Legea 10/2001. Decizia nr. 1411/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1411/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-10-2014 în dosarul nr. 33612/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.1411 R
Ședința publică din data de 02.10.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: GAVRIȘ DUMITRU MARCEL
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL împotriva sentinței civile nr.465/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. L. și P. P., cauza având, ca obiect, „Legea nr.10/2001; pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu se prezintă
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că intimații reclamanți au depus la dosar la data de 01.10.2014, prin serviciul registratură, întâmpinare, în 2 exemplare.
Curtea constată că întâmpinarea nu a fost depusă cu respectarea termenului legal prev. de art.114 C.pr.civ., astfel încât va fi avută în vedere ca și concluzii scrise și nu se impune amânarea cauzei în vederea comunicării .
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus și văzând că ambele părți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu disp. art.242 alon.2 C.pr.civ., Curtea constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 465/16.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, s-a admis cererea, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții P. L. și P. P., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, a fost obligat pârâtul M. București prin Primar General la emiterea în favoarea reclamanților P. L. și P. P. unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform dispozițiilor art. 21 alin. 6, 61, și 7 din Legea nr. 165/2013 modificată prin Legea nr.368/2013 pentru imobilul situat în București, . (fost nr.160, fost nr.140A), sector 2, format din teren în suprafață de 290 m.p. (astfel cum a fost identificat și marcat cu literele MBCDRPONM prin raportul de expertiză topografic întocmit de expert tehnic judiciar L. H., în dosar nr. 4040/2001 al Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, devenit dosar nr._/300/2012 al Tribunalului București, Secția a III-a Civilă și s-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 347/22.06.2001 de B. Casagranda-S. A. reclamanta P. L. și P. G. au solicitat restituirea în natură a suprafeței de teren de 671,50 m.p. ,situată în București, . ,sector 2.
S-a constatat că deși notificatoarele au depus la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 toate actele necesare pentru soluționarea notificării, nici până în prezent aceasta nu a fost soluționată. În aceste condiții, tribunalul a apreciat, în conformitate cu interpretarea dată art. 26 din Legea nr. 10 /2001și Deciziei nr. XX /2007 ÎCCJ în recursul în interesul legii, că reclamanta este îndreptățită să solicite tribunalului soluționarea pe fond a notificării, tribunalul urmând să analizeze notificarea formulată sub toate aspectele.
S-a reținut că imobilul teren ce formează obiectul notificării a fost dobândit prin actele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 324/10.01.1913 și nr._/16.06.1920 la Tribunalul Ilfov Secția notariat, de numitul T. N. și înscrise în carte funciară, potrivit procesului-verbal din 7.10.1940 emis de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare .
Din adresa nr._/_/23.10.1998 emisă de Primăria Municipiului București, Direcția Evidență Proprietăți a rezultat că fostul imobil din .,sector 2 a fost expropriat și trecut în proprietatea statului, dându-se în folosința Întreprinderii „Mobila Populară” în baza Decretului nr.250/15.11.1995. La poziția nr.2 din decret este menționat fostul proprietar N. T., cu suprafața de tern expropriată de 671,50 m.p. ,din care 144,90 m.p. construcții(fila 50).
La data de 12.11.1958 a decedat numitul N. T. după aceasta fiind întocmit certificatul de moștenitor nr. 17/1960 moștenitorii acestuia fiind: N. N., soție și N. D., N. I., N. G. și N. M., copii. N. N. a decedat la data de 04.04.1972,potrivit certificatului de moștenitor nr.369/12.07.1972 moștenitorii acesteia fiind: N. M., N. I., N. D.,S. P. și Peterscu G., în calitate de fii și fiice .S. P. a decedat la data de 28.03.2001, potrivit certificatului de moștenitor nr.9/29.05.2001 unic moștenitor al acesteia fiind S. G. în calitate de fiu.Numitul N. I. a decedat la data de 12.06.1987 astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.12/05.06.2001 moștenitorii acestuia fiind N. C.-O. și P. L.. Potrivit aceluiași certificat de moștenitor numita N. C.-O. a decedat la data de 06.11.1988,unic moștenitor al acesteia fiind reclamanta P. L..
Ulterior depunerii notificării, în data de 04.03.2003 a decedat P. G., unic moștenitor al acesteia fiind reclamantul P. P., potrivit certificatului de legatar nr.26/07.04.2003.
Potrivit art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite .
Din actele depuse la dosarul cauzei (acte de stare civilă, certificate de moștenitor, certificate de legatar) rezultă că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitor după N. T., iar ceilalți moștenitori ai acestuia nu au formulat notificare, astfel că, de cotele acestora profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Modul de preluare a imobilului de către stat rezultă și din adresa nr.1006/29.03.2007 emisă de S.C. F. S.A.
Din adresa nr._/_/02.11.200 emisă de Primăria Municipiului București, Direcția Evidența Proprietății rezultă că în prezent nu există atribuit în mod oficial numărul 128 pe Șoseaua P.,sector 2. Imobilul pentru care la nivelul anului 1948 a purtat numărul 138 pe Șoseaua P., în prezent poartă tot numărul 138 pe Șoseaua P.,Sector 2 și figurează ca fiind proprietate de stat,cu dotări comerciale, înscris cu teren în suprafață de 2245 m.p. din care 1461 m.p. ocupați de construcții,cu posesor Ministerul Industriei Lemnului și a Materialelor de Construcție.
Din adresa nr._/_/10.12.2013 emisă de Primăria Municipiului București, Direcția Patrimoniu, Serviciul Evidență Domeniul Public și privat rezultă că o secțiune din imobilul în litigiu este inclusă în imobilul pentru care Societatea Comercială „ Herăstrău ”S.A. a dobândit Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, pentru amplasamentul de 2255 m.p. pe adresa .,sector 2, certificat . nr.0034 din 15.09.1993,emis de Ministerul Comerțului (fila 144).
