Marcă. Decizia nr. 370/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 17293/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.370A
Ședința publică de la 08 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. R. T.
JUDECATOR – L. E. F.
GREFIER – G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta reclamantă O. P. SA – P. CITY, cu sediul în București, ., sectorul 1, împotriva sentinței civile nr.1990 din 28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în ., ., județul Bistrița Năsăud.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect „marcă”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta reclamantă O. P. SA – P. CITY reprezentată de avocat M. P., cu împuternicirea avocațială .-_/2014, lipsind intimata pârâtă ..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, în data de 25.07.2014, intimata pârâtă a depus întâmpinare care a fost comunicată apelantei.
Apărătorul apelantei reclamante O. P. SA – P. CITY arată că nu are cereri de formulat și nici probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și nici probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de apel.
Apărătorul apelantei reclamante O. P. SA – P. CITY solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, desființarea hotărârii apelate ca fiind netemeinică și lipsită de suport legal și pe fond admiterea acțiunii, pe toate capetele de cerere, pentru motivele arătate pe larg în motivele de apel, apreciind că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.36 alin.2 lit.a) și b) din Legea nr.84/1998 și art.5 paragraful 2 din Directiva nr.2008/1995 a Comisiei Europene și ipoteza prevăzută de art.36 alin.3 lit.b) din legea mărcilor. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar achitate la instanța de fond și apel.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V a Civilă la data de 02.05.2013 sub nr._, reclamanta S.C. O. P. S.A. a chemat în judecată pârâta S.C. G.-P. S.R.L. solicitând obligarea pârâtei să înceteze orice act de folosire în activitatea sa comercială a mărcilor înregistrate O. P. S.A., mărci ce aparțin exclusiv grupului O., a însemnelor P. si respectiv a elementelor figurative, culorile galben și albastru în dispunerea specifică stațiilor O. P.; obligarea pârâtei sa rebrenduiască, pe cheltuiala proprie, stația de distribuție a produselor petroliere pe care o deține situată în orașul Beclean, sat Coldău, ./B, cod poștal_, județul Bistrița Năsăud, astfel încât să nu mai poarte semne identice sau similare cu mărcile P.; obligarea pârâtei la publicarea hotărârii judecătorești într-un cotidian de circulație națională, pe cheltuiala sa, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că O. P. S.A., societate comerciala membră a grupului O., este titulară al drepturilor asupra mărcilor „P.": mărci naționale RO_,_,_ și mărcile comunitare CTM_ și CTM_ pentru toate clasele de produse și servicii și, în special, pentru clasele 4, 35, 37, 39, 41, 43, 44, conform Clasificării de la Nisa, iar printre activitățile comerciale principale înscrise în obiectul de activitate, reclamanta desfășoară și activitatea de comerț cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate - COD CAEN 4730.
Pârâta S.C. G.-P. SRL are ca principal obiect de activitate comerț cu amânuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate cod CAEN 4730, astfel cum rezultă din extrasul de la Oficiul Registrului Comerțului atașat, iar în cadrul comerțului său pârâta folosește în mod abuziv și fără drept mărcile O. P., fără a fi dobândit vreun drept de la reclamantă.
În acest sens, reclamanta a arătat că pârâta, în activitatea pe care o desfășoară, de comercializare a carburanților pentru autovehicule la stația de distribuție produse petroliere pe care o deține în Orașul Beclean, sat Coldău, ./B, cod poștal_, județul Bistrița Năsăud, folosește culorile galben si albastru cu o dispunere a acestora specifică stațiilor O. P., încălcând astfel drepturile exclusive protejate prin mărcile_;_:_:_:_.
Deși în temeiul art.36(1) din Legea nr.84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, republicată, S.C. O. P. S.A. a notificat în repetate rânduri societatea pârâtă pentru încetarea imediata a utilizării neautorizate, sub orice formă, a Mărcilor O. P., aceasta a continuat să încalce astfel drepturile O. P. protejate prin Mărcile mai sus amintite. Mai mult prin adresa nr. 4729/16.12.2010, reclamanta a convocat la conciliere directă societatea pârâtă, fără rezultat.
Au fost invocate dispozițiile art.36 alin.1 din Legea nr.84/1998, arătând că în baza dreptului la marcă, este singura societate comercială îndreptățită să comercializeze produse petroliere sub marca P., iar situația de fapt dedusă judecății se încadrează, în general, în ipotezele de încălcare a drepturilor reclamantelor la mărcile P. prevăzute de art. 36 alin.2 lit.a) și b) din Legea nr.84/1998 si art.5 par.1 din Directiva 2008/95/CE, și în particular, în ipoteza prevăzută la art. 36 alin.3 lit. b din Legea nr. 84/1998 și art.5 par.3 lit b din Directiva 2008/95/CE, dispoziții legale mai sus enunțate.
