Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 268/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 268/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 1724/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECTIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.268 A
Ședința publică de la 16.06.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - O. M. D.
JUDECĂTOR - D. R. I.
GREFIER - F. V.
************
Pe rol soluționarea cererii de apel formulată de apelanții reclamanți N. AG și N. P. SERVICES AG, ambele prin reprezentant avocat C. N. Frisch București str. ..54B, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.482 din 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. P. SRL cu sediul în București .. 36, . A, sector 1 și cu sediul ales la SCA B. și P. în București . Business Center nr.16, ., având ca obiect”ordonanță președințială”.
Dezbaterile cauzei și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 11.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună note scrise a amânat pronunțarea la 12.06.2014 și apoi la 16.06.2014, când a pronunțat următoarea decizie
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
P. cererea înregistrată la data de 21.01.2014, pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamantele N. AG și N. P. SERVICES AG au formulat cerere de ordonanță președințială, în contradictoriu cu pârâta T. P. SRL, solicitând instanței ca, în temeiul art. 977 și urm., art. 996 și urm. NCPC, art. 4, 9, 10 ale OUG 100/2005 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate industrială, cu modificările ulterioare, prevederile Regulamentului Mărcii Comunitare (EC) nr. 207/2009 și ale Legii 84/1998, republicată, să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună:
i) obligarea pârâtei T. la încetarea temporară a oricărei activități, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, însă nu limitativ: importul, comercializarea, oferirea spre vânzare, depozitarea, exportul, promovarea, distribuirea, etc. a produsului farmaceutic prezentat sub formă de plasturi transdermici "RIVASTIGMINA T. 4,6 mg/24 ore" și "RIVASTIGMINA T. 9,5 mg/24 ore", până la soluționarea definitivă a acțiunii de fond înregistrate pe rolul Tribunalului București;
ii) instituirea sechestrului asupra tuturor produselor farmaceutice plasturi transdermici "RIVASTIGMINA T. 9,5 mg/24 ore" și "RIVASTIGMINA T. 4,6 mg/24 ore", aflate în posesia pârâtei, independent de titlul cu care aceasta le deține (proprietate, custodie, depozitare), aflate în toate sediile/locurile unde aceasta își desfășoară activitate, incluzând, fără a se limita, la sediile acestora, depozite, farmacii, sucursale, filiale, puncte de lucru, etc., precum și asupra materialelor promoționale referitoare la acestea, pentru a împiedica introducerea/diseminarea acestora în circuitele comerciale;
iii) obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Reclamantele solicită totodată ca măsurile ordonate de instanță să fie date fără citarea părților.
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantele (numite în cele ce urmează "N."), sunt parte a grupului N., lider global în sectorul farmaceutic, ce produce medicamente folosite în tratarea majorității afecțiunilor acute și cronice cunoscute, într-un spectru larg de grupe terapeutice, precum neurologia, oncologia, oftalmologia, afecțiuni metabolice, boli cardio-vasculare și respiratorii, reclamanta N. AG administrând drepturile de proprietate intelectuală ale N., conexe domeniului mărcilor, iar N. P. SERVICES AG este o companie responsabilă de piața din România, prin urmare de distribuția, în special, a produselor medicamentoase ale N. în România. Unul dintre produsele de succes ale reclamantelor este EXELON, denumire reputată la nivel mondial, folosit în profilaxia și tratamentul demenței de tip Alzheimer. Medicamentul menționat este prezentat din anul 2007 într-o formă inedită, respectiv plasturi transdermici, prezentare particulară care permite administrarea facilă a medicamentului de către aparținătorii bolnavului și mai ușor de acceptat de către pacient. În România cifra de afaceri aferentă anului 2012 a fost de aproximativ 10 milioane USD.
Reclamanta N. AG deține mai multe drepturi de proprietate intelectuală în legătură cu plasturele cu rivastigmină ce este produs și distribuit de N., în ce privește aspectul său. Plasturii au o un design caracteristic, individual și inovativ, constând dintr-o suprafață circulară înconjurată de puncte cu un aspect specific, aranjate de asemenea circular. Fiecare tip de plasture este caracterizat de o proporție a fundalului, a plasturelui circular și a numărului de puncte. Distanța între marginea elementului circular și fundalul pătrat este de 0,5 cm pentru oricare dimensiune.
Forma caracteristică a produsului a permis înregistrarea acestuia ca marcă la nivel comunitar, reclamantele având două mărci: nr._/22.03.2013, produse clasa 5 și nr._/22.03.2013, clasa 5. Elementul estetic vizual al plasturilor nu este inspirat de vreo necesitate tehnică sau medicală, deoarece din această perspectivă este total irelevant dacă fundalul este de formă pătrată, ovală, triunghiulară, sau dacă acestea sunt de o anumită mărime sau o mărime diferită. Același este cazul și în ce privește forma circulară a plasturilor propriu-ziși. Eliberarea substanței active din plasture în corpul pacientului prin piele nu este afectată de forma plasturelui, după cum nu sunt relevante nici modurile de purtare a plasturelui după aplicare. Cu alte cuvinte, faptul că plasturele este rotund nu asigură o mai bună aderență (aceasta este dată aproape exclusiv de calitatea adezivului folosit) sau o calitate mai ridicată decât alți plasturi. Este tocmai și explicația pentru care există foarte multe modele de plasturi de forme diferite - dreptunghiulari cu colțuri rotunjite, ovale etc.( Anexa 7) și care există în legătură cu diferite indicații terapeutice în Uniunea Europeană (analgezice, contraceptive, .).
Reclamantele au invocat disp. art. 2 din legea 84/1998 rep, privind definiția mărcii, care se referă și la forma produsului, arătând că cele 2 mărci comunitare, îndeosebi CTM nr._ reprezintă chiar plasturii transdermici produși și distribuiți de N., forma specifică a produsului EXELON® este o marcă figurativă, iar combinația de culori bej/gri este un element adițional.
Reclamantele au arătat că pârâta T. P. SRL a solicitat obținerea Autorizației de Punere pe Piață în cadrul procedurii în fața Comisiei Naționale a Medicamentului din cadrul Ministerului Sănătății, autorizație care a fost acordată pentru plasturi generici conținând rivastigmină ca și substanță activă, respectiv „RIVASTIGMINĂ T. 4,6 mg/24 ore" APP nr. 5440/2013/02" „RIVASTIGMINĂ T. 9,5 mg/24 ore" APP 5441/2013/03". Ulterior acestei date, pârâta a solicitat și obținut un preț pentru produsele sale, acestea fiind incluse și în catalogul CaNaMED, inițiind totodată acte de comercializare pe teritoriul României a unui produs identic, având aceeași substanță activă, adresată aceluiași segment de pacienți. Comercializarea produsului generic se face sub numele de RIVASTIGMINĂ T.. Acest nume generic este singura denumire întâlnită pe plasturele pârâtei, neexistând un alt element de identificare a produsului. Al doilea nume care apare pe produsul pârâtei este "T.", care coincide cu numele comercial al pârâtei; acest nume nu apare nicăieri pe plasturele pârâtei, astfel că nu există niciun nume/marcă ce asigură distinctivitatea produsului, atât pentru consumatori cât și raportat la produsele competitorilor.
Produsul farmaceutic RIVASTIGMINĂ T. al pârâtei, comercializat în concentrațiile de 4,6 mg/24 ore și 9,5 mg/24 ore, are aceeași acțiune terapeutică, conține aceeași substanță activă, cu aceeași doză aprobată, este folosit pentru tratamentul acelorași pacienți, suferind de demență de tip Alzheimer, și reprezintă versiunea generică a medicamentului EXELON® care aparține reclamantelor, produsele părților fiind în regim concurențial. Marca comunitară nr._, care combină, în principal, un strat de fundal pătrat, un plasture circular și puncte cu un aspect specific și aranjate într-un cerc împrejurul plasturelui, este distinctivă și această distinctivitate a fost recunoscută atât de OHIM cât și de oficii naționale precum Germania.
Pârâta utilizează pentru produsul propriu, același strat de fundal pătrat, plasturii circulari de aceleași dimensiuni și în aceeași formă de prezentare, înconjurat de un număr exact de puncte, care au aceleași aspect și dispunere ca în cazul plasturelui reclamantei N. AG, acest lucru nefiind fructul hazardului, ci dimpotrivă, un act voluntar de copiere, imitare a mărcilor subscrisei reclamante. Orice analiză va ajunge la concluzia că, din punct de vedere vizual și conceptual, semnele utilizate de pârâtă sunt virtual identice cu mărcile reclamantei, iar datorită faptului că acestea sunt cunoscute și se bucură de un grad de distinctivitate ridicat în rândul consumatorilor, riscul de confuzie, inclusiv riscul de asociere, sunt iminente. Așa cum este menționat în continuare, această confuzie a fost deja dovedită în afara României. Pârâta nu era obligată să copieze toate aspectele distinctive ale mărcilor reclamantelor, având în vedere că alte companii( Betapharm, Actavis) nu au copiat acele elemente distinctive, iar împotriva acestora reclamantele nu au declanșat niciun demers juridic având ca obiect încălcarea drepturilor exclusive de proprietate intelectuală ale reclamantelor.
