Expropriere. Decizia nr. 454/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 454/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 6896/3/2013
Dosar nr._
(1707/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 454 A
Ședința publică de la 23.10.2014.
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - MARI ILIE
JUDECĂTOR - M.-A. N.-G.
GREFIER - M. C.
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea apelurilor formulate de apelanții-reclamanți M.-TĂNĂSOCA R.-N., TĂNĂSOCA D. și TĂNĂSOCA A.-M., de apelantul-pârâtl M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, și de apelantul M. P. - P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 91 din 22.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă.
P. are ca obiect – expropriere.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc la termenul de judecată din data de 9.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat consecutiv pronunțarea cauzei la data de 16.10.2014 și la data de 23.10.2014, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și expediată prin poștă la data de 14.02.2013, înregistrată pe rolul Tribunalul București, la data de15.02.2013, sub nr._ , reclamanții M. T. R. N., T. D. și T. A.-M. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primar General, anularea Hotărârii nr. 10/2012 de stabilire a despăgubirilor emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 255/2010 din cadrul P.M.B. în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor și obligarea Municipiului București la plata sumei de 405.049 lei reprezentând diferențe dintre suma stabilită prin hotărâre și suma ce trebuia efectiv plătită, obligarea Municipiului București la plata c/val. lipsei de folosință calculată pentru perioada 13.02._13 în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii în sumă de 120.000 euro (516.000 lei).
În motivarea acțiunii au arătat că prin Dispoziția nr. 4184/6.04.2005 emisă de Primarul General al Municipiului București s-a dispus restituirea în natură în proprietatea reclamanților a imobilului situat în ., sector 2 compus din teren în suprafață de 13.000 mp din totalul de 13.257 și construcții.
Prin Dispoziția nr. 6462/5.10.2006 emisă de Primarul General al Municipiului București a fost modificată art. 1 din Dispoz. nr. 4184/6.04.2005 în sensul că suprafața de teren restituită în natură este de 12.457 mp.
Prin Dispoz. nr._/31.03.2009 s-a dispus modificarea art.1 din Dispoz. nr. 6462/2006 în sensul că suprafața de teren restituită este de 13.121,41 mp.
La data de 1.08.2006 a fost emisă autorizația de construire nr. 467 având ca obiectiv realizarea unei artere rutiere între . și . peste calea ferată care urma să afecteze parțial proprietatea reclamanților.
În anul 2007 reclamanții au sesizat P.M.B. cu privire la desființarea fără autorizație a gardului de beton pe o lungime de 20 m,. situat pe limita din spate a proprietății reclamanților ., sector 2, precum și cu privire la ocuparea terenului de către societatea de construcții S.C.LENA CONSTRUCTOES S.A. – Portugalia - Sucursala București a terenului proprietatea reclamanților.
Ca răspuns la adresele reclamanților PMB a comunicat că lucrările efectuate de societate au fost executate fără autorizație de desființare, fiind sancționată cu amendă de 3000 lei.
În luna februarie 2008 reclamanții au solicitat din nou pârâtei PMB să înceteze tulburarea de posesie asupra proprietății din . prin construirea unei artere rutiere fără demararea procedurilor de expropriere.
La data de 18.02.2008 reclamanții au solicitat Primăriei sectorului 2 eliberarea unui certificat de urbanism în vederea edificării unei construcții pe teren din ., sector 2.
La data de 26.03.2008 a fost emis certificat de urbanism de către Primăria Sectorului 2 în care se menționează că terenul va fi afectat de construcția pasajului suprateran, în prelungirea străzii Doamna G. și în consecință nu pot fi autorizate construcții.
La data de 27.02.2008 reclamanții au notificat prin B. societatea care executa lucrările de construire a rețelei stradale solicitând sistarea lucrărilor de construire pe terenul proprietatea reclamanților.
Deși au revenit la P.M.B. cu numeroase adrese în care au arătat că sunt tulburați în exercitarea dreptului de proprietate de lucrările efectuate pe teren, menționând că una din clădirile aflate pe acesta a fost demolată fără drept, că reclamanți puși în imposibilitatea de exploatare prin închiriere sau înstrăinare a imobilului din ., P.M.B. nu a luat nici o măsură pentru ca în calitate de proprietară să își poată exercita prerogativele dreptului de proprietate.
După 3 ani de la data demarării lucrărilor, la 28.02.2011 C.G.M.B. a adoptat Hotărârea nr. 34 prin care a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere a imobilului situat pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, artera de circulație între . .> Prin Dispoziția nr. 941/11.09.2012 emisă de Primarul Municipiului București s-a dispus exproprierea terenului proprietatea reclamanților în suprafață de 1166,87 mp.
În data de 28.09.2012 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2012 a adoptat Hotărârea nr. 10 de stabilire a despăgubirilor, a cărui anulare se solicită respectiv art. 1 prin care s-a dispus plata despăgubirilor.
La stabilirea despăgubirilor a fost avut în vedere prețul de 432 euro pe mp. de teren, preț preluat din grila notarilor publici aferentă anului 2011 și nu prețul de 485 euro/mp aferent anului 2012 când s-a dispus exproprierea. Diferența de 53 euro pentru 1166 mp echivalează cu suma de 61.844 euro.
Un alt motiv pentru care se contestă valoarea despăgubirilor acordate prin Hotărâre. este cursul euro de la data când s-a luat hotărârea de declanșare a procedurii de expropriere și nu cursul de 4.48 lei din data de 11.09.2012, dată când prin Hotărârea. nr. 941/2012 s-a dispus exproprierea.
Jurisprudența contenciosului european a statuat în virtutea art. 1 din Protocolul nr.1 la CEDO că o măsură privativă de proprietate trebuie să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului sau altfel spus ea trebuie să fie în același timp convenabilă pentru realizarea țelului ei legitim și nedisproporționată față de acesta (cauza James și alții c. Regatul Unit).