Astfel, pârâta utilizează în activitatea sa de comercializare a produselor petroliere, fără consimțământul reclamantei, semne identice cu mărcile P. pentru produse sau servicii identice celor pentru care mărcile P. au fost înregistrate, respectiv semne care creează un risc de confuzie în percepția publicului consumator, din cauză că aceste semne sunt identice sau asemănătoare cu mărcile P. și sunt folosite pentru produse și servicii identice cu produsele și serviciile reclamantei care poartă mărcile P..
Susține reclamanta incidența prevederilor art.5 par.1 din Directiva 2008/95/CE, care au fost interpretate în jurisprudența CJUE prin hotărârea pronunțata in cauza Celine, în sensul că - în cazul folosirii de către un terț a unui semn identic sau similar cu o marcă înregistrată - titularul mărcii poate interzice aceasta folosire, dacă sunt îndeplinite patru condiții: folosirea să aibă loc în cadrul comerțului; folosirea să aibă loc pentru produse și servicii identice sau similare cu cele pentru care a fost înregistrată marca; folosirea să aibă loc fără consimțământul titularului mărcii, si folosirea sa aducă atingere sau să fie susceptibilă de a aduce atingere funcției esențiale a mărcii, care este de a garanta consumatorilor proveniența produselor sau serviciilor, ca urmare a unui risc de confuzie in percepția publicului.
În speță, actele pârâtei îndeplinesc în totalitate condițiile pentru care instanța să facă aplicarea dispozițiilor art.36 alin.1 din Legea nr.84/1998 și să oblige pârâta la încetarea încălcării mărcilor P., deoarece semnul distinctiv care diferențiază produsele și serviciile reclamantei în activitatea de comercializare a produselor petroliere în stațiile de distribuție a produselor petroliere marca P. de produsele si serviciile altor comercianți este un semn complex, care poate fi perceput vizual prin reprezentarea grafica a cuvântului „P." (elementul verbal) scris cu litere mari de culoare albastră dispus pe frontispiciul stațiilor de distribuție a produselor petroliere, iar culorile folosite pentru designul stațiilor de distribuție produse petroliere și revendicate (potrivit Mărcii P. nr._) sunt culorile galben și albastru cu o dispunere a acestora specifică numai stațiilor O. P..
Stațiile de distribuție a produselor petroliere au un design specific, având de asemenea culorile protejate galben și albastru (Mărcile_;_;_ - marca recunoscută și internațional au culori revendicate galben si albastru).
Pârâta, la stația de distribuție a produselor petroliere pe care o deține, situată în orașul Beclean, sat Coldău, ./B, cod poștal_, județul Bistrița Năsăud, folosește culorile galben și albastru cu o dispunere a acestora identică cu cea a stațiilor O. P., încălcând astfel drepturile exclusive protejate prin mărcile_;_;_;_ si_.
Însemnele folosite de pârâtă sunt similare, mergând până la identitate din punct de vedere verbal, vizual si conceptual cu mărcile „P.", deoarece imaginea de ansamblu a stației de distribuție carburanți proprietatea pârâtei este identică (design si culori) cu stațiile de distribuție produse petroliere O. P., așa cum sunt protejate prin marca națională_ și prin marca comunitară_.
Folosirea mărcilor P. în stația de distribuție carburanți operată de pârâtă creează impresia falsă a unei apartenențe la rețeaua de distribuție dezvoltata de O. P.. Astfel pârâta generează și întreține riscul de confuzie în rândul consumatorilor, care au impresia că achiziționează produse ale grupului O. P. pe când în realitate, aceștia achiziționează produse de la alți furnizori și de o alta calitate.
Deturnarea clienților, care sunt atrași să achiziționeze produse petroliere a căror calitate nu se ridica la standarde comparabile cu ale produselor oferite de O. P. și caracterul ireversibil al acestei deturnări sunt de natură să provoace prejudicii semnificative, în contextul în care mărcile P. se bucură de notorietate.
Reclamanta a arătat și că se impune luarea de măsuri suplimentare de natură să restabilească exclusivitatea folosirii de către reclamanta a mărcilor P. pe piața distribuitorilor de combustibil: obligarea pârâtei să rebrenduiasca, pe cheltuiala proprie, stația de distribuție a produselor petroliere în discuție, astfel încât să nu mai poarte semne identice sau similare cu Mărcile P. și publicarea hotărârii judecătorești într-un cotidian de circulație națională.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe: art.36 alin.1 lit. a), b) și alin. 3 Legea nr.84/1998, republicată (în transpunerea art.5 par.1 și 3 din Directiva 2008/95/CE); art.9 par.1 și 3 din Regulamentul (CE) nr.207/2009 privind marca comunitară; art.11 alin.1 lit. a) și art.16 alin.1 din OUG nr. 100/2005 (în transpunerea art.10 par.1 lit.a și art.15 din Directiva 2004/48/CE).
