Pretenţii. Decizia nr. 276/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 276/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 33654/3/2012
Dosar nr._
(815/2014) ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr.276 A
Ședința publică de la 17.06.2014
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - MARIANA HORTOLOMEI
JUDECĂTOR – GEORGETA SÎRBU
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului promovat de către apelanta – reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 3 BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 1394 din data de 11.07.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4 BUCUREȘTI și C. L. SECTOR 4.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 17.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la 24.06.2014, dispunând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, la data de 31.01.2012 sub nr.3248/301, reclamanta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 3 a chemat in judecată pe pârâta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 673.858,67 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor sociale rezidențiale acordate de către reclamantă in perioada ianuarie 2009-decembrie 2011 persoanelor adulte cu handicap care au domiciliul legal pe raza sectorului 4.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că in perioada menționata a acordat servicii sociale unui număr de 15 persoane adulte cu handicap care au domiciliul pe raza sectorului 4 București. Potrivit dispozițiilor art.54 din Legea nr.448/2006 coroborate cu cele ale art.33 din HG nr.268/2007, obligația de decontare a cheltuielilor făcute cu aceste persoane revine consiliului local al sectorului Municipiului București de la domiciliul persoanei cu handicap, prin direcția generală de asistență socială si protecția copilului. Cele 15 persoane au fost internate in perioada ianuarie 2009-decembrie 2011 in cele 4 centre destinate adulților cu handicap aflate in subordinea reclamantei.
In drept, reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe prevederile art.54 din Legea nr.448/2006 si art.33 din HG nr.268/2007.
In dovedirea cererii reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
La termenul din data de 04.04.2012 pârâta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței deoarece sunt aplicabile dispozițiile art.2 alin.1 pct.1 lit.b Cod de procedură civilă, potrivit cărora competent este tribunalul să judece acest litigiu a cărui valoare este peste 500.000 lei si excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Astfel, simpla emitere a unor facturi de prestări servicii, in lipsa unui raport juridic între părți, nu poate conduce la obligarea pârâtei la plata unei sume de bani, iar realizarea acordului de voința, in asemenea situații, trebuie dovedit.
De asemenea, prevederile Legii nr.448/2006 pe baza cărora reclamanta își fundamentează cererea, dispun numai pentru viitor, in virtutea principiului neretroactivității legii civile, prin care legea face referire numai la persoanele cu handicap care vor fi instituționalizate după . actului normativ.
Mai mult decât atât, suma solicitată nu este justificată in sensul că nu sunt anexate Hotărârile Consiliului L. Sector 3 privind stabilirea costului lunar mediu al cheltuielilor, totodată este solicitată suma pentru perioada ianuarie 2009-decembrie 2011, care, conform susținerilor reclamantei, reprezintă contravaloarea diferenței între costul mediu lunar si contribuția lunara de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului cu domiciliul pe raza sectorului 4 București.
Pârâta mai arată că nu este in posesia unui certificat de încadrare într-o categorie de persoane cu handicap care necesită protecție specială, valabil la data internării in centru si nu deține informații cu privire la veniturile lunare ale beneficiarului si contribuția lunară a persoanei cu handicap si a susținătorilor săi.
In drept, au fost invocate disp. art. 115-118 C.pr.civ., Legea nr. 448/2006, HGR nr. 268/2007, Ordinul nr. 468/2009.
La același termen reclamanta a depus la dosar o cerere modificatoare prin care a arătat că dorește să se judece in contradictoriu si cu pârâtul C. L. Sector 4 București (fila 17).
Prin serviciul Registratură la data de 10.05.2012, pârâtul C. L. Sector 4 București a depus întâmpinare prin care a invocat, la rândul său, excepția necompetenței materiale a instanței, excepția lipsei capacitații procesuale de folosință in raport de disp. art. 80 din Legea nr. 215/2001, potrivit cărora „autoritățile administrației publice locale din municipiul București sunt C. General al Municipiului București si consiliile locale, ca autorități deliberative, precum si Primarul General al municipiului București si primarii sectoarelor, ca autorități executive”. Prin urmare, C. L. al Sectorului 4 București, ca autoritate deliberativă, nu poate sta in judecată ca reclamant sau pârât, neavând capacitate procesuală de folosință. De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având in vedere că prin cererea de chemare in judecată reclamanta nu justifică nicio pretenție împotriva Consiliului L. al Sectorului 4 București. Potrivit Legii nr. 215/2001, republicată, consiliile locale sunt autorități deliberative care in exercitarea atribuțiilor lor adoptă hotărâri si, prin urmare, nu au obligația de a plăti cheltuielile stabilite pentru centrul rezidențial in care au fost admise persoane cu handicap din București-sector 4.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată deoarece nu există o solicitare din partea conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 de admitere a persoanelor cu handicap in alt județ decât cel de domiciliu, iar între această instituție si D.G.A.S.P.C. Sector 3 nu a fost încheiat un protocol sau convenție prin care să se stabilească modalitatea de includere in centre rezidențiale si decontarea cheltuielilor aferente.