Reclamantele invocă disp. art. 36 din legea mărcilor, privind formularea acțiunilor în contrafacere pentru încălcarea dreptului exclusiv la marcă, precum și dispozițiile corespondente din art. 9 din Regulamentul comunitar CE nr. 207/2009 în care se reglementează aceleași drepturi exclusive ale titularului mărcii, susținând că publicul cărora li se adresează produsele va considera că produsul pârâtei provine de la a aceeași sursă ca al reclamantei sau vor presupune că există o legătură economică, o asociere între părți, fiindu-i acordată o licență pârâtei. Produsul pârâtei, indiferent de concentrație, are o compoziție identică cu cea a reclamantei, fiind produse identice prezentate într-o formă identică, ceea ce conduce la un risc de confuzie în rândul consumatorilor, iar riscul de confuzie este extrem de periculos, putând avea consecințe grave, din cauza faptului că produsul pârâtei va fi confundat cu produsele reclamantelor.
Reclamantele arată în al doilea rând că prin comercializarea plasturilor transdermici RIVASTIGMINA T. pârâta săvârșește și acte de concurență neloială, încălcând dispozițiile art. 1 din legea 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, care prevede că activitățile comerciale trebuie desfășurate cu bună credință, potrivit uzanțelor cinstite, definind ca acte de concurență neloială orice act contrar acestor uzanțe. Încălcarea dreptului exclusiv de folosire a mărcilor conferite atât prin Legea nr. 84/1998, rep., cât și prin norma comunitară, arată reclamantele, respectiv faptul că pârâta utilizează produsul RIVASTIGMINA T., poate conduce la afectarea serioasa a veniturilor reclamantelor și la pierderea clientelei și ar putea constitui fapte ilicite de concurență neloială. În acest sens, se invocă și prevederile art. 5 din legea combaterii concurenței neloiale, care prevede că folosirea unei companii, brevet, mărci, indicații geografice, desen industrial ș.a., în așa fel încât să inducă confuzie cu cele folosite în mod legitim de o altă entitate constituie încălcare.
Reclamantele arată că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, privind urgența, caracterul temporar al măsurilor și neprejudecarea fondului, conform art. 978 NCPC: Dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate intelectuală cu consimțământul titularului face dovada credibilă că drepturile sale de proprietate intelectuală fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii.
Reclamantele susțin că împrejurările de fapt, concrete ale cauzei, conturează îndeplinirea condiției urgenței, întrucât utilizarea versiunii generice a medicamentului, în dauna medicamentului inovativ este de natură să restrângă în mod substanțial utilizarea pe piață, preferința pentru versiunea generică va fi dată de diferența de preț. Urgența măsurii rezidă în potențialul pericol de prejudiciere, similar unui prejudiciu iminent și ireparabil, așa cum este prevăzut de art. 996(1) NCPC și de natura ordonanței președințiale fondate pe disp. OUG 100/2005. Urgența este presupusă și prezumată, întrucât reclamantele au probat că sunt deținătoarele unui drept de proprietate intelectuală, iar pârâta folosește în activitatea comercială produse ce încalcă acest drept. În cauză s-a dovedit existența unui caz grabnic care impune măsuri grabnice, întrucât drepturile reclamantelor se pot păgubi prin întârziere, iar prejudiciul ar putea fi ireparabil, deoarece scăderea cotei de piață și migrarea publicului țintă nu poate fi nici estimată și reparată corespunzător ulterior.
Referitor la condiția vremelniciei, aceasta este îndeplinită în cauză, iar cu privire la neprejudecarea fondului se arată că reclamantele au făcut dovada aparenței dreptului care este în favoarea lor.
Anexat acțiunii reclamantele au depus: filele mărcilor deținute, imagini ale produselor RIVASTIGMINA T., studiu de piață efectuat în Germania, Studiu de piață efectua în Austria, jurisprudență în materie, imagini ale plasturilor ce există în legătură cu diferite indicații terapeutice în UE.
Pârâta T. P. SRL a formulat întâmpinare la cererea de ordonanță președințială, solicitând respingerea cererii, invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei P. SERVICES AG, respingerea cererii reclamantei ca fiind lipsită de interes, iar pe fond respingerea ordonanței președințiale ca neîntemeiată.
În ceea ce privește condițiile necesare pentru emiterea ordonanței președințiale, prevăzute la art. 977 - 978 NCPC, coroborat cu dispozițiile art. 996-1001, se arată că instanța trebuie să verifice îndeplinirea cumulativă a acestor condiții, constând în aparența de drept sau neabordarea fondului litigiului, urgența și caracterul nedefinitiv al măsurii.
1.Pârâta susține în primul rând că dreptul la marcă invocat de reclamanta N. AG nu este definitiv, întrucât împotriva mărcii au fost formulate nu mai puțin de două acțiuni în anulare și o acțiune în decădere, aflate deja în curs de soluționare în prezent( Anexa 1). Or, potrivit art. 99 din Regulamentul mărcii Uniunii Europene (Reg. CE nr. 207/2009 al Consiliului privind marca comunitară, aplicabil direct si prioritar dreptului intern al statelor membre UE, marca comunitară e considerata valabilă în afară de cazul în care este introdusă o contestație sau acțiune în anulare. Astfel, odată contestată, marca reclamantelor nu se mai bucură de prezumția de valabilitate care le-ar permite să opună titlul lor terților, acesta constituind un prim motiv pentru care aparența de drept nu este în favoarea reclamantelor. Acesta este și motivul pentru care în astfel de situații practica instanțelor este în sensul suspendării acțiunilor în contrafacere, până la soluționarea acțiunilor privind valabilitatea titlului de protecție invocat.
Pârâta arată în continuare că analizând riscul de confuzie invocat de reclamante, risc generat de folosirea de către pârâtă a unor semne identice cu mărcile menționate, nu se poate concluziona decât într-un singur sens: acest risc de confuzie nu există. Reclamantele au încercat sa creeze o imagine de ansamblu eronată în ceea ce privește marca folosita de acestea și semnul folosit de pârâtă, prezentând elemente comune ale celor două produse - elemente care nu pot constitui prin ele însele distinctivitatea mărcii deținute (de exemplu, forma rotundă e o forma banala ce nu poate constitui obiectul unei mărci) și au omis sa prezinte instanței o . elemente care numai împreună alcătuiesc marca, elemente diferite sau inexistente în cazul produselor T., făcând imposibilă o confuzie.
Pârâta subliniază faptul că cele două sondaje de opinie realizate în străinătate nu sunt relevante pentru piața din România și pentru segmentul de public vizat de aceste mărci, pentru că riscul de confuzie se apreciază de la caz la caz, în funcție de situația concreta în care se aplica sau se încalcă marca Mai mult, cele două sondaje vizează alte produse, respectiv plasturele reclamantelor EXELON versus plasturii NEURAXPHARM/NEUPRO/FENTANYL.
Și în situația pipăirii fondului, analizând produsele ce fac obiectul cererii, instanța va putea observa o . elemente care fac de neconceput un risc de confuzie. Astfel, nu există identitate vizuală, verbală și fonetică, întrucât produsele T. nu conțin inscripția BHDI și sunt transparente, nu bej. Pentru consumatorii specializați, medici sau pacienți nu există risc de confuzie, deoarece plasturii sunt ambalați în plicuri închise, iar alegerea produselor T. este dictată de preț și compensarea integrală a acestora, distincția dintre produsele celor două companii fiind realizată de mărcile T., respectiv N. și EXELON, iar nu de mărcile invocate de reclamante în cerere. Nici în cazul produselor N., nici în cazul produselor T. consumatorul nu poate vizualiza produsul plasture la momentul achiziționării acestuia, produsele fiind ambalate individual și apoi în cutii a câte 30 de plasturi, fără a fi vizibilă forma acestora. Riscul de confuzie este deci exclus.
Pârâta arată că cele două mărci ale reclamantelor sunt lipsite de distinctivitate, motiv pentru care reclamantele au decis să aplice și marca EXELON pe produsul lor, în scopul diferențierii pe piață. Referitor la canalele de distribuție și de marketing ale produselor, se arată că acestea sunt specializate, vânzătorii fiind de asemenea specializați, iar cu privire la folosirea mărcilor invocate de reclamante nu s-a făcut dovada folosirii acestora în România sau a renumelui dobândit pe piață de aceste mărci.
Analizând marca fig. nr._ a reclamantelor, pârâta a susținut că marca este figurativă și fără element verbal care să o individualizeze, este lipsită de distinctivitate și desemnează un model de plasture care a devenit uzual pentru astfel de produse, marca fiind compusă exclusiv din forma produsului și din puncte care au funcție tehnică, nefiind similară la nivel cromatic cu produsul pârâtei. Plasturele reclamantelor este comun pentru industria farmaceutică, având aceeași formă rotundă( plasturi de nicotină, plasturi pentru plăgi superficiale, pentru reglare hormonală, plasturi contraceptivi, pentru detoxifiere, anti–herpetici, antireumatici, transdermici pentru diverse afecțiuni etc.), plasturele cu rivastigmină nefiind invenția reclamantelor, întrucât există pe piață producători cu produse similare, în aceeași formă( Prometax, Nimvastid, Actavis etc.).
Pârâta susține că marca reclamantelor nu este folosită în forma în care a fost înregistrată, ci indicând atât numele EXELON, cât și gramajul și inserția BHDI, scrise cu font roșiatic, iar fiecare dintre plasturii părților se identifică cu producătorul său, atât prin produsul ca atare intern, cât și prin ambalajul exterior (așa cum probează planșele foto ale plasturilor și ambalajelor Exelon și T.). Ambalajul individual al plasturelui pârâtei este alb, iar cel al reclamantelor este roz sau crem, ceea ce elimină orice risc de confuzie, ambalajele exterioare fiind de asemenea diferite, respectiv cutia N. fiind albă și inscripționată cu fond mov, iar cutia T. are culoare alb cu verde și este inscripționată cu fond albastru, formele și dimensiunile cutiilor fiind de asemenea diferite.