Dispozițiile imperative ale legii exproprierii care prevăd că stabilirea despăgubirilor trebuie să se realizeze la un moment apropriat transferului dreptului de proprietate nu au fost respectate în speță.
În ce privește repararea prejudiciului rezultat din imposibilitatea de construire pe terenul reclamanților aceștia arată că reprezintă o sarcină disproporționată ce aduce atingere dreptului reclamanților.
Fapta ilicită a P.M.B. a constat, pe de o parte în privarea reclamanților de posibilitatea de a construi pe teren (prin emiterea certificatului de urbanism), iar pe de altă parte, prin folosirea fără drept a terenului.
Așa cum a statuat și instanța de contencios european, privarea de proprietate semnifică imposibilitatea titularului dreptului de proprietate de a-și exercita atributele dreptului de proprietate.
Jurisprudența CEDO a statuat că exproprierea poate să fie una de fapt, atunci când, deși persoana rămâne formal proprietar al bunului ea nu mai dispune de elementele esențiale ale dreptului de proprietate pe care, deși îl are nu îl poate exercita.
Mai mult, deși procedura de expropriere pentru suprafața de 1166,87 mp. a fost demarată cu întârziere, nici până la data prezentului demers judiciar, aceasta nu a fost finalizată, deoarece nu a fost comunicată încheierea de Carte funciară în care să se arate suprafața rămasă după expropriere și limitele exacte ale acesteia.
Rezultă astfel cu prisosință că dreptul reclamanților de a se bucura în mod exclusiv de toate atributele dreptului de proprietatea a fost și este în continuare serios afectat, fiind influențat hotărâtor de fapta ilicită a Municipiului București.
În dovedirea acțiunii au fost anexate înscrisuri.
Pârâtul M. București a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând astfel că executantul lucrărilor aferente pasajului rutier – din str. Doamna G. – . sancționat pentru demolarea neautorizată a gardului de beton ce împrejmuia proprietatea reclamanților, acesta procedând fără ordinul de începere a lucrărilor, ordin emis de M. București conform art. 14 din contract de execuție lucrări nr. 272/24.07.2006.
Referitor la lipsa de folosință s-a arătat că reclamanții nu au făcut dovada prejudiciului suferit, acesta fiind iluzoriu; nu sunt întrunite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nefiind dovedite elementele acesteia: fapta ilicită, prejudiciul și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Prin sentința civilă nr.91/22.01.2014, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M. T. R. N., T. D. și T. A.-M., în contradictoriu cu pârâtul M. București, a obligat pârâtul M. București la plata sumei de 227.659,23 euro în echivalent în lei la plata plății cu titlu de despăgubiri către reclamanți, a respins primul capăt de cerere având ca obiect anularea art. 1 din Hotărârea nr. 10/2012 a PMB ca neîntemeiat și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin Hotărârea nr. 34/28.02.2011 C.G.M.B. a aprobat declanșarea procedurilor de expropriere pentru imobilele situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică - artera de circulație dintre . . Dispoziția nr. 941/11.09.2012 a Primarului General au fost expropriate mai multe imobile proprietate privată, între care și imobilul proprietatea reclamanților în suprafață de 1166,87 mp din ..
În cauză a fost efectuat raportul de expertiză de către expert Zoran T. care a stabilit contravaloarea lipsei de folosință a terenului pentru perioada anterioară declanșării procedurii de expropriere ca fiind 227.659,23 euro echivalentul a 1.013.561,65 lei.
Împrejurarea că imobilul a fost „expropriat” în fapt rezultă din analiza coroborată a următoarelor înscrisuri: autorizație de construire nr. 467/1.08.2006, adresa nr. 18/11.07.2007 a P.M.B. și certificat de urbanism nr. 947/26.03.2008 emis de Primăria sector 2.
Din adresă rezultă că societatea S.C. LENA CONSTRUCTOES S.A. a dărâmat fără autorizație de desființare gardul de beton care împrejmuia proprietatea reclamanților din ., fiind amendată de Primărie la data de 28.06.2007.
Conform autorizației de construire emise la data de 1.08.2006 au fost autorizate în regim de urgență lucrările de construire - desființare pentru artera rutieră – pasaj între . .> Prin urmare la data de 28.06.2007 când a fost sancționată contravențional societatea de construcții se desfășurau lucrări de demolare a gardului de beton pe terenul proprietatea reclamanților; pârâtul nu a făcut dovada că ulterior acestei date au fost sistate lucrările, prin urmare, operează prezumția că acestea au continuat în perioada următoare și ulterior emiterii hotărârii de declanșare a procedurilor de expropriere, deci în intervalul analizat de expert.
Imposibilitatea de utilizare a terenului reiese din certificatul de urbanism în conformitate cu care se interzice edificarea oricărei construcții pe terenul din . la data de 26.03.2008, cu motivarea că terenul va fi afectat de construcția pasajului suprateran peste calea ferată în curs de execuție în prelungirea străzii Doamna G..
Prin urmare, în cauză este dovedită fapta ilicită constând în efectuarea de lucrări pe terenul reclamanților la o dată anterioară emiterii hotărârii prin care aceștia au fost expropriați, dar și a plății efective a despăgubirilor care fi trebuit achitate le data când aveau loc acele lucrări, iar reclamanții nu mai aveau uzul și posibilitatea de a construi sau de a închiria, în anul 2007 și nu în septembrie 2012 când s-a emis hotărârea de despăgubire a expropriaților.
În ce privește primul capăt de cerere reclamanții nu au administrat probe din care să rezultă că există o diferență de valoare între despăgubirile calculate prin Hotărârea nr. 10/2012 și despăgubirile cuvenite, prin raportare la cursul oficial leu/euro.
Cererea de micșorare a cuantumului pretențiilor formulată la 15 ian.2014 prin care reclamanții învederează că dețin numai o parte din terenul expropriat nu poate fi admisă deoarece în cauză nu se face dovada cotei părți cuvenite reclamanților. Aceștia nu au depus la dosar un act de partaj și nici nu au investit instanța cu un astfel de capăt de cerere.