Prin sentința civilă nr._/27.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, in dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale si a fost declinată competența de soluționare a cererii in favoarea Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată pe rolul Secției a V-a Civilă la data de 23.08.2012, sub nr._ .
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.1394/11.07.2013, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4, a respins cererea formulată de reclamanta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 3, in contradictoriu cu pârâtul C. L. al Sectorului 4 și a respins cererea formulată in contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4, ca neîntemeiată.
Analizând materialul probator administrat in cauza, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Prin hotărârile nr. 52/29.10.2007, nr. 3/02.0.2007, nr. 88/2008, nr. 11/02.07.2007, nr. 34/18.07.2008, nr. 53/29.10.2007, nr. 17/02.07.2007, nr. 23/29.10.2007, nr. 29/02.07.2007, nr. 69/10.06.2009, nr. 9/15.01.2009, nr. 67/02.06.2010, nr. 8/15.01.2009, nr. 165/09.09.2008 si nr. 94/23.09.2009, emise de C. L. Sector 3 București - Comisia de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți sector 3, s-a stabilit ca un număr de 15 persoane cu domiciliul in Sectorul 4 București să beneficieze de măsuri de protecție prin acordarea de servicii sociale in cadrul Centrului de Îngrijire si Asistenta “ F. Speranței”.
In ceea ce privește costul mediu lunar al cheltuielilor in centrele rezidențiale pentru persoane cu handicap, prin Hotărârile Consiliului L. Sector 3 nr. 122/16.12.2008, nr. 152/17.12.2009 si nr. 12/21.02.2011, a fost stabilit la 1819.41 lei/ asistat pentru anul 2009, 2172.74 lei/asistat pentru anul 2010 si 2038.97 lei/asistat pentru anul 2011 pentru Centrul de Îngrijire si Asistenta “ F. Speranței”.
Conform disp. art. 54 alin.1 din Legea nr. 448/2006, privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, “ Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită si protejată într-un centru din localitatea/județul in a cărei/cărui raza teritorială își are domiciliul sau reședința”, iar potrivit alin.3 al aceluiași articol“In cazul in care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate in condițiile prevăzute la alin.1, persoana cu handicap poate fi îngrijita si protejata întru-un centru aflat in alta unitate administrativ - teritorială”.
Având in vedere că finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea, in situația in care persoana cu handicap este îngrijita într-un alt centru decât cele din localitatea sau județul in care își are domiciliul, art. 54 alin.4 din Legea nr. 448/2006 prevede că decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face in baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate in luna anterioară de centrul in care persoana cu handicap este îngrijită si protejată.
Calitatea procesuală pasivă presupune stabilirea identității dintre persoana obligată in temeiul raportului juridic dedus judecății si pârât. Așa fiind, in raport de disp. art. 54 din Legea nr. 448/2006, care prevăd ca suportarea cheltuielilor pentru îngrijirea persoanelor cu handicap in alt centru rezidențial decât cele existente in unitatea administrativ-teritorială in care acestea își au domiciliul se face din bugetul unității administrativ-teritoriale in care acestea își au domiciliul, pe baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate in luna anterioara de centrul in care persoana cu handicap este îngrijită si protejată, si ținând cont si de faptul că cele 15 persoane îngrijite in Centrul de Îngrijire si Asistență “F. Speranței” au domiciliul in Sectorul 4, instanța a constatat că excepția in discuție este neintemeiata, pârâtei Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 revenindu-i, in baza textului de lege menționat, obligația achitării acestor cheltuieli.