Referitor la riscul de confuzie între produse și asocierea dintre titulari, se arată că legătura economică dintre părți nu se poate face, atâta timp cât există lanțuri proprii de distribuție, consumatori specializați și prescripții medicale. Astfel, atât doctorii care fac consultația și prescriu rețeta, cât și farmaciștii care operează compensarea sunt specialiști care au participat la cursuri de instruire, care citesc prospectele și cunosc efectele substanței active din fiecare plasture de acest gen. Mai mult, aceștia sunt obișnuiți să claseze produsele în originale și generice,în strânsă legătură cu producătorii (N., T.), aspectul estetic al medicamentelor nefiind vreodată luat în considerare. Față de aceste considerente, nu sunt întrunite condițiile art. 36 lit. a), b) si c) din Legea nr. 84/1998 pentru a se antrena răspunderea pârâtei în cazul unei acțiuni în contrafacere, de vreme ce nu se discută despre semne identice aplicate unor produse identice, nu există risc de confuzie și nici risc de asociere, așa cum s-a arătat (chiar reclamantele susțin ca numele Exelon pe produse are aceasta funcție), iar pentru a discuta despre un renume în România trebuie să se aducă dovezi că reclamantele se bucurau de acest renume, înainte ca pârâta să fi introdus pe piață produsele, și mai ales să dovedească faptul că erau renumiți pentru acest gen de produse pe segmentul de public relevant. Sondajele comandate în străinătate nu au relevanță în acest proces, așa cum s-a arătat.
Dispozițiile legale care trebuie avute în vedere în soluționarea cererii sunt cele ale art. 2 din legea mărcilor privind definiția mărcii și cele ale art. 38 privind situațiile în care nu se poate cere interzicerea folosirii mărcii, precizându-se că produsele T. conțin Rivastigmina, iar conform art. 2 din HG 720/2008 procentul de compensare este de100% din prețul de referință și din acest motiv vor fi alese de pacient și de medic, forma plasturelui neavând nicio relevanță, acesta fiind de altfel ambalat în plic închis pe care este aplicată marca T., introduse în cutii de forme și culori diferite de cele ale reclamantelor, deci este exclus riscul de confuzie. În acest sens se menționează jurisprudența relevantă pe plan național, pârâta precizând că date fiind diferențele arătate între produsul pârâtei și marca invocată de reclamantă nu poate fi reținută încălcarea prima facie, în fapt reclamantele încercând să obțină prin mijloace neloiale exclusivitate pe piață în diverse teritorii pentru plasturii EXELON care conțin RIVASTIGMINA în două concentrații, iar singurul temei valabil pentru substanța activă, brevetul de invenție, a expirat.
În ce privește urgența, se arată că deși legea nu definește conceptul de „urgență", aceasta indică situațiile care o pot justifica:păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Articolul 996 alin. 1 NCPC se referă la „păstrarea unui drept". În acest sens, reclamantele nu au făcut dovada că pârâta a desfășura activitățile cu privire la care se solicită instituirea unei interdicții, și nici a faptului că pârâta deține în prezent produsele menționate în ordonanța președințială. Mergând mai departe însă, faptul că reclamantele dețin deja un titlu executoriu prin care au fost dispuse măsurile provizorii solicitate și în prezenta cauza conduc, în strânsă legătură cu lipsa interesului, și la inexistența urgenței în obținerea unei alte ordonanțe președințiale pentru aceleași masuri. Aceasta deoarece, în ipoteza în care reclamantele ar aprecia că pârâta desfășoară orice fel de activități comerciale, ar avea la îndemâna un titlu executoriu care le-ar conferi aceleași drepturi cu cele către care se tinde prin prezenta acțiune. Jurisprudența româna a făcut interpretarea acestui articol 996 NCPC în strânsa corelație cu prevederile speciale din Legea 84/1998 și a statuat că simpla invocare a încălcării drepturilor cu privire la marca nu este suficientă pentru luarea unei masuri asigurătorii, de natura celor la care face referire norma citata, fiind necesar să se dovedească și îndeplinirea celei de-a doua cerințe legale, privind producerea "unui prejudiciu ireparabil", cerință care este distinctă, de vreme ce s-a folosit conjuncția "și", care constituie singurul element-condiție ce ar putea diferenția aceasta acțiune de cea de drept comun, justificând regimul său derogatoriu. Numai în acest fel se asigură un just echilibru între interesele părților în conflict, titularul mărcii și terțul despre care reclamantul afirmă că i-ar încălca dreptul la marcă. În caz contrar, dispunerea unei masuri de încetare a actelor de presupusă folosire a mărcilor pe calea sumară a procedurii ordonanței președințiale, care implică numai verificarea aparentei dreptului, în contextul în care pârâtul la rândul său afirmă că nu este vorba despre o folosire abuzivă a mărcii, ar putea să-i producă acestuia din urma o grava vătămare.
În domeniul acțiunilor întemeiate pe drepturile asociate unei mărci, prejudiciul ireparabil derivă din riscul de confuzie (care ar putea conduce la migrarea clientelei), astfel că în aceste cazuri existența unui risc de confuzie reprezintă o condiție sine qua non și în susținerea condiției urgentei, motiv pentru care considerentele învederate cu privire la aparența de drept trebuie avute în vedere și la analizarea acestei condiții.
În ceea ce privește cea de-a doua situație eventual constitutivă a urgenței - „prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara", se arată că „prejudiciu iminent" semnifică împrejurarea că el încă nu s-a produs, dar se va produce cu siguranță, dacă situația avută în vedere se perpetuează. Or, în cazul de față, așa cum am arătat, nu există niciun prejudiciu iminent întrucât produsele sale nu se mai pot comercializa.
Referitor la neabordarea fondului litigiului, pârâta susține că în speță lipsește aparența dreptului, față de cele menționate deja cu privire la marca reclamantelor și absența riscului de confuzie, iar cu privire la vremelnicie, cererea de ordonanță este inadmisibilă întrucât se tinde la măsuri cu caracter definitiv, ceea ce se opune caracterului vremelnic al măsurii.
Anexat întâmpinării s-au depus: extras baza de date OHIM mărci reclamantelor, extrase site Curtea de Apel București, jurisprudență relevantă.
Reclamantele au depus la dosar contract de distribuție N. P. AG cu MEDIPLUS EXIM, Fildas Trading, Farmaceutica Remedia, Europharma Holding, Mediplus Exim, Farmaceutica Remedia, Adr. N. AG din 21 martie 2014, lb. rom. și lb. engl., Decizie Curtea de Apel Hamburg, original și trad.
La termenul de judecată tribunalul a respins ca neîntemeiate excepțiile invocate de pârâta din cauză prin întâmpinare.
Părțile au formulat concluzii scrise
P. sentința civilă nr. 482/04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III -a Civilă, s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantele N. AG, N. P. SERVICES AG, în contradictoriu cu pârâta T. P. S.R.L., ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, în raport de susținerile părților și dispozițiile legale privind ordonanța președințială, tribunalul a constatat că reclamantele N. AG și N. P. SERVICES AG au solicitat instanței de judecată luarea unor măsuri cu caracter provizoriu împotriva pârâtei T. P., constând printre altele în interzicerea comercializării, oferirii spre vânzare, depozitării, exportului, promovării și distribuirii produsului farmaceutic plasture transdermic cu RIVASTIGMINA al pârâtei, întrucât se încalcă drepturile de proprietate intelectuală ale reclamantelor cu privire la mărcile figurative comunitare nr._/22.03.2013, produse clasa 5 și nr._/22.03.2013, clasa 5 (produse farmaceutice). Medicamentul reclamantelor este prezentat din anul 2007 într-o formă inedită, respectiv plasturi transdermici, prezentare particulară care permite administrarea facilă a medicamentului de către aparținătorii bolnavului și mai ușor de acceptat de către pacient. Plasturii au o un design caracteristic, individual și inovativ, constând dintr-o suprafață circulară înconjurată de puncte cu un aspect specific, aranjate de asemenea circular. Fiecare tip de plasture este caracterizat de o proporție a fundalului, a plasturelui circular și a numărului de puncte. Distanța între marginea elementului circular și fundalul pătrat este de 0,5 cm pentru oricare dimensiune. Forma caracteristică a produsului a permis înregistrarea acestuia ca marcă la nivel comunitar, iar elementul estetic vizual al plasturilor nu este inspirat de vreo necesitate tehnică sau medicală, deoarece din această perspectivă este total irelevantă forma sau mărimea. dacă acestea sunt de o anumită mărime sau o mărime diferită. Eliberarea substanței active din plasture în corpul pacientului prin piele nu este afectată de forma plasturelui, după cum nu sunt relevante nici modurile de purtare a plasturelui după aplicare. Este și explicația pentru care există foarte multe modele de plasturi de forme diferite - dreptunghiulari cu colțuri rotunjite, ovale și care există în legătură cu diferite indicații terapeutice în Uniunea Europeană (analgezice, contraceptive, .).
Pârâta T. P. a solicitat obținerea Autorizației de Punere pe Piață în cadrul procedurii în fața Comisiei Naționale a Medicamentului din cadrul Ministerului Sănătății, autorizație fiind acordată pentru plasturi generici conținând rivastigmină ca și substanță activă („RIVASTIGMINĂ T. 4,6 mg/24 ore" APP nr. 5440/2013/02" „RIVASTIGMINĂ T. 9,5 mg/24 ore" APP 5441/2013/03"), iar ulterior pârâta a solicitat și obținut un preț pentru produsele sale, acestea fiind incluse și în catalogul CaNaMED. Reclamantele au susținut că pârâta a inițiat acte de comercializare pe teritoriul României a unui produs identic, având aceeași substanță activă, adresată aceluiași segment de pacienți, din acest motiv solicitând dispunerea de măsuri urgente de către instanță, întrucât există riscul de a fi confundat produsul pârâtei cu produsul reclamantelor, consumatorii putând asocia cele două firme în defavoarea reclamantelor, fapt ce le aduce prejudicii importante reclamantelor.