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că stația de distribuire a produselor petroliere pe care o deține a fost rebranduită în anul 2006 și nu a suferit niciun fel de modificare de la acel moment, sens în care a depus contractul de prestări servicii nr.27/28.09.2006, încheiat cu Agenția de Publicitate S.C. Media One Image Promotion S.R.L.
A arătat pârâta că reclamanta și-a înregistrat mărcile în anul 2010, ulterior datei de la care pârâta folosește culorile, respectiv anul 1995.
Excepția necompetenței teritoriale a fost respinsă la termenul din 21.11.2013, pentru motivele care se regăsesc în cuprinsul încheierii de ședință de la acel termen.
Prinsentința civilă nr.1990/28.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta O. P. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. P. S.R.L.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta este titulara mai multor mărci naționale sau comunitare, verbale sau combinate, constând în elementul verbal „P. esența mișcării”, scrise cu culoarea albastră și litera „P” cu culoare galbenă, în interiorul căreia se află un cap de lup stilizat, de culoare roșie, pentru mai multe clase de produse și servicii, inclusiv clasele 4, 35, 37, 39 și 43.
Pentru aceleași clase de produse și servicii, reclamanta are înregistrate și marca națională nr._/23.08.2010, marcă figurativă constând în combinația de culori galben și albastru, sub forma a două pătrate suprapuse, precum și marca națională nr._/14.09.2010, marcă figurativă constând din imaginea unei stații de distribuție P., în culorile galben și albastru.
În această calitate, reclamanta are drepturile recunoscute de art.36 din Legea nr.84/1998, pe care le-a invocat în cuprinsul acțiunii, dispoziții similare regăsindu-se și în art.9 par.1 și 3 din Regulamentul (CE) nr. 207/2009 privind marca comunitară, invocate de asemenea de reclamantă.
Tribunalul a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art.36 alin.2 din lege, pe de o parte întrucât semnele nu sunt identice pentru a fi incidentă ipoteza alin.2 lit.a, nu există risc de confuzie pentru a fi incidentă ipoteza alin.2 lit.b și nu s-a făcut dovada notorietății mărcilor naționale nr._/23.08.2010 și nr._/14.09.2010 pentru a fi incidentă ipoteza alin.2 lit.c din lege și pe de altă parte întrucât reclamanta nu a făcut dovada faptelor de încălcare săvârșite de către pârâtă.
Astfel, sub primul aspect reținut, Tribunalul a avut în vedere că marca națională nr._/14.09.2010, marcă figurativă constând din imaginea unei stații de distribuție P., în culorile galben și albastru are o anumită reprezentare, respectiv un număr de 4 piloni de susținere dispuși în linie dreaptă, care susțin o copertină pe care se află scris cu litere mari de culoare albastră P., în spatele cărora se află o altă construcție.
Din planșele foto a rezultat că stația de carburant a pârâtei este vopsită în culorile albastru (pentru pilonii de susținere și dunga de pe mijlocul copertinei) și galben (pentru copertină), purtând în mijloc denumirea scrisă cu litere mari de culoare galbenă G. P..
Prin urmare, nu a putut fi reținută identitatea semnelor în conflict, nefiind incidentă ipoteza art. 36 alin.2 lit.a din lege.
De asemenea, Tribunalul a avut în vedere faptul că pe stația de carburant aparținând pârâtei există sigla „G. P.”, scrisă cu culoarea galben, chiar pe mijlocul copertinei, întrerupând linia albastră, astfel încât este foarte vizibilă și înlătură riscul de confuzie la care face referire art.36 lit.b din Legea nr. 84/1998.
În ceea ce privește notorietatea mărcilor P., aceasta trebuia demonstrată după criteriile prevăzute de art.19 din regulamentul de aplicare a Legii nr. 84/1998 și trebuia să se refere la mărcile naționale nr._/23.08.2010 și nr._/14.09.2010 iar nu la celelalte mărci P..
În acest sens, Tribunalul a reținut că reclamanta nu ar putea invoca notorietatea celorlalte mărci ale sale care folosesc combinația de culori galben și albastru, întrucât distinctivitatea și cunoașterea acestor mărci este dată de alte elemente, respectiv de elementul verbal „P.” și de elementul figurativ litera „P” cu culoare galbenă, în interiorul căreia se află un cap de lup stilizat, de culoare roșie, iar nu de combinația de culori galben-albastru și de reprezentarea stației de carburanți.
