Acţiune în declararea simulatiei. Decizia nr. 80/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2015 în dosarul nr. 13022/3/2013
Dosar nr._ (2455/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 80 A
Ședința publică de la 20.02.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelanta - reclamantă K. I., împotriva sentinței civile nr. 1751 din 09.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte R. D., G. I. M., G. L. R..
P. are ca obiect - acțiune în declararea simulației.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelanta - reclamantă K. I., prin avocat S. R., fără împuternicire avocațială la dosar și intimatele - pârâte R. D., G. I. M., G. L. R., prin avocat C. T. în baza împuternicirii avocațiale eliberată de Baroul M. - Cabinet Individual.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelanta - reclamantă nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită de instanță prin rezoluție
Reprezentantul apelantei - reclamantă depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 19,00 lei, respectiv chitanța nr._/1/19.02.2015.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, învederează că nu au alte cereri de formulat sau probe de administrat, motiv pentru care apreciază cauza în stare de judecată.
Curtea constatând că nu mai sunt probe de administrat sau excepții de invocat, acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantei - reclamante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulată să se constate nulitatea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Arată că hotărârea instanței de fond nu este motivată deoarece art. 425 al. 1 lit. b C.pr.civ. prevede că în considerentele unei hotărâri trebuie să se specifice situația de fapt reținută de către instanță, pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept care au condus la respectiva soluție, precum și motivele pentru care au fost admise sau respinse cererile părților.
Art. 6 din CEDO impune instanțelor de judecată, să examineze efectiv probele de la dosar și să analizeze, să aprecieze argumentele părților și prin prisma acestora, să facă o aplicarea corectă a dispoziției legale.
Or se poate deduce din modul în care a fost judecat fondul cauzei, precum și din hotărârea apelată că, instanța de fond nici măcar nu a văzut probele de la dosar, altfel nu se explică de ce nu s-a referit la niciuna din probele respective, fiind adevărat că magistratul care a soluționat cauza, a pronunțat și titlul executoriu în cauza nr. 8949, dar față de aceea speță, în prezentul dosar există și probe noi, care nu au fost analizate de judecătorul pricinii.
Față de cele de mai sus nu numai că nu a analizat probele, dar consideră că nici teoretic nu a motivat soluția, faptul că a copia două paragraf de drept nu este suficient pentru a fi considerată o motivare concretă și explicită.
Arată că instanța în timpul ședinței a adus la cunoștință că admite excepția invocată din oficiu, deoarece înainte a dat titlul executori și consideră că reclamanta nu are nevoie de altul.
Solicită să se constate că argumentul menționat de magistrat nu este nici temeinic și nici legal, deoarece obiectul principal al prezentei acțiunii este aceea de a se constata simulația prin interpunere de persoane și nu de a se constata din nou dreptul care a fost recunoscut anterior prin titlul executoriu.
Arată în continuare că, nu a urmărit aducerea respectivului bun în patrimoniul unui debitor care este solvabil, starea de insolvabilitate al intimatei - pârâte R. este cunoscută și este recunoscută de aceasta, fiind depuse la dosar acte din care rezultă acest fapt, aspect care nu poate fi adevărat.
Mai mult arată că există suficiente probe din care se trage prezumția că apartamentul în discuție este într-adevăr unul din cele două apartamente pe care pârâta R., a recunoscut că le-a achiziționat din banii sustrași nelegal din contul soțului reclamantei.
Așa încât solicită a se constata că, excepția invocată din oficiu de instanța de fond, nu are temei legal, nu este întemeiată, deoarece se încearcă să se aducă în patrimoniul debitorului reclamantei, care în mod voit și-a creat starea de insolvabilitate, apartamentul cu privire la care există indicii serioase că ar fi unul din cele două apartamente ce au fost cumpărate de pârâtă, din banii sustrași din cont și că această este singura modalitate deocamdată prin care reclamanta poate măcar în parte să-și recupereze creanță.
Mai arată că interesul reclamantei este cel al creditorului, care nu mai poate să recupereze acei bani, chiar dacă are un titlu executoriu.
Față de cele arătate solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
La solicitarea instanței, apărătorul apelantei - reclamante semnează apelul formulat în fața completului de judecată.
Reprezentantul intimatelor - pârâte solicită respingerea apelului ca nefondat.
Prin apelul formulat au fost invocate nemotivarea hotărârii și netemeinicia excepției lipsei de interes a reclamantei.