Prin disp. art. 34 din Normele metodologice din data de 14.03.2007 de aplicare a Legii nr. 448/2006, s-a stabilit că, de la data publicării lor, admiterea persoanelor cu handicap in centre rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială si protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială in care persoana cu handicap își are domiciliul. Această solicitare trebuie să cuprindă, astfel cum precizează alin.2 al art. 34, acordul direcției generale de asistență socială si protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli pentru respectivul centru rezidențial in care urmează să fie admisă persoana cu handicap. Dispoziția legală menționata este firească, ținând cont că suportarea cheltuielilor cu îngrijirea persoanei cu handicap se face din bugetul local al unității administrativ-teritoriale in care aceasta își are domiciliul, fiind necesară atât o estimare a sumelor care pot primi această destinație, cât si alocarea lor efectivă prin bugetul unității administrativ-teritoriale.
In cauza de față, reclamanta nu a făcut dovada existenței unei solicitări din partea conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 de încadrare a persoanelor cu handicap, cu domiciliul in sectorul 4, in Centrul de Îngrijire si Asistență “F. Speranței” si nici a acordului acestei instituții cu privire la decontarea cheltuielilor aferente. Nu se poate invoca nici faptul că obligația de decontare a cheltuielilor revine pârâtei deoarece este vorba despre persoane instituționalizate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 448/2006 si a Normelor metodologice de aplicare a legii, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, toate hotărârile prin care cele 15 persoane au fost admise in Centrul de Îngrijire si Asistență “F. Speranței” au fost adoptate după această dată. Totodată, din conținutul acestor hotărâri si al înscrisurilor depuse la dosar nu rezultă care a fost considerentul pentru care s-a apreciat că aceste persoane nu pot fi îngrijite in centrele rezidențiale din sectorul 4.
Întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 54 din Legea nr. 448/2006 si art. 34 din Normele metodologice de aplicare a legii, instanța a apreciat că cererea dedusă judecății in acest dosar este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Având in vedere că, prin încheierea de ședința din data de 17.06.2013, a fost admisă excepția lipsei capacitații procesuale de folosința a pârâtului Consiliului L. Sector 4, s-a dispus anularea cererii formulate in contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuale de folosință.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamanta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 3, prin care a solicitat admiterea apelului, reținerea cauzei spre rejudecare, modificarea sentinței apelate în sensul admiterii cererii, așa cum a fost formulată, pentru următoarele motive:
Instanța de fond in mod corect, in urma analizării înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, apreciază că „pârâtei Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4...îi revine in baza art. 54 din Legea nr. 448/2006 ...obligația achitării acestor cheltuieli".
Insă instanța de fond in mod greșit apreciază ca neîntemeiată cererea de chemare in judecată datorită faptului că la dosarul cauzei nu există o solicitare din partea conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 de încadrare a persoanelor cu handicap, cu domiciliul în sectorul 4, in Centrul de Îngrijire și Asistență „F. Speranței" si nici a acordului acestei instituții cu privire la decontarea cheltuielilor aferente.
Solicită să se observe că aceste persoane încadrate in grad de handicap care au domiciliul legal pe raza sectorului 4 se aflau internate in centre din subordinea Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 3, așa cum recunoaște și pârâta in întâmpinarea formulată la dosarul cauzei.
In baza rolului activ al asistenței sociale reclamanta era obligată să ofere îngrijire asistată acestor persoane. O dată cu apariția prevederilor legislative privind decontarea cheltuielilor, Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului a analizat situația beneficiarilor din centrele din subordine si a notificat direcțiile de la domiciliul persoanelor încadrate in grad de handicap.
Astfel, între cele două instituții a existat vastă corespondență privind decontarea costului mediu lunar de cheltuieli însă fără nici un rezultat.
Prin adresa nr._/11.08.2011 Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 a notificat pârâta cu privire la prejudiciul creat instituției reclamante si cu privire la încheierea unui protocol de decontare a cheltuielilor însă fără nici un rezultat.
Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 ignoră solicitarea instituției reclamante prevalându-se de lipsa „actului administrativ in baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor”.
Or Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4 nu va face niciodată această solicitare către instituția reclamantă si nici nu dorește preluarea propriilor beneficiari. Acești beneficiari au fost internați înainte de a exista obligația de solicitare a conducătorului de la domiciliul beneficiarului.
Or, atâta timp cât instituția apelantă - reclamantă acordă servicii unor persoane care au nevoie de protecție specială, dar care nu au domiciliul pe raza sectorului 3, indubitabil efectuează o . cheltuieli care au dus la înregistrarea unui prejudiciu in patrimoniu acestei instituții.
Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 aveacunoștință de mulți ani de existența acestor beneficiari pe raza sectorului 3 si cu toate acestea nu a răspuns solicitării de a încheia un protocol de decontare a cheltuielilor, nu a preluat beneficiarii in propriile centre si mai mult decât atât, apreciază apelanta – reclamantă că avea posibilitatea de a prevedea această sumă de bani in propriul buget.
Apreciază că nu există text de lege vis a vis de obligația decontării acestor cheltuieli pentru persoane încadrate in grad de handicap anterior apariției legii, însă faptul că după apariția acestor obligații de decontare stipulate de legiuitor in situația in care realizezi că există rea voință in preluarea beneficiarilor sau a angajării răspunderii asupra beneficiarilor care au domiciliu pe raza sectorului 4, reclamanta se vede nevoită să solicite instanței de judecată dispunerea unei soluții compatibile care să nu mai creeze pentru viitor prejudiciu.
Având in vedere susținerile menționate, apelanta – reclamantă solicită admiterea apelului formulat si admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
In drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile Codului de Procedură Civilă si pe dispozițiile speciale privind protecția si promovarea persoanelor cu handicap adulte.
La data de 12.06.2013 apelanta – reclamantă a depus la dosar precizări la apelul formulat, apreciind că sentința apelată este dată cu aplicarea greșită a legii pentru următoarele motive:
A precizat suplimentar motivelor inițiale, faptul că maimult instanța de fond consideră că toate persoanele instituționalizate cu domiciliul legal pe raza sectorului 4 au fost internate pe raza sectorului 3 după apariția obligației de plată, aspect care din probatoriul administrat se poate observa că nu este adevărat:
1) P. E. - internată in anul 2003 - PV 91/01.10.2003, decizia nr.392/10.06.2003, conform filei 31 aflată la dosarul cauzei;
2)C. A. - internată în anul 2003 - PV 64/17.02.2003, decizia nr.279/08.02.2003, conform filei 39 aflată la dosarul cauzei;
3) I. I. - internat in anul 2004 - conform filei nr. 47 aflată la dosarul cauzei;
4) M. M. - internată in anul 2005 - Dispoziția nr. 454/15.09.2005 - conform filei 55 de la dosarul cauzei;
5) P. M. - conform filei nr. 65 de la dosarul cauzei;
6) P. G. - dovada internării anterioare la fila nr. 72 din dosarul cauzei;
7) Sotiriu E. - dovada internare anterioară la fila 83-85 din dosarul cauzei;
8) A. N. - dovada internare anterioară la fila 95 aflată la dosarul cauzei;
9) Ciric I. - dovadă internare anterioară la fila 101 aflată la dosarul cauzei;
10) D. J. - dovada internare anterioară la fila 112, 117 aflată la dosarul cauzei;
11) C. N. - dovada internare anterioară la fila 121 aflată la dosarul cauzei;
12) F. E. - prin adresa nr._/01.06.2010 DGASPC Sector 4 își exprimă acordul de plată și nu plătește – fila nr.135 la dosarul cauzei.
13) L. P. - dovada internare anterioară la fila 141 aflată la dosarul cauzei;
14) Fantaneru N. - dovadă internare anterioară la fila 150 aflată la dosarul cauzei;
15) B. I. - dovadă internare anterioară la fila 153 aflată la dosarul cauzei.
Considerentul pentru care acești beneficiari cu domiciliul pe raza sectorului 4 au rămas internați pe raza sectorului 3 se datorează faptului că pârâta DGASPC Sector 4, deși cunoștea situația nu a dorit să își angajeze răspunderea față de acești beneficiari în ciuda notificărilor formulate.
Având in vedere susținerile menționate, solicită admiterea apelului formulat, să fie reținută cauza spre judecare si să fie admisă acțiunea așa cum a fost formulată.
Intimata – pârâtă Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca temeinică și legală, având în vedere următoarele motive:
Sentința civilă nr. 1394/11.07.2013 pronunțată de către Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, in Dosarul nr._ este perfect legală si temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a legii.
Instanța de fond a reținut in mod corect faptul că între pârâta - intimată si reclamanta-apelanta nu a fost încheiat un protocol sau convenție care să stabilească modalitatea de includere în centre rezidențiale și decontarea cheltuielilor aferente asigurării îngrijirii și protejării persoanelor cu handicap.