Prin urmare, nu a putut fi reținută nici incidența ipotezei art. 36 alin. 2 lit.c din lege.
Sub cel de-al doilea aspect menționat, Tribunalul a avut în vedere că prin înscrisurile depuse, anexate întâmpinării, pârâta a făcut dovada faptului că forma și culorile alese pentru stația de distribuție carburanți G. P. S.R.L., din Bistrița Năsăud, au fost utilizate de către pârâtă încă dinainte de încheierea contractului de prestări servicii nr.27/28.09.2006 pentru modernizarea Stației cu Agenția de Publicitate S.C. Media One Image Promotion S.R.L.
Prin urmare, a considerat tribunalul că pârâta a utilizat această combinație de culori galben și albastru, precum și dispunerea culorilor pentru stația de carburanți în forma albastru pentru piloanele de susținere și galben și albastru pentru copertină, înainte de înregistrarea mărcilor reclamantei, fiind incidente dispozițiile art.37 alin.1 din lege, potrivit cărora „Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii poate cere ca terților să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art. 36 alin. (2) numai după publicarea acesteia”.
Or, în cauză, actul de utilizare de către pârâtă a culorilor galben și albastru pentru stația sa de carburanți a fost realizat mult anterior înregistrării de către reclamantă a mărcilor naționale menționate, în contextul în care aceste culori erau folosite la nivel național pentru stațiile de carburanți, fără a reprezenta o parte a brandului deținătoarei de la acel moment, fosta societate P..
Tribunalul a apreciat că nu se poate dispune obligarea pârâtei să schimbe semnele folosite cu mult înainte de înregistrarea mărcilor reclamantei, pentru identitate de rațiune cu ipoteza reglementată de art. 6 alin.4 lit.b din lege, care, deși în materia anulării, vizează protecția drepturilor decurgând dintr-o marcă neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea comercială care au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii.
Totodată Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art.39 alin.1 lit. a și alin.2 din lege potrivit cărora „(1) Titularul mărcii nu poate cere să se interzică unui terț să folosească în activitatea sa comercială: numele/denumirea sau adresa/sediul titularului. (2) Dispozițiile alin. (1) sunt aplicabile cu condiția ca folosirea de către un terț a elementelor prevăzute la lit. a) și c) să fie conformă bunelor practici din domeniul industrial ori comercial».
Or, Tribunalul a avut în vedere că pe stația de carburant aparținând pârâtei există sigla acesteia „G. P.” scrisă cu culoarea galben, chiar pe mijlocul copertinei, iar folosirea acesteia, în contextul relevat anterior a fost făcută, fără îndoială, conform bunelor practici din domeniul industrial ori comercial, în sensul 39 alin.1 lit. a și alin.2 din lege.
Sub un ultim aspect, Tribunalul a reținut că reclamanta nu ar putea invoca anterioritatea celorlalte mărci ale sale care folosesc combinația de culori galben și albastru, întrucât distinctivitatea și cunoașterea acestor mărci este dată de elementul verbal „P.” și de elementul figurativ litera „P” cu culoare galbenă, în interiorul căreia se află un cap de lup stilizat, de culoare roșie.
Combinațiile de culori pot fi înregistrate distinct ca marcă doar dacă sunt speciale ca și nuanțe sau dispunere pentru a avea asigurată distinctivitatea, cum este cazul mărcilor_/23.08.2010 și nr._/14.09.2010, care însă sunt ulterioare folosirii de către pârâtă.
Prin urmare, nu s-a putut reține anterioritatea celorlalte mărci ale reclamantei, doar pentru motivul că acestea folosesc culorile, galben și albastru, indiferent de modul în care sunt folosite.
În consecință, constatând că nu sunt întrunite cerințele art.36 din Legea nr. 84/1998, Tribunalul a respins acțiunea ca neîntemeiată, sub toate petitele formulate, întrucât în condițiile în care nu poate fi reținută săvârșirea unei acțiuni ilicite în sensul art.36 din lege, nu pot fi reținute modalitățile de reparație reglementate de art.11 alin.(1) lit. a) și art.16 alin. (1) din OUG nr.100/2005 invocate de reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta O. P. SA P. CITY, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă la data de 30.06.2014 sub nr._/3/2013.
În dezvoltarea criticilor formulate, apelanta-reclamantă a arătat că intimata S.C. G.-P. SRL folosește în mod abuziv și fără drept imaginea stațiilor de distribuție a produselor petroliere O. P. astfel cum este protejat prin Mărcile P., respectiv culorile galben si albastru cu o dispunere a acestora specifică stațiilor O. P., încălcând astfel drepturile exclusive protejate prin mărcile_ si_, după cum rezultă din fotografiile depuse la dosarul de fond.