Arată că, raportat la soluția pronunțată instanța de fond a motivat sentința, dezvoltând în mod legal și temeinic excepția lipsei de interes a reclamantei, cu trimitere atât la probele administrate dar și la motivele în fapt invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, exact în limita cadrului procesual fixat de aceasta.
Astfel corect s-a reținut că reclamanta nu justifică un interes legitim protejat judiciar în exercitarea dreptului privind constatarea simulației, atâta timp cât nu a dovedit și nici nu a invocat prin cererea de chemare în judecată existența unui act secret, care este de esența simulației și pe care ar fi avut interes să-l invoce. Ori în această situație acest demers judiciar nu îi poate procura reclamantei nici un interes legitim, recunoscut de lege, atâta timp cât nu a fost invocată o convenție secretă.
Arată că nici celelalte două petite ale acțiunii respectiv atribuirea apartamentului și autorizarea reclamantei de a vinde apartamentul în litigiu, au fost respinse, deoarece aceasta nu este coproprietar respectivului bun pentru a formula o asemenea cerere, acestea putând fi soluționate într-un alt cadru procesual.
Cu privire la celelalte motive, respectiv că apartamentul a fost cumpărat cu banii de la soțul defunct al reclamantei, că există un titlu executoriu, că apartamentul a fost cumpărat pe numele copiilor pârâtei R., consideră că neavând nicio legătură cu simulația, instanța de fond nu avea nicio obligație să facă trimitere la aceste motive.
Depune concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli, aceste vor fi solicitate pe cale separată.
Apărătorul apelantei - reclamante, în replică, arată că reclamantei i s-a reproșat că nu a dovedit și că nu a indicat un act secret, motiv pentru spune că instanța de fond este cea care nu a analizat probele, precizând că la dosar există contractul de vânzare cumpărare al apartamentului, în care R. D., debitoarea reclamantei, mama celorlalte două intimate, este procurator de fonduri, actul secret este pentru minoră. față de cele arătate nici din acest punct de vedere hotărârea nu este întemeiată.
Arată că mai susține apărătorul intimatelor că raportat la soluția pronunțată, instanța a făcut și-a motivat hotărârea cu trimitere la probele administrate, fapt care nu este adevărat, toată motivarea instanței este cuprinsă pe mai puțin de jumătate de pagină, fiind niște texte preluate dintr-un manual de drept.
CURTEA,
Asupra apelului de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.1751/9.10.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis excepția lipsei de interes în formularea acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta K. I., în contradictoriu cu pârâtele R. D., G. I. M. și G. L. R., ca lipsită de interes.
Prin acțiunea înregistrată la data de 02 apr. 2013, pe rolul Tribunalului București Secția a III-a Civilă, sub nr._, reclamanta K. I. a chemat în judecată pe pârâții RADUT D., G. I.-M. si G. L.-R., solicitând să se constate simulația referitoare la contractul de vânzare-cumpărare autentificat 915/20.02.2006 de către BNP Surubaru A.,
A susținut reclamanta că în ce privește persoana cumpărătorului actul este simulat, fiindu-i inopozabil și că adevăratul titular al contractului si al dreptului de proprietate asupra apartamentului este reclamanta si nu fiicele acesteia G. I.-M. si G. L.-R..
Apartamentul (obiect al contractului identificat mai sus) situat in .. 5, ., . compus din 4 camere si dependințe, cota indiviza de 2,48% din părțile comune si teren aferent in suprafața de 12,47 mp in folosința, intabulat in carte funciara nr._-C1-U4, București, sector 3, nr. CF vechi_ si nr. cadastral vechi 786/8, a fost cumpărat de reclamanta Radut D. din banii sustrași de aceasta din contul soțului său predecedat, pe numele fiicelor sale, cu scopul de a-si crea o stare de insolvabilitate pentru eventualitatea in care creditorul sau i-ar cere restituirea sumei însușite pe nedrept și folosita in scopuri personale.
Pe cale de consecința, solicită să i se atribuie acest imobil în contul unei părți din creanța de 123.000 euro – sumă pe care Radut D. a sustras-o din cont si la restituirea căreia a fost obligata de către instanța prin hotărâre definitiva si irevocabila - proporțional cu valoarea apartamentului, iar in situația in care instanța ar considera ca acest lucru nu este posibil, să fie autorizată să vândă acest-apartament și să rețină suma obținută în contul cotei-părți din creanță, proporțional cu valoarea obținută din vânzarea apartamentului;
Se solicită și obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata.
