Obligaţie de a face. Decizia nr. 471/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2014 în dosarul nr. 12218/3/2013
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 471 A
Ședința publică de la 25.11.2014
Curtea compusă din :
PREȘEDINTE – DANIELA LAURA MORARU
JUDECĂTOR – D. Z.
GREFIER – S. V.
………………….
Pe rol soluționarea cererilor de apel formulate de apelanții reclamanți P. G. și P. Ș., ambii cu domiciliul ales în Voluntari, cartier P., .. 34E, jud. Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 1972/26.11.2013 și a încheierii din data de 15.04.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, în dosarul nr._ și a cererii de recurs formulată de apelanta pârâtă R. A. a Distribuției și Exploatării Filmelor, cu sediul în București, . nr. 12-14, sector 1 și cu sediul ales în București, .-5, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1972/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă, având ca obiect „Legea nr. 10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți P. G. și P. Ș. reprezentați de avocat Hîrjoche C. L., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind apelanta pârâtă R. A. a Distribuției și Exploatării Filmelor.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Curtea pune în discuția părților necesitatea judecării cauzei în contradictoriu și cu persoanele menționate în decizia contestată, în calitate de coproprietari ai imobilului.
Apărătorul apelanților reclamanți P. G. și P. Ș. arată că au înțeles să se judece în contradictoriu cu R. A. a Distribuției și Exploatării Filmelor, întrucât acesta este singurul coindivizar care nu pretinde un drept de proprietate asupra clădirii în litigiu, ci numai o detenție. Mai arată că restul persoanelor menționate în decizia contestată au bine stabilite proprietatea, una printr-un titlu executoriu și alta printr-o decizie validată prin neatacare. În măsura în care instanța apreciază că se impune judecarea în contradictoriu cu toți coproprietarii terenului în litigiu, solicită admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul, pentru a se stabili cadrul procesual pasiv întregit.
CURTEA
Soluționând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă sub nr._ din 27.03.2013, reclamanții P. G. și P. Ș. au chemat în judecată pe pârâta R. A. a Distribuției și Exploatării Filmelor formulând contestație împotriva Deciziei nr. 92/23.o6.2008 emisă de pârâtă și solicitând anularea deciziei contestată; validarea deciziei nr. 128/05.08.2005 emisă de pârâtă și anulată prin decizia contestată în prezenta cauză, iar în subsidiar obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să retrocedeze în natură reclamanților o cotă de 3/8 din imobilul denumit „Cinematograful Perla", situat în jud. Prahova, oraș S., .. 23. Au solicitat de asemenea obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
In motivare au susținut că, prin Decizia nr. 128/05.08.2005 emisa de pârâtă, aceasta le-a retrocedat în natură o cotă de 3/8 din imobilul denumit „Cinematograful Perla", situat în jud. Prahova, oraș S., .. 23.
Împotriva acestei decizii terțul F. C. a formulat contestație solicitând anularea Deciziei nr.128/05.08.2005, contestație ce a făcut obiectul dosarului nr.4459/2005 aflat pe rolul Tribunalului București.
Prin sentința civilă nr. 1703/15.12.2006 Tribunalul a respins cererea reclamantului, hotărârea rămânând definitivă și irevocabilă.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr. 3001/2004, contestatoarea N. Emilienne a solicitat anularea deciziei nr. 190/26.11.2004 emisă de pârâta in prezenta cauză, iar prin sentința civilă nr. 682/24.06.2005 instanța a admis cererea și a anulat decizia contestată.
Prin decizia civilă nr. 517/08.11.2006 Curtea de Apel București a admis apelul formulat de apelantul F. C. (succesorul în drepturi al contestatoarei N. Emilienne) și a obligat pârâta din prezenta cauză să emită o decizie în natură către apelant a cotei de proprietate de 19/40 din imobil. Această din urma deciziei a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1519/06.03.2008 pronunțata de ICCJ în același dosar, respingându-se recursul ca tardiv formulat. In data de 01.03.2013 pârâta le-a comunicat decizia a cărei anulare o solicită.
In această decizie pârâta arată că „se anulează deciziile R.A.D.E.F. România Film nr. 190/2004, 128/2005 și 129/2005". Mai arată pârâta și că în conformitate cu prevederile deciziei civile nr. 517/2005 pronunțată de Curtea de Apel București rămasă definitivă și irevocabilă, se restituie în natură către reclamanții din prezenta cauză, o cotă de 6/40 din imobilul denumit „Cinematograful Perla", situat în jud. Prahova, oraș S., .. 23.