În conformitate cu art. 20 din Legea 33/1994 tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei de 227.659,23 euro în echivalent în lei la data plății cu titlu de despăgubiri către reclamanți.
Împotriva sentinței primei instanțe au declarat apel și, respectiv, recurs (calificat apel)) reclamanții M. T. R. N., T. D. și T. A.-M., M. P. - P. de pe lângă Tribunalul București și pârâtul M. București, prin Primarul General.
Apelanții-reclamanți solicită admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii apelate si pe fond admiterea cererii de chemare in judecata, respectiv a capătului 1 din cerere, astfel cum a fost formulat.
In ceea ce privește soluția de respingerea a primului capăt din cererea introductiva de instanța, apelanții-reclamanți apreciază ca aceasta este nefondata.
Prin Legea nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, necesara realizării unor obiective de interes național, județean si local este stabilit cadrul juridic pentru luarea unor masuri de pregătire a executării unor obiective de interes național, județean si local.
Instanța investita cu contestația împotriva hotărârii de stabilire a despăgubirilor are competența sa verifice temeinicia acesteia cu privire la cuantumul despăgubirii.
Dispozițiile imperative ale legii exproprierii prevăd faptul ca stabilirea despăgubirilor trebuie sa se realizeze la un moment cât mai aproape de momentul transferului dreptului de proprietate. In acest sens sunt si dispoz. art. 11 alin. (7) din Legea nr. 255/2010 care prevăd faptul ca raportul de expertiza se întocmește înainte de data începerii activității comisiei de către un expert evaluator specializat în evaluarea proprietăților imobiliare, membru al Asociației Naționale a Evaluatorilor din România - A.N.E.V.A.R.
Comisia de evaluare este numita de către expropriator, in termen
de 5 zile de la data emiterii deciziei de expropriere.
Or, având in vedere faptul ca Decizia de expropriere nr. 941 a fost data la data de 11.09.2012, rezulta faptul ca raportul trebuia realizat in anul 2012, respectiv mai înainte de începerea activității comisiei de expropriere, si nu in anul 2011, cum in mod greșit a fost întocmit, astfel încât suma de bani reprezentând contravaloarea terenului expropriat sa fie stabilita la un moment cat mai aproape de momentul exproprierii pentru a se realiza o justa si echitabila despăgubire.
Instanța de fond a respins primul capăt al cererii de chemare in judecata cu motivarea că reclamanții nu ar fi administrat probe din care sa rezulte diferența de valoare între despăgubirile calculate si despăgubirile cuvenite, prin raportare la cursul oficial leu/eur.
Reclamanții au depus la dosarul cauzei, in cadrul probei cu înscrisuri, la termenul din data de 06.11.2013, atât grila notarilor aferenta anului 2012 cât si cursul de schimb leu/eur aferent datei de 11.09.2012, data relevanta pentru stabilirea corecta a cuantumului despăgubirilor.
Înscrisurile depuse dovedesc, pe deplin, cele afirmate de reclamanți in cererea introductivă de instanța cu privire la diferențele de valoare din grilele notarilor si diferențele de curs valutar.
Apelantul-pârât M. București, prin Primarul General, solicită admiterea apelului său, modificarea în sentinței apelate și rejudecând, să se dispună respingerea cererii reclamanților, ca neîntemeiată, privind obligarea pârâtului la plata către reclamanți a sumei de 227.659,23 euro in echivalent la data plății, cu titlu de despăgubiri, cu obligarea reclamanților la plata tuturor cheltuielilor de judecata in temeiul dispozițiilor art. 247 Cod procedura civila.
Pe fondul cauzei, apelatul-pârât critică sentința civila nr. 91/22.01.2014 sub aspectul nelegalității, motivul de recurs vizând faptul ca hotărârea este lipsita pe temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.
În fapt, in data de 01.08.2006, Primăria Municipiului București a emis Autorizația de construire nr. 467 având ca obiectiv realizarea unei artere rutiere între . . peste căile ferate Bucuresti-Obor. Artera rutiera ce urma a fi construita afecta o suprafața din terenul reclamanților.
In data de 28.02.2011, Consiliul General al Municipiului București a adoptat Hotărârea nr.34, prin care a hotărât aprobarea declanșării procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica, artera de circulație, între . . M. București. Prin aceeași hotărâre a fost aprobata si lista imobilelor afectate de coridorul de expropriere.
Conform Anexei nr. 3 la hotărârea mai sus menționata, la pozițiile nr. 12 si nr. 13, reclamanții figurau cu o suprafața de teren totala ce urma sa fie expropriata de 1.166,87 mp. Prin Dispoziția nr. 941/11.09.2012 emisa de Primarul General al Municipiului București s-a dispus exproprierea terenului proprietatea acestora in suprafața de 1.166,87 mp.
In data de 26.09.2012 Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica a procedat la verificarea dosarului si a încheiat procesul verbal din aceeași data cu nr. 10, in prezenta D-nelor T. A. M. si T. D., care au semnat procesul-verbal cu mențiunea clara ca sunt de acord cu despăgubirile acordate.
In data de 28.09.2012, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2012 a adoptat Hotărârea nr. 10 de stabilire a despăgubirilor, a cărui anulare au solicitat-o reclamanții prin acțiunea introductiva.
Totodată in data de 23.10.2012 M.-T. R. a dat declarație notariala prin care a precizat expres faptul ca este pe acord cu valoarea despăgubirilor in cuantum de 2.130.326 lei.
Pe cale de consecința, cu privire la primul capăt de cerere având ca obiect anularea art.1 din Hotărârea nr. 10/2012 a PMB, apelantul-pârât solicită să se observe faptul ca in mod corect instanța de fond a dispus respingerea cererii acestora este neîntemeiata, intimații-reclamanți înșiși fiind de acord cu cuantumul si modalitatea de despăgubire.