Asupra excepției lipsei de interes în formularea acțiunii, tribunalul a reținut următoarele:
Simulația este definită în doctrină ca fiind operația juridică constând în încheierea simultană a două acte juridice cu același obiect; primul act, aparent menit să dea impresia creării unei situații juridice diferite de cea reală iar cel de al doilea act, cu caracter secret prin care se stabilesc adevăratele raporturi juridice încheiate între părți.
Proba simulației este în sarcina reclamantei care are interesul să invoce actul secret pentru obținerea efectului de inopozabilitate. Or câtă vreme reclamanta nici nu a indicat prin acțiune și nici nu a probat existența unui astfel de act rezultă că aceasta nu justifică un interes legitim în formularea acțiunii.
Interesul condiție de exercitare a dreptului la acțiune trebuie să îndeplinească la rândul său mai multe condiții: trebuie să fie născut, direct, actual, personal și protejat juridic adică să fie recunoscut de lege.
Prin urmare acțiunea în declararea simulației unui act juridic are ca premisă existența concomitentă a două acte juridice încheiate între aceleași părți, având același obiect, însă în speță cel de al doilea act nu există deci reclamanta nu își justifică interesul în formularea acțiunii
Nici cel de al doilea capăt de cerere nu îndeplinește condiția interesului pentru că legea recunoaște dreptul la atribuirea unui bun numai moștenitorului, în cadrul acțiunii de partaj sau coproprietarului unui bun; or reclamanta nu are interesul să formuleze nici cerere de atribuire și nici cerere de vânzare a apartamentului pentru că nu are calitatea de proprietar codevălmaș sau de erede în cadrul dezbaterii succesiunii.
Față de considerentele reținute în temeiul art.245 C.pr.civ. tribunalul a admis excepția lipsei de interes în formularea acțiunii și a respins acțiunea ca atare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta K. I..
În esență, și-a motivat apelul în sensul că referitor la excepția lipsei de interes invocată din oficiu de tribunal, aceasta nu este de primit întrucât, potrivit art.425 alin.1 lit.b C.proc.civ., motivarea se face concret, argumentat pe baza probelor și a legislației în materie, ceea ce nu rezultă din motivarea sentinței civile apelate.
Nu s-au analizat în mod efectiv argumentele și probele dosarului și nu s-a răspuns exigențelor art.425 alin.1 lit.b C.proc.civ. și art.6 paragraf 1 C.E.D.O. (privitor la un proces echitabil). Nemotivarea hotărârii este un viciu de formă ce atrage nulitatea hotărârii, echivalând cu necercetarea fondului cauzei.
Interesul este justificat pentru că prin noua cerere a solicitat constatarea dreptului ce i-a fost recunoscut prin titlul executor anterior obținut și nu s-a urmărit aducerea unui bun în patrimoniul debitorului.
În al doilea rând calitatea de creditor risca, în aceste condiții, să nu-și recupereze creanța.
Apelul este nefondat.
Analizând motivele de apel, cât și mijloacele de probă de la dosar se reține că argumentele aduse în susținerea apelului nu subzistă.
De altfel, la analiza simulației s-a justificat că proba acesteia revenea reclamantei.
Or, din nici un mijloc de probă aflat la dosar nu rezultă că asemenea dovadă a fost făcută.
De altfel, prima instanță corect reține această situație și o motivează ca atare.
Reclamanta nu avea interesul să formuleze cerere de atribuire, așa cum corect arată prima instanță și nici cerere de vânzare a apartamentului, pentru că nu are calitatea de proprietar codevălmaș sau de erede (în cazul dezbaterii succesiunii).
Or, cum acestea nu sunt dovedite, reclamanta nu-și justifică interesul în formularea acțiunii.
De altfel, prima instanță a soluționat cererea pe excepția lipsei de interes în formularea acțiunii și nici nu a antamat fondul. În motivele de apel se face vorbire însă atât de excepție, cât și de fondul cauzei când, în realitate, criticile trebuiau temeinic argumentate, eventual pentru a demonstra greșita invocare și admitere a excepției.
Ca atare, apelul se reține a fi nefondat.
Văzând și art.466 și urm. C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta - reclamantă K. I., cu domiciliul ales la C..av.R. S., în București, ..4, ..1, ., sector 3, împotriva sentinței civile nr. 1751 din 09.10.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimatele - pârâte R. D., G. I. M., G. L. R., cu domiciliul ales la av.C. T., în Drobeta T. S., ., județ M..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.02.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. M. T. D. A.
GREFIER
I. A. G.
Red.C.M.T.
Tehnored.B.I.
6 ex.
--------------------------------------------
T.B-Secția a III-a – S.M.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 67/2015. Curtea de Apel... | Validare poprire. Decizia nr. 265/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
