeiate, văzând prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul pârât împotriva deciziei civile nr. A65/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul pârât M. FINANȚELOR PUBLICE împotriva deciziei civile nr. A65/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimații reclamanți M. C. și M. E..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
C. M. S. I. P. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 2 ex.
29.04.2013
| ← Strămutare. Sentința nr. 76/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1816/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