Susțin că această din urmă decizie este nelegală, întrucât, cu toate că pârâta susține că prin decizia contestată a pus în executare decizia Curții de Apel nr. 517/2005, se observă că deși hotărârea judecătorească în discuție îl privește pe domnul F. C. - căci în beneficiul său Curtea a statuat asupra cotei de 19/40 din imobil - totuși decizia contestată îi privește pe reclamanți și, mai mult, îi prejudiciază prin reducerea cotei de proprietate de la 3/8 (stabilită prin Decizia nr. 128/05.08.2005 emisă de pârâtă) la 6/40. În raport de aceste împrejurări, apreciază că în mod defectuos pârâta a pus în executare sentința amintită diminuând cotele subsemnaților. Hotărârile judecătorești produc efecte relative, adică numai cu privire la părțile din proces, în sensul că au forță obligatorie și autoritate de lucru judecat numai față de aceste părți.
Or, în condițiile în care prin decizia Curții de Apel nr. 517/2005 pârâta din prezenta cauză a fost obligată să emită o decizie de restituire în natură către apelantul F. a cotei de proprietate de 19/40 din imobil, nefiind stabilit niciun drept potrivnic față de reclamanții din prezenta cauză și nefiind stabilită în sarcina acestora nicio obligație, în mod nelegal pârâta a nesocotit dreptul de proprietate al reclamanților în cotă de 3/8 stabilit prin Decizia nr. 128/05.08.2005. Că această din urmă decizie nu a fost niciodată desființată stă dovadă sentința civilă nr. 1703/15.12.2006 prin care tribunalul a respins solicitarea de anulare a acesteia, astfel încât, impropriu se exprimă pârâta în decizia contestată când afirmă că „se anulează deciziile R.A.D.E.F. România Film nr. 190/2004, 128/2005 și 129/2005". Pârâta nu este o instanță de judecată ca să aibă posibilitatea de a anula decizii (fie ele chiar și emise de ea însăși).
Singura operațiune juridică pe care o putea face pârâta în calitate de emitent al deciziei pentru a o desființa, era să revoce decizia în cauză, iar nu să o anuleze,așa cum impropriu se exprimă pârâta. Cum însă pârâta nu a revocat decizia cu pricina și nici nu stătea în puterea ei să o anuleze, această decizie se află în ființă, dovadă fiind și sentința civilă nr. 1703/15.12.2006 pronunțată de Tribunalul București. Dacă totuși se va aprecia că independent de termenii folosiți de pârâtă, aceasta și-a revocat decizia nr. 128/05.08.2005, astfel încât această din urmă decizie nu se mai află în ființă, se solicită în subsidiar obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să retrocedeze în natură reclamanților o cotă de 3/8 din imobilul denumit „Cinematograful Perla", situat în jud. Prahova, oraș S., ..2.
Este indiscutabil că pârâta trebuia să pună în executarea această hotărâre.
Discutabil este însă modul în care a executat actul jurisdicțional.
In raport de aceste critici, ceea ce se pune în executare este dispozitivul hotărârii. Tot dispozitivul este de regulă și partea din hotărâre care se bucură de autoritate de lucru judecat. Or, niciunde în dispozitivul hotărârii a cărei executare se invocă nu se face vorbire despre anularea deciziei nr. 128/05.08.2005. De asemenea, nici despre diminuarea cotelor reclamanților din prezenta cauză nu se face vorbire în același dispozitiv.
Este real că în considerentele hotărârii se antamează raționamente juridice asupra cotelor cuvenite părților; totuși, atâta timp cât în acea cauză nu au fost stabilite drepturi potrivnice nouă, iar obiectul pricinii l-a constitui contestația reclamantului asupra cotei sale (așadar nu și asupra cotelor noastre), pârâta putea și trebuia să execute amintita sentință numai în ce îl privește pe reclamantul câștigător al procesului.
