Cereri. Decizia nr. 164/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 21405/3/2012*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.164A
Ședința publică de la 23 martie 2015
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - ION POPA
JUDECĂTOR - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol pronunțarea asupra cererilor de apel formulate de apelanții reclamanți C. A., C. I., C. O. C. domiciliați în Bistrița, . nr.4, ., Jud. Bistrița Năsăud, F. M. M., F. M. domiciliați în Comuna Cimpani, ., Jud. Bihor, G. A. domiciliată în Năsăud, .. 2B, jud. Bistrița Năsăud, G. C. T. domiciliat în Năsăud, .. 2A, ., jud. Bistrița Năsăud, G. C. domiciliat în Năsăud, .. 2B, jud. Bistrița Năsăud, G. T. domiciliat în Năsăud, .. 2B, jud. Bistrița Năsăud, M. I. F. domiciliat în localitatea Mirceștii de Câmpie nr. 185, Jud. Bistrița Năsăud, M. V. domiciliată în Năsăud, ..47, jud. Bistrița Năsăud, V. O. domiciliat în Bistrița, .. 18, ., jud. Bistrița Năsăud, V. D. N. domiciliat în Năsăud, .. 38C, Jud. Bistrița Năsăud, V. F. domiciliată în Comuna Zagra, ., Jud. Bistrița Năsăud, V. N. D. domiciliată în Năsăud, .. 38C, jud. Bistrița Năsăud, V. V. domiciliată în Năsăud, .. 38C, jud. Bistrița Năsăud, toți cu domiciliul ales la Cav. O. V. A. în București, ..74, ., sector 1 și apelantul pârât F. P. PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZII cu sediul în București, .. 40-40 bis, . și cu domiciliul ales la SCAv. D. F. în București, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 614/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, având ca obiect: acțiune în răspundere delictuală.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 9.03.2015 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 16.03.2015 și apoi la 23.03.2015.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 11.06.2012, pe rolul Tribunalului București, reclamanții G. Catălin T., reprezentat de tutore G. C., G. T., G. A., G. C., F. M., F. M. Megdalena, V. N. D., V. D. – N., V. V., M. V., C. A., C. I., C. O. C., V. O. și M. I. F. au chemat în judecată pârâtul F. de Protecție a Victimelor Străzii, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.606.000 de euro (contravaloarea, în lei la data plății) cu titlu de daune pentru prejudicii patrimoniale și nepatrimoniale, la care se adaugă suma de 80.300 de euro (contravaloarea în lei, la data plații) cu titlu de penalități.
În cauză a formulat cerere de intervenție principală V. F., mama defunctului V. V., solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și morale, în contravaloare în lei la data plății, a penalităților de 0,2% pe zi de întârziere calculate din data de 18.07.2012, până la data plății.
Prin sentința civilă nr. 614/22.03.2013 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea, a obligat pârâtul la plata următoarelor sume: 100.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, și 50.000 euro, despăgubiri morale, către reclamantul G. T. C., câte 30.000 euro despăgubiri morale către reclamanții G. A. și G. T., 10.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri morale, plus penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective către reclamantul G. C.; 10.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale către reclamanta F. M.; 20.000 euro, despăgubiri morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective către reclamantele F. M.; 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, despăgubiri morale către reclamanții V. N. D.; câte 20.000 euro despăgubiri morale către reclamanții V. V., M. V., V. D. N.; 30.000 euro daune morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective către reclamanta V. F.; 10.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale și 30.000 euro, cu titlu de despăgubiri morale către reclamanții C. A.; 30.000 euro, despăgubiri morale către reclamantul C. I., 20.000 euro despăgubiri morale, penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective către reclamantul C. O. C.; 50.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri morale și penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011 până la data plății efective către reclamantul V. O.; 20.000 euro, cu titlu de despăgubiri materiale, 20.000 euro, despăgubiri-morale și penalități de întârziere în procent de 0,1% pe zi, pentru perioada 18.10._11 și penalități de 0,2% pentru perioada de 06.12.2011, până la data plătii efective către reclamantul M. I.. Tribunalul a respins, ca nefondate restul pretențiilor și a respins ca nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, la data de 20.10.2009, pe DN 13 la km 57+ 400, pe raza localității R. Gară, a avut loc un accident rutier grav soldat cu decesul victimelor G. L. E., G. C. T., C. A., V. V. și vătămarea corporală gravă a reclamanților M. I. și V. O.. În urma cercetărilor penale efectuate s-a stabilit că vina în producerea acestui accident aparține în exclusivitate conducătorului autoturismului, numitul I. C., decedat în acest accident, cu privire la care s-a dispus neînceperea urmăririi penale conform rezoluției din 1.06.2010 pronunțate de P. de pe lângă Judecătoria R. în dosarul penal nr. 820/P/2009, autoturismul marca Peugeot Boxer, implicat în accident, nefiind asigurat RCA. Față de această situație, având în vedere prevederile art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii, obligația de despăgubire revine Fondului. Tribunalul a avut în vedere Normele privind F. de protecție a victimelor străzii, adoptate în temeiul Legii nr. 32/2000, cu modificările și completările ulterioare, și puse în aplicare prin Ordinul președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului G. C. T., fiul defuncților G. L. E. și G. C. T., tribunalul le-a apreciat întemeiate în parte. Astfel, sub aspectul daunelor materiale, tribunalul a constatat că, la data decesului părinților, reclamantul era minor, în vârstă de 16 ani. Din probele administrate s-a reținut că acesta a rămas în întreținerea reclamantului G. C., pe fondul vârstei fiind în imposibilitate a-și asigura singur existența și de a-și continua studiile. Din declarația martorului Chitul T. a rezultat că fiul victimelor beneficia anterior accidentului de un nivel de instrucție ridicat prin pregătiri suplimentare bazate pe meditații, schimburi de experiență școlară, vacanțe în afara țării, în prezent fiind student în Cluj. Față de cele reținute, Tribunalul a apreciat că suma de 100.000 euro poate ajuta reclamantul în susținerea pe viitor a costurilor școlarizării și a costurilor legate de întreținerea sa până la finalizarea studiilor, una din condițiile reparării prejudiciului în condițiile art. 998-999 din Codul Civil de la 1864, se referă la faptul că prejudiciul să nu fi fost reparat încă, ori din actele dosarului rezultă că reclamantul nu a primit alte sume de bani cu titlu de daune materiale, acesta beneficiind de o pensie de urmaș de la asigurările sociale, urmare decesului părinților.
În ceea ce privește daunele morale pretinse de reclamantul G. C. T., tribunalul a apreciat că sunt întrunite condițiile acordării acestora conform art. 998-999 din Codul civil de la 1864, pentru prejudiciul moral determinat de decesul părinților săi, cauzat de fapta ilicită a persoanei vinovate de producerea accidentului de circulație.
În ceea ce privește pretențiile reclamantului G. C., fratele defunctului G. C. T., din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, coroborate cu declarația martorului Chitul T., tribunalul a reținut că acesta s-a ocupat de înmormântarea defunctului și de pomenirile ulterioare, din planșele fotografice depuse la dosar reieșind ca la eveniment a participat un număr foarte mare de persoane, astfel încât suma de 10.000 euro pretinsă de acesta este justificată în acoperirea prejudiciului material determinat de decesul fratelui său. În ceea ce privește daunele morale, tribunalul a reținut că reclamantul a rămas singurul sprijin, în calitate de tutore al reclamantului G. C. T., precum și singurul sprijin al părinților săi, reclamanții G. A. și G. T., grav afectați în plan moral urmare a pierderii suferite, fiind nevoit să-și înăbușească durerea firească urmare a pierderii singurului frate pentru a putea susține persoanele rămase în grija sa. Tribunalul a apreciat că suma de 20.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamant.
În ceea ce privește pretențiile reclamanților G. A. și T., părinții defunctului G. C. T., tribunalul a reținut, din raportul de evaluare psihologică și declarația martorului, că aceștia au fost devastați de pierderea fiului, starea de sănătate fiind agravată urmare acestui eveniment. Tribunalul a apreciat că suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți.