Consideră apelanta că în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a reținut că în speță nu ar fi incidente dispozițiile art. 36 alin. 2 din Legea 84/1998, deoarece situația de fapt dedusă judecății se încadrează, în general, în ipotezele de încălcare a drepturilor reclamantei la Mărcile P. prevăzute de textul evocat și de art.5 par.1 din Directiva 2008/95/CE, și în particular, în ipoteza prevăzută la art. 36 alin.(3) lit. din Legea nr. 84/1998 și art.5 par. 3 lit b din Directiva 2008/95/CE.
Astfel, intimata desfășoară activitatea sa de comercializare a produselor petroliere printr-un stat de distribuție a cărei imagine de ansamblu este similară mergând până la identitate cu imaginea de ansamblu a stațiilor P. astfel cum este protejată prin mărcile P., fără consimțământul apelantei-reclamante.
Apreciază apelanta că actele pârâtei îndeplinesc în totalitate condițiile pentru care instanța să facă aplicarea dispozițiilor art. 36 alin.(1) din Legea nr. 84/1998 și să oblige intimata la încetarea încălcării Mărcilor P..
În fata instanței de fond au fost depuse mijloace materiale de probă (planșe foto) cu stația de distribuție produse petroliere proprietatea intimatei din care rezultă săvârșirea de către intimată a acestor acte de încălcare a drepturilor de proprietate intelectuala.
Actele intimatei de folosire a mărcilor P., ca urmare a unui risc de confuzie în percepția publicului, sunt susceptibile de a aduce atingere funcției esențiale a mărcilor P., și anume aceea de a garanta consumatorilor proveniența produselor sau a serviciilor.
Este evident că actele intimatei de folosire a Mărcilor P. în activitatea de comercializare a carburanților sunt acte de natură să inducă în eroare publicul, prin generarea unui risc de confuzie directă în percepția consumatorului mediu al produselor comercializate sub Mărcile P..
Acest risc este generat de faptul că imaginea de ansamblu a stației de distribuție carburanți proprietatea intimatei are un grad înalt de similaritate (design si culori) cu stațiile de distribuție produse petroliere O. P. așa cum sunt protejate prin marca naționala_ și prin marca comunitară_. Intimata, cu bună știință induce confuzie în rândul consumatorilor cu privire la proveniența produselor, aceștia din urmă crezând că achiziționează produse Marca P., cu atât mai mult cu cât ei nu sunt informați asupra faptului că achiziționează produse diferite de produsele apelantei - reclamante.
Pentru consumator, imaginea de ansamblu a stațiilor de distribuție carburanți (designul si culoarea) în grad foarte înalt de similaritate cu stațiile O. P. este suficientă pentru că acesta să creadă că achiziționează produsul original Marca P.. Riscul de inducere în eroare a clientului este sporit de îndelunga tradiție pe piață a produselor Marca P. și de larga acoperire a rețelei de distribuție.
Cererea de apel, legal timbrată, a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.36 alin.1 lit.a și b și alin.3 din Legea nr. 84/1998, art.9 par.1 și 3 din Regulamentul (CE) nr.207/2009, art.11 alin.1 lit.a și art.16 alin.1 din OUG nr.100/2005.
Intimata-pârâtă . a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondat a apelului formulat.
A arătat intimata că semnele folosite nu sunt identice cu cele protejate în beneficiul reclamantei și nu există risc de confuzie. În plus, reclamanta nu a făcut dovada notorietății mărcilor naționale nr._/2010 și nr._/2010.
Din planșele foto aflate la dosar se poate observa că stația de carburant a intimatei este compusă din piloni de susținere de culoare albastră dispuși în paralel (și nu în linie dreaptă), iar culoarea cu care este scris numele firmei pe copertină este galbenă și nu albastră ca la P., nuanțele de galben și albastru nefiind identice. Distinctivitatea mărcii invocată de reclamantă este dată de elemente figurative, respectiv litera P cu culoare galbenă, în interiorul căreia se află un cap de lup stilizat, de culoare roșie și nu de combinația galben cu albastru.
A mai susținut intimata pârâtă că forma și culorile folosite pentru stația din orașul Beclean au fost utilizate înainte de încheierea contractului de prestări servicii nr.27/2006 pentru modernizarea stației, fiind incidente dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr. 84/1998.
Totodată, sigla sa, ca element de identificare, a fost și este folosită conform bunelor practici din domeniul industrial și comercial, cu mult înainte ca mărcile reclamantei să fi fost înregistrate.