Apreciază că numai dacă matematic nu era posibilă distribuția cotelor (respectiv dacă însumarea cotelor depășea întregul imobil), atunci pârâta deținătoare a imobilului era îndreptățită să solicite lămurirea dispozitivului de la instanța ce a pronunțat hotărârea ce se execută. Este posibilă punerea în executare a deciziei Curții fără diminuarea cotelor, întrucât, prin Decizia nr. 128/05.08.2005 emisă de pârâtă, aceasta a retrocedat în natură reclamanților o cotă de 3/8 din imobilul în litigiu; prin Decizia Curții de Apel București nr. 517/2005 pârâta din prezenta cauză a fost obligată să emită o decizie de restituire în natură către apelantul F. a cotei de proprietate de 19/40 din imobil; prin Decizia nr. 127/2005 emisă de pârâtă, aceasta a retrocedat în natură către solicitanta M. Stella V. o cotă de 1/8 din imobilul în litigiu (această din urmă decizie este menționată la art. 4 din decizia a cărei anulare o solicită).
Însumând cotele de mai sus (3/8 + 19/40 + 1/8 = 39/40) se obține un rezultat constând în 39/40, așadar sub 1/1, ceea ce reprezintă expresia juridică a posibilității punerii în executare a hotărârii judecătorești în maniera arătată în prezenta contestație, respectiv fără diminuarea cotei reclamanților îi mai rămâne în acest fel și pârâtei o cotă de 1/40 din imobil.
Că pârâta trebuie să suporte reducerea cotelor, iar nu reclamanții, reiese inclusiv din aceea că pârâta este partea perdantă în litigiul finalizat prin Decizia Curții de Apel București nr. 517/2005, astfel încât în detrimentul său trebuie executată decizia judecătorească, mai ales că litigiul s-a purtat în contradictoriu cu această parte, respectiv pârâta din cauza de față.
Pentru toate aceste motive solicită admiterea contestației, anularea deciziei contestate, validarea deciziei nr. 128/05.08.2005 emisă de pârâtă și anulată prin decizia contestată în prezenta cauză, iar în subsidiar obligarea pârâtei să emită o nouă decizie prin care să retrocedeze în natură subsemnaților o cotă de 3/8 din imobilul denumit „Cinematograful Perla", situat în jud. Prahova, oraș S., .. 23.
In drept,au fost invocate disp. art. 26, alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 1972 din 26.11.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis în parte, a anulat în parte Decizia nr. 92/23.06.2008 emisă de RADEF în ceea ce privește mențiunea referitoare la anularea Decizie nr. 128/05.08.2005.
A respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
A respins ca neîntemeiată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin acțiunea formulată, se solicită anularea deciziei nr. 92/23.06.2008 emisă de pârâtă în aplicarea Deciziei civile nr. 517/08.11.2006 (nu 2005 cum din eroare a menționat pârâta în întâmpinare) pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV a Civilă în dosar civil nr._/2/2005, față de împrejurarea că, prin emiterea acestei decizii a fost anulată decizia nr. 128/05.08.2005 emisă de pârâtă prin care a fost retrocedată reclamanților în natură, cota de 3/8 din imobilul în litigiu.
În esență se susține de către reclamanți că hotărârea judecătorească pusă în executare prin emiterea deciziei contestate nu le este opozabilă sub aspectul anulării propriei decizii.
Din analizarea deciziei civile nr. 517/08.11.2006 rezultă că aceasta a fost pronunțată într-un litigiu având ca obiect anularea deciziei nr. 190/26.11.2004 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă contestatoarei N. Emilienne reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la cota de 5/8 din imobilul situat în S. .. 23, jud. Prahova. Urmare a purtării acestui litigiu, decizia nr. 190/26.11.2004 a fost anulată, fiind obligată pârâta RADEF România Film să emită o decizie de restituire către F. C. (continuator al contestatoarei N. Emilienne) a cotei de proprietate de 19/40 din imobil.
Prin urmare, ceea ce s-a analizat în respectivul litigiu a fost legalitatea deciziei nr. 190/26.11.2004 emisă de pârâtă și nu legalitatea decizie nr. 128/05.08.2005 prin care a fost retrocedată reclamanților P. G. și P. Ș., în natură, cota de 3/8 din imobilul în litigiu. Faptul că în acest litigiu, reclamanții de astăzi au fost intervenienți accesorii, susținând pârâta RADEF România Film, nu schimbă obiectul acelui litigiu.