Tribunalul nu a reținut susținerile reclamantelor în sensul că, întrucât produsul generic al pârâtei se face sub numele de RIVASTIGMINĂ T., aceasta fiind singura denumire întâlnită pe plasturele pârâtei (neexistând un alt element de identificare a produsului), nu se asigură distinctivitatea acestuia. Faptul că numele nu apare nicăieri pe plasturele pârâtei nu este de natură să lipsească de distinctivitate produsul pârâtei, având în vedere că plasturele este închis într-un plic, iar plicul este ambalat într-o cutie care conține numele producătorului.
Reclamantele au susținut că pârâta utilizează pentru produsul propriu, același strat de fundal pătrat, plasturii circulari de aceleași dimensiuni și în aceeași formă de prezentare, înconjurat de un număr exact de puncte, care au aceleași aspect și dispunere ca în cazul plasturelui reclamantei N. AG, acest lucru nefiind fructul hazardului, ci dimpotrivă, un act voluntar de copiere, imitare a mărcilor subscrisei reclamante. Astfel, din punct de vedere vizual și conceptual, semnele utilizate de pârâtă sunt virtual identice cu mărcile reclamantei, iar datorită faptului că acestea sunt cunoscute și se bucură de un grad de distinctivitate ridicat în rândul consumatorilor, riscul de confuzie, inclusiv riscul de asociere, sunt iminente. Aceste susțineri nu au fost întemeiate, întrucât nici consumatorii și nici medicii care recomandă medicamentele prin rețetă nu pot confunda produsele celor două firme care întotdeauna sunt marcate cu denumirile acestora, riscul de confuzie neputându-se produce. Tribunalul nu a reținut nici susținerile privind faptul că publicul cărora li se adresează produsele va considera că produsul pârâtei provine de la a aceeași sursă ca al reclamantei sau vor presupune că există o legătură economică, o asociere între părți, fiindu-i acordată o licență pârâtei.
În prezenta cauză, nu interesează faptul că produsul pârâtei, indiferent de concentrație, are o compoziție identică cu cea a reclamantei, și nici faptul că produsele sunt identice, atâta timp cât acestea pot fi diferențiate prin alte elemente. Astfel, analizând produsele reprezentate de plasturii transdermici ai celor două părți, s-a observat o . elemente care fac de neconceput un risc de confuzie, deoarece nu există identitate vizuală, verbală și fonetică. Produsele T. nu conțin inscripția BHDI și sunt transparente, nu bej. Pentru consumatorii specializați, medici sau pacienți nu există risc de confuzie, deoarece plasturii sunt ambalați în plicuri închise, iar alegerea produselor T. este dictată de preț și compensarea integrală a acestora, așa cum a susținut pârâta. Distincția dintre produsele celor două companii este realizată de mărcile T., respectiv N. și EXELON, iar nu de mărcile invocate de reclamante, respectiv mărcile figurative înregistrate. Nici în cazul produselor N., nici în cazul produselor T. consumatorul nu poate vizualiza produsul plasture la momentul achiziționării acestuia, produsele fiind ambalate individual și apoi în cutii a câte 30 de plasturi, fără a fi vizibilă forma acestora. Riscul de confuzie este exclus, cu atât mai mult cu cât reclamantele au aplicat și marca EXELON pe produsul lor, în scopul diferențierii pe piață. Canalele de distribuție și de marketing ale produselor sunt specializate, vânzătorii fiind de asemenea specializați, iar reclamantele nu au probat folosirea mărcilor în România sau a renumelui dobândit de acestea pe piața de referință din România.
În ce privește dreptul la marcă invocat de reclamante, tribunalul nu a primit susținerile pârâtei, referitor la faptul că dreptul nu este definitiv, întrucât împotriva mărcii au fost formulate nu mai puțin de două acțiuni în anulare și o acțiune în decădere, aflate deja în curs de soluționare, având în vedere că până la o eventuală soluție de anulare a mărcii prezumția de validitate a acesteia operează iar drepturile titularului la marcă nu sunt afectate în vreun fel.
Marca invocată de reclamante nu este folosită în forma în care a fost înregistrată, așa cum s-a susținut de către pârâtă,ci indicând atât numele EXELON, cât și gramajul și inserția BHDI, scrise cu font roșiatic. Astfel, fiecare dintre produsele plasturi ai părților se identifică cu producătorul său, atât prin produsul ca atare intern, cât și prin ambalajul exterior. Ambalajul individual al plasturelui pârâtei este alb, iar cel al reclamantelor este roz sau crem, ceea ce elimină orice risc de confuzie, ambalajele exterioare fiind de asemenea diferite, respectiv cutia N. fiind albă și inscripționată cu fond mov, iar cutia T. are culoare alb cu verde și este inscripționată cu fond albastru, formele și dimensiunile cutiilor fiind de asemenea diferite.
Tribunalul a reținut totodată că nu se pot asocia de către consumatori cei doi producători, având în vedere că există lanțuri proprii de distribuție, consumatori specializați și prescripții medicale, iar medicii care prescriu medicamentele și farmaciștii care operează compensarea sunt specialiști care le cunosc, fiind obișnuiți să claseze produsele în originale și generice, în strânsă legătură cu producătorii, în speță nefiind întrunite dispozițiile legale invocate de reclamante de la art. 36 lit. a), b) si c) din Legea nr. 84/1998, privind încălcarea drepturilor exclusive de proprietate intelectuală cu privire la marcă, reclamantele nefăcând dovada că pârâta a încălcat aceste drepturi s-au că există pericolul iminent al încălcării lor.
În raport de considerentele arătate tribunalul a reținut că în cauză nu există nicio încălcare a dispozițiilor prevăzute în legea combaterii concurenței neloiale, invocate de asemenea de reclamante în cerere.
Cu privire la îndeplinirea condițiilor privind admisibilitatea ordonanței președințiale, tribunalul a constatat în primul rând că deși prima condiție a urgenței se prezumă într-o cerere de ordonanță președințială, în temeiul disp. OUG nr. 100/2005, cu condiția dovedirii încălcării drepturilor de proprietate intelectuală sau a pericolului iminent de încălcare a acestor drepturi, cu consecința producerii unui prejudiciu ireparabil, probe care nu s-au făcut în cauză, așa cum s-a menționat mai înainte. Astfel, în cauză nu au fost îndeplinite condițiile speciale privind ordonanța președințială prevăzute la art. 978 NCPC, conform cărora, dacă titularul dreptului de proprietate intelectuală sau orice altă persoană care exercită dreptul de proprietate intelectuală cu consimțământul titularului face dovada credibilă că drepturile sale de proprietate intelectuală fac obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii.
În ce privește condiția urgenței conform dreptului comun, aceasta se traduce prin păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere și prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara. Articolul 996 alin. 1 NCPC se referă la „păstrarea unui drept", dar nu s-a probat în cauză că pârâta a desfășurat activitățile cu privire la care se solicită instituirea interzicerii comercializării și instituirea sechestrului. Pârâta a invocat și faptul că reclamantele dețin deja un titlu executoriu prin care au fost dispuse măsurile provizorii solicitate ( în baza brevetului de invenție privind substanța activă), deci în prezenta cauză determină inexistența urgenței. A mai susținut pârâta că simpla invocare a încălcării drepturilor cu privire la marcă nu este suficientă pentru luarea unei măsuri asigurătorii prevăzute la art. 996 NCPC, fiind necesar să se dovedească și îndeplinirea celei de-a doua cerințe legale, privind producerea "unui prejudiciu ireparabil", împrejurare care nu s-a dovedit în cauză. În domeniul acțiunilor întemeiate pe drepturile asociate unei mărci, prejudiciul ireparabil derivă din riscul de confuzie (care ar putea conduce la migrarea clientelei), astfel că în aceste cazuri existența unui risc de confuzie reprezintă o condiție sine qua non și în susținerea condiției urgentei, or, cu privire la urgență s-a reținut că aceasta nu există.
Tribunalul a constatat față de considerentele expuse mai înainte că în cauză nu s-a putut reține aparența de drept în favoarea reclamantelor și, deși condiția vremelniciei este îndeplinită, având în vedere că nu sunt îndeplinite cumulativ toate condițiile nu poate fi admisă cererea de ordonanță președințială și nu s-a putut institui măsurile provizorii solicitate de reclamante privind interzicerea actelor comerciale și nici măsurile privind sechestrarea provizorie a produselor pârâtei, nefiind incidente dispozițiile din OUG nr. 100/2005 și dispozițiile în materie din NCPC, tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantele N. AG și N. P. SERVICES AG.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel apelanții -reclamanți N. AG și N. P. SERVICES AG, solicitând schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială; obligarea pârâtei T. la încetarea temporară a oricărei activități, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, însă nu limitativ: fabricarea, importul, comercializarea, oferirea spre vânzare, depozitarea, exportul, promovarea, distribuirea, efectuarea de acte de publicitate etc. a produsului farmaceutic prezentat sub formă de plasturi transdermici "RIVASTIGMINĂ T. 4,6 mg/24 ore" si "RIVASTIGMINĂ T. 9,5 mg/24 ore", sau oricărui alt produs care încalcă drepturile exclusive asupra mărcilor comunitare ale reclamantelor; instituirea sechestrului asupra tuturor produselor farmaceutice plasturi transdermici „RIVASTIGMINĂ T. 4,6_ " SI „RIVASTIGMINĂ T. 9,5 MG/24 ore, aflate in posesia pârâtei independent de titlul cu care aceasta le deține (proprietate, custodie, depozitare), aflate în toate sediile/unde aceasta își desfășoară activitatea, incluzând, fără a se limita, la sediile acestora, depozite, farmacii, sucursale, filiale, punct de lucru, etc., precum si asupra materialelor promoționale referitoare la acestea, pentru a împiedica introducerea/diseminarea acestora in circuitele comerciale" ) obligarea pârâtei la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, inclusiv contravaloarea taxei de timbru.