P. identitate de rațiuni, Tribunalul a acordat reclamantei F. M. suma de 30.000 euro cu titlul de daune morale precum și suma de 10.000 euro daune materiale, aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctei G. L. E.. De asemenea, tribunalul a acordat reclamantei V. N. D. suma de 30.000 euro cu titlul de daune morale precum și suma de 10.000 euro, aceasta fiind cea care a suportat cheltuielile de înmormântare ale defunctului V. V..
În ce privește pretenția reclamanților V. V., M. V., V. D. N., având în vedere că în urma accidentului aceștia și-au pierdut tatăl într-un mod tragic, urmare culpei unei alte persoane, criteriile acordării daunelor morale către frații celorlalți defuncți subzistă, astfel încât Tribunalul a obligat pârâtul la plata către acești reclamanți a câte 20.000 euro despăgubiri morale.
În ce privește pretenția reclamantului V. O., tribunalul a reținut că acesta a suferit nenumărate intervenții chirurgicale, că are nevoie de însoțitor permanent care să-l ajute în a se hrăni, spăla, administra medicația, soția acestuia fiind nevoită a se pensiona pentru a-l îngriji, starea de sănătate posttraumatică necesitând pe viitor medicamente, deplasări la unități sanitare, ajutor permanent din partea altei persoane astfel că, în baza art. 998-999 c.civ., prejudiciul creat se impune a fi reparat, Tribunalul urmând a oblige pârâtul la plata sumei de 50.000 euro daune materiale către reclamant. Față de suferințele fizice urmare accidentului, intervențiilor medicale ulterioare tribunalul a apreciat că se justifică obligarea pârâtului la plata sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale către reclamant.
În ce privește pretenția reclamantului M. I., pentru aceleași considerente avute în vedere în soluționarea pretenției reclamantului V. O., Tribunalul a apreciat că se justifică obligarea pârâtului la plata sumei de 50.000 euro cu titlu de daune materiale și 20.000 euro cu titlu de daune morale către reclamant.
Tribunalul a avut în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din Ordinul nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind F. de protecție a victimelor străzii și dispozițiile art. 25 ind. 1 lit. b) din legea nr. 32/2000.
Cum accidentul s-a produs pe teritoriul României, de un autovehicul fără asigurare RCA si al cărui conducător vinovat exclusiv de producerea accidentului și-a pierdut viața în aceste împrejurări și având în vedere că avizarea de daună a avut loc în data de 18.10.2011 și văzând dispozițiile art. 35-36-37 din Ordinul nr. 5/2010 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, potrivit cărora persoana prejudiciată are dreptul sa înainteze cererea de despăgubire către asiguratorul RCA, în cazul producerii unui risc acoperit prin asigurarea obligatorie RCA, potrivit prezentelor norme, sau către Asociația „F. de protecție a victimelor străzii”, în cazul producerii unui risc acoperit din acest fond, că despăgubirea se plătește de către asiguratorul RCA în maximum 10 zile de la data depunerii ultimului document necesar stabilirii răspunderii și cuantificării daunei, solicitat în scris de către asigurator, sau de la data la care asiguratorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, iar dacă asiguratorul RCA nu își îndeplinește obligațiile în termenele prevăzute la art. 36 sau și le îndeplinește defectuos, inclusiv dacă diminuează nejustificat despăgubirea, la suma de despăgubire cuvenită, care se plătește de asigurator, se aplică o penalizare de 0,1%, calculată pentru fiecare zi de întârziere, Tribunalul a obligat pârâtul la plata către reclamanți a penalităților în cuantum de 1% pe zi de întârziere pentru perioada 18.10._11, când a intervenit aplicarea Ordinului nr.14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor ce reglementează aceeași situație și care stabilește un cuantum de 2 % ca penalitate pe zi de întârziere, astfel că după acest moment, pârâtul a fi obligat la plata către reclamanți a unor penalități în acest cuantum, până la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, solicitând admterea apelului, modificarea în parte a sentinței apelante, în sensul de a obliga F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata despăgubirilor morale în cuantumurile solicitate prin precizarea la cererea de chemare în judecată.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că diminuarea semnificativă a despăgubirilor morale solicitate este nejustificată și netemeinică. Despăgubirile morale solicitate pentru minorul G. C. T. sunt în cuantum de 178.447 de euro (contravaloarea în lei la data plății). Despăgubirile solicitate sunt reprezentate de pretium affectionis – daunele morale pentru prejudicii prin ricoșeu, suferințe psihice grave determinate de cauzarea morții ambilor părinți la o vârstă la care copilul resimte la cote maxime șocul traumatic.
Apelanții au arătat că, pentru G. A. și G. C., se solicită acordarea sumei de 45.689 de euro (contravaloarea în lei la data plății) pentru fiecare din părți, cu titlu de despăgubiri morale având în vedere suferința încercată de aceștia ca urmare a înmormântării propriul copil și norei, dublată de durerea de a-și vedea propriul nepot rămas fără ambii părinți și lipsirea acestora de ajutor din partea copilului și a soției acestuia, de care au fost foarte apropriați, pentru anii de bătrânețe.
În ceea ce privește repararea prejudiciului moral solicitat de G. C., fratele victimei G. C., apelanții au arătat că acesta este în cuantum de 46.767 de euro (contravaloarea în lei la data plății). Durerea cauzată acestuia prin dispariția fratelui sau este cu mult accentuată ca urmare a faptului că a rămas singurul susținător al părinților în anii de bătrânețe când se impune ajutorul acestora, la care se adaugă îngrijirea nepotului său, al cărui tutore este, ca urmare decesului fratelui și a cumnatei lui G. C. și G. L..
Apelanții au arătat că, pentru familia victimei G. L. au rămas ca părți vătămate F. M. și F. M. M., respectiv mama și sora defunctei G. L. E.. P. F. M., mama defunctei G. L., se impune acordarea despăgubirilor morale în cuantumul solicitat având în vedere suferința încercată de mama obligată să își înmormânteze propriul copil, îngrijorarea și zbuciumul acesteia văzându-și propriul nepot rămas fără ambii părinți, dublată de lipsirea ajutorului din partea copilului sau, pentru anii de bătrânețe.
În ceea ce privește repararea prejudiciului suferit de F. M. M., s-a solicitat acordarea integrală a despăgubirilor morale. P. V. N. D., soția victimei V. V., se impune acordarea despăgubirilor morale în cuantumul solicitat, respectiv 62.456 de euro (contravaloarea în lei la data plății) având în vedere suferința încercată de aceasta de a-și înmormânta prematur propriul soț dublată de lipsirea ajutorului din partea acestuia pentru creșterea copiilor, educarea și susținerea lor.
În ceea ce privește repararea prejudiciului încercat de cei trei copii ai victimei: V. V., V. D. N. și M. (născută V.) V., apelanții au considerat că se impune a fi acordat în cuantumul solicitat, respectiv suma de 46.767 de euro (contravaloarea în lei la data plății) pentru fiecare din aceștia, prin raportare la circumstanțele concrete ale cauzei, pentru suferința provocata lor prin dispariția prematură a tatălui, pentru legăturile foarte apropiate care existau între ei, pentru sprijinul moral și părintesc care acum nu mai există. P. intervenienta VIașin F.-mama victimei, s-a considerat că acordarea integrală a despăgubirilor solicitate în cuantum de 45.689 euro (contravaloarea în lei la data plății) este pe deplin justificată având în vedere suferința încercată de acesta în condițiile decesului propriului său fiu la scurt timp după decesul soțului.
Apelanții au arătat că, pentru părinții defunctei C. A. M., se impune acordarea despăgubirilor morale solicitate în cuantum de 91.379 de euro (contravaloarea în Iei la data plății) pentru fiecare dintre părți, având în vedere suferința fără margini încercată de părinții obligați a-și înmormânta propriul copil de numai 23 ani, dublată de lipsirea ajutorului din partea copilului pentru anii de bătrânețe. În ceea ce privește repararea prejudiciului încercat de C. O. C., fratele victimei C. A. M., evaluată la suma de 36.767 de euro, suferința cauzată acestuia prin dispariția unicei surori este foarte mare, acesta fiind pentru fratele său, nu doar o bună prietenă ci și, datorită rezultatelor ei de excepție, modelul său în viață. Despăgubirile morale solicitate de familia victimei C. A.-M. sunt direct proporționale cu gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora, circumstanțele concrete ale producerii accidentului. Studentă eminentă și șefă de promoție la facultatea de drept și facultatea de științe economice, C. A.-M. a fost pentru părinții săi împlinirea tuturor speranțelor și năzuințelor pe care le poate avea un părinte.