Susținerea pârâtei că anularea deciziei nr. 128/05.08.2005 s-a făcut în executarea Deciziei civile nr. 517/08.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV a Civilă în dosar civil nr._/2/2005 iar că analizarea făcută de instanța de recurs precum și prezența reclamanților în acel litigiu, nu poate fi primită. Ceea ce se execută este dispozitivul hotărârii, dispozitiv potrivit căruia, a fost anulată decizia nr. 190/2004 nu și decizia nr. 128/2005 emisă pe numele reclamanților.
De asemenea se impune a se arăta că dispozițiile emise în temeiul Legii nr. 10/2001 nu pot fi revocate nici expres nici tacit, acestea fiind acte de drept civil ale unității deținătoare și nu acte de putere; în situația în care au fost emise în mod eronat singura modalitate de desființare a acestora este pe cale judecătorească. Astfel, decizia nr. 128/2005 nu a fost anulată în procedura jurisdicțională, situație în care, aceasta nu putea fi revocată de unitatea administrativă.
Mai mult, decizia nr. 128/2005 a făcut obiectul unor verificări jurisdicționale urmare a pronunțării sentinței civile nr. 1703/15.12.2006 de Tribunalul București, Secția a IV a Civilă în dosar civil nr. 4459/2005, rămasă definitivă și irevocabilă, litigiu în cadrul căruia Fatu C. în calitate de substituent a lui N. a solicitat să se constate că „în mod incorect prin decizia RADEF nr. 128/05.08.2005 le-a fost restituită pârâților P. G. și P. Ș. cota de 3/8 din imobil" (fila 9 dosar fila 2 sentință). Or, prin această sentință s-a reținut (fila 4 sentință) că această decizie nu este afectată de nici un motiv care să ducă la anularea sau nulitatea acesteia, sentință care se impune cu efectele lucrului judecat, stabilindu-se irevocabil drepturile reclamanților.
Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat întemeiat primul capăt a cererii urmând ca acesta să fie admis și anulată în parte Decizia nr. 92/23.06.2008 emisă de RADEF în ceea ce privește mențiunea referitoare la anularea Decizie nr. 128/05.08.2005.
Tribunalul a respins însă ca neîntemeiate capetele de cerere vizând validarea deciziei nr. 128/05.08.2005 emisă de pârâtă precum și cererea de a se emite o nouă decizie, prin care reclamanților să li se restituie cota de 3/8 din imobil, față de cele statuate cu privire la primul capăt de cerere și în considerarea faptului că decizia nr. 128/2005 prin care a fost restituită cota de 3/8 nu a fost anulată în procedură jurisdicțională. Dimpotrivă, analizată fiind în litigiul în care s-a pronunțat sentința civile nr. 1703/15.12.2006 de Tribunalul București, Secția a IV a Civilă s-a apreciat asupra legalității acesteia și de asemenea nu a făcut obiectul litigiului în care s-a pronunțat Decizia civilă nr. 517/08.11.2006 de Curtea de Apel București, Secția a IV a Civilă în dosar civil nr._/2/2005.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, Tribunalul a reținut că, potrivit art. 452 NCPC partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Cum reclamantul nu a făcut dovada acestor cheltuieli, Tribunalul a apreciat că cererea de solicitare a obligării pârâtului la plata acestora nu este fondată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții P. G. și P. Ș., iar pârâta RADEF „România Film” a formulat recurs.
Prin motivele de apel, apelanții reclamanți au solicitat, cu prioritate, calificarea căii de atac ca fiind apelul, în raport de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012.
Pe fondul cauzei, apelanții reclamanți au arătat că, în condițiile în care decizia contestată nu a fost anulată în integralitate, sentința instanței de fond nu poate fi pusă în executare, suma cotelor neinvalidate conducând la un rezultat de 49/40, depășind astfel întregul.
Corect era ca tribunalul să anuleze integral decizia contestată și să oblige pe intimată să emită o nouă decizie, astfel cum s-a solicitat prin capetele de cerere 2 și 3 din contestație, dat fiind că toate mențiunile din decizie se află în interdependență cu privire la întinderea cotelor coindivizarilor.
Așa fiind, față de împrejurarea că pârâta a fost R. A. a Distribuției și Exploatării Filmelor, dat fiind că stabilirea cotei de 19/40 aparținând lui C. F. a avut loc judecătorește prin sentință rămasă irevocabilă, având în vedere că necontestarea cotei de 5/40 aparținând Monicăi Stella V. a condus la consolidarea juridică a acestei cote, apreciază că diferența de cotă stabilită în favoarea lor prin hotărârea tribunalului urmează a fi suportată din cota de 10/40 aflată în detenția intimatei.