Susținerea conform căreia plata trebuia sa fie făcuta la cursul euro din data de 11.09.2012, data când prin Hotărârea nr. 941 s-a dispus exproprierea, si nu data de 23.02.2011, data când s-a hotărât exproprierea este eronata deoarece evaluarea terenului s-a făcut la data la care s-a hotărât declanșarea procedurii de expropriere, pe cale de consecința, orice schimbare de curs valutar ulterioara ar fi generat modificări de buget, făcând imposibila achitarea despăgubirilor, pe cale de consecința in mod corect plata s-a făcut in lei la valoarea stabilita la momentul la care s-a dispus exproprierea.
Instanța de fond, judecând cererea reclamanților, fără a lua in calcul probatoriile administrate si situația de fapt, in mod greșit si fără temei legal a dispus admiterea in parte a acțiunii formulate de reclamant si obligarea M. București la plata sumei de 227.659,23 euro in echivalent în lei la plata plății cu titlu de despăgubiri către reclamanți. Respinge primul capăt de cerere având ca obiect anularea art. l din Hotărârea nr. 10/2012 a PMB ca neîntemeiat.
Pentru a se pronunța in acest sens, instanța de fond a reținut in motivare faptul ca împrejurarea că imobilul a fost „expropriat" în fapt rezultă din analiza coroborată a următoarelor înscrisuri: autorizație de construire nr. 467/1.08.2006, adresa nr. 18/11.07.2007 a P.M.B, și certificat de urbanism nr. 947/26.03.2008 proprietatea reclamanților din ., fiind amendată de Primărie data de 28.06.2007.
Conform autorizației de construire emise la data de 1.08.2006 au fost autorizate în regim de urgență lucrările de construire - desființare pentru artera rutieră - pasaj între . . la data de 28.06.2007 când a fost sancționată contravențional societatea de construcții se desfășurau lucrări de demolare a gardului de beton terenul proprietatea reclamanților; pârâtul nu a făcut dovada ca ulterior acestei date au fost sistate lucrările, prin urmează operează prezumția că acestea continuat în perioada următoare și ulterior emiterii hotărârii de declanșare procedurilor de expropriere, deci în intervalul analizat de expert. Imposibilitatea de utilizare a terenului reiese din certificatul de urbanism în conformitate cu care se interzice edificarea oricărei construcții pe terenul din . la data de 26.03.2008, cu motivarea că terenul va fi afectat de construcția pasajului suprateran peste calea ferată in curs de execuție prelungirea străzii Doamna G..
Apelantul-pârât critică hotărârea apelată sub aspectul legalității si temeiniciei considerentelor reținute de instanța de fond cu privire la lipsa de folosința.
Astfel, in mod greșit instanța de fond a reținut ca în cauză este dovedită fapta ilicită.
Cu privire la lipsa de folosința, instanța de judecata, indusa in eroare de către reclamanți, nu a avut in vedere faptul ca reclamanții nu au folosit imobilul de mai mulți ani plecând de la rațiunea ca acel imobil teren va fi afectat de lucrări de utilitate publica, or acest aspect nu justifica admiterea capătului de cerere prin care au solicitat obligarea ia plata sumei de 170.744,42 euro, astfel cum a fost precizat la termenul de judecata din 15.01.2014,pentru lipsa de folosința a terenului in perioada 13.02._13.
Mai mult, calcularea lipsei de folosința raportat la faptul ca pe acel teren reclamanții ar fi putut construi, nu are nicio baza. Consideră recurentul - pârât ca acest „ar fi putut construi”e o chestiune subiectiva, deoarece așa ar fi putut construi orice alt ceva, eventual cu valoare economica mai mare sau mai mica. Or, prejudiciul pe care l-a suferit (ca urmare a lipsei de folosința) trebuie sa fie real, iar nu unul iluzoriu.
Critică hotărârea apelată atât cu privire la lipsa unei motivări exhaustive a hotărârii nr.91/22.01.2014, cât si sub aspectul lipsei de diligență din partea instanței de fond, care, in virtutea rolului sau activ, trebuia si putea sa constate faptul ca acest capăt de cerere își are temeiul de drept in răspunderea civila delictuala si in acest sens se impune a preciza ca pentru a se putea stabili daca se justifica solicitarea de despăgubiri pentru lipsa de folosința trebuie sa fie verificat de către instanța daca sunt întrunite cumulativ condițiile in ce privește existenta unei fapte ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovăție.
Or, in prezenta speța, M. București nu a săvârșit nicio fapta ilicita, imobilul fiind expropriat pentru o cauza de utilitate publica, iar faptul ca demersurile au durat mai mult, nu justifica cererea reclamanților; mai mult, in întreaga procedura de expropriere, până la finalizarea procedurii, aceste bunuri sunt temporar indisponibilizate, fără a putea fi apreciat ca s-a ajunge la un abuz în acest fel din partea expropriatorului.
In schimb, dând dovada de lipsa de implicare in soluționarea cauzei si lămurirea acesteia sub toate aspectele, instanța de fond s-a limitat la a aprecia ca în cauză este dovedită fapta ilicită constând în efectuarea de lucrări pe terenul reclamanților la o dată anterioară emiterii hotărârii prin ca aceștia au fost expropriați, dar și a plății efective a despăgubirilor care fi trebi achitate le data când aveau loc acele lucrări, iar reclamanții nu mai aveau uzul posibilitatea de a construi sau de a închiria, în anul 2007 și nu în septembrie 2012 când s-a emis hotărârea de despăgubire a expropriaților.
Recurentul-pârât critică sub acest aspect hotărârea apelată si solicită instanței de control sa constate faptul ca, in cursul anului 2007 a fost sesizata Primăria Municipiului București - Direcția Inspecție si Control General - Serviciul Urmărire si Rezolvare Sesizări cu privire la desființarea, fără autorizație, a gardului de beton, pe o lungime de aproximativ 20 m, situat pe limita din spate a proprietății acestora din București, ., sector 2, precum si cu privire la ocuparea terenului de către societatea de construcții, S.C. Lena Construcoes S. A. - Portugalia - Sucursala București.