La data de 21.01.2013 apelanții – reclamanți au înregistrat o cerere de ordonanța președințială, Ia Tribunalul București, solicitând instanței de fond să interzică temporar actele de comercializare a unor produse farmaceutice, plasturi transdermici, ce constituie o încălcare a drepturilor exclusive a reclamantelor asupra mărcilor comunitare: CTM_ si CTM_, sens în care a fost dovedită existența acestor drepturi și inexistența vreunui drept al pârâtei T.. De asemenea, au fost administrate probe din care reieșea fără niciun dubiu actele de încălcare.
Totuși, în ciuda faptului că apelantele-reclamante sunt titularele drepturilor exclusive, arătate, Tribunalul a respins cererea acestora prin Hotărârea nr. 482/2014 ce face obiectul prezentului apel.
Conform art.470 alin (5) NCPC, deoarece nu le-a fost comunicată hotărârea atacată, apelanții – reclamanți completează motivele prezentului apel în termenul legal.
Art. 977 și 996 NCPC statuează condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, condiții care au fost și sunt îndeplinite în mod cumulativ pentru ordonarea de măsuri temporare prin această procedură, anume aparența dreptului, urgența, vremelnicia si neprejudecarea fondului.
Aparența dreptului și neprejudecarea fondului
Apelanții – pârâți consideră că sunt mai mult decât îndeplinite condițiile aparenței dreptului și a neprejudecării fondului, având în vedere faptul că apelantele-reclamante sunt titularele a două mărci comunitare, anume CTM_ și CTM_, folosite de către pârâtă fără acordul sau existența unui contract de licență anterior între aceste părți.
Dreptul conferit apelantelor-reclamantelor prin mărcile comunitare anterior indicate este încălcat de către intimata-pârâtă prin punerea în comerț a versiunilor generice a plasturilor transdermici Exelon, anume prin produsele
În ceea ce privește urgența, apelanții – reclamanți consideră că această condiție este îndeplinită, dat fiind faptul că odată cu trecerea fiecărui moment prejudiciul cauzat apelantelor-reclamante crește exponențial, fiind greu de reparat, prin faptul că cererea aferentă segmentului său de piață este completată, în mod ilicit, de către intimata-pârâtă prin comercializarea de plasturi transdermici, care corespund celor două mărci comunitare asupra cărora apelantul-reclamant este titular.
Or, prin neadmiterea cererii de ordonanță președințială se încalcă întocmai una dintre condițiile sine qua non ale ordonanței președințiale conform art. 996 NCPC, anume drepturile reclamantelor s-ar păgubi prin întârziere, prin faptul permiterii exercitării acțiunilor ilicite continue ale intimatei-pârâte, confuzia creată pe piață, pierderile materiale suferite și diluția adusă mărcilor sale.
Vremelnicia
Măsura interzicerii comercializării temporare ar fi dispusă până la soluționarea irevocabilă a acțiunii în contrafacere, care face obiectul dosarului de fond care se află pe rolul Tribunalului București, Secția a III-a Civilă înregistrat cu numărul_ .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466, 470, 977 NCPC, Legea nr. 84/1998 republicată, Legea nr.11/1991 republicată ți CTMR EC/207/2009 precum și pe orice alte dispoziții interne și internaționale.
P. cererea depusă la data de 15.04.2014, au fost completate motivele de apel ,apelanții – reclamanți N. AG și N. P. SERVICES AG au solicitat modificarea parțială a Sentinței apelate în sensul admiterii cererii de ordonanță președințială, precum și instituirea sechestrului asupra tuturor produselor farmaceutice plasturi transdermici "RIVASTIGMINĂ T. 4,6 mg/24h" și "RIVASTIGMINĂ T. 9,5 mg/24h" comercializate sau deținute de către intimatei-pârâte, precum și asupra materialelor promoționale referitoare la acestea.
S. istoric al cauzei
La 21 ianuarie 2014, apelanții – reclamanți au formulat cerere de ordonanță președințială, în contradictoriu cu intimata-pârâtă T. P. SRL, invocând prevederile incidente ale Codului de Procedură Civilă, ale OUG 100/2005, cele ale Regulamentului Mărcii Comunitare nr. (EC) 207/2009 și ale Legii 84/1998, republicată, solicitând Tribunalului București să dispună obligarea T. P. SRL la încetarea oricărei activități ce implică încălcarea drepturilor exclusive asupra mărcilor comunitare pe care le dețin apelanții reclamanți, instituirea sechestrului asupra produselor farmaceutice care încalcă mărcile protejate, toate aceste măsuri solicitate având un caracter temporar până la soluționarea dosarului de fond nr._ .
În motivarea în fapt a cererii, apelanții reclamanți au indicat faptul că sunt parte a grupului N., lider global în sectorul farmaceutic, producând medicamente folosite în tratamentul și profilaxia majorității afecțiunilor cronice și acute cunoscute, făcând cunoscut instanței și rolul fiecăreia dintre cele două reclamante în cadrul grupului - N. AG deține și administrează drepturile de proprietate intelectuală ale grupului, iar N. P. Services AG este responsabilă de piața din România, deci de marketingul si distribuția produselor N. în această jurisdicție.
Apelanții - reclamanți au arătat de asemenea că unul din cele mai de succes produse create, promovate și comercializate de acestea este EXELON®, cu vânzări la nivel mondial de aproximativ 1 miliard de dolari; acest medicament este folosit pentru profilaxia, tratamentul și întârzierea progresiei de tip Alzheimer, o maladie care afectează milioane de oameni la nivel mondial.
Acest produs este comercializat într-o formă inedită, care, începând din 2007, anul introducerii sale, l-a evidențiat și diferențiat de alte preparate ale companiilor concurente, cu indicații terapeutice similare. Forma inedită constă în plasturi transdermici, care permite administrarea facilă a medicamentului de către aparținătorii bolnavului, precum și o formă care este mai ușor de acceptat de către pacient.
În România, cifra de vânzări aferentă anului 2012 este de aproximativ 10 milioane de dolari, reprezentând o cotă de piață de 25%.
De asemenea, aspect asupra căruia Tribunalul nu s-a pronunțat, apelanții – reclamanți au invocat faptul că actele săvârșite de către intimata-pârâtă T. reprezintă in același timp acte de concurență neloială față de apelanții reclamanți, în special față de apelanta-reclamantă N. P. Services AG care, așa cum s-a indicat, este o companie care răspunde de promovarea, comercializarea, distribuirea produsului EXELON pe piața din România, ca și a altor produse farmaceutice aparținând N..
Apelanții reclamanți arată că au făcut dovada că N. deține mai multe drepturi de proprietate intelectuală asupra acestor plasturi transdermici cu rivastigmină, incluzând, inter alia, 2 mărci comunitare având numerele_ și respectiv_, înregistrate de la data de 22 martie a anului trecut.
În motivarea în drept a cererii de ordonanță președințială apelanții – reclamanții au făcut referire la prevederile naționale și comunitare incidente, reclamând comercializarea fără drept, de către intimata-pârâtă T. P. SRL, a unor produse identice, ce imită în mod flagrant mărcile acestora, demonstrând, prin probatoriul administrat și argumentele aduse, aceste acte de încălcare precum și prejudiciul provocat.
Tribunalul București, prin hotărârea apelată, a respins cererea apelanților - reclamanți ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe apelanții – reclamanți au formulat apel la data de 9 aprilie a.c., în lipsa motivării instanței si pentru conservarea termenului impus de Codul de Procedură Civilă, invocând netemeinicia sentinței Tribunalului și solicitând modificarea în tot a acesteia, prezentele argumente suplimentare fiind formulate în completarea acelui apel, înăuntrul termenului adițional de 5 zile prevăzut de art. 470 alin. 5 C..
Sentința civilă nr. 482 pronunțată de către Tribunalul București este netemeinică și nelegală, contradictorie în totalitate, fapt pe care îl apelanții reclamanți îl demonstrează în cele ce urmează.
Respingerea cererii de ordonanță președințială a apelanților - reclamanți.
Unul din considerentele, eronate de altfel, pentru care Tribunalul a respins cererea apelanților - reclamanți s-a datorat presupusei neîndepliniri a condiției aparenței dreptului în favoarea N..
Deși analiza instanței, efectuată chiar în cadrul dezbaterilor orale, a fost inițial în sensul recunoașterii și reținerii validității înregistrărilor apelanților – reclamanți, prin sentința apelată, Tribunalul a reținut în mod eronat că nu ar fi fost îndeplinită aparența dreptului în favoarea acestora, N. AG, în condițiile în care aceasta a probat faptul că este titulara unor drepturi de proprietate intelectuală asupra a 2 mărci comunitare, valid înregistrate.