Apelanții-reclamanți arată că, cu atât mai mult se impune o astfel de soluție cu cât însăși intimata nu reclamă vreun titlu proprietate asupra cotei de 10/40, această valoare – susține intimata – fiind determinată de împrejurarea că asupra acestei cote revendicatorii nu au putut face dovada dreptului de proprietate (fila 4 din întâmpinare).
În deplin acord cu această poziție procesuală sunt și mențiunile din art. 4 al deciziei contestate, mențiuni potrivit cu care intimata este numai detentor al cotei nerevendicate, fiind menționat expresis verbis în decizie că aceasta „deține o cotă de 10/40 din imobil, cotă asupra căreia nu s-a formulat notificare în baza Legii nr. 10/2001”.
Prin urmare, cum intimata nu exhibă și nu pretinde vreun titlu pentru cota de 10/40 din imobil, urmează ca în soluționarea prezentului apel să se dea eficiență acestei situații și admițând apelul să se modifice în parte hotărârea instanței de fond, în sensul admiterii capetelor de cerere nr. 1 și 3, astfel încât valoarea cotei de 3/8 din imobil stabilită în favoarea apelanților prin decizia nr. 128/05.08.2005 să fie reconstituită prin diminuarea cotei intimatei de 10/40 din același imobil.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta pârâtă RADEF „România Film” a arătat că, inițial, pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă s-a aflat dosarul nr. 3001/2004, prin care contestatoarea Nitescu Emilienne a solicitat în contradictoriu cu regia anularea Deciziei nr. 190/26.11.2004 emisă de regie și retrocedarea în deplină proprietate și posesie a unei cote de 5/8 din imobilul situat în .. 23, S., județul Prahova, cauza care s-a soluționat prin sentința civilă nr. 682/24.06.2005, prin care s-a admis contestația reclamantei în contradictoriu cu intimata R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" și intervenienții Primăria Orașului S., P. G. și P. S., dispunându-se anularea deciziei.
În cadrul acestui litigiu contestatorii P. G. și Ș. au formulat o cerere de intervenție, pe care instanța a calificat-o cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei R.A.D.E.F. "RomâniaFilm", prin care au solicitat respingerea contestației d-nei Nitescu Emilienne, arătând că singurul act valabil care trebuie luat în seamă și nu poate fi contestat este actul adițional de lichidare transcris sub nr. 2202/16.05.1957 la notariatul de Stat București, prin care sunt indicați coproprietarii imobilului.
Mai mult, aceștia au contestat actele depuse în cauza de Nitescu Emilienne, respectiv acte sub semnătură privată, titluri prin care autoarea acesteia V. S. a dobândit cota de 3/8, arătând că acestea nu au produs niciodată efecte juridice, nefiind înscrise, iar contestatoarea nu a avut niciodată posesia.
Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că "actele de vânzare-cumpărare prin care autoarea contestatoarei V. S. a dobândit cota de 3/8 din imobil exprimă voința părților contractante și au deplină valabilitate și eficiență juridică", iar "faptul că aceste acte nu au fost transcrise nu reprezintă o cauză de nevalabilitate sau de insuficiență juridică, întrucât operațiunea juridică a transcrierii nu avea efect constitutiv de drepturi ci, doar efect de publicitate, deci, de a face opozabil actul juridic terților."
Mai mult, instanța a subliniat faptul că "lipsa transcrierii nu poate fi opusă de vânzător sau de succesorii acestuia (categorie în care se încadrează și intervenienții P. G. și Ș.) în raport de principiul obligativității efectelor actului juridic, stabilită de dispozițiile art. 989 Cod civil, și de principiul executării cu bună-credință a obligațiilor asumate prin convenții valabile, instituit de dispozițiile art. 971 Cod Civil."
Prin actele juridice mai sus amintite operase o transmisiune a dreptului de proprietate asupra cotei de 3/8 din imobil din patrimonial SAR Reconstrucția Românească în patrimoniul autoarei V. S., iar prin actul adițional de lichidare autentificat sub nr. 2202/16.05.1957 invocat de către P. G. și S. nu se mai putea dispune asupra întregii cote de 5/8 din imobil ci doar asupra cotei de 2/8, care mai rămăsese în patrimoniul societății, acest act fiind afectat de o cauză de nulitate relativă.