Pârâtul a răspuns prin Adresa nr. 18/2156/11.07.2007, faptul ca lucrările efectuate de societatea de construcții sunt executate in vederea realizării unei artere rutiere între . . peste căile ferate Bucuresti-Obor. in baza Autorizației de construire nr. 467.
Totodată, a comunicat faptul ca, in ceea ce privește lucrările de desființare a gardului de beton ce împrejmuia proprietatea lor, acestea au fost executate fără autorizație de desființare, precizând ca a fost sancționată societatea de construcții cu amenda in cuantum de 3.000 lei.
Trebuie specificat ca prin Autorizația de construire nr. 467/01.08.2006, emisa de M. București, s-a menționat clar faptul ca „începerea lucrărilor de investiții se va face in conformitate cu Anexa I cap. C din Legea nr. 50/1991, numai după obținerea autorizației de construire a organizării execuției lucrărilor (POE) si va include Avizul Brigăzii Politiei Rutiere"". La acea data nu a fost emis acest act si nici nu a fost dat un ordin de execuție a lucrărilor de către M. București către executantul lucrărilor (S.C. LENA CONSTRUCTOES S.A.)
Așadar S.C. LENA CONSTRUCTOES S.A., nu putea demara nicio lucrare de execuție până nu exista „ordinul de începere al lucrărilor" din partea Achizitorului (MB) conform art. 14 alin 14.1. din Contractul de execuție lucrări nr. 272/24.07.2006. (filele 88 -91 din dosarul de fond).
Or, niciun moment M. București nu a emis un ordin de execuție a lucrărilor, si nici nu a procedat la predarea primirea acelui teren către LENA CONSCTRUCTOES S.A.
Apelantul M. P. - P. de pe lângă Tribunalul București critică sentința instanței de fond pentru următoarele motive: 1. Nelegalitatea hotărârii sub aspectul neluării în discuție a cererii de micșorare a cuantumului pretențiilor pe capătul 2 de cerere, formulată la 15.01.2014: 2. Nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate sub aspectul stabilirii cuantumului despăgubirilor pentru lipsa de folosință a imobilului în cauză
In ceea ce privește primul motiv, se arată că în mod greșit instanța a apreciat că cererea de micșorare a cuantumului pretențiilor formulată an 15.01.2014 nu poate fi admisă deoarece în cauză nu se face dovada cotei părți cuvenite reclamanților, aceștia nedepunând la dosar un act de partaj și neinvestind instanța cu un astfel de capăt de cerere. .. 129 C.pr.civ., în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Insă, potrivit art. 132 C.pr.civ., cererea de chemare în judecată nu se socotește modificată și nu se va acorda termen când reclamantul mărește sau micșorează câtimea obiectului cererii, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității. Prin urmare, pe capătul 2 de cerere instanța a dat mai mult decât s-a cerut, sentința fiind nelegală.
Referitor la al doilea motiv de apel, se susține că, capătul 2 de cerere vizează acordarea de despăgubiri în temeiul art. 998-999 C.civ pentru prejudiciul cauzat prin fapta ilicită a pârâtului ce a constat pe de o parte în privarea reclamanților de dreptul de a construi pe terenul aflat în proprietate, privare impusă prin certificatul de urbanism, iar pe de altă parte prin folosirea iară drept a terenului, echivalând cu o expropriere în fapt, astfel cum a fost definită de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Aceasta întrucât procedura de expropriere a fost demarată cu întârziere pentru suprafața de 1166, 87 mp, nefiind definitivată nici până la data formulării cererii în instanță, deoarece nu le-a fost comunicată încheierea de carte funciară în care să se menționeze suprafața rămasă după expropriere și limitele exacte ale acesteia.
Instanța în mod greșit a apreciat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în situația în care nu a analizat toate elementele constitutive ale acestei răspunderi, respectiv fapta ilicită a pârâtului, prejudiciul în patrimoniul reclamanților și întinderea acestuia, legătura de cauzalitate între acestea și vinovăția.
Prejudiciul în patrimoniul reclamanților și întinderea acestuia au fost stabilite de instanță pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză, raport ce a calculat însă un prejudiciu iluzoriu, incert, nereal și neactual, motiv pentru care trebuia înlăturat. In cuprinsul acestui raport nu se face nicio referire la normele legale și metodologia de calcul avute în vedere la stabilirea prejudiciului, precizându-se că este efectuat pe baza informațiilor furnizate de părți, cărora le aparține corectitudinea și precizia datelor furnizate. Contravaloarea folosirii efective a terenului nu poate fi decât la nivelul chiriilor practicate pe piața liberă, apreciază expertul, acesta stabilind valoarea prejudiciului pe baza valorii de tranzacționare a comparabilelor preluate de pe site-uri cu anunțuri imobiliare în perioada 2010-2013. Ori acesta este un prejudiciu incert, având în vedere evoluția pieței imobiliare în perioada de referință și faptul că reclamanții intenționau să construiască pe terenul proprietate, urmând ca acesta să fie indisponibilizat o perioada mai lungă de timp. Nu rezultă din cuprinsul raportului de expertiză nici măcar ce fel de imobile au fost avute în vedere, dacă sunt similare sau nu cu cel ce face obiectul cauzei.
S-a invocat în acțiune că reclamanții au fost prejudiciați prin încălcarea dreptului de proprietate între 13.02.2010 și 11.02.2013, fără a se preciza ce reprezintă aceste date. Exproprierea a avut loc în temeiul Legii nr. 255/2010, CGMB adoptând Hotărârea nr.34 din 28.02.2011 prin care s-a aprobat declanșarea procedurii de expropriere a imobilelor situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică, artera de circulație între . și . M. București. Prin Dispoziția nr. 941/11.09.2012 emisă de PMB s-a dispus exproprierea terenului proprietatea reclamanților în suprafață de 1166,87 mp. în data de 26.09.2012 reclamantele T. M. și T. D. respectiv în data de 23.10.2012 reclamantul M. T. R. au semnat în mod expres că sunt de acord cu despăgubirile oferite de expropriator, în data de 28.09.2012 Comisia pentru aplicarea Legii nr.255/2012 a emis Hotărârea nr. 10 de stabilire a despăgubirilor cuvenite reclamanților.
