Conflict de competenţă. Sentința nr. 178/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 178/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 178/2015
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr._
(_ )
SENTINȚA CIVILĂ NR. 178 F
Ședința din camera de consiliu din 25.11.2015
Curtea constituită din:
Președinte - A. P. B.
Grefier - E. C.
- XX -
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit în soluționarea cauzei privind pe reclamanta D. V. și pe pârâtul D. M. C., având ca obiect acțiune civilă pentru succesiune.
Cauza se soluționează în condițiile art.135 din Codul de procedură civilă.
Se face referatul cauzei de către grefier, după care instanța reține dosarul în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
CURTEA
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București sub nr._/300/2014, reclamanta D. V. a chemat în judecată pe pârâtul D. M. C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, să constate deschisă succesiunea rămasă de pe urma defunctei D. A., decedată la data de 26.05.2014, cu ultimul domiciliu în București, ., ., ., să constate că părțile au vocație succesorală de pe urma defunctei și să determine cotele revenind fiecărei părți, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.57/14.01.2004 și să constate că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei este compusă din cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, ., ., ., iar în subsidiar, să constate caracterul simulat al contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.57/14.01.2004, să determine rezerva succesorală revenind fiecărui moștenitor și cotitatea disponibilă, și să dispună reducțiunea liberalităților excesive până la cotitatea disponibilă; să dispună ieșirea părților din indiviziunea asupra aceluiași imobil.
Prin sentința civilă nr. 5157/11.05.2015, Judecătoria Sectorului București 2 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat: constatarea deschiderii succesiunii rămase de pe urma defunctei D. A., decedată la data de 26.05.2014, cu ultimul domiciliu în București, ., ., . (cerere principală neevaluabilă în bani); constatarea calității părților de moștenitori (cerere accesorie neevaluabilă în bani); constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.57/14.01.2004, iar în subsidiar constatarea caracterului simulat al contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.57/14.01.2004 și reducțiunea liberalităților excesive până la cotitatea disponibilă (cerere principală, cu o valoare peste 200.000 lei); ieșirea părților din indiviziunea asupra aceluiași imobil (cerere accesorie patrimonială)
Potrivit art.95 din C.proc.civ., tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe, judecătoriile judecând doar cererile expres menționate de art.94 pct.1, pct.3 și pct.4 din C.proc.civ.
Art.94 pct.1 din C.proc.civ. stabilește că judecătoriile judecă, în primă instanță, următoarele cereri al căror obiect este evaluabil sau, după caz, neevaluabil în bani: […] j) cererile de împărțeală judiciară, indiferent de valoare; k) orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști.
Potrivit art.99 din C.proc.civ., (1) când reclamantul a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, competența se stabilește în raport cu valoarea sau, după caz, cu natura ori obiectul fiecărei pretenții în parte. Dacă unul dintre capetele de cerere este de competența altei instanțe, instanța sesizată va dispune disjungerea și își va declina în mod corespunzător competența. (2) În cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unei instanțe de grad mai înalt.
În condițiile în care acțiunea formulată are mai multe capete principale de cerere aflate în strânsă legătură, iar unele - constatarea deschiderii succesiunii, constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.57/14.01.2004 - sunt de competența materială a tribunalului, prin raportare la caracterul neevaluabil în bani, respectiv, prin raportare la valoarea cererii, instanța, în temeiul art.131 și art.99 alin.(2) din C.proc.civ., raportate la art.95 pct.1 din C.proc.civ., instanța a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de judecare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, în a cărui circumscripție teritorială a fost ultimul domiciliu al defunctei.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă la data de 10.07.2015 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr.1164/7.10.2015, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat din oficiu judecarea cauzei și a înaintat dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului ivit.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin prezenta acțiune, reclamanta a solicitat împărțirea bunurilor rămase de pe urma unei persoane a cărei moștenitoare se pretinde aceasta. O astfel de acțiune nu are o definiție legală și nici nu este reglementat expres, în lege, petitul acestei acțiuni. În art. 980 C.p.c. (care reia dispozițiile art. 6732 Vechiul C.p.c.) sunt prevăzute elementele esențiale ale unei cereri de chemare în judecată prin care se solicită partajarea unor bunuri comune: persoanele între care se solicită partajarea, titlul coproprietății, etc. În consecință, capetele de cerere ale unei acțiuni în partaj, capete de cerere creație a practicii judiciare, sunt indivizibile întrucât reflectă etapele raționamentelor ce trebuie făcute în dezlegarea acestui tip de acțiune căci, petitul constituit doar de constatarea deschiderii succesiunii fără nici o valență patrimonială, nu poate exista întrucât este lipsit de finalitate practică, el neconfundându-se cu declararea judecătorească a morții.