În aceste condiții, recurenta-pârâtă solicită a se constata că sentința pronunțată pe fond este opozabilă intervenienților P. G. și Ș., contestatorii din prezenta cauză.
Totodată, aceștia fiind nemulțumiți de soluția instanței de fond, au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 682/24.06.2005 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, cauză care a format obiectul dosarului nr._/2/2005 pe rolul Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, litigiu care s-a soluționat prin Decizia civilă nr. 517/2005, prin care a fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții P. G. și Ș., a fost admis apelul apelantului Fatu C. în contradictoriu cu intimatele-pârâte R.A.D.E.F. "RomâniaFilm" și Primăria Orașului S. și s-a dispus schimbarea în parte a sentinței apelate ca urmare a anularii Deciziei nr. 190/26.11.2004, în sensul obligării regiei la emiterea unei decizii de restituire în natură către apelantul Fatu C. a cotei de 19/40 din imobil.
Mai mult, în motivarea deciziei Curtea a reținut că dispozițiile instanței de fond sunt temeinice și legale, însă a criticat soluția acestei instanțe sub un aspect procedural, arătând că dispozitivul hotărârii nu poate fi pus în executare, având în vedere faptul că deși anulează Decizia nr. 190/2004 emisă de regie, nu conține o obligare a regiei de a emite o nouă decizie, această obligație fiind menționată numai în considerentele hotărârii.
În aceste condiții, având în vedere titlul definitiv și irevocabil, prin care verificându-se toate probele administrate cu privire la dreptul de proprietate s-au tranșat în mod corect de către instanță cotele de proprietate ce revin părților din proces, și anume, reclamantei Nitescu Emilienne, care a transmis drepturile sale de unică moștenitoare către numitul Fatu C., respectiv intervenienților P. G. și Ș., regia nu a putut decât să se supună și să emită Decizia nr. 92/23.06.2008.
Mai mult, reiterează faptul că soluția juridică care a fost adoptată prin decizia contestată, respectiv de anulare a deciziilor nr. 190/2004, nr. 128/2005 și nr. 129/2005, este legală și întemeiată pe întregul material probatoriu administrat în toate cele trei faze procedurale parcurse pentru emiterea titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 517/08.11.2006 a Curții de Apel București – Secția a IV-a Civilă, litigiu în care contestatorii P. G. și Ș. au avut calitatea de intervenienți.
În ceea ce privește invocarea de către contestatori a sentinței civile nr. 1703/15.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 4459/2005, care s-a aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, prin care această instanță a respins solicitarea de anulare a Deciziei nr. 128/05.08.2005 în susținerea faptului că decizia nu a fost niciodată desființată, precum și motivarea instanței de fond că decizia nu putea fi anulată decât pe cale judecătorească și că prin titlul mai sus arătat se impune cu efecte de lucru judecat, învederează următoarele:
Sentința a fost pronunțată la data de 15.12.2006, iar titlul executoriu mai sus invocat, a devenit definitiv și irevocabil prin Decizia nr. 1519/06 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, care a tranșat fără rezervă cotele de proprietate deținute asupra imobilului Cinematograf PERLA – situat în orașul S., ., județul Prahova.
În aceste condiții, învederează că titlul executoriu emis de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, este ulterior sentinței invocate, regia nefiind în măsură decât să se supună dispozițiilor acestuia.
Având în vedere aceste considerente, nu se poate pune în discuție că sentința civilă nr. 1703/15.12.2006 pronunțată în dosarul nr. 4459/2005, care s-a aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă are autoritate de lucru judecat, pentru că fondul cauzei a fost stabilit, ulterior, prin Decizia nr. 1519/06 martie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin care s-au tranșat fără rezervă cotele de proprietate deținute asupra imobilului Cinematograf PERLA – situat în orașul S., ., județul Prahova.
Mai mult, prin toate probele administrate în cadrul dosarului administrativ constituit în baza Legii nr. 10/2001 Ia nivelul regiei, cât și din cele produse în fața instanțelor de judecată, contestatorii P. G. și Ș. au făcut dovada dreptului de proprietate numai asupra cotei de 6/40 din imobilul în litigiu, valoarea acestei cote fiind susținută și de documentația topo cadastrală care face parte integrantă din decizia nr. 92/23.06.2008.