Anterior declanșării acestor proceduri, lucrările pe terenul proprietatea reclamanților au fost executate fără autorizație, firma de construcții responsabilă fiind sancționată administrativ, astfel încât nu poate fi reținută vinovăția pârâtului.
Mai mult, prevederile art.26 din Legea nr. 33/1994 prevăd că despăgubirea cuvenită expropriatului se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului. Având în vedere că reclamanții au fost de acord cu despăgubirea acordată de expropriator inițial, prin solicitarea ulterioară în instanță a prejudiciului cauzat prin lipsa de folosință s-ar ajunge practic la o plată dublă pentru eventualul prejudiciu, în orice caz, în situația în care reclamanții erau nemulțumiți de cuantumul despăgubirilor și apreciau că nu au fost despăgubiți pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, proba cu expertiză evaluatorie ar fi trebuit să respecte exigențele art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, respectiv să fie efectuat de o comisie compusă din trei experți, luând în considerare dovezile prezentate de părți.
Pentru toate aceste motive, în baza art.294 și următoarele Cod de procedură civilă, apelantul solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și respingerea cererii reclamanților în întregime.
Apelantul-pârât a formulat întâmpinare la calea de atac declarată de M. P. - P. de pe lângă Tribunalul București, prin intermediul căreia învederează instanței faptul că achiesează la criticile formulate de acest apelant și, pe cale de consecință, solicită admiterea căii de atac exercitate, astfel cum aceasta a fost formulată.
Apelanții-reclamanți au formulat întâmpinare la apelurile pârâtului și apelantului M. P. - P. de pe lângă Tribunalul București, solicitând respingerea acestora, ca neîntemeiate.
Susțin reclamanții că, în mod legal si temeinic, a reținut instanța de fond că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului si a dispus obligarea acestuia la plata contravalorii lipsei de folosința a terenului proprietatea reclamanților ocupat, mai înainte de demararea procedurii de expropriere.
Raționamentul apelantului-pârât privind lipsa de folosință este contrazis de demersurile efectuate in vederea obținerii certificatului de urbanism pentru terenul proprietatea reclamanților si corespondenta purtata cu apelantul având ca obiect ocuparea terenului, mai înainte de demararea procedurii de expropriere.
Or, fapta ilicita a pârâtului M. București prin Primar General este dovedita si a constat pe de o parte in folosirea fără drept a terenului proprietatea reclamanților, iar pe de alta parte prin interzicerea de a construi, impusa prin certificatul de urbanism.
In certificatul de urbanism mai sus menționat se prevedea, in mod expres, faptul ca nici o construcție nu va fi autorizata până la definitivarea statului juridic al terenului afectat de construcția pasajului suprateran peste calea ferata, in curs de execuție, aflat in prelungirea .>
Din cuprinsul certificatului de urbanism rezulta, fără echivoc, faptul ca lucrările de realizare a arterei rutiere între . . peste căile ferate București-Obor, care au afectat si terenul proprietatea reclamanților, au fost demarate cu mult înainte ca apelantul sa procedeze la declanșarea procedurii de expropriere.
Apelantul-pârât M. București, prin Primar General, recunoaște, prin apărările formulate in motivele de apel, faptul că a ocupat terenul proprietatea reclamanților încă din anul 2007, când a înțeles sa emită o autorizație de construire si sa încheie cu S.C. Lena Construcoes S.A. contractul pentru execuția lucrărilor arterei rutiere.
Începerea lucrărilor le-a fost confirmata reclamanților de către acesta, prin Adresa nr. 18/2156/11.07.2007, răspuns primit ca urmare a sesizărilor noastre referitoare la desființarea gardului de pe una din limitele proprietății acestora
Cât privește apărarea apelantului-pârât M. București, prin Primar General, in sensul ca S.C. Lena Construcoes S.A. nu putea demara lucrările de construire fără ca acesta sa-i emită ordinul de începere a lucrărilor si sa-i predea terenul, aceasta este neîntemeiata si urmează sa fie respinsa de onorata instanța.
Nu are importanta daca apelantul a emis vreun ordin de începere a lucrărilor atât timp cat acesta recunoaște, prin Adresa nr. 18/2156/11,07.2007, faptul ca: „S.C. Lena Construcoes S.A. - Portugalia Sucursala București executa lucrări de construire in vederea realizării unei artere rutiere intre . . peste căile ferate București-Obor in baza Autorizației de construire nr. 67/01.08.2006 emisa de Primăria Municipiului București."
Omite apelantul parat sa precizeze faptul ca nu a avut obiecțiuni cu privire la raportul de expertiza si astfel orice critici aduse prin motivele de apel sunt neavenite.
Nu poate fi primita nici susținerea acestuia in sensul ca, prin plata contravalorii lipsei de folosința, s-ar ajunge practic la o plata dubla pentru eventualul prejudiciu.
La stabilirea cuantumului despăgubirilor nu s-a avut in vedere nici un prejudiciu constând in lipsa de folosința. Stabilirea cuantumului despăgubirilor s-a făcut având in vedere grila notarilor de la momentul declanșării procedurii de expropriere si a privit strict suprafața expropriata.
Față de cele arătate mai sus, solicită respingerea apărărilor formulate de ambii apelanți si menținerea ca legală si temeinică a sentinței atacate.
Nu s-au administrat alte probe în apel.
Examinând sentința atacată în raport de apelurile declarate în cauză și de prevederile legale incidente, Curtea constată următoarele:
Apelul formulat de reclamanți este nefondat, pentru considerentele ce succed.