Cu atât mai curioasă apare această considerație, cu cât la pagina 14 paragraful 2 a Sentințe apelate, se indică fără niciun echivoc că "în ce privește dreptul la marcă invocat de reclamante, Tribunalul nu poate primi susținerile pârâtei referitor la faptul că au fost formulate nu mai puțin de 2 acțiuni în anulare si o acțiune în decădere, aflate deja în curs de soluționare, având în vedere d până la o eventuală soluție de amânare a mărcii, prezumția de validitate operează, iar drepturile titularului la marcă nu sînt afectate în vreun fer.
In continuare însă, în paragraful ultim al paginii 15, se indică faptul că în prezenta cauză nu s-ar retine aparența de drept în favoarea apelanților reclamanți, susținerile respective fiind, așa cum s-a indicat, contradictorii, iar negarea drepturilor care aparțin acestora denotă atât netemeinicia cât si nelegalitatea hotărârii.
Excedând cerinței de "pipăire" a fondului, Tribunalul a preluat susținerile intimatei-pârâte în ce privește atât analiza comparativă a semnelor în discuție, cât și riscul de confuzie, acestea, constituind apanajul acțiunii pe fond, și nu a procedurii sumare a ordonanței președințiale.
Greșeala este adâncită de faptul că a procedat la aceste chestiuni vizând fondul litigiului, însă a efectuat o eroare gravă de apreciere a situației și a normelor legale incidente.
Cu toate că instanța, preluând linia intimatei-pârâte, a intrat în probleme de fond, care, nu pot face obiectul analizei, totuși apelanții – reclamanți sunt obligați să aducă critici, pe scurt, și cu privire la aceste aspecte, deoarece acestea vin să evidențieze confuzia și superficialitatea cu care a fost banalizată cauza.
Astfel, apelanții - reclamanți nu pot fi de acord cu aserțiunea Tribunalul București conform căreia, deși produsele in discuție sunt identice, nu ar exista un risc de confuzie sau de asociere deoarece produsele nu se achiziționează direct de pacienți din farmacii, ci sunt prescrise de medici/specialiști.
Refuzul de a admite existența potențialului risc de confuzie pentru produsele care nu sunt achiziționate direct de către pacienți de la farmacii are ca și consecință privarea deținătorilor de mărci din domeniul farmaceutic al produselor pe bază de rețetă de a-și apăra drepturile asupra mărcilor împotriva terților. Chiar dacă aserțiunea Tribunalului cu privire la acest aspect ar fi fost confuză, intenționând să se refere la mărcile figurate și nu cele verbale, rămâne totuși o susținere care contrazice total principiile de bază ale dreptului mărcilor.
Astfel după cum a fost reținut de foarte mult timp și în cazuri numeroase de practica europeană, în lumina identității produselor, chiar în cazul unei similarități reduse între mărci aceasta este suficientă pentru existența riscului de confuzie, care trebuie avut în vedere nu doar la momentul achiziției (și important pentru produsele care se eliberează pe bază de prescripție medicală - înainte de "vânzarea" efectivă, de ex. la momentul la care specialistul efectuează instructajul pacientului sau aparținătorilor săi, cum a fost de altfel indicat și în concluziile scrise) și la cel în care produsul este prescris de doctor, ci și momentul post-vânzare, când produsul este administrat sau manipulat de către pacient sau aparținătorii săi. Aceste considerente sunt confirmate de studiile de piață desfășurate în Uniunea Europeană, existente la dosarul cauzei, care au demonstrat distinctivitatea ridicată a mărcilor apelantelor-reclamante în UE, și pe cale de consecință și existența unui ridicat risc de confuzie și/sau asociere, astfel cum este explicat mai jos.
În fine, faptul că produsele sunt prescrise de specialiști în domeniu (neurologi) și ulterior de medicii generaliști este de asemenea, spre deosebire de opinia instanței, de natură să producă confuzie, deoarece specialiștii și medicii generaliști sunt obișnuiți să vadă plasturi diferiți, iar în cazul de față, având în vedere această similaritate accentuată, vor crede în mod natural că părțile sunt interconectate economic, că sunt asociate, sau că plasturele intimatei-pârâte este creat de apelanții –reclamanți.
Riscul de asociere este cu atât mai ridicat deoarece, în mod indubitabil, grupul apelanților-reclamanți a fost singura entitate care a furnizat medicamente sub forma plasturilor transdermici pentru tratamentul demenței de tip Alzheimer, începând cu anul 2007 până la sfârșitul anului 2013. P. urmare, chiar și pentru segmentul primar de consumatori, cel al specialiștilor și medicilor generaliști, marca se bucură de o largă cunoaștere, având un înalt grad de reputație/notorietate; cu cât o marcă este mai cunoscută, cu atât riscul de confuzie, incluzând și riscul de asociere este mai probabil.
O greșită apreciere a avut-o Tribunalul atunci când a reținut faptul că cei doi producători nu ar putea fi asociați de către consumatori, având în vedere faptul că există lanțuri proprii de distribuție, consumatori specializați și prescripții medicale, iar medicii care prescriu medicamentele și farmaciștii care operează compensarea sunt specialiști care le cunosc, fiind obișnuiți să claseze produsele în originale și generice, în strânsă legătură cu producătorii.
Susținerea este total falsă, în contradicție cu realitatea, deoarece în domeniul produselor farmaceutice, nu există lanțuri proprii de distribuție, importatorii și distribuitorii produselor farmaceutice fiind aceiași, atât pentru produse inovative, cât și pentru generice.
În ipoteza în care susținerea Tribunalului ar avea o bază reală, atunci s-ar ajunge la consecință extrem de periculoasă, potrivit căreia companiile farmaceutice nu ar mai avea posibilitatea să acționeze împotriva companiilor producătoare de generice indiferent de natura încălcării drepturilor, ceea ce este, din nou, contrar principiilor elementare ale legislației mărcilor.
Cu titlul de exemplu, apelanții – reclamanți menționează faptul că apelanta-reclamantă N. este afiliată, au în grup și companii producătoare de generice, precum Sandoz, Hexal. La fel, unul din principalii
concurenți, compania Sanofi, producătoare de produse inovative brevetate are în cadrul grupului său propriu și compania Zentiva care este firmă producătoare de generice, în plus, produsele sunt fabricate de aceleași companii, manipulate de aceeași specialiști, medici și farmaciști.
Farmaciștii operează automat eliberarea medicamentelor prescrise prin rețetă și nicidecum nu există "obișnuința" la care se face referire de-a evidenția la momentul eliberării produsele generice de cele inovative.
Este demn de menționat faptul că, privitor la riscul de confuzie și la analiza eronată a ambalajelor și produselor încălcate, Tribunalul a analizat aceste aspecte în considerațiunile privind presupusa neincidență a urgenței în cauză, considerațiuni care însă nu au, în mod vădit, nicio legătură cu îndeplinirea acestei condiții de admisibilitate.
Comercializarea de către intimata-pârâtă a plasturilor conținând rivastigmină constituie în același timp, astfel cum s-a indicat în cererea de chemare în judecată și fapte de concurență neloială, deoarece încălcarea dreptului exclusiv asupra mărcilor comunitare poate conduce la afectarea serioasă a veniturilor apelanților-reclamanți și constituie fapte ilicite, mai ales față de cea de-a doua apelantă-reclamantă, N. P. Services AG.
Este evident faptul că produsele comercializate în mod nelegitim de către T. se află în raporturi concurențiale cu produsul apelanților – reclamanți, protejat prin drepturi exclusive. P. urmare, faptele ilicite ale intimatelor-pârâte constituie acte de concurență neloială.
Acest comportament neloial al pârâtei este o acțiune deliberată și conștientă de copiere, ratașare parazitară, în scopul evident de-a crea confuzie sau asociere. Asupra aspectului privind concurența neloială, instanța de fond nu s-a pronunțat, reținând lapidar, fără nicio motivare, că "în cauză nicio încălcare a dispozițiilor prevăzute în legea privind combaterea concurenței neloiale".
Condiția urgenței, prevăzută atât de art. 996 C. cât și de art. 978 C., este îndeplinită în prezenta cauză contrar aserțiunilor instanței, deoarece drepturile exclusive ale apelantelor-reclamante fac obiectul unei încălcări a intimatei-pârâte, astfel cum s-a indicat și probat.
În domeniul drepturilor de proprietate intelectuală, urgența este prezumată, astfel după cum s-au pronunțat în mod constant atât instanțele europene, cât și cele române, deoarece în caz contrar s-ar admite teza avansată de către Tribunal, potrivit căreia actele de încălcare nu presupun măsuri rapide și energice, ducând la golirea de conținut a acestor drepturi.
Mergând pe raționamentul instanței de fond, s-ar admite faptul că produse identice, adresate aceluiași segment de consumatori, purtând semne identice sau similare (și de ce nu, brevete de invenție), ar putea coexista o perioadă de 3-5 ani până când o hotărâre irevocabilă ar fi pronunțată pe fond. Consecința evidentă ar fi o diluție totală a drepturilor exclusive, o pierdere a clientelei sau o migrare a acesteia, prejudiciu care evident nu va mai putea fi reparat, aceasta fiind și rațiunea pentru care legislația internațională, comunitară și națională a prevăzut în mod special mijloace rapide și eficiente de apărare a acestor drepturi.
Cu atât mai surprinzătoare apare concluzia Tribunalului, care opinează că această condiție nu este îndeplinită deoarece nu am fi probat "că pârâta a desfășurat activitățile cu privire la care se solicită interzicerea comercializării si instituirea sechestrului".
Apelanții – reclamanți învederează instanței că această comercializare nu numai că nu a fost niciodată tăgăduită de intimata-pârâtă, ci mai mult, în cauza_/3/2013, aflată la sfârșitul anului pe rolul Secției a IV-a Tribunalului București, această comercializare a fost reținută de instanță, care a dispus admiterea cererii apelanților – reclamanți.