În apel nu au fost încuviințate și administrate probe noi.
Examinând sentința apelată în conformitate cu prevederile art.476 alin.1 și art.477 ali.1 și 2 Cod proc.civ. și față de criticile formulate, curtea constată că apelul este fondat.
În acord cu tribunalul sub aspectul lipsei de identitate între semnele folosite de pârâta intimată și mărcile invocate de reclamanta apelantă, curtea reține însă greșita aplicare a prevederilor art.36 alin.2 lit.b din Legea nr. 84/1998.
Astfel, din planșele fotografice depuse la dosarul de fond – filele 28, 29, 78-81 – rezultă situația de fapt (necontestată de intimata-pârâtă) a folosirii de către aceasta din urmă a unei stații de comercializare a produselor petroliere – carburanți pentru autovehicule – ce cuprinde o copertină (deasupra celor două pompe destinate alimentării cu carburanți) de culoarea galbenă, cu două linii orizontale de culoare albastră și roșie, întrerupte de denumirea intimatei, G.-P., scrisă cu litere roșii, copertină ce este sprijinită pe 6 stâlpi de culoare albastră așezați în două rânduri paralele, alături aflându-se semnul care marchează prezența stației, un indicator paralelipipedic de culoare galbenă ce cuprinde denumirea intimatei, tipurile de carburant comercializate (scrise pe fond galben cu caractere de diferite culori) și prețurile acestora (scrise pe fond albastru), precum și mențiunile privind funcționarea non-stop a stației și privind comercializarea de produse petroliere provenite de la reclamanta apelantă P..
Marca națională figurativă nr._ (fila 13) acordă reclamantei apelante protecție pentru înfățișarea unei stații de comercializare a produselor petroliere constând într-o clădire însoțită de trei pompe de alimentare pentru carburant, deasupra cărora se găsește o copertină de culoare galbenă, cu o dungă orizontală de culoare albastră, întreruptă de denumirea reclamantei – P. – scrisă cu litere de culoare albastră, copertină sprijinită pe patru stâlpi de culoare albastră așezați în linie, alături de semnul paralelipipedic ce semnalează prezența stației, de culoare albastră, ce cuprinde lista carburanților comercializați și prețul, scrise cu culoare galbenă, precum și semnul P. protejat și în cadrul mărcii naționale figurative_ (fila 18) și al mărcii comunitare nr._ (fila 16).
Aceste din urmă înregistrări protejează elementul figurativ constând în litera P de culoare galbenă, având în interior capul de lup stilizat, de culoare roșie, precum și elementul verbal P., scris cu caractere specifice de culoare albastră, alături de alte elemente verbale, respectiv „Member of O. Group” – pentru înregistrarea comunitară și „Esența mișcării” pentru marca națională.
Marca națională figurativă nr._ (fila 10) acordă reclamantei protecție pentru combinația culorilor galben (pantone 012C) și albastru (pantone 295C).
Toate mărcile descrise mai sus sunt înregistrate pentru clasele de produse sau servicii 4 (uleiuri și grăsimi industriale, lubrifianți, combustibili inclusiv benzine pentru motoare), 35, 37 (repararea și menținerea motoarelor vehiculelor, spălarea vehiculelor, întreținerea vehiculelor, alimentarea cu carburanți), 39 (livrarea, transportul și depozitarea combustibililor, gazului și lubrifianților pentru motoarele vehiculelor, transportul petrolului prin conducte) și 43 (cafenele și snak-baruri în stațiile de distribuție produse petroliere; servicii de furnizare alimente și băuturi pentru călători în stațiile de distribuție a produselor petroliere) din clasificarea de la Nisa. O parte dintre mărci sunt înregistrate și pentru alte clase de produse sau servicii, lipsite de relevanță pentru analiza din speță.
Examinând comparativ mărcile reclamantei și semnele folosite de pârâta intimată, curtea constată că între stația de comercializare a carburanților deținută de aceasta din urmă și marca națională nr._ există un grad ridicat de similaritate vizuală, rezultat din folosirea copertinei de culoare galbenă cu dunga orizontală albastră, a stâlpilor de susținere de culoare albastră și a indicatorului ce semnalează prezența stației ce folosește combinația dintre culorile albastru și galben.
Este adevărat că există diferențe între semnele în discuție, constând în existența unei dungi orizontale de culoare roșie pe copertina folosită de pârâtă, în scrierea cu caractere roșii a denumirii societății pârâte pe copertină, iar indicatorul nu are culorile galben și albastru dispuse în aceeași manieră ca marca națională, având totodată și elemente de alte culori.