Apelanții au arătat că despăgubirile morale solicitate de V. O. reprezintă echivalentul în lei la data plății a 200.000 Euro. Umilințele și suferința acestui om salvat de familie de la morga spitalului unde fusese trimis sunt greu de înțeles și de acceptat. În evaluarea prejudiciului trebuie avută în vedere suferința continuă cauzată de vătămări suferite de victimă respectiv:"traumatism cranio-cerebral grav, tetraplegie, tulburări psihice severe, crize comițiale, tulburări de vorbire, tulburări sficterine permanente"- fiind încadrabil conform Hotărârii de Guvern nr.155 din 23.02.2011 în gradul 1 de invaliditate diagnosticul funcțional fiind acela de: deficiență gravă, cu capacitatea de muncă și capacitatea de autoconducție pierdute în totalitate. D. urmare, acordarea prin hotărârea dată de instanța de fond a sumei de 20.000 de euro cu titlu de despăgubiri morale nu este în măsură să compenseze pe deplin prejudiciul major suferit de victimă.
Apelanții au arătat că despăgubirile morale solicitate de M. I. reprezintă echivalentul în lei la data plății a sumei de 70.000 Euro (contravaloarea în lei la data plății). Vătămările grave ortopedice apărute ca urmare a accidentului au necesitat mai multe intervenții chirurgicale, nici până la acesta dată, mai bine de trei ani de la producerea accidentului, neputându-se mișca normal, având un deficit marcat de flexie și moderat de extensie.
Împotriva aceleiași decizii a declarat apel pârâtul, solicitând desființarea în parte a sentinței și rejudecarea cauzei în ceea ce privește aspectele criticate în apel.
Apelantul au arătat că instanța de judecată a acordat despăgubiri sub forma penalităților de întârziere în mod nelegal întrucât, pe de o parte, a acordat penalități de întârziere reclamanților în temeiul unui text de lege care a fost aplicat retroactiv, iar, pe de altă parte, a acordat penalități de întârziere în mod netemeinic pentru că dispozițiile legale referitoare la obligarea pârâtei la plata de penalități datorate în baza hotărârilor judecătorești se aplică numai dacă acestea nu sunt achitate și sunt datorate în baza unor hotărâri judecătorești definitive.
Apelantul a considerat că despăgubirile materiale pentru prejudicii patrimoniale au fost acordate cu încălcarea dispozițiilor imperative ale legii. Apelantul a invocat dispozițiile art. 49 alin. 1 pct. 2 din Ordinul Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 5/2010 pentru punerea în aplicare a Normelor privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de vehicule și a solicitat diminuarea despăgubirilor acordate pentru prejudicii patrimoniale solicitate și acordarea acestora numai în măsura în care pentru aceste au fost prezentate documente justificative pentru cheltuielile de înmormântare.
Apelantul a susținut că obligațiile de plată reținute în considerentele hotărârii pentru reclamanții G. A. și G. T. nu sunt susținute de sumele acordate în considerentele hotărârii, între dispozitiv și considerente neexistând concordanță.
Apelantul a considerat că despăgubirile materiale pentru prejudiciul nepatrimonial în cazul tuturor reclamanților au fost acordate într-un cuantum excesiv, iar valoarea acestora depășește cu mult media despăgubirilor acordate de instanțele de judecată din România, fie că este vorba de reclamanți rude ale persoanelor decedate, fie că este vorba de reclamanți vătămați corporal. Apelantul a arătat că valoarea mare a despăgubirilor morale acordate oricăruia dintre reclamanți nu a fost probată în niciun mod, instanța bazându-se în acordarea acestor despăgubiri doar pe legătura afectivă pe care în general o creează relația de rudenie, relație pe care reclamanții o aveau cu defuncții. Totodată, instanța a considerat că, urmare a tragicului eveniment, suferința afectivă a fost de multe ori egală pentru oricare dintre rudele defuncților, la fel procedând și în cazul vătămărilor corporale din culpă. Despăgubirile materiale pentru prejudiciile nepatrimoniale au fost acordate fără a se ține cont de elemente obligatorii stabilite de jurisprudența pentru acordarea acestor despăgubiri, sumele acordate ca despăgubiri morale, fie că a fost vorba de deces, fie de vătămări corporale, fiind superioare celor rezultate din jurisprudență. Apelantul a invocat Ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art.14 al CEDO.
Prin decizia civilă nr. 62 A/20.02.2014, Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă, a respins apelul reclamanților și a admis apelul pârâtului, a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a obligat pârâtul la plata sumei de 41.425 euro - despăgubiri materiale și 45.620 euro despăgubiri morale către G. C. T.; câte 20.000 euro - despăgubiri morale către G. A. și G. T.; 10.000 euro despăgubiri morale către reclamantul G. C.; 20.000 euro despăgubiri morale către reclamanta F. M.; 10.000 euro despăgubiri morale către reclamanta F. M. M.; la 12.000 euro despăgubiri morale către reclamanta V. N. D.; câte 10.000 Euro despăgubiri morale către reclamanții V. V., M. N. și V. D.; despăgubiri morale de 20.000 Euro către reclamanta V. F.; 20.000 Euro daune morale către reclamanta C. A.; 20.000 euro daune morale către reclamantul C. I.; 10.000 euro despăgubiri morale către reclamantul C. O. C.; 42.000 Euro despăgubiri materiale către reclamantul V. O.; despăgubiri morale în sumă de 15.000 Euro către reclamantul M. I.; a menținut dispozițiile privind cuantumul despăgubirilor materiale cu privire la reclamanții G. C., F. M., V. N. D. și C. A., cât și cu privire la cuantumul despăgubirilor morale în ceea ce îl privește pe V. O.; a menținut și dispozițiile privind obligarea pârâtei la plata către reclamanți a penalităților de întârziere; a menținut dispoziția de respingere a cererii de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca nefondată.
P. a decide astfel, Curtea de Apel București, Secția a IV-a Civilă, a reținut că existența culpei pârâtei este datorată nerespectării termenelor referitoare la plata despăgubirilor materiale, aflate în sarcina pârâtului conform art. 36 din Normele RCA.
Referitor la reclamantul G. T. C., Curtea de Apel a reținut că, din daunele materiale solicitate, acesta nu a dovedit decât daunele materiale reprezentând acoperirea sumelor care ar fi fost în mod firesc susținut de către părinți, dacă aceștia ar fi trăit, raportat atât la veniturile lor, cât și la procentul de ¼ prevăzut din punct de vedere legal, în vederea întreținerii copilului minor până la împlinirea majoratului și ulterior, aflat în continuarea studiilor până la împlinirea vârstei de 25 ani. Astfel, luând în considerare veniturile părinților reclamantului G. T. C. și anume ale numiților G. C. și G. L., care sunt atașate la filele 254-258 din dosarul C.A.B, Curtea a reținut că daunele materiale cuvenite de pe urma părinților săi sunt de 95.333 lei și respectiv 91.080 lei, în total 186.413 lei, sume care în euro sunt de 21.185 euro și respectiv 20.240 euro, în total 41.425 euro.
Curtea a reținut că reclamantul M. I. F. a solicitat daune materiale constând în proteza de cot (10.000 euro) gimnastică medicală săptămânală pentru tot restul vieții (24.000 euro) ajutor în gospodărie pentru tot restul vieții (12.000 euro) însă nu a depus la dosar niciun document justificativ în vederea dovedirii certe a acestora ca și cuantum, astfel încât Curtea nu le-a acordat.
Referitor la daunele materiale solicitate de reclamantul V. O., Curtea a reținut că acesta a reușit să dovedească în mod cert, cu înscrisuri depuse la dosar, doar pierderea de venit rezultată, respectiv diferența dintre salariul încasat anterior accidentului și pensia pe care a primit-o ulterior. Din adeverința nr. 6641/30.11.2011, eliberată de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (fila 269 din Vol. I al dosarului C.A.B), Curtea a reținut că, în cursul anului 2009, V. O., ocupând funcția publică de consilier superior la Serviciul Controale pe Teren, a beneficiat de un salariu net mediu de 3468 lei. De asemenea, din cuponul de pensie depus la fila 272 din același dosar, (Vol. I C.A.B) rezultă că acesta are o pensie stabilită în cuantum de 1217 lei. Făcând diferența între venitul obținut în mod cert anterior și cuantumul pensiei stabilit ulterior accidentului, Curtea a reținut că aceasta este de 2251 lei lunar, adică 500 euro lunar. Rezultă astfel o diferență a veniturilor primite anual de 6000 euro, iar pentru cei 7 ani, cât reclamantul ar mai fi câștigat veniturile cuvenite până la pensionare, suma cuvenită ca daune materiale, sub acest aspect este de 42.000 euro.