Din cele expuse, instanța a constatat că reclamanții au făcut atât dovada formulării în termen a notificării cât și dovada calității de persoane îndreptățite la restituire, în condițiile art.4 din Legea nr.10/2001pentru suprafața de teren de 290 m.p.
Având în vedere că restituirea în natură nu este posibilă, în baza art.26 din Legea nr.10/2001 tribunalul a constatat că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor, pentru imobilul situat în București, . (fost nr.160, fost nr.140A), sector 2, format din teren în suprafață de 290 m.p. (astfel cum a fost identificat și marcat cu literele MBCDRPONM prin raportul de expertiză topografic întocmit de expert tehnic judiciar L. H., în dosar nr. 4040/2001 al Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, devenit dosar nr._/300/2012 al Tribunalului București, Secția a III-a Civilă).
Tribunalul a avut în vedere expertiza topografică anterior menționată având în vedere că reclamanții prin cererea modificatoare și-au precizat acțiunea, la termenul de judecată din 09.04.2014 arătând că suprafața în litigiu este de 290 m.p.,fiind invocat și contractul de tranzacție autentificat de BNPA Fidelis sub nr.885/21.08.2013 tranzacție consfințită de Tribunalul București,secția a III-a civilă, prin decizia civilă nr.815A/18.09.2013 pronunțată în dosar nr._/300/2006 prin care s-a stabilit irevocabil că reclamanții au pretenții numai de la M. București, prin Primar General și numai pentru suprafața de teren d aproximativ 290 m.p., identificată conform raportului de expertiză efectuat de expert tehnic ing. L. H. în dosarul nr.4040/2001, devenit în prezent dosar nr._/300/2012 și marcat cu literele MBCDRPONM
Cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamanților se vor stabili pe baza criteriilor și a procedurilor reglementate de dispozițiile cuprinse în art.21 din Legea nr.165/2013, și care se care se aplică potrivit art. 4 și în cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării sale în vigoare (20 mai 2013 ).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că, potrivit art. 23 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la data înregistrării notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, conform art.22, unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin decizie sau dispoziție motivată asupra cererii formulate. Termenul de 60 de zile este un termen de recomandare, depășirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unității deținătoare în măsura în care a fost depășit în mod culpabil, iar persoana îndreptățită face dovada existenței unui prejudiciu, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
În altă ordine de idei, conform art. 22 din Legea nr. 10/2001, dreptul de proprietate și calitatea de moștenitor se dovedesc numai cu acte și numai după depunerea actelor doveditoare, unitatea deținătoare poate să se pronunțe, termenul de 60 de zile începând să curgă după completarea dosarelor de notificare. Mai mult, art.22 prevede că actele doveditoare ale dreptului de proprietate pot fi depuse până la data soluționării notificării.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimații – reclamanți au formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că recurentul pârât nu și-a îndeplinit obligația de soluționare a notificării mai mult de 10 ani, iar pasivitatea unității deținătoare se impune a fi sancționată astfel cum s-a statuat și prin decizia nr. XX/2007 a ÎCCJ dată în recurs în interesul legii.
Examinand sentința recurată prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin prima critică formulată, recurentul pârât susține că în mod greșit a admis prima instanta acțiunea formulate de reclamante si a obligat pârâtul să emită dispoziție prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, deoarece termenul de 60 de zile prevazut de art. 23 alin. 1 si 2 din Legea 10/2001 în care unitatea deținătoare este obligată să soluționeze notificarea este un termen de recomandare, iar depașirea lui poate fi sancționată cel mult cu obligarea la despagubiri dacă se dovedeste culpa instituției în acest sens.
Critica este nefondată, natura termenului mentionat mai sus fiind fără relevanță, în condițiile în care reclamantele au deschisă calea actiunii în justiție pentru valorificarea dreptului pretins în ipoteza dedusa judecatii, conform art. 26 alin 3 din Lg 10/2001, care a fost interpretat prin decizia data în interesul legii nr. XX /19.03.2007 de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată in Monitorul Oficial din 12.11.2007, obligatorie potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 C.pr.civ. în sensul că instanța de judecată este competentă să soluționeze în fond … și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În ceea ce privește referirile recurentului pârât la dispozitiile art. 22 din Legea 10/2001, Curtea constată ca aceasta doar a citat textul legal menționat, fara a aduce în mod concret vreo critică hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale invocate care să poata fi examinată de Curte din perspectiva analizei temeiniciei și legalitatii soluției atacate.
În orice caz, Curtea constată din documentația ce formează obiectul dosarului de restituire înregistrat la PMB, că notificarea a fost însoțită de actele doveditoare de care intimatele reclamante au înțeles să se prevaleze și cu toate acestea, unitatea deținătoare nu a soluționat-o, in termenul de 60 de zile prevăzut de lege.
Or, în sarcina recurentului pârât subzista obligația de a da o soluție cererii petentelor, fie în sensul admiterii, fie în sensul respingerii acesteia, în termenul stabilit de lege.
Lipsa răspunsului la notificare in termenul prevăzut de lege îndreptățește persoana care a formulat notificare să solicite valorificarea în instanță a dreptului pretins, în mod corect procedând prima instanță la soluționarea pe fond a notificării, având în vedere decizia nr. XX /19.03.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, menționată mai sus.
Pentru considerentele expuse mai sus, exercitând controlul judiciar în limitele criticilor formulate, conform art. 316 rap. la art. 295 alin. 1 C.pr. civ., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 C.pr. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. București Prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.465/16.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. L. și P. P.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red/Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I/2 ex
Jud. fond: L. I. C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 276/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 1743/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