În plus, apelanții – reclamanți deține un produs în formă materială, astfel cum a fost pus în circulație de către pârâtă în România. La dosarul cauzei, au fost depuse de către apelanții - reclamanți dovezi irefutabile de comercializare, cum ar fi copii ale ambalajelor, produselor pârâtei, pliant publicitar privind Rivastigmină T., informații pentru pacienți, etc., ceea ce denotă fie superficialitatea cu care instanța a analizat argumentele și probele, fie ignorarea totală a înscrisurilor depuse.
Mai mult, o dovadă în plus a comercializării produselor "RIVASTIGMINĂ T." o constituie și apelul declarat de intimata-pârâtă împotriva măsurii sechestrului acestora, prin care reclamă grave perturbări ale activității determinate de indisponibilizarea produselor.
În demonstrarea urgenței, se indică din sentința civilă 1704/2011 pronunțată în dosarul nr._/8/2011 de către secția a IV-a Civilă.
„[...] Tribunalul are în vedere faptul că în domeniul drepturilor de proprietate industrială urgența este prezumată de lege, astfel cum rezultă din dispozițiile art. 9 si 10 din OUG 10/2005, titularul drepturilor încălcate sau pretins încălcate fiind ținut să dovedească numai dreptul lor și actele de încălcare.
Sub un alt aspect Tribunalul apreciază că în speță este dovedită existența unui caz grabnic care impune măsuri vremelnice întrucât drepturile reclamantei se pot păgubi prin întârziere în sensul art. 581 Cod Procedură Civilă, iar prejudiciul poate fi reparabil în sensul art. 10 din OG 100/2005, întrucât pierderea cotei de piață si a preferabilității medicamentului inovativ de către consumatori nu poate fi estimată si reparată corespunzător ulterior. Mai mult, identificarea consecințelor economice ulterioare este deosebit de dificilă, eventuala reparație ulterioară de natură pecuniară neputând îndeplini cerința de a asigura repararea integrală a prejudiciului".
Caracterul contradictoriu al sentinței este menținut și cu privire la analiza condițiilor privind admisibilitatea cererii de ordonanță președințială, Tribunalul arătând că, condiția urgenței se prezumă într-o cerere de ordonanță președințială, după care indică faptul că nu s-ar fi făcut dovada prejudiciului, cu toate că, în asemenea cauze, pe de-o parte nu se administrează probe vizând întinderea prejudiciului, că nici nu ar fi necesar ca prejudiciul să se fi produs, fiind necesar doar pericolul producerii acestuia.
Tribunalul mai reține, în mod eronat, faptul că acțiunile întemeiate pe drepturile asociate mărcilor ar deriva din riscul de confuzie, statuând că în cazurile de asemenea natură, existența riscului de confuzie reprezintă o condiție sine qua non și în susținerea urgenței.
Or, nicăieri în cuprinsul normelor legale incidente, nu există o asemenea prevedere, atât norma specială, prevăzută în 978 C., cât și cea generală, prevăzută la art. 996 C., nu există o asemenea condiție, și nu s-ar putea nici face o diferențiere în tratarea diverselor categorii de drepturi de proprietate intelectuală (brevete, mărci, desene, etc.).
Dimpotrivă, cum este statuat în practica națională, condiția premisă pentru admisibilitatea ordonanței președințiale o constituie justificarea de către titularul cererii a aparenței unui drept care să opereze în favoarea sa (sentința civilă nr. 1072/23.05.2013, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a Civilă, confirmată de Curtea de Apel București prin decizia nr. 3/2014).
Dacă s-ar merge pe raționamentul primei instanțe, ar rezulta că în domeniul încălcării mărcilor, nu se va putea lua nicio măsură în absența confuziei și prejudiciului actual, nici măcar cele vremelnice, în timp ce pentru celelalte drepturi (brevete, desene), prejudiciul ar fi prezumat, prin urmare și urgența, fără îndeplinirea niciunei condiții suplimentare.
Depășind limitele cu care a fost învestită și cadrul procesual vizând condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială, Tribunalul a procedat, astfel cum am arătat și mai sus, nu la analiza semnelor aflate în discuție ci în mod eminamente greșit la analizarea comparativă a ambalajelor produselor (cutiilor), a ambalajelor individuale, a elementelor lipsite de distinctivitate (gramajul și inserția BHDI, modul de inscripționare), statuând și că distincția dintre produsele celor două companii este realizată de mărcile T. și N., respectiv EXELON, și nu de mărcile invocate de reclamantă, respectiv cele figurative înregistrate.
În prezenta cauză, aprecierea riscului de confuzie se poate efectua exclusiv luând în considerare mărcile înregistrate precum și forma produsului contestat, împrejurările dincolo de această prezentare fiind irelevante.
Instanța de fond perseverează în încălcarea principiilor dreptului mărcilor, conform cărora mai multe mărci pot fi atașate aceluiași produs, fiecare dintre acestea luate separat fiind un indicator al originii.
Analiza comparativă a acestora (la momentul judecării fondului procesului) trebuie făcută intre mărcile figurative înregistrate, pe de-o parte, și plasturii T. și stratul protector al acestora, așa cum sunt folosiți de pârâta-intimată. P. urmare, nu cu cutiile sau cu alte elemente referitor la T..
Fără să existe vreo justificare pentru acest raționament, apelanții – reclamanți subliniază faptul că din nou Tribunalul reține existența mărcilor înregistrate, deci aparența de drept (pe care ulterior o tăgăduiește), după care pune în discuție și analizează mărcile T., pe de-o parte, și N. ȘI EXELON, pe de altă parte.
Niciunul din aceste semne nu face însă obiectul cererii. Pe de altă parte, T. și N. sunt elemente ale denumirii producătorilor, iar marca EXELON, de asemenea, nu a făcut obiectul litigiului.
Fotografiile și prospectele administrate ca probă indică fără niciun dubiu faptul că plasturii utilizați de către pârâtă au forma și trăsăturile virtual identice cu cele ale reclamantelor, că se aplică unor produse identice care tratează aceeași afecțiune, că au destinație identică, aceleași rețele de distribuție, aceleași puncte de desfacere și că sunt în raport de concurență directă.
O altă ilustrare a erorilor cu care s-au făcut aceste analize este reprezentată de faptul că, deși în discuție apelanții – reclamanți au invocat încălcarea unei mărci pur figurative, Tribunalul a analizat plasturii trans-dermici emanând de la cele două părți, observă că o . elemente, fac de neconceput un risc de confuzie, deoarece nu există identitate vizuală, verbală și fonetică.
Apelanții – reclamanți au invocat faptul că Tribunalul a aplicat în mod total eronat o analiză a mărcilor verbale pentru mărci figurative, o dovadă evidentă a faptului că instanța de fond a greșit iremediabil în analiza globală a riscului de confuzie, deoarece a luat în considerare elemente externe ale mărcilor și produselor în discuție, cum ar fi EXELON și T., precum și elemente inexistente în prezenta cauză, cum ar fi de exemplu analiza fonetică.
Interesantă este și aserțiunea Tribunalului, prin care indică faptul că o diferențiere a plasturilor e dată și de culoarea plasturilor T., care sunt gri, și nu bej.
În realitate însă, plasturii atât ai apelanților – reclamanți cât și cei ai intimatei-pârâte, au o arie circulară centrală clar delimitată, în comparație cu zona pătrată transparentă, astfel încât respectiva zonă centrală iese în evidență în cazul ambilor plasturi.
Cu toate că culorile nu sunt identice, acestea sunt în mod evident similare, deoarece plasturii intimatei-pârâte sunt opaci; în timp ce plasturii apelanților reclamanți sunt bej-ecru, plasturii opaci ai T. vor avea aceeași culoare atunci când sunt aplicați pe piele.
Odată ce plasturii sunt ținuți în mână sau aplicați pe tegument, această aparentă non-identitate de culoare nu anihilează profunda similaritate a plasturilor.
La dosarul cauzei au fost depuse două hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Hamburg, fiind irevocabile. Curtea s-a pronunțat într-un dosar având ca reclamante companiile N., la felea în prezenta cauză, obiectul acestora îl reprezenta încălcarea acelorași mărci, împotriva unor terți producători generici, care utilizau plasturi și semne extrem de apropiate cu cele ale mărcilor reclamantelor.
P. urmare, cauza a avut același obiect și aceleași reclamante. Curtea de Apel din Hamburg a statuat, vis-a-vis de diferența culorilor, că "diferența de coloratură care este observabilă poate avea semnificații mai mici, având în vedere că nu culoarea plasturelui în sine e o caracteristică dominantă care poate acționa ca indiciu privind proveniența, ci mai degrabă, în primul rând, forma dreptunghiulară, de punct, circulară, și relația dintre aceasta si proporția relativă a uneia f ață de cealaltă".
Publicul relevant se va uita astfel mai mult la acești factori ca indicii privind originea, mai degrabă ca la culoarea plasturelui în sine.
Concluzionând, condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanță președințială privind aparența dreptului, neprejudecarea fondului, urgența și vremelnicia erau și sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța de fond procedând greșit considerând că acestea nu sunt îndeplinite și procedând la unele analize eronate de fond, în același timp adăugând condiții inexistente în textele legale incidente.
De asemenea, condițiile de admisibilitate și în special, condiția urgenței sunt întărite și evidențiate de faptul că intimata-pârâtă, aflându-se în raporturi de concurență directă, săvârșește și acte de concurență neloială, agravând încălcările aduse drepturilor exclusive asupra mărcilor comunitare, care aparțin apelantelor-reclamante.