Curtea a considerat că, pentru reclamanții G. C., F. Marioare, Flasin N. D., C. A., în mod corect s-a stabilit un cuantum al daunelor materiale la suma de 10.000 euro. Aceste despăgubiri constau în cheltuielile efectuate cu înmormântarea defuncților, și anume, cu ridicarea de monumente funerare, cheltuielile de înmormântare propriu-zisă, parastasele și pomenirile cuvenite, făcându-se dovada în acest sens cu înscrisuri, proba testimonială și fotografii privind numărul foarte mare al persoanelor participante la înmormântări, și, ca atare, a cheltuielilor ocazionate.
Curtea a considerat că este neîntemeiat al treilea motiv de apel, privind susținerea că ar exista o neconcordanță între considerente și dispozitiv. Astfel, din dispozitivul sentinței tribunalului reiese că instanța a obligat pârâta la plata a câte 30.000 euro despăgubiri morale către reclamanții G. A. și G. T.. Din considerentele referitoare la acest aspect, reținute pe parcursul filei 30 din hotărârea tribunalului, s-a reținut, în stabilirea cuantumului daunelor morale că „suma de 30.000 euro poate veni ca suport în reparația prejudiciului moral suferit de reclamanți”. Curtea a constatat că, și fără folosirea adverbului „câte” alături de aprecierea cuantumului de 30.000 euro, ca și prejudiciu moral, reiese din context că această sumă este aferentă în cuantumul precizat pentru fiecare dintre cei doi părinți, și nu pentru ambii la un loc.
În ceea ce privește critica din ultimul motiv de apel, privind despăgubirile morale, Curtea a reținut că, în sprijinul cuantificării cât mai obiective a cuantumului daunelor morale, la dosar s-a atașat ghidul pentru soluționarea daunelor morale întocmit pentru garantarea obiectivității și tratamentului nediscriminatoriu prevăzut de art. 14 al C.E.D.O, care cuprinde studiul privind practica națională și europeană în materie, sinteza și recomandări pentru soluționarea daunelor morale suferite ca urmare a vătămării sănătății și a integrității corporale ori a decesului persoanelor produse prin accidente rutiere. Din anexa nr. 1 a acestui ghid publicat de Editura UNSICAR în anul 2012 reiese care este în România, în conformitate cu jurisprudența din anii 2009 și 2010, nivelul mediu al despăgubirilor materiale pentru daune morale, acordate în caz de deces și vătămare corporală din culpă. Având în vedere numărul impresionant de hotărâri judecătorești care au făcut obiectul acestui studiu (2300) care stă la baza ghidului, reiese că acest ghid are o probitate superioară în stabilirea unitară și echitabilă a daunelor morale solicitate, față de anumite hotărâri pronunțate în mod izolat de către anumite instanțe.
Curtea a constatat că nu există criterii obiective pentru a estima, cuantifica daunele morale în caz de deces, stabilirea cuantumului acestora presupune o doză de aproximare considerarea consecințelor negative suferite de către apelanți sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori și intensitatea cu care au fost percepute. Despăgubirile acordate pentru prejudiciul nepatrimonial vizează efectul compensatoriu al suferințelor suportate, pricinuite, la acordarea lor avându-se în vedere atât consecințele negative suferite de părțile vătămate sub aspectul vieții de familie, cât și faptul că prin acordarea de daune morale, se încearcă o reparație a prejudiciului adus condițiilor de viață ale acestora, fără însă a se realiza o îmbogățire fără just temei.
Din ghidul pentru soluționarea daunelor morale atașat la dosar, Curtea a reținut că, valoarea medie de despăgubire acordată la nivelul curților de apel din România pentru rudele de gradul I ale persoanei decedate: pentru copilul minor - 51.324 lei, pentru copilul major - 36.434 lei, pentru frate/soră - 29.912 lei, pentru părinte - 75.097 lei, pentru decesul soțului/soției - 52.510 lei.
Concretizând, cu privire la fiecare reclamant în parte, Curtea a ținut seama de sumele indicate în Ghid pentru fiecare situație, pe care le-a majorat, în raport cu situația fiecărui reclamant din speță, astfel cum a fost aceasta reținută din probele administrate în cauză.
Prin decizia civilă nr. 2612/8.10.2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de pârâtul F. pentru Protecția Victimelor Străzii împotriva deciziei civile nr.62A din 20 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă; a admis recursul declarat de reclamanții C. A., C. I., C. O. C., F. M. M., F. M., G. A., G. C. T., G. C., G. T., M. I. F., M. V., V. O., V. D. N., V. N. D., V. V. și V. F. împotriva deciziei nr.62A din 20 februarie 2014 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași curți de apel.
P. a decide astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că instanța de apel, deși reliefează în motivarea hotărârii, în ceea ce privește despăgubirile morale, că acestea au rolul de a acoperi prejudiciile cu caracter nepatrimonial și că stabilirea cuantumului acestora presupune o doză de aproximare și trebuie avute în vedere consecințe negative suferite sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori, intensitatea cu care au fost percepute, la determinarea în concret a cuantumului despăgubirilor morale s-a raportat exclusiv la sumele stabilite prin concluziile „Ghidului pentru soluționarea daunelor morale” și pe care le-a dublat. Curtea de Apel a ignorat susținerile reclamanților, în ce privește nelegalitatea acestui ghid, reducând la un singur criteriu cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciile morale invocate și pe care l-a amendat în subsidiar și prin raportare la celelalte criterii jurisprudențiale evocate deja în considerațiile de ordin teoretic. Curtea de Apel s-a rezumat să se raporteze la plafonul rezultat din „Ghidul pentru soluționarea daunelor morale” mai exact la o valoare medie stabilită prin acest ghid, elaborat tocmai de pârâtul F. pentru Protecția Victimelor Străzii și fără să observe și să analizeze că în cauză reclamanții au formulat obiecțiuni la modalitatea elaborării acestui ghid și contestând valoarea acestuia de eventuala normă juridică (filele 101-107, vol.I, dosar în apel).
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că raportarea instanței de apel în determinarea cuantumului prejudiciului moral la Ghidul pentru soluționarea daunelor morale este nelegală, întrucât s-au ignorat dispozițiile legale în materia daunelor morale, principiile de drept naționale și convenționale în această materie care impun repararea integrală a prejudiciului moral, reprezentat de consecințele „negative suferite pe plan fizic și moral, avându-se în vedere importanța valorilor lezate, măsura în care au fost afectate”. Este, de asemenea, fără echivoc, că traumele suferite au produs consecințe majore asupra vieții profesionale și familiale ale reclamanților care au determinat schimbări profunde și în calitatea vieții. Oricât de subiectiv ar fi caracterul prejudiciului moral, decurgând din vătămările de ordin fizic și psihic – limitele reparației lui sunt impuse de principiile reparatorii integrale și echității, cât și de prudența ce trebuie manifestată pentru ca reparația daunei să ofere victimei o satisfacție cu caracter compensatoriu, în așa fel încât dimensiunea reparării să fie pe cât posibil, suficientă și proporțională cu prejudiciul suferit. Procedând la analiza pretențiilor reclamanților prin raportare doar la studiul privind regularizarea pe cale amiabilă a pretențiilor de despăgubire formulate de persoanele care au suferit prejudicii morale și, ținând cont și de circumstanțele fiecărui caz concret în parte, în funcție de traumele psihice, morale suferite, instanța a făcut o greșită aplicare a legii, ceea ce impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea corectei aplicări a legii.