Prin încheierea din 30.09.2014, Curtea a calificat calea de atac declarată în cauză ca fiind apelul, în raport de dispozițiile art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 76/2012, pentru punerea în aplicare a Noului cod de procedură civilă.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea constată următoarele:
Decizia nr. 92/23.06.2008, ce formează obiectul prezentei contestații, a fost emisă de apelanta pârâtă în aplicarea Deciziei civile nr. 517/08.11.2006, pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a IV a Civilă în dosar civil nr._/2/2005.
Prin această hotărâre s-a dispus anularea deciziei administrative nr. 190/26.11.2004 emisă de pârâtă, prin care fusese respinsă cererea numitei N. Emilienne de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la cota de 5/8 din imobilul situat în S. .. 23, jud. Prahova, RADEF România Film fiind obligată să emită o decizie de restituire către F. C. (continuator al contestatoarei N. Emilienne) a cotei de proprietate de 19/40 din imobil.
În considerarea acestei hotărâri judecătorești, apelanta pârâtă a emis Decizia nr. 92/23.06.2008, ce formează obiectul prezentei contestații, dispunând restituirea în natură, în favoarea apelanților reclamanți, a unei cote de 6/40 din imobilul situat în S., .. 23 (fost ., în care funcționează Cinematograful Perla, la art. 4 din această decizie fiind menționați ceilalți coproprietari ai imobilului și cotele acestora astfel: R.A.D.E.F. cu o cotă de 10/40, numitul C. F., succesor cu titlu particular al numitei Emilienne N., cu o cotă de 19/40, restituită în natură prin Decizia RADEF„România Film” nr. 93/2008 și numita M. Stella V. cu o cotă de 5/40 (echivalent cu 1/8), restituită în natură prin Decizia RADEF „România Film” nr. 127/2005.
Apelanții contestatori susțin că prin decizia contestată în prezentul litigiu le-a fost diminuată cota de 3/8 din imobil, ce le fusese restituită prin Decizia nr. 128/2005, care nu a fost anulată în procedură jurisdicțională.
Este adevărat că prin decizia nr. 128/2005 (fila 8 – dosar fond), prin care a fost soluționată notificarea formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către apelanții reclamanți din prezenta cauză, apelanta pârâtă R.A.D.E.F. „România Film” a dispus restituirea în natură către cei doi notificatori a cotei de 3/8 din clădirea Cinematografului Perla situată în S., .. 23 (fost ..
Această decizie administrativă a făcut obiect al controlului judecătoresc în cadrul contestației formulată de numitul F. C., moștenitor al numitei Emilienne N., ce a făcut obiectul dosarului nr. 4459(2005 al Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă, soluționat prin respingerea acestei contestații, prin sentința civilă nr. 1703/15.12.2006, rămasă definitivă și irevocabilă.
Însă, numitul F. C., este deținător, la rândul său, al unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, prin care s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, că acesta este îndreptățit la restituirea în natură a unei cote de 19/40 din imobilul în litigiu.
Astfel, prin decizia civilă nr. 517/08.11.2006, pronunțată în soluționarea contestației formulată de numitul F. C. împotriva deciziei administrative nr. 190/26.11.2004 emisă de pârâtă, prin care a fost respinsă cererea contestatoarei N. Emilienne de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la cota de 5/8 din imobilul situat în S. .. 23, jud. Prahova, s-a dispus anularea acestei decizii administrative, fiind obligată apelanta pârâta RADEF România Film să emită o decizie de restituire către F. C. (continuator al contestatoarei N. Emilienne) a cotei de proprietate de 19/40 din imobil.
În considerentele aceleiași hotărâri s-a mai reținut și că actul de lichidare al societății SAR Reconstrucția Românească produce efecte doar pentru cota de 2/8, care se mai afla în patrimoniul societății, astfel încât cota corespunzătoare numitului P. Egon, autorul apelanților reclamanți, este de 3/20 (6/40). Este adevărat că aceste constatări ale instanței de judecată nu se regăsesc în cuprinsul dispozitivul deciziei civile nr. 517/08.11.2006, pentru simplul motiv că litigiul soluționat prin această hotărâre nu a avut ca obiect stabilirea cotei de proprietate a autorului apelanților reclamanți din prezenta cauză, însă drepturile foștilor acționari ai societății SAR Reconstrucția Românească, avute în vedere la stabilirea cotelor de proprietate ale acestora, asupra imobilului în litigiu, nu pot fi ignorate.