Curtea observă că pârâta intimată folosește semnul a cărui interzicere se solicită pentru servicii incluse între cele pentru care reclamanta a obținut protecție prin înregistrarea mărcilor mai sus amintite, și anume pentru comerț cu carburanți pentru autovehicule.
Văzând existența unor diferențe între semnele în conflict, instanța reține și că la determinarea existenței riscului de confuzie se au însă în vedere elemente concrete ce caracterizează consumatorii cărora li se adresează produsele sau serviciile pentru care mărcile reclamantei apelante sunt protejate.
Astfel, carburanții și uleiurile pentru motoare, precum și serviciile cuprinse în clasele mai sus enumerate, legate de comercializarea carburanților, se adresează publicului larg, oricărei persoane care deține sau folosește un autovehicul și este, deci, ținută a alimenta vehiculul cu carburanți în cursul unei călătorii.
Or, semnul analizat este perceput de conducătorul autovehiculului încă de la o distanță considerabilă, detaliile nesemnificative nefiind sesizate din mers, astfel încât elementele relevante sunt cele care formează impresia generală, în speță combinația de culori galben și albastru, folosită de intimata pârâtă într-o modalitate foarte asemănătoare cu reprezentarea pentru care apelanta deține protecție, atât prin înregistrarea mărcii figurative nr._, cât și a mărcii naționale nr._.
Mai mult, pe indicatorul stației este reprodus elementul verbal P., cuprins în CTM_ și MN_, cu caracterele acolo folosite.
De aceea, curtea reține că existența unui număr diferit de stâlpi care susțin copertina ori dispunerea acestora în paralel sau în linie nu reprezintă elemente care să distingă semnul folosit de pârâtă față de cel pentru care reclamanta justifică protecție, nefiind determinante în ansamblul figurativ protejat, iar scrierea denumirii pârâtei cu litere roșii, nefiind perceptibilă de către consumator decât atunci când se apropie de stație, nu influențează imaginea formată, care este puternic similară cu cea protejată.
În plus, așa cum doctrina a reținut, consumatorul nu are în față în același timp ambele semne, astfel încât imaginea memorată nu va fi întocmai cu cea reprezentată în certificatele de înregistrare a mărcii, ci va cuprinde doar elementele vizuale semnificative ale acesteia.
Se creează, astfel, riscul de confuzie, în condițiile în care produsele și serviciile pentru care marca este protejată (respectiv semnul pârâtei este folosit) sunt unele de larg consum, iar gradul de atenție al consumatorului nu este foarte ridicat, decizia de a alege comerciantul de produse petroliere fiind luată, foarte frecvent, în timpul călătoriei, la momentul observării (de la distanță) a stației amplasate pe traseu, fără o observare de aproape a detaliilor stației.
Mai mult decât atât, chiar fiind observate diferențele față de stația reclamantei, inclusiv înscrierea pe copertină a denumirii comerciale G.-P., prezența indicației că produsele petroliere comercializate sunt produse de apelanta-reclamantă P. contribuie semnificativ la riscul de confuzie, în forma asocierii comerciantului pârât cu producătorul reclamant, titular al mărcilor, deoarece consumatorul, văzând o stație ce folosește combinația de culori galben-albastru, protejată în beneficiul reclamantei și unde se vând produse P., va putea ușor să considere că există o legătură economică între cele două societăți.
În consecința argumentelor expuse, curtea conchide că în cauză erau incidente dispozițiile art.36 alin.2 lit.b din Legea nr. 84/1998, în sensul recunoașterii posibilității reclamantei de a se opune la folosirea semnului similar cu mărcile sale, pentru produse și servicii identice, deoarece există risc de confuzie.
Curtea va înlătura argumentul primei instanței (reluat de intimata pârâtă prin întâmpinare) în sensul incidenței art.37 alin.1 din Legea nr. 84/1998, constatând că textul este aplicabil unei alte ipoteze decât cea întâlnită în cauză.
Astfel, potrivit normei evocate, „Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii poate cere ca terților să le fie interzisă efectuarea actelor prevăzute la art.36 alin. (2) numai după publicarea acesteia”, legea reglementând astfel protecția (provizorie) de care beneficiază titularul cererii de înregistrare a mărcii, numai ulterior publicării acestei cereri (sub condiția rezolutorie a înregistrării ulterioare).
Prin urmare, împrejurarea constatată de tribunal, că pârâta folosea semnul în discuție anterior momentului de la care reclamanta poate pretinde exclusivitatea decurgând din înregistrare, nu are legătură cu textul amintit, deoarece acesta se referă la momentul de la care titularul cererii se poate opune folosirii semnului, iar la data formulării acțiunii pendinte mărcile erau deja înregistrate și efectele hotărârii nu se produc retroactiv, ci numai de la data la care aceasta a devenit executorie.