Prin calea de atac exercitată în cauză apelanții-reclamanți înțeleg să critice sentința exclusiv pe aspectul stabilirii în cauză a cuantumului despăgubirilor datorate de pârât pentru suprafața expropriată, aspect ce a fost dedus judecății în speță prin primul capăt de cerere al acțiunii de anulare a Hotărârii nr. 10/28.09.2012 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica din cadrul Primăriei Municipiului București.
Acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 255/2010, iar Curtea constată că, potrivit art. 22 alin.1și 3 din acest act normativ special, expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii se poate adresa instanței judecătorești competente în termenul general de prescripție, care curge de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar acțiunea formulată în conformitate cu aceste prevederi se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii.
Potrivit art. 26 alin.1 din Legea nr. 33/1994, despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului, iar criteriul pentru stabilirea despăgubirilor datorate pentru expropriere prevăzut de dispozițiile art. 26 alin.2 din Legea nr. 33/1994, la care fac trimitere prevederile art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010, este cel al prețului cu care se vând, în mod obișnuit, imobile de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
Prin urmare, în aplicarea acestui act normativ, pentru faza judiciară, după formularea contestației, legea specială nu mai prevede nicio excepție în ceea ce privește analiza cuantumului despăgubirii, prin raportare la un alt moment decât cel avut în vedere de Legea nr. 33/1994.
Față de aceste prevederi legale, Curtea constată că este vădit nefondată critica apelanților-reclamanți în sensul că prima instanță ar fi trebuit să aibă în vedere în cadrul controlului judecătoresc al hotărârii contestate diferențele de valoare din grilele notarilor si diferențele de curs valutar prin raportare la grila de evaluare din anul 2012, anul exproprierii, respectiv, la cursul leu/euro aferent datei de 11.09.2012, apreciată de apelanți, fără nici un suport legal, ca fiind data relevantă pentru stabilirea corectă a cuantumului despăgubirilor.
Curtea reține în acest sens că prevederile Legii nr. 255/2010, reglementând etapele procedurii de expropriere în domeniul său de aplicare, impun, exclusiv în faza administrativă, realizarea evaluării imobilelor expropriate pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, pe fiecare categorie de folosință, avându-se în vedere expertizele întocmite și actualizate de camerele notarilor publici, potrivit art. 77^1 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare (art. 11).
In speță, la data de 28.02.2011, Consiliul General al Municipiului București a adoptat Hotărârea nr.34/2011 pentru aprobarea declanșării procedurii de expropriere a imobilelor proprietate privata situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publica, artera de circulație, între . . care a fost aprobata si lista imobilelor afectate de coridorul de expropriere. In acest condiții s-a putut proceda la evaluarea acestora în vederea stabilirii despăgubirilor.
Prin Dispoziția nr. 941/11.09.2012 emisa de Primarul General al Municipiului București s-a dispus exproprierea terenului proprietatea reclamanților in suprafața de 1.166,87 mp, iar după verificarea dosarului realizată la 26.09.2012 de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica, s-a emis hotărârea contestată în speță, reținându-se că reclamantele și-au exprimat expres acordul cu privire la cuantumul despăgubirilor propuse.
Or, în măsură în care, după emiterea hotărârii de stabilirea despăgubirilor, reclamanții au înțeles să conteste cuantumul despăgubirilor oferite de expropriator, în cadrul respectivei contestații nu se poate modifica acest cuantum decât în condițiile art. 22 alin. 3 din Legea nr. 255/2010 rap. la art. 26 din Legea nr. 33/1994, mai sus enunțate.
Curtea reține deci că atât în primă instanță, cât și în faza devolutivă a apelului reclamanții au susținut anularea hotărârii prin raportare la alte criterii decât cele prevăzute de aceste norme legale, neînțelegând, pe cale de consecință, să solicite completarea probatoriului administrat în cauză – instanța de apel neputându-se pronunța decât în limita criticilor aduse sentinței, conform art. 294-295 C.proc.civ.
Apelurile formulate de apelantul-pârât M. București, prin Primarul General, și de M. P. - P. de pe lângă Tribunalul București, apeluri care vizează despăgubirile acordate reclamanților pentru lipsa de folosință, sunt apreciate ca fiind fondate și vor fi admise în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.
Curtea constată că tribunalul, reținând că în cauză este dovedită fapta ilicită constând în efectuarea de lucrări pe terenul reclamanților la o dată anterioară emiterii hotărârii prin care aceștia au fost expropriați, întrucât reclamanții nu mai aveau uzul și posibilitatea de a construi sau de a închiria, în anul 2007 și nu în septembrie 2012 când s-a emis hotărârea de despăgubire a expropriaților, nu a arătat însă în considerentele hotărârii apelate care au fost probele administrate de unde ar rezulta fără echivoc că întregul teren a fost ocupat în fapt, împrejurarea fiind relevantă în privința întinderii prejudiciului reținut în primă instanță.
Or, din notificarea adresată de reclamanți prin executor judecătoresc la data de 27.02.2008 către societatea de construcții S.C. Lena Construcoes S.A. - Portugalia Sucursala București (fila 28 dosar fond), precum și din adresa Direcției Inspecție și Control General din cadrul P.M.B. emisă la 11.07.2007 ca răspuns la sesizările făcute de reclamanți (fila 23 dosar fond) rezultă fără echivoc că societatea menționată a desființat fără autorizație gardul de beton situat pe limita din spate a proprietății din ., sectorul 2, pe o distanță de 20 m, ocupând doar o parte din terenul proprietate a reclamanților, respectiv, o suprafață de 524 mp aflată dincolo de gard.
Fapta de ocupare arătată a avut loc – astfel cum a reținut și tribunalul – anterior inițierii vreunei proceduri de expropriere a imobilului în litigiu și s-a desfășurat în cadrul acțiunii de executare a lucrărilor de construire în vederea realizării unei artere rutiere între . . peste căile ferate București-Obor în baza autorizației de construire nr. 67/01.08.2006.