Potrivit art. 33 din H.G. nr. 268/2007 (norme metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006), decontarea cheltuielilor se face in baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București. La stabilirea acestui cost mediu lunar se iau in calcul cheltuielile de personal si cheltuielile de bunuri si servicii. Obligația de decontare a cheltuielilor revine consiliilor locale ale sectoarelor Municipiului București in a căror raza teritoriala își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială si protecția copilului.
Potrivit art. 34 din actul normativ mai sus indicat, de la data publicării normelor metodologice, admiterea persoanelor cu handicap in instituțiile specializate se face exclusiv la solicitarea conducătorului Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului din unitatea administrativ-teritorială in care persoana cu handicap își are domiciliul, cu respectarea condițiilor prevăzute de același articol: solicitarea trebuie să cuprindă acordul Direcției Generale de Asistență Socială si Protecția Copilului de achitare a costurilor lunare de cheltuieli stabilite pentru centrele rezidențiale in care urmează să fie admise persoanele cu handicap.
De asemenea, prevederile legii menționate in baza cărora își fundamentează reclamanta-apelantă acțiunea dispun numai pentru viitor, in virtutea principiului neretroactivității legii civile, prin urmare, legea face referire numai la persoanele cu handicap care vor fi instituționalizate după . actului normativ in discuție. Așadar, nu se face nicio referire la persoanele cu handicap care deja erau instituționalizate in centre la . legii.
Mai mult decât atât, actul normativ in discuție, nefăcând nicio precizare referitoare la persoanele cu handicap care deja erau instituționalizate in momentul intrării sale in vigoare, rezultă fără echivoc că obligația de plată pentru aceste persoane nu există.
In atare condiții, este limpede că pentru a se putea efectua plata pentru această categorie de persoane este necesară existența unui protocol/convenție care să îmbrace forma unui angajament de plată ținând seama că solicitarea de decontare privește fonduri publice, or fondurile publice de care dispune bugetul local al Sectorului 4 nu pot fi cheltuite decât in conformitate cu prevederile Legii nr. 273/2006 privind finanțele publice locale si a O.M.F.P. nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, acte normative care stipulează in mod expres existența unui angajament de plată (respectiv un protocol/convenție in situația de față) pentru a putea deconta astfel de cheltuieli.
Totodată, intimata – pârâtă învederează instanței de apel că protocolul/convenția in discuție trebuia încheiată in momentul apariției necesitații instituționalizării persoanelor cu handicap respective si nu după . Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.
Pe aceasta linie de idei, arătă instanței de apel că reclamanta a formulat solicitări privind încheierea unui protocol între cele două instituții însă, toate solicitările formulate de către aceasta au fost făcute după . Legii nr. 448/2006, deci cu mult timp după ce aceasta instituționalizase persoane cu handicap care își au domiciliul pe raza teritorială a sectorului 4 si ale căror cheltuieli de întreținere se solicita prin acțiune. Față de acest aspect, rezultă limpede faptul că reclamanta nu a știut niciodată până in momentul intrării in vigoare a Legii nr. 448/2006 că trebuie să solicite încheierea unui protocol/convenție cu instituția pârâtă pentru a putea deconta toate cheltuielile solicitate.
Având in vedere că toate solicitările formulate de reclamantă in vederea încheierii protocolului/convenției au fost îndeplinite după . actului normativ mai sus arătat, rezultă indubitabil că această convenție nu mai poate fi încheiată decât sub imperiul Legii nr. 448/2006, deci cu referire strictă la beneficiarii ce au fost instituționalizați după . legii.
Prin urmare, refuzul de plată al instituției intimate – pârâte este întemeiat pe faptul că nu există niciun protocol încheiat între cele două direcții, prin care părțile să convină asupra numărului de beneficiari, a serviciilor acordate, a sumelor datorate, a modului de decontare si a termenului de plată. Consideră că doar încheierea unui astfel de protocol ar fi dat dreptul reclamantei de a solicita plata serviciilor sociale aflate in discuție. („Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante" - art.969 din Cod Civil).