Având în vedere aspectele învederate mai sus, apelanții - reclamanți solicită admiterea apelului, admițând pe cale de consecință și cererea de acordare a ordonanței președințiale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 466, 470 si 999 NCPC, Legea nr. 84/1998, republicată, precum și pe orice alte dispoziții interne și internaționale incidente în prezenta cauză.
P. întîmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat, în speță nu sunt îndeplinite condițiile necesare pentru emiterea unei ordonanțe președințiale, întrucît nu există încălcare a drepturilor reclamantelor, nici un risc de confuzie, mai mult în prezent produsele în discuție nu mai sunt comercializate.
Analizînd sentința apelată, în limitele devoluțiunii stabilite prin cererea de apel, conform art. 479 alin. 1 NCPC, Curtea reține următoarele:
Premiza de la care se pornește în cercetarea admisibilității ordonanței președințiale este justificarea de către reclamant a aparenței dreptului său de proprietate intelectuală. Indiferent dacă uzează de calea dreptului comun (caz în care se pune în discuție însuși fondul dreptului) ori de calea ordonanței președințiale, titularul unui drept solicită protecția dreptului respectiv.
Ori, dovedind că sunt titulare ale mărcilor comunitare înregistrate la OHIM cu nr._/22.03.2013, produse clasa 5 și nr._/22.03.2013, clasa 5, ce protejează forma caracteristică a produsului, reclamantele au justificat aparența de drept, condiție a ordonanței președințiale, alături de cea a urgenței și a neprejudecării fondului.
Curtea reține că ordonanța președințială impune examinarea sumară a cauzei, astfel că motivele instanței de fond prin care se procedează la compararea mărcilor înregistrate de reclamante cu semnul utilizat de pîrîtă, concluzionând în sensul inexistenței riscului de confuzie, exced limitelor textelor de lege care reglementează această procedură, fiind fondate criticile pe acest aspect.
Constatînd îndeplinită condiția aparenței dreptului asupra mărcii, Curtea reține fondată critica apelantelor pe acest aspect, urmînd a proceda în continuare la analizarea criticilor ce privesc reținerile primei instanțe asupra condiției urgenței.
Condiția de admisibilitate a urgenței este considerată îndeplinită în această materie, conform art. 978 alin. 1 NCPC, dacă acțiunile ilicite, actuale sau iminente ale pîrîtei riscă să îi cauzeze reclamantului un prejudiciu greu de reparat. În același sens este și art. 996 alin. 1 NCPC, ce constituie dreptul comun în materia ordonanței președințiale, text ce se referă la păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întîrziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.
Posibilitatea producerii prejudiciului cerută de textele de lege în materia ordonanței președințiale se conturează din circumstanțele concrete ale speței, putînd fi anticipată din chiar funcțiile mărcii, de diferențiere a produselor și serviciilor și de indicare a originii acestora. P. înregistrarea mărcii, comerciantul urmărește să-și aplice ” semnătura” asupra propriilor produse și servicii, deci să excludă asocierea cu produsele și serviciile unui alt comerciant, să fie singurul care să tragă foloase de pe urma exploatării acesteia, ori, o posibilă confuzie în spiritul consumatorilor în situația utilizării semnului de către un terț, anticipează prejudiciul greu de reparat afirmat de reclamante în justificarea urgenței.
Scopul ordonanței președințiale este acela de a evita paguba, ori solicitarea dovezilor privind producerea acesteia, depășește condițiile impuse de lege, care se referă la riscul, adică la pericolul posibil la care se expune titularul mărcii. Nu este necesar, deci, să fie dovedită în cadrul ordonanței președințiale, migrarea clientelei cu efecte asupra vânzărilor, ci este suficient să se preconizeze posibilitatea atingerii intereselor titularului dreptului de proprietate intelectuală, pentru a se putea pretinde încetarea provizorie a actelor de utilizare a mărcii pentru care s-a probat aparența dreptului de proprietate intelectuală.
În analiza condiției urgenței, tribunalul concluzionează că nu s-a făcut dovada unor acțiuni ale pîrîtei, de natură a prejudicia drepturile la marcă ale reclamantei, însă comercializarea substanței RIVASTIGMINA, destinată tratării demenței de tip Alzheimer, sub formă de plasture cu anumite caracteristici, nu a fost contestată de pîrîtă, care, în apărare, susține inexistența riscului de confuzie între produsele celor două părți. Așa cum deja s-a arătat, justificarea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra mărcii, prin înregistrarea acesteia, dovedește aparența de drept, iar cerința neprejudecării fondului împiedică instanța învestită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială să facă o analiză a similitudinii semnelor și a riscului de confuzie.
Vremelnicia măsurii ce se solicită a fi dispusă în cauză este o condiție îndeplinită, câtă vreme reclamantele apelante au făcut dovada existenței pe rol a dosarului al cărui obiect, similar celui din cauza de față, este dedus judecății pe calea dreptului comun.
Curtea reține că, din examinarea sumară a cauzei, în limitele fixate de legiuitor pentru această procedură specială, cu luare în discuție a tuturor pretențiilor și probelor administrate în instanță, a rezultat aparența dreptului în favoarea reclamantei, urmînd a fi discutat fondul în fața instanței de drept comun. Recunoașterea aparenței de drept în favoarea reclamantelor, rezultată din calitatea de titulare ale mărcii, justifică interesul acestora pentru luarea unor măsuri de încetare provizorie a încălcării, prevăzute de art. 978 alin. 2 litera a NCPC, ce vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului, condițiile urgenței și neprejudecării fiind, de asemenea, îndeplinite.
Față de considerentele expuse, în baza art. 480 alin.2 NCPC, Curtea va admite apelul și va schimba în parte sentința apelată, în sensul admiterii în parte a cererii, obligînd în consecință pe pârâtă să înceteze temporar orice activitate, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, însă nu limitativ: importul, comercializarea, oferirea spre vânzarea, depozitarea, exportul, promovarea, distribuirea produsului farmaceutic prezentat sub formă de plasturi transdermici, pentru tratamentul demenței de tip Alzheimer sub formă pătrată, din material transparent, având în mijloc o sferă de culoare bej, înconjurată de 20 puncte așezate circular, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului București.
Curtea reține, în justificarea admiterii în parte a acțiunii, că ceea ce se protejează prin înregistrarea celor două mărci figurative este forma plasturilor pentru preparatele farmaceutice destinate tratamentului demenței de tip Alzheimer, și nu semnul sub care se comercializează un preparat farmaceutic sau o anume substanță, astfel că încetarea provizorie nu poate viza în mod expres utilizarea denumirii RIVASTIGMINA T. 4,6 mg /24 ore și RIVASTIGMINA TORRENT9, 5 mg/ 24 ore, așa cum solicită reclamantele. Același argument este avut în vedere de Curte și pentru solicitarea de instituire a sechestrului asupra asupra tuturor produselor farmaceutice plasturi transdermici "RIVASTIGMINA T. 9,5 mg/24 ore" și "RIVASTIGMINA T. 4,6 mg/24 ore", aflate în posesia pârâtei, cerere constatată neîntemeiată în condițiile în care protecția oferită de certificatele de înregistrare a mărcilor se limitează la forma plasturelui prin intermediul căruia se administrează preparatele farmaceutice destinate tratamentului demenței de tip Alzheimer și nu conferă drepturi asupra semnului utilizat pentru produsul farmaceutic sau substanța conținută de plasture .
Avînd în vedere solicitarea pîrîtei de constituire a unei garanții adecvate în situația admiterii cererii de ordonanță președințială, Curtea reține dispozițiile art. 978 alin. 5 NCPC, apreciind că în situația respingerii pe fond a acțiunii în contrafacere, reclamantul poate fi obligat, la cererea părții adverse, la repararea prejudiciului cauzat prin măsurile provizorii, posibilitate prevăzută de alineatul 7 al aceluiași text. Față de aceasta, Curtea reține că se impune obligarea apelantelor - reclamante la consemnarea pe seama și la dispoziția instanței o cauțiune în cuantum de 10.000 euro în echivalent lei și depunerea la dosar a recipisei în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei hotărâri sub sancțiunea încetării de drept a măsurii dispuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți N. AG și N. P. SERVICES AG, ambele prin reprezentant avocat C. N. Frisch București str. ..54B, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr.482 din 04.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a III a Civilă în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă T. P. SRL cu sediul în București .. 36, . A, sector 1 și cu sediul ales la SCA B. și P. în București . Business Center nr.16, ..
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că:
Admite în parte cererea.
Obligă pârâta să înceteze temporar orice activitate, cum ar fi, cum ar fi, cu titlu exemplificativ, însă nu limitativ: importul, comercializarea, oferirea spre vânzarea, depozitarea, exportul, promovarea, distribuirea produsului farmaceutic prezentat sub formă de plasturi transdermici, pentru tratamentul demenței de tip Alzheimer sub formă pătrată, din material transparent, având în mijloc o sferă de culoare bej, înconjurată de 20 puncte așezate circular, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, aflat pe rolul Tribunalului București. Respinge acțiunea pentru rest.
Obligă apelantele - reclamante să consemneze pe seama și la dispoziția instanței o cauțiune în cuantum de 10.000 euro în echivalent lei și să depună la dosar recipisa în termen de 5 zile de la comunicarea prezentei hotărâri sub sancțiunea încetării de drept a măsurii dispuse.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
O. M. D. D. I. R.
GREFIER
F. V.
Red. M.D.O.
Tehnored. T.I./MDO
5 ex./
Jud.fond:
C. M.
| ← Drept de autor şi drepturi conexe. Decizia nr. 1723/2014.... | Marcă. Decizia nr. 1767/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