In aceste condiții, contrar criticilor aduse de apelanți, Curtea constată că în mod corect s-a reținut în sarcina pârâtului existența obligației de a dezdăuna pe reclamanți pentru lipsirea de folosință a imobilului ocupat, în temeiul răspunderii civile delictuale (temei pe care reclamanții și-au fundamentat acest capăt de cerere și în limitele căruia instanța trebuia să se pronunțe, cu respectarea principiului disponibilității procesuale).
Astfel, ocuparea terenului și începerea lucrărilor de construcție în lipsa declanșării procedurii de expropriere constituie o încălcare evidentă a dreptului de proprietate care se manifestă prin împiedicarea reclamanților de a exercita prerogativele acestui drept, generând o situație prejudiciabilă imputabilă pârâtului în calitate de autoritate abilitată în procedura exproprierii, care însă nu s-a preocupat de clarificarea situației juridice în temeiul legii de expropriere, iar, ulterior ocupării în fapt, de deținător fără drept al imobilului, până la momentul transferului legal al dreptului de proprietate.
Deși edificarea de către reclamanți a unei construcții pe terenul afectat era incertă, cum susține apelantul-pârât, împrejurare atestată și prin mențiunile certificatului de urbanism din care reiese că nicio construcție nu va fi autorizată până la definitivarea statutului juridic al terenului afectat, întrucât se va construi lucrarea de interes public ce a determinat ulterior exproprierea, aflată în execuție, Curtea nu poate ignora existența unui prejudiciu real produs proprietarilor prin lipsirea acestora de folosință începând cu momentul ocupării parțiale a terenului, pentru considerentele deja arătate..
De altfel, prin raportul de expertiză întocmit în fond de expertul T. Zoran s-a stabilit că suma totală de 227.659,23 euro reprezintă contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de_ mp în perioada 13.02._12, respectiv, pentru suprafața de 11.719 mp în perioada 12.09._13 (fila 86 dosar fond), nerezultând din concluziile expertului și din comparabilele folosite că edificarea unei construcții pe teren ar fi fost un factor determinant în evaluarea lipsei de folosință acuzate de reclamanți în speță.
Pe de altă parte, în raport și de momentul evaluării imobilului de către expropriator în vederea stabilirii despăgubirilor acordate prin hotărârea contestată, Curtea constată că nu se poate reține în cauză că reclamanții ar beneficia de o dublă dezdăunare, astfel cum afirmă apelanții, despăgubirile care s-au oferit neluând în calcul ocuparea, fără drept, anterioară restrângerii și, respectiv, pierderii dreptului de proprietate în cadrul procedurii exproprierii realizată în condițiile respectării Legii nr. 255/2010.
Chiar dacă recurentul-pârât nu a contestat raportul de expertiză, neformulând obiecțiuni față de concluziile expertului tehnic desemnat de prima instanță, iar în faza procesuală a apelului niciuna dintre părți nu a solicita o altă probă de specialitate având ca obiectiv stabilirea întinderii despăgubirilor pentru lipsirea de folosință a imobilului, Curtea nu poate omite că, față de celelalte probe aflate deja la dosarul cauzei, concluziile expertului de la fond pot fi avute în considerare doar în privința stabilirii contravalorii de folosință ca și valoare unitară (lunară, pe mp), iar nu în ceea ce privește valoarea totală la care expertul a ajuns, întrucât aceasta din urmă nu corespunde datelor din dosar în legătură cu suprafața recunoscută și de reclamanți ca fiind ocupată în fapt, de 524 mp.
Curtea, raportându-se ca atare la valorile găsite de acest expert și procedând la un nou calcul al despăgubirii numai pentru o suprafață de teren de 524 mp., constată că suma datorată de pârât reclamanților este de 9.369,12 euro (în echivalent în lei, curs BNR, la data plății).
Față de această nouă valoare a despăgubirii determinată în apel, Curtea reține că se răspunde indirect și criticii aduse de M. P. legată de ignorarea de către tribunal a cererii de reducere a cuantumului despăgubirilor solicitate în cauză, depusă la data de 15.01.2014, prin care reclamanții au solicitat numai 170.744,42 euro, iar nu 227.659,23 euro, cum se stabilise de către expert – titularii creanței în despăgubire neputând fii (așa cum s-a reținut și la fond, în raport de cererile deduse judecății și probele administrate) decât reclamanții, identificați prin hotărârea contestată ca proprietari expropriați.
In consecință, Curtea, în baza art. 296 C.proc.civ., va admite apelurile formulate de apelantul-pârât M. București, prin Primarul General, și de M. P. - P. de pe lângă Tribunalul București și va respinge apelul formulat de apelanții-reclamanți.
Va fi schimbată în parte sentința apelată în sensul că suma datorată de pârât reclamanților este de 9.369,12 euro, în echivalent în lei, curs BNR, la data plății, reprezentând despăgubirile pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren de 524 mp, urmând a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii pronunțate de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de apelantul-pârât M. BUCUREȘTI, prin PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sectorul 6, și de apelantul M. P. - P. DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în București, .-3, sectorul 3, împotriva sentinței civile nr.91/22.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu apelanții-reclamanți M. T. R. N., T. D. și T. A.-M., cu domiciliul ales la SCP Av.”N. și Asociații”, în București, ., ., ., sectorul 3.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că suma datorată de pârât reclamanților este de 9.369,12 euro, în echivalent în lei, curs BNR, la data plății, reprezentând despăgubirile pentru lipsa de folosință a suprafeței de teren de 524 mp.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanții-reclamanți M. T. R. N., T. D. și T. A.-M., împotriva aceleiași sentințe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. I. M.-A. N.-G.
GREFIER,
M. C.
Red.M.A.N.G.
Tehdact.R.L./M.A.N.G.
8 ex./
TB-S.3 – S.M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 40/2014. Curtea de Apel... | Anulare act. Decizia nr. 867/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