Mai mult decât atât, potrivit H.G. nr. 268/2007 dreptul la asistență socială sub forma de prestații sociale se acorda persoanelor cu handicap in baza unor acte doveditoare: copie de pe actul de identitate, copie după documentul care atestă încadrarea in gradul de handicap, act care atestă schimbarea numelui (unde e cazul), declarație pe proprie răspundere privind tipul de venit. Reclamanta nu a făcut dovada existenței documentelor justificative mai sus menționate pe care se întemeiază dreptul de creanța pe care-l invocă (conform art. 1169 din cod civil raportat la art. 129 alin. (1) din C.proc.civ).
Totodată, Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, recunoaște că se impune o reglementare asupra actului in baza căruia se realizează decontul, propunând un proiect de ordin in care „… Solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor..." .
De asemenea, afirmația reclamantei - apelante prin care apreciază că acordarea întreținerii si îngrijirii beneficiarilor in cadrul centrelor acesteia nu este condiționată de solicitarea si acordul in acest sens al DGASPC sector 4, este combătută si de punctul de vedere al Ministerului Muncii, Familiei si
Protecției Sociale - Direcția Persoanelor cu Handicap exprimat prin adresa nr.123.786/DPPH/SPS/30.07.2012 (adresă pe care intimata a precizat că o anexează prezentei întâmpinări, nedepunând-o însă, în apel) care specifică in mod clar că "persoanele cu handicap instituționalizate anterior intrării in vigoare a Legii nr. 448/2006, având in vedere că in cazul acestora nu există solicitarea conducătorului, nu se pune in discuție decontarea între județe".
Având în vedere cele mai sus arătate, solicită să se dispună respingerea apelului formulat de către D.G.A.S.P.C. sector 3 împotriva sentinței civile nr. 1394/11.07.2013 pronunțată de către Tribunalul București, ca nefondat si menținerea ca temeinică si legală a sentinței apelate.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe prevederile art.115-118 din C.proc.civ., Legea nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicata, H.G. nr.268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006.
În apel, nu au fost administrate probe noi, potrivit art. 292 alin. 2 și art. 295 alin. 2 Cod de procedură civilă.
Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul apel, date fiind prevederile art. 3 Cod de procedură civilă și art. 282 și urm. Cod de procedură civilă.
Verificând sentința apelată, în limitele cererii de apel, conform prevederilor art. 295 Cod de procedură civilă, Curtea apreciază că apelul prezent este fondat, pentru următoarele considerente:
1. Potrivit situației de fapt reținute de instanța de fond, 15 persoane cu handicap au fost instituționalizate într-un centru rezidențial aflat în subordinea recurentei reclamante Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 3 anterior anului 2006 (fapt confirmat de pârâtă, prin întâmpinarea depusă în apel).
Prin cererea cu care a învestit instanța, recurenta reclamantă a solicitat recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirea acestora în perioada ianuarie 2009 - decembrie 2011 de la intimata pârâtă Direcția G. de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 4, ca autoritate a administrației publice din unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială își au domiciliile cele 15 persoane.
2. Potrivit art. 54 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap: „(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită și protejată într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își are domiciliul sau reședința. (2) Finanțarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale județelor, respectiv ale sectoarelor municipiului București, pe teritoriul cărora funcționează acestea. (3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condițiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială. (4) Decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată. (5) Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi”.
Este de menționat că anterior adoptării actului normativ în discuție, O.U.G. nr. 102/1999 (aprobată prin Legea nr. 519/2002) privind protecția socială și încadrarea în muncă a persoanelor cu handicap, reglementând prin art. 7 alin. 2 și 3 finanțarea instituțiilor de protecție socială a persoanelor cu handicap, nu enumera și o asemenea decontare a cheltuielilor între autoritățile administrației publice locale. Aceeași este și situația care rezultă din art. 7 din anexa nr. 2 la H.G. nr. 329/2003 pentru aprobarea regulamentelor-cadru de organizare și funcționare a instituțiilor de protecție specială a persoanelor cu handicap, articol care vizează finanțarea cheltuielilor centrelor de îngrijire și asistență.
Se pune astfel problema determinării legii aplicabile raporturilor juridice care izvorăsc din admiterea unor persoane cu handicap într-un centru rezidențial public dintr-un alt județ decât cel de domiciliu anterior datei de 21.12.2006, când a intrat în vigoare Legea nr. 448/2006.
Întrucât legea nu distinge,acest drept nou, de a fi îngrijite și protejate într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își au domiciliul sau reședința, este recunoscut tuturor persoanelor cu handicap, atât celor care nu beneficiau de un asemenea serviciu social la data intrării în vigoare a legii, cât și celor care beneficiau de el.