În ceea ce îi privește pe ceilalți coproprietari ai imobilului, menționați în decizia contestată în prezentul litigiu, Curtea reține că numita M. Stella V. este deținătoarea Deciziei RADEF „România Film” nr. 127/2005, prin care i-a fost restituită în natură o cotă de 5/40 (echivalent cu 1/8) din imobil, iar cota de 10/40, pe care o pretinde apelanta pârâtă, nu a făcut obiect al controlului jurisdicțional.
D. pe calea prezentei contestații, apelanții reclamanți solicită diminuarea acestei cote până la 1/10, chestiune care nu a fost analizată de către instanța de fond.
Pe de altă parte, orice analiză în privința cotelor de coproprietate asupra imobilului ce face obiect al dispoziției contestate, trebuie realizată în contradictoriu cu toți beneficiarii acestui act.
Fundamentul litisconsorțiului (coparticipării procesuale) îl constituie, în reglementarea art. 59 Noul C.proc.civ.,un drept sau o obligație comună" ori "aceeași cauză" a drepturilor sau obligațiilor, sintagme prin care se înțelege, într-un sens larg, că obiectul pricinii se corelează cu drepturi proprii sau asemănătoare ale celor aflați în litisconsorțiu sau cu drepturi comune, rezultate dintr-un fapt comun sau din fapte analoage, dintr-un titlu juridic comun sau din titluri juridice analoage.
Ca atare, chiar dacă anularea dispoziției administrative nr. 92/23.06.2008 s-a cerut de apelanții reclamanți numai în privința cotei lor de proprietate, judecarea unei asemenea pretenții nu se poate face numai în contradictoriu cu emitentul actului atacat, deoarece, în raport de hotărârile judecătorești arătate anterior și de Decizia RADEF „România Film” nr. 127/2005 emisă în favoarea numitei M. Stella V., se pun în discuție atât întinderea dreptului entității notificate, cât și ale drepturilor celorlalți coproprietari, menționați expres în cuprinsul deciziei administrative contestate în cauză.
Recurgând la mijloacele procesuale puse la îndemâna sa de dispozițiile art. 22 alin. (3) din Noul Co.pr.civ., potrivit cărora „ Judecătorul poate dispune introducerea în cauză a altor persoane, în condițiile legii. Persoanele astfel introduse în cauză vor avea posibilitatea, după caz, de a renunța la judecată sau la dreptul pretins, de a achiesa la pretențiile reclamantului ori de a pune capăt procesului printr-o tranzacție”, instanța avea posibilitatea obligația să lărgească cadrul procesual pasiv, prin atragerea în proces, în calitate de pârâți, și a numiților F. C. și M. Stella V., beneficiari, la rândul lor, ai deciziei administrative contestate, pentru ca întinderea drepturilor asupra imobilului în litigiu să se stabilească în contradictoriu cu toți coproprietarii bunului, asigurându-se astfel respectarea principiului contradictorialității și dreptul la apărare al tuturor persoanelor ce pot pretinde drepturi asupra imobilului.
Față de cele reținute, în baza art. 480 alin. (3) Noul C.proc.civ., Curtea va admite atât apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 1972/26.11.2013 cât și a încheierii din data de 15.04.2014, prin care s-a dispus completarea hotărârii, ca efect al anulării, prin prezenta decizie, a hotărârii ce a făcut obiectul cererii de lămurire soluționată prin încheierea atacată, cauza urmând a fi trimisă la Tribunalul București pentru rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții-reclamanți P. G. și P. Ș., ambii cu domiciliul ales în Voluntari, cartier P., .. 34E, județul Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1972/26.11.2013 și a încheierii din data de 15.04.2014, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._ și de apelanta pârâtă R. A. a Distribuției și Exploatării Filmelor, cu sediul în București, . nr. 12-14, sector 1 și cu sediul ales în București, .-5, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1972/26.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V a Civilă în contradictoriu cu intimata-pârâtă R. A. a Distribuției și Exploatării Filmelor, cu sediul în București, . nr. 12-14, sector 1 și cu sediul ales în București, .-5, sector 1.
Anulează sentința civilă apelată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. L. M. D. Z.
GREFIER,
S. V.
Red. DLM
Tehnored. DLM/PS 5 ex.
09.01..2015
Jud. fond: S. P.
| ← Anulare act. Decizia nr. 867/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1546/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