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că este fondată și critica privind greșita reducere a cuantumului despăgubirilor materiale acordate reclamantului G. C. T. de la 100.000 euro, la_ euro, prin raportare la dispozițiile art. 86 din Codul familiei. Potrivit principiului general ce rezultă din art. 998 Cod civil, despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparație a pagubei, acestea neputând fi limitate prin raportare la dispozițiile art. 86 din Codul familiei. La repararea prejudiciului material, în condițiile art. 998 Cod civil, singurul criteriu pentru determinarea despăgubirii îl constituie întinderea prejudiciului. Despăgubirile materiale cuprind atât paguba suferită de partea vătămată cât și beneficiul de care ea a fost lipsită, iar cuantumul despăgubirilor se stabilește întotdeauna în raport de întinderea prejudiciului iar nu potrivit cu posibilitățile materiale ale părții vătămate sau ale persoanei vinovate.
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că este fondată și critica privind greșita reducere a cuantumului despăgubirilor materiale pentru reclamanții V. O. și M. I., în considerarea dispozițiilor art. 49 alin. 1 pct. 2 din Ordinul CSA nr.5/2010, care condiționează acordarea despăgubirilor materiale de prezentarea de documente justificative. Potrivit art. 1 din Ordinul nr. 14/2011 a CSA, s-a abrogat Ordinul nr. 5/2010 iar potrivit art. 26 din Norme, pretențiile formulate în cererea de despăgubire pot fi dovedite prin orice mijloace de probe. Astfel, determinarea despăgubirilor materiale s-a făcut prin încălcarea legii în vigoare, respectiv prin aplicarea unu text de lege abrogat.
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că este nefondată critica formulată de reclamanți privind nelegalitatea hotărârii din perspectiva pronunțării acesteia de alți judecători decât cei care au luat parte la dezbaterea cauzei. Dezbaterile urmate în ședința de judecată, orale și contradictorii, și în care părțile și-au spus cuvântul asupra cauzei sunt consemnate în încheierea de ședință sau în practicaua hotărârii. Mențiunile din încheiere sau practica privind desfășurarea dezbaterilor sunt obligatorii pentru a se putea constata dacă instanța a fost competentă, dacă s-au respectat normele legale privind compunerea și constituirea instanței, drepturile procedurale ale părților, ordinea dezbaterilor, celelalte reguli de procedură. Mențiunile cuprinse în încheiere sau practica privind dezbaterile fac dovada deplină până la înscrierea în fals. La termenul din 30.01.2014, reclamanții au fost prezenți și reprezentați de apărător ales care a pus concluzii pe fondul cauzei, în sensul că a depus concluzii scrise și a precizat că își menține toate susținerile formulate la termenul din 28.11.2013. Prin concluziile scrise, apărătorul reclamanților a solicitat admiterea apelului reclamanților, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și respingerea apelului pârâtului, dezvoltând argumente de fapt și de drept în susținerea concluziilor.
Înalta Curte de Casație și Justiție a considerat că faptul că apărătorul reclamanților nu a susținut și oral motivele de apel și apărările formulate prin întâmpinare, limitându-se la a depune concluzii scrise, nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare și nici că dezbaterile au avut loc în fața unui alt complet decât cel care a pronunțat hotărârea. Legea cere numai ca hotărârea să fie pronunțată de către judecători în fața cărora au avut loc dezbaterile (concluziile părților, pe fond, după rezolvarea excepțiilor procesuale și administrarea probelor). Constatându-se că în cauză au fost depuse concluzii scrise în ce privește atât apelul propriu cât și apelul pârâtei, în fața completului de judecată legal constituit, este evident că nu a fost încălcat principiul continuității.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 21._ *.
În rejudecare, analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate și a aspectelor stabilite prin decizia de casare, obligatorie conform art. 315 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamanți, prin decizia de casare, obligatorie în privința problemelor de drept dezlegate, conform art. 315 din Codul de procedură civilă, s-a stabilit că este nelegală raportarea instanței de apel, în determinarea cuantumului prejudiciului moral, la Ghidul pentru soluționarea daunelor morale. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că, în rejudecare, urmează a fi avute în vedere dispozițiile legale în materia daunelor morale, principiile de drept naționale și convenționale în această materie care impun repararea integrală a prejudiciului moral, reprezentat de consecințele „negative suferite pe plan fizic și moral, avându-se în vedere importanța valorilor lezate, măsura în care au fost afectate”. Astfel, în decizia de casare s-a reținut că traumele suferite au produs consecințe majore asupra vieții profesionale și familiale ale reclamanților care au determinat schimbări profunde și în calitatea vieții. În consecință, daunele morale urmează a fi stabilite în rejudecare prin aplicarea principiilor enunțate în decizia de casare precum și prin raportare la probele administrate în cauză în ceea ce privește situația concretă a fiecărui reclamant.
Prejudiciul moral suferit de reclamantul G. T. C. rezultă din faptul că părinții săi, G. L. și G. T., au decedat în accidentul care a avut loc la data de 20.10.2009, dată la care reclamantul avea vârsta de 16 ani. Din Raportul psihologic întocmit de psihologul C. C. E. Curtea reține că acesta s-a aflat în stare de șoc în momentul în care a aflat despre accident și decesul părinților săi, această stare menținându-se și în perioada imediat următoare. Suferința sa psihică și fizică rezultă din schimbări majore intervenite în viața sa, fiind nevoit să îndure dispariția părinților. Diagnosticul pus reclamantului este acela de stres post-traumatic cronic; simptomele s-au instalat imediat și ca reacție la trauma suferită în urma pierderii celor doi părinți și au persistat pe toată durata până în prezent. Nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Prin raport s-a recomandat acestuia psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim 3 ședințe pe săptămână, pentru a preveni agravarea sau cronicizarea pe termen lung a simptomatologiei manifeste sau apariția unor afecțiuni de tip depresiv, precum și menținerea sub observație în continuarea terapiei prin ședințe de consiliere psihologică săptămânală pentru o perioadă de încă 2 ani.
Având în vedere situația de fapt expusă mai sus, Curtea consideră că în mod corect a apreciat tribunalul că sunt întrunite condițiile acordării daunelor morale către reclamantul G. T. C., conform art. 998-999 din Codul civil de la 1864, pentru prejudiciul moral determinat de decesul părinților săi.
În ceea ce privește stabilirea cuantumului acestor despăgubiri, Curtea apreciază că prima instanță a respectat principiile reparatorii integrale și echității, cât și prudența ce trebuie manifestată pentru ca reparația daunei să ofere victimei o satisfacție cu caracter compensatoriu, în așa fel încât dimensiunea reparării să fie pe cât posibil, suficientă și proporțională cu prejudiciul suferit, astfel cum s-a arătat în decizia de casare pronunțată în cauză.
Având în vedere că stabilirea cuantumului acestor daune presupune o doză de aproximare, cum s-a arătat și în decizia de casare, verificarea legalității și temeiniciei sentinței pronunțate trebuie realizată prin raportare la criteriile care trebuie avute în vedere la determinarea în concret a cuantumului despăgubirilor morale, și anume, consecințe negative suferite sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori, intensitatea cu care au fost percepute. Astfel, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală prin prisma criteriilor aplicate în stabilirea sumei acordate cu titlul de daune morale și temeinică, prejudiciul fiind stabilit în raport de probele administrate. În ceea ce privește cuantumul daunelor stabilit de tribunal, Curtea constată că instanța dispune în acest sens de o marjă de apreciere care, în aprecierea Curții, respectă reperele analizate mai sus.
În privința reclamantului G. T., tatăl defunctului G. C. T., Curtea reține că diagnosticul pus acestuia de psiholog este acela de tulburare depresivă majoră, severă. Trauma suferită nu a fost metabolizată psihic nici la data redactării raportului, la doi ani după accident. Simptomele s-au instalat imediat și ca reacție la trauma suferită în urma pierderii fiului și norei sale și au persistat pe toată durata până în prezent. Nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Psihologul a recomandat internarea periodică de două ori pe an câte o lună într-o clinică de specialitate unde să poată beneficia de o terapie de grup.