Pe cale de consecință, obligația corelativă de a asigura îngrijirea într-un centru din localitatea/județul în a cărei/cărui rază teritorială își au domiciliul sau reședința, ca și obligația aflată în strânsă conexiune cu aceasta, de a suporta cheltuielile legate de întreținerea persoanelor respective în centrele de asistență socială, și care este instituită prin același articol de lege, astfel că se naște concomitent cu dreptul arătat, revine în temeiul legii de la aceeași dată autorităților administrației publice din unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială își au domiciliile, neavând astfel relevanță lipsa unei convenții sau a unui protocol între cele două instituții implicate.
Sub un alt aspect, Curtea mai reține că, potrivit art. 34 din același act normativ: „(1) De la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. (2) Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap. (3) Costul mediu lunar de cheltuieli pentru persoana cu handicap se datorează de la data admiterii efective în centru”.
Textul de lege citat instituie la rândul său o obligație (de a nu face), de data aceasta în sarcina centrelor rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu, de a nu admite persoane cu handicap decât dacă este îndeplinită cerința de a exista solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul.
Nu există însă niciun argument de ordin logico-juridic în favoarea tezei că nașterea primei obligații (a autorităților administrației publice din unitatea administrativ-teritorială în a cărei rază teritorială își au domiciliile persoanele cu handicap, de a suporta cheltuielile legate de întreținerea acestor persoane în centrele de asistență socială) este condiționată de existența celei de-a doua (a centrelor rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu, de a nu admite persoane cu handicap în lipsa respectivei solicitări).
De asemenea, legea nu condiționează nașterea primei obligații nici de existența unei solicitări a conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul de a fi admisă într-un centru rezidențial public dintr-un alt județ.
3. Sub un al treilea aspect, Curtea constată că potrivit art. 33 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006: „(1) În sensul art. 53 alin. (4) din lege, decontarea cheltuielilor se face în baza unui cost mediu lunar al cheltuielilor stabilit de consiliile județene, respectiv de consiliile locale ale sectoarelor municipiului București. La stabilirea costului mediu lunar al cheltuielilor se iau în calcul cheltuielile de personal și cheltuielile cu bunuri și servicii. (2) Obligația de decontare a cheltuielilor prevăzute la alin. (1) revine consiliului județean sau consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București în a cărui/căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, prin direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului. (3) Decontarea cheltuielilor se face lunar pentru luna anterioară. Se decontează costul mediu lunar al cheltuielilor, din care se scade contribuția lunară de întreținere datorată de persoana cu handicap”.
Având în vedere materialul probator depus în dosarul judecătoriei, aflat la filele 21-128, care include: Hotărârile Consiliului Județean al Sectorului 3 privind aprobarea costului lunar de întreținere pentru persoane cu handicap pe anii 2009, 2010, 2011, referatele de la baza acestora, actele de identitate ale beneficiarilor, hotărârile administrative de stabilire a dreptului de asistență socială, certificatele de evaluare a persoanelor cu handicap, borderourile cu sumele reprezentând contribuțiile lunare individuale ale beneficiarilor, Curtea reține că reclamanta a administrat dovezile necesare pentru calculul sumei, contrar deci, susținerii intimatei pârâte că nu au fost depuse acte pentru ca ea să poată verifica modul de calcul.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, Curtea va admite ca fondat, apelul promovat, va schimba în parte hotărârea, în sensul că va admite cererea în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 pe care o va obliga la plata sumei de 673.858,67 lei către reclamantă.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul promovat de către apelanta – reclamantă DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 3 BUCUREȘTI, cu sediul în București, . nr.12-14, sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1394 din data de 11.07.2013, pronunțate de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații – pârâți DIRECȚIA G. DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI SECTOR 4 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-254, sector 4 și C. L. SECTOR 4, cu sediul în București, ..6-16, sector 4.
Schimbă în parte hotărârea, în sensul că admite cererea în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Asistență Socială si Protecția Copilului Sector 4 pe care o obligă la plata sumei de 673.858,67 lei către reclamantă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publică, azi, 24.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. H. G. S.
GREFIER
S. R.
Red.M.H.
Tehdact.R.L./M.H.
5 ex./03.07.2014
TB-S.5 – S.V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 506/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 1411/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