Nefondată este și reținerea de către tribunal a prevederilor art.6 alin.4 lit.b din Legea nr.84/1998, potrivit cu care „O marcă este, de asemenea, refuzată la înregistrare sau, în cazul în care a fost înregistrată, este susceptibilă a fi anulată dacă: (…) drepturile decurgând dintr-o marcă neînregistrată sau dintr-un alt semn utilizat în activitatea comercială au fost dobândite înainte de data de depozit a cererii de înregistrare a mărcii ulterioare ori, după caz, înainte de data priorității invocate prin cererea de înregistrare a mărcii ulterioare și dacă acea marcă neînregistrată sau acel semn utilizat conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare.”
Astfel, textul reglementează un motiv care ar justifica un refuz al înregistrării unei mărci ulterioare folosirii semnului (de către pârâtă, în raționamentul instanței), iar în cazul în care o asemenea marcă ulterioară ar fi înregistrată, ar justifica anularea sa.
Pe de-o parte, în cauză nu se discută despre niciuna dintre cele două ipoteze (înregistrarea mărcii ulterioare ori anularea mărcii înregistrate), astfel că textul nu conferă vreun drept pârâtei intimate.
Pe de altă parte, pentru a fi reținută ipoteza textului este necesar ca folosirea anterioară de către pârâtă a semnului în discuție să îi confere acesteia dreptul de a interzice utilizarea mărcii ulterioare.
Or, conform legii naționale, folosirea semnului nu conferă dreptul de a interzice utilizarea mărcii înregistrate de către reclamantă, astfel încât în mod greșit a reținut prima instanță incidența acestui text.
Nefondat susține tribunalul și incidența art.39 alin.1 lit.a și alin.2 din Legea nr.84/1998, deoarece, fără a contesta că înscrierea denumirii G.-P. pe copertina stației s-a făcut conform bunelor practici comerciale, textul alin.1 lit.a se referă la folosirea denumirii și adresei titularului (mărcii n.n.) și nu a propriei denumiri a pârâtei.
Este lipsit de relevanță și argumentul că mărcile care folosesc combinația de galben și albastru nu sunt anterioare folosirii de către pârâtă a aceleiași combinații, deoarece s-a arătat deja că simpla folosire (neînsoțită de înregistrare) a unui semn nu este aptă a genera în plan național un drept opozabil dreptului exclusiv al titularului de marcă.
În consecința tuturor acestor argumente, reținând că acțiunea reclamantei este întemeiată, curtea constată netemeinicia sentinței atacate, urmând a admite apelul și a schimba hotărârea în tot, în sensul admiterii acțiunii, obligării pârâtei să înceteze orice act de folosire în activitatea sa comercială a semnelor similare cu mărcile reclamantei RO nr._, RO_, RO nr._ și CTM nr._, obligării pârâtei să schimbe pe cheltuiala proprie înfățișarea stației de distribuție a produselor petroliere pe care o deține, situată în orașul Beclean, sat Coldău, ., jud. Bistrița Năsăud, astfel încât să nu mai poarte semne identice sau similare cu mărcile reclamantei mai sus amintite.
Va respinge acțiunea pentru rest, constatând că în speță reparația acordată prin cele mai sus arătate este suficientă și că nu este necesară și publicarea hotărârii.
În temeiul art.451 și următoarele Cod proc.civ., va obliga intimata pârâtă să plătească apelantei reclamante suma de 58,80 lei cheltuieli de judecată – în fond și apel, reprezentând taxa de timbru achitată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă O. P. SA – P. CITY, cu sediul în București, ., sectorul 1, împotriva sentinței civile nr.1990 din 28.11.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimata pârâtă ., cu sediul în ., ., județul Bistrița Năsăud.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta să înceteze orice act de folosire în activitatea sa comercială a semnelor similare cu mărcile reclamantei RO nr._, RO_, RO nr._ și CTM nr._.
Obligă pârâta să schimbe pe cheltuiala proprie înfățișarea stației de distribuție a produselor petroliere pe care o deține, situată în orașul Beclean, sat Coldău, ., jud. Bistrița Năsăud, astfel încât să nu mai poarte semne identice sau similare cu mărcile reclamantei mai sus amintite.
Respinge acțiunea pentru rest.
Obligă intimata pârâtă să plătească apelantei reclamante suma de 58,80 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.
Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
I. R. T. L. E. F.
GREFIER,
G. C. A.
Red.IRT
Tehnored.T.I./IRT
2 ex./12.06.2015
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă – judecător E. F.
| ← Marcă. Decizia nr. 1767/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Drept de autor şi drepturi conexe. Hotărâre din 08-10-2014,... → |
|---|