Reclamanta G. A., mama lui G. C., are diagnosticul de stres post-traumatic cronic, constatându-se, în urma accidentului, o reacție puternică, frică intensă și sentimente de neputință, comportament agitat, amintiri recurente și intruzive. Simptomele s-au instalat imediat și ca reacție la trauma suferită în urma pierderii fiului și norei sale și au persistat pe toată durata până în prezent. Nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Psihologul a recomandat internarea periodică de două ori pe an câte o lună într-o clinică de specialitate unde să poată beneficia de o terapie de grup.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate prin raportare la criteriile care trebuie avute în vedere la determinarea în concret a cuantumului despăgubirilor morale, Curtea constată că sentința primei instanțe este legală, aplicând criteriile indicate mai sus pentru a stabili suma acordată cu titlul de daune morale și temeinică, raportându-se la probele administrate pentru stabilirea prejudiciului. În ceea ce privește cuantumul daunelor stabilit de tribunal, Curtea constată că instanța dispune în acest sens de o marjă de apreciere care, în aprecierea Curții, respectă reperele analizate mai sus.
Reclamantul G. C., fratele defunctului G. C. T., s-a ocupat de toate cele necesare înmormântării, a preluat toate grijile familiei, a obținut tutela nepotului său, s-a ocupat de stingerea creditelor decedaților la bancă, de formalitățile legate de relațiile de serviciu ale celor doi. Acesta a suportat o perioadă extrem de dificilă, în care a fost nevoit să facă față multiplelor probleme asumate. În ceea ce privește starea sa psihică, diagnosticul este acela de stres post-traumatic cronic, reclamantul prezentând simptome persistente de hipervigilitate, detresa psihologică intensă față de stimulii asociați cu accidentul. Nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Psihologul a recomandat psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim 3 ședințe pe săptămână, precum și internarea periodică de o lună pe an într-o clinică de specialitate unde să poată beneficia de o terapie de grup.
Această situație de fapt a fost analizată de prima instanță și avută în vedere la stabilirea existenței prejudiciului moral cauzat acestui reclamant, sentința fiind pronunțată cu aplicarea corectă a art. 998-999 din Codul civil. În stabilirea cuantumului daunelor morale, prima instanță a avut în vedere consecințele negative suferite de reclamant sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori, precum și intensitatea cu care au fost percepute de reclamant. Curtea apreciază că prima instanță s-a încadrat în marja de apreciere de care dispune pentru stabilirea sumei acordate și a respectat reperele de fapt și de drept expuse mai sus.
În ceea ce privește situația reclamantei F. M., mama defunctei G. L., aceasta este văduvă, trăiește cu sora decedatei, raportul psihologic constatând dificultatea materială și emoțională în care se va afla aceasta în viitor, ca urmare a traumei suferite. Diagnosticul este acela de stres post-traumatic cronic, simptomele fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită în urma pierderii fiicei și ginerelui său și au persistat pe toată durata până în prezent. Nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Psihologul a recomandat internarea periodică de două ori pe an câte o lună într-o clinică de specialitate unde să poată beneficia de o terapie de grup. Având în vedere această situație de fapt, Curtea apreciază că sentința primei instanțe este legală și temeinică, aplicând criteriile indicate în decizia de casare raportat la situația concretă a reclamantei astfel cum rezulta aceasta din probele administrate în cauză, cuantumul daunelor morale acordate încadrându-se în marja de apreciere de care dispune instanța. Aceleași concluzii se impun și în ceea ce o privește pe reclamanta F. M. M., al cărei diagnostic este acela de stres post-traumatic cronic, simptomele sale fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită în urma pierderii surorii și cumnatului. Psihologul nu a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent și a recomandat psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 3 ani și o frecvență de minim o ședință pe săptămână, precum și internarea periodică de o lună pe an într-o clinică de specialitate unde să poată beneficia de o terapie de grup.
În ceea ce o privește pe reclamanta V. N., soția victimei V. V., Curtea constată legalitatea și temeinicia sentinței pronunțate prin raportare la criteriile care trebuie avute în vedere la determinarea în concret a cuantumului despăgubirilor morale, precum și la probele administrate pentru stabilirea prejudiciului. Cuantumul daunelor stabilit de tribunal se încadrează în marja de apreciere de care dispune instanța. Astfel, Curtea constată că situația reclamantei a fost corect reținută de tribunal, suferința acesteia în urma accidentului fiind constatată în Raportul de evaluare psihologică. În urma traumei suferite, reclamanta a slăbit considerabil, fiind necesar un tratament cu anxiolitice pentru a face față durerii provocate de lipsa soțului, psihologul remarcând dificultatea de a accepta cele întâmplate chiar și după doi ani de la producerea accidentului. Reclamanta a încercat să treacă peste pierderea suferită refuzând să se gândească la tragedia întâmplată, însă prezintă slăbiciune fizică și lipsa interesului față de orice activitate recreativă. Îngustarea registrului afectiv și refularea gândurilor și emoțiilor legate de moartea soțului sunt parte din tabloul simptomatic al stresului post-traumatic pe care îl trăiește aceasta și care se va prelungi până când va avea condițiile să se confrunte cu această pierdere, cel mai probabil doar cu sprijin în cursul unei psihoterapii. În baza acestor constatări, psohologul a stabilit diagnosticul de stres post-traumatic cronic, simptomele fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită și au persistat pe toată durata până în prezent. Nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Psihologul a recomandat psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim o ședință pe săptămână, pentru a preveni agravarea sau cronicizarea pe termen lung a simptomatologiei manifeste sau apariția unor afecțiuni de tip depresiv.
În mod corect a fost reținută de tribunal și existența unui prejudiciu moral cauzat reclamantei V. V., care, astfel cum rezultă din raport, a avut o relație privilegiată cu tatăl său, a încercat să supraviețuiască pierderii, însă eforturile pentru a depăși șocul suferit nu i-au lăsat timp și energie pentru a accepta noua realitate. Aceasta are vise recurente cu tatăl dispărut, psihologul constatând că renunțarea la acesta și acceptarea pierderii îi cer un efort pe care încă nu este capabilă să-l facă. Diagnosticul este acela de stres post-traumatic cronic, simptomele fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită și au persistat pe toată durata până în prezent, fără ca psihologul să constate declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor. În această situație, reclamanta are nevoie de sprijin de specialitate în confruntarea cu pierderea tatălui, psihologul recomandând psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim 3 ședințe pe săptămână pentru a preveni agravarea sau cronicizarea pe termen lung a simptomatologiei manifeste sau apariția unor afecțiuni de tip depresiv.
Situația reclamantei M. V. a fost, de asemenea, corect reținută de prima instanță. Suferința psihică cauzată de moartea tatălui său a produs o cădere atât psihică dar și fizică, astfel încât a trebuit să se interneze, diagnosticul fiind anemie severă și necesitând o săptămână de spitalizare. Diagnosticul este acela de stres post-traumatic cronic, psihologul constatând că aceasta încearcă să lupte cu durerea utilizând mecanisme de apărare. Simptomele s-au instalat imediat și ca reacție la trauma suferită fără a se constata declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Psihologul a recomandat psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim 3 ședințe pe săptămână, pentru a preveni agravarea sau cronicizarea pe termen lung a simptomatologiei manifeste sau apariția unor afecțiuni de tip depresiv.
În ceea ce îl privește pe reclamantul D. V., psihologul a constatat izolarea și preferința pentru o suferință ascunsă de privirile celorlalți, dificultatea de a împărtăși cu cei din familie durerea pierderii suferite. După decesul tatălui său, reclamantul a preluat rolul și poziția tatălui, în familie și conducerea firmei tatălui, un rol dificil pentru vârsta sa, acesta având 20 de ani la data producerii accidentului. Psihologul a constatat premisele pentru o tulburare depresivă majoră și a pus diagnosticul de tulburare depresivă majoră, constatând că simptomele s-au instalat imediat și ca reacție la trauma suferită și nu a avut loc declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. În consecință, a recomandat psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim 4 ședințe pe săptămână pentru a preveni agravarea sau cronicizarea pe termen lung a simptomatologiei manifeste precum și pentru a evita apariția unor afecțiuni de tip depresiv. S-a considerat necesară menținerea sub observație în continuarea terapiei prin ședințe de consiliere psihologică săptămânală pentru o perioadă de încă doi ani.
P. toți membrii familiei s-a recomandat internarea periodică de o lună pe an într-o clinică de specialitate unde să poată beneficia împreună cu celilalți membri ai familiei de o terapie de grup.
Aceleași efecte devastatoare în urma traumei suferite sunt reținute și în ceea ce o privește pe reclamanta V. F., mama victimei V. V., martorul E. P. declarând că familia defunctului a fost foarte afectată de cele întâmplate, că aceasta nu-și va mai reveni niciodată după tragedie, că își petrec multă vreme la cimitir, la mormântul defunctului, și s-au retras din viața socială.
Având în vedere această situație de fapt, astfel cum a fost reținută pe baza probelor administrate în cauză, în mod corect tribunalul a constatat existența prejudiciului moral cauzat reclamanților ca urmare a decesului lui V. V. și a stabilit întinderea acestui prejudiciu prin aplicarea criteriilor indicate și în decizia de casare, în raport de situația concretă a fiecărui reclamant.
În ceea ce îi privește pe reclamanții C. I. și C. A., părinții victimei C. A. M., psihologul a constatat că blocajul afectiv din acea împrejurare a fost mecanismul de apărare prin care au evitat o prăbușire psihică completă, un eventual episod psihotic. În ceea ce privește relația cu fiica lor, reclamanții erau mândri de reușita acesteia în privința studiilor, întrucât aceasta terminase studiile economice și urma o a doua facultate, la drept; în ziua precedentă morții obținuse postul de Director Economic al Direcției Agricole Județene Bistrița Năsăud. Moartea sa a părut neverosimilă pentu părinți, o realitate imposibil de acceptat; C. I. a întreprins chiar o anchetă personală, încercând să discute cu cei care au asistat la accident, demers care arată dificultatea sa de a accepta realitatea pierderii fiiciei sale, amploarea acestei tragedii pentru persoana sa.
Diagnosticul pus reclamantului C. I. este acela de tulburare depresivă majoră, simptomele fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită iar psihologul nu constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent, astfel încât a recomandat psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim o ședință pe săptămână pentru a preveni agravarea sau cronicizarea pe termen lung a simptomatologiei manifeste.
În ceea ce o privește pe reclamanta C. A., psihologul a constatat starea acesteia de șoc, reacția de refuz al acceptării pierderii, incapacitatea manifestării emoționale adecvate și stupor mental și afectiv; reclamanta a fost afectată fizic și emoțional de trauma suferită și a urmat tratament medicamentos psihiatric cu anxiolitice și antidepresive. Ulterior, reclamanta a manifestat insomnie cronică, coșmaruri, scădere ponderală vizibilă, retragere și izolare socială. Diagnosticul reclamantei este acela de tulburare depresivă majoră, simptomele fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită și nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Psihologul i-a recomandat psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim trei ședințe pe săptămână pentru a preveni agravarea sau cronicizarea pe termen lung a simptomatologiei manifeste.
Fratele victimei C. A. M., C. O. C., a avut o relație bună cu sora sa, ajutându-se reciproc, astfel cum s-a constatat în Raportul de evaluare psihologică. Chiar dacă la momentul evaluării aștepta să devină tată, starea sa de spirit nu era optimistă, fiind afectat în continuare de pierderea neașteptată a surorii sale și preocupat de suferința părinților său. Acesta manifestă o dispoziție depresivă în majoritatea timpului, tulburarea ciclului somn/veghe și diminuarea plăcerii pe care o constituiau înainte activitățile sociale și cele sportive. Diagnosticul acestui reclamant este acela de stres postraumatic cronic, simptomele fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită fără a se constata declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent, situație în care psihologul a recomandat psihoterapie de orientare psihodinamică cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim o ședință pe săptămână pentru a preveni agravarea sau cronicizarea pe termen lung a simptomatologiei manifeste precum și pentru a evita apariția unor afecțiuni de tip depresiv.
P. toți membrii familiei C., psihologul a recomandat internarea periodică de o lună pe an într-o clinică de specialitate unde să poată beneficia împreună de o terapie de grup.
La pronunțarea soluției, prima instanță a avut în vedere situația de fapt expusă mai sus în privința acestor reclamanți, stabilind în consecință existența și întinderea prejudiciului moral cauzat acestora. Aplicând corect prevederile art. 998, 999 din Codul civil și criteriile pentru stabilirea cuantumului daunelor morale acordate, indicate și în decizia de casare, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, în privința sumei acordate, Curtea apreciind că prima instanță s-a încadrat în doza de aproximare pe care o presupune stabilirea cuantumului acestor daune.
În ceea ce îl privește pe reclamantul V. O., Curtea reține că acesta a suferit vătămări corporale grave în accident, astfel încât necesită continuarea procedurilor de recuperare și a tratamentului medical, psihoterapie pentru prevenirea cronicizării stării depresive. În Raportul de evaluare psihologică s-a constatat că efectele traumei suferite sunt de lungă durată, afectând imaginea și stima de sine, dispoziția psihică și echilibrul psihic al pacientului. Efectele devastatoare ale traumei suferite s-au manifestat și pe plan profesional. Cu o zi înainte de accident, reclamantul a obținut postul de director al Direcției Fitosanitare Bistrița Năsăud, ulterior s-a pensionat din octombrie 2010 pentru că starea de sănătate nu-i mai permitea nici munca de birou. După externare, se reține condiția acestuia de dependență totală de soția sa pentru orice activitate de auto-îngrijire, dată fiind incapacitatea sa de delasare și nevoia unei asistențe permanente pentru continuarea îngrijirilor medicale la domiciliu, tratament medicamentos (19 tipuri de medicamente zilnic). În această situație, soția sa s-a pensionat înainte de termen pentru a putea avea grijă de soțul său.
Diagnosticul reclamantul V. O. este acela de stres post traumatic cronic și tulburare depresivă majoră, simptomele fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită și nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. În consecință, psihologul a recomandat psihoterapie de tip psihodinamic cu durata de minim 3 ani și o frecvență de minim 4 ședințe pe săptămână, considerând necesară și menținerea sub observație în continuarea terapiei prin ședințe de consiliere psihologică săptămânală pentru o perioadă de încă doi ani. Mai mult, psihologul a recomandat internarea periodică de două ori pe an câte o lună într-o clinică de specialitate unde să poată beneficia de o terapie de grup.
Reclamantul M. I. F. a suferit, de asemenea, vătămări corporale grave în urma accidentului, în Raportul de evaluare psihologică constatându-se că efectele traumei suferite vor fi de lungă durată, afectând imaginea și stima de sine, dispoziția psihică bazală și echilibrul psihic al pacientului. Diagnosticul este acela de stres post traumatic cronic și tulburare depresivă majoră, simptomele fiind instalate imediat și ca reacție la trauma suferită și nu s-a constatat declinul acestor stări sau ameliorarea simptomelor până în prezent. Psihologul a recomandat acestui reclamant psihoterapie de tip psihodinamic cu durata de minim 4 ani și o frecvență de minim 4 ședințe pe săptămână, considerându-se, de asemenea, necesară menținerea sub observație în continuarea terapiei prin ședințe de consiliere psihologică săptămânală pentru o perioadă de încă doi ani.
Prima instanță a avut în vedere această situație de fapt și a considerat în mod corect că, în privința acestor reclamanți, sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 998, 999 din Codul civil pentru acordarea daunelor morale. Tribunalul a avut în vedere consecințele negative suferite sub aspectul vieții familiale, importanța valorilor morale lezate, măsura lezării acestor valori, intensitatea cu care au fost percepute de fiecare reclamant, iar în privința cuantumului sumei acordate, Curtea consideră că instanța s-a încadrat în doza de aproximare pe care o presupune stabilirea cuantumului acestora.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale acordate reclamantului G. C. T., Curtea constată că îndrumarea obligatorie făcută de Înalta Curte de Casație și Justiție sub acest aspect este aceea că este greșită reducerea despăgubirilor de la 100.000 euro, la_ euro, prin raportare la dispozițiile art. 86 din Codul familiei, întrucât, potrivit principiului general ce rezultă din art. 998 Cod civil, despăgubirile acordate victimei trebuie să constituie o justă și integrală reparație a pagubei, acestea neputând fi limitate prin raportare la dispozițiile art. 86 din Codul familiei.
Astfel, în aplicarea art. 998 cod civil pentru stabilirea cuantumului daunelor materiale, Curtea va aplica singurul criteriu pentru determinarea despăgubirii prevăzut de acest text, și anume, întinderea prejudiciului, constând atât din paguba suferită de partea vătămată cât și beneficiul de care ea a fost lipsită.
După cum a arătat Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia de casare, cuantumul despăgubirilor nu se stabilește potrivit cu posibilitățile materiale ale părții vătămate sau ale persoanei vinovate, astfel încât apărările Fondului referitoare la acțiunea ulterioară în regres împotriva moștenitorilor perssoanei vinovate de prodcurerea accidentului nu pot fi reținute.
Reclamantul G. T. C. a solicitat daune materiale constând în prestația periodică lunară până la împlinirea vârstei de 25 ani, în vederea asigurării existenței, dezvoltării individuale, necesarul de resurse materiale pentru acoperirea sumelor ce ar fi fost susținute de veniturile părinților decedați, cheltuieli de status și participare socială.
Aplicând principiile expuse mai sus în determinarea întinderii prejudiciului, Curtea apreciază că suma stabilită de prima instanță cu acest titlu, de 100.000 euro, acoperă atât întreținerea reclamantului G. C. în vârstă de 16 ani la data decesului părinților, cât și cheltuielile necesare pentru a-i asigura un nivel de instrucție ridicat, asemănător celui avut anterior producerii accidentului, prin pregătiri suplimentare bazate pe meditații, schimburi de experiență școlară. Existența prejudiciului sub acest aspect rezultă din declarația martorului Chitul T., care a arătat că reclamantul a participat la un program de schimb de experiență școlară în Austria anterior accidentului, nu însă și după data producerii acestuia. Astfel, Curtea constată că sentința tribunalului este legală și temeinică sub acest aspect, aplicând corect art. 998 din Codul civil, și stabilind suma datorată reclamantului cu titlul de daune materiale raportat la probele administrate în cauză.
În ceea ce privește cuantumul despăgubirilor materiale pentru reclamanții V. O. și M. I., Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că este greșită reducerea acestui cuantum în considerarea dispozițiilor art. 49 alin. 1 pct. 2 din Ordinul CSA nr. 5/2010 întrucât acest text a fost abrogat potrivit art. 1 din Ordinul nr. 14/2011 a CSA.
În consecință, pretențiile formulate în cererea de despăgubire pot fi dovedite prin orice mijloace de probe, acordarea despăgubirilor nefiind condiționată de probarea acestora cu documente justificative.
Sub acest aspect, Curtea reține declarația martorului Triscas E., care a arătat că familia V. și-a epuizat economille pentru a susținere financiar tratamentele urmate de reclamantul V. O., chiar martora împrumutându-le acestora suma de 2.000 euro.
De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul V. O. a suferit un traumatism craniocerebral sever, traumatism la nivelul coloanei vertebrale cervicale, multiple fracturi costale, una cu deplasare în plămân, a fost ținut pe respirație artificială 6 săptămâni, fiind în stare comatoasă cu complicații și devenind conștient la 3.12.2009. Reclamantul a suferit o pareză posttraumatică la nivelul ochiului stâng, a necesitat intervenție chirurgicală pentru reconstrucția cotului, precum și un tratament anticoagulant pentru restul vieții. La data de 5.10.2010, s-a reintervenit chirurgical la nivelul cotului drept pentru extragerea materialului metalic provizoriu și i s-a fixat cotul cu o plată metalică cu gheare. Reclamantul s-a aflat într-o stare alterată după 25.11.2010, constatându-se imposibilitatea mersului fără sprijin, hidrocefalie, și suferind o nouă intervenție neurochirurgicală la data de 10.07.2011.
Traumatismele suferite continuă să producă efecte, fiind necesară continuarea procedurilor de recuperare și a tratamentului medical, psihoterapie pentru prevenirea cronicizării stării depresive.
În privința vieții profesionale și a veniturilor realizate, din înscrisurile depuse la dosar, Curtea reține că, în ziua anterioară accidentului, reclamantul a obținut postul de director al Direcției Fitosanitare Bistrița Năsăud, fiind însă pensionat din octombrie 2010 pentru că starea de sănătate nu-i mai permitea nici munca de birou.
În situația expusă mai sus, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut drept criterii pentru stabilirea prejudiciului material faptul că reclamantul a suferit nenumărate intervenții chirurgicale, că are nevoie de însoțitor permanent care să-l ajute în a se hrăni, spăla, administra medicația, soția acestuia fiind nevoită a se pensiona pentru a-l îngriji, starea de sănătate posttraumatică necesitând pe viitor medicamente, deplasări la unități sanitare, ajutor permanent din partea altei persoane, diminuarea veniturilor ca urmare a pensionării din cauza stării de sănătate. Având în vedere aceste criterii, prima instanță a aplicat corect art. 998-999 c.civ. și a determinat prejudiciul prin raportare la probele testimoniale și cu înscrisuri administrate în cauză.
În ceea ce-l privește pe reclamantul M. I., Curtea reține declarația martorului B. V. care a arătat că reclamantul s-a împrumutat pentru a-și asigura tratamentul, s-a pensionat pentru că nu mai putea lucra, urmând tratamente medicale, de recuperare, precum și internări, efectuând cheltuieli cu medicamentele și deplasările.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul M. I. a suferit o fractură multiplă la nivelul brațului și antebrațului stâng și traumatism cranio-cerebral, fiind internat o lună și jumătate în Spitalul Județean B., din care o săptămână în comă. Reclamantul a suferit multiple operații la nivelul mâinii stângi, având implantate 9 dispozitive cu tijă pentru reconstrucția anatomică și funcțională. În această situație, reclamantul a avut nevoie de asistență timp de un an, pentru igiena personală și activitățile de auto-îngrijire, fiind îngrijit de soția sa. Ulterior accidentului, funcționalitatea mâinii stângi este refăcută parțial, reclamantul urmând tratament fizio-kineto-terapeutic și având nevoie de continuarea procedurilor de recuperare și a tratamentului medical, tratament de fizioteraptie și kinetoteraprie, precum și cel de psihoterapie.
În situația expusă mai sus, Curtea apreciază că prima instanță a reținut în mod corect criteriile pentru stabilirea prejudiciului material cauzat acestui reclamant, având în vedere intervenții chirurgicale suferite precum și necesitatea urmării tratamentului în viitor, aplicând corect art. 998-999 c.civ. și determinând prejudiciul prin raportare la probele testimoniale și cu înscrisuri administrate în cauză.
Reținând că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motivele de apel invocate, examinate în limitele stabilite prin decizia de casare nefiind întemeiate, văzând prevederile art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondate apelurile formulate de formulate de apelanții reclamanți și apelantul pârât împotriva sentinței civile nr. 614/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de formulate de apelanții reclamanți C. A., C. I., C. O. C. domiciliați în Bistrița, . nr.4, . Năsăud, F. M. M., F. M. domiciliați în ., Jud. Bihor, G. A. domiciliată în Năsăud, .. 2B, jud. Bistrița Năsăud, G. C. T. domiciliat în Năsăud, .. 2A, ., jud. Bistrița Năsăud, G. C. domiciliat în Năsăud, .. 2B, jud. Bistrița Năsăud, G. T. domiciliat în Năsăud, .. 2B, jud. Bistrița Năsăud, M. I. F. domiciliat în localitatea Mirceștii de Câmpie nr. 185, Jud. Bistrița Năsăud, M. V. domiciliată în Năsăud, ..47, jud. Bistrița Năsăud, V. O. domiciliat în Bistrița, .. 18, ., jud. Bistrița Năsăud, V. D. N. domiciliat în Năsăud, .. 38C, Jud. Bistrița Năsăud, V. F. domiciliată în Comuna Zagra, ., Jud. Bistrița Năsăud, V. N. D. domiciliată în Năsăud, .. 38C, jud. Bistrița Năsăud, V. V. domiciliată în Năsăud, .. 38C, jud. Bistrița Năsăud, toți cu domiciliul ales la Cav. O. V. A. în București, ..74, ., sector 1 și apelantul pârât F. P. PROTECȚIA VICTIMELOR STRĂZII cu sediul în București, .. 40-40 bis, . și cu domiciliul ales la SCAv. D. F. în București, ., ., . împotriva sentinței civile nr. 614/22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._ .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 martie 2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. P. D. F. B.
GREFIER
V. Ș.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 34 ex.
31.03.2015
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 173/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Strămutare. Sentința nr. 46/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