De asemenea, constatarea calității de moștenitor, precum și a cotelor succesorale sunt indivizibile căci descriu etapele raționamentului logico-juridic de parcurs și au o singură finalitate, culegerea moștenirii defunctului iar conținutul lor poate fi exprimat în bani, respectiv în valoarea moștenirii culese.
Pe de altă parte, nici calitatea de moștenitor, nici cotele succesorale ale părților nu au ca obiect vreun drept care privește existența și integritatea fizică sau morală a persoanei sau vreun drept care privește identificarea persoanei, acestea din urmă fiind drepturi nepatrimoniale.
Cât privește petitul referitor la constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare/în subsidiar a caracterului simulat al acestui contract, acesta nu este un capăt de cerere principal întrucât are ca obiect un bun suspus împărțelii, reclamanta pretinzând că o cotă de ½ din apartament face parte din masa succesorală iar împărțeala judiciară include și reducțiunea și raportul liberalităților.
În consecință, instanța a apreciat că acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze este în partaj judiciar și că toate petitele acestei cereri de chemare în judecată constituie un tot, nefiind susceptibile de calificări ca și capete de cerere distincte astfel că, față de prevederile art. 94 pct. 1 lit. i C.p.c, coroborat cu cele ale art. 118 al. 1 pct. 2 C.p.c, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării acestei acțiuni, Judecătoriei Sectorului 2.
Constatând ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, față de prevederile art. 135 al. 1 C.p.c., a înaintat cauza Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență ivit.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 06.11.2015, sub nr._ .
Învestită fiind cu pronunțarea regulatorului de competență, în temeiul art.135 C.pr.civ., Curtea constată că este competentă a soluționa conflictul în temeiul art.133 pct.2 C.pr.civ., deoarece două instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.
Asupra chestiunii în discuție, Curtea reține că reclamanta a învestit Judecătoria Sectorului 2 București cu o cerere care face parte din categoria celor prevăzute de art. 483 alin. 2 C.pr.civ., respectiv de art. 94 alin. 1 lit. j C.pr.civ., fiind o cerere care are ca finalitate împărțeala judiciară.
Apreciază Curtea că o astfel de calificare a cererii trebuie reținută în principal din perspectiva scopului urmărit de reclamantă prin promovarea sa, aceasta urmărind să se constate, urmare a decesului defunctei D. A., care sunt bunurile ce compun masa succesorală, moștenitorii și drepturile succesorale ale acestora.
Partajarea bunului imobil la care reclamanta a făcut referire în cerere presupune constatarea apartenenței acestuia la masa succesorală și a calității părților din proces de moștenitori ai defunctei și a cotelor ce le revin din moștenire, o constatare în sensul celor solicitate de reclamantă trebuind a fi făcută oricum, chiar în lipsa unei cereri exprese din partea reclamantului, de instanța care face partajul, în conformitate cu dispozițiile art 983 alin. 1 C.pr.civ.
Constatarea ca deschisă a succesiunii unui defunct nu reprezintă un capăt principal de acțiune civilă de sine-stătător, deoarece prin el însuși nu produce niciun fel de efecte juridice, în afara cererilor privind constatarea compunerii masei succesorale și stabilirea cotelor succesorale (primul capăt fiind de altfel și evaluabil în bani). Prin urmare, nu se poate aprecia că aspectul prealabil al constatării deschiderii succesiunii poate determina distinct o acțiune care să formeze un litigiu având ca obiect o contestație asupra unui drept civil.
Ceea ce se solicită prin această cerere este o constatare a unei situații de fapt, nu de drept și prezintă relevanță doar din perspectiva solicitărilor privind stabilirea masei succesorale, a cotelor succesorale și realizării partajului succesoral, dar nu poate prezenta relevanță prin el însuși, din punct de vedere al unei acțiuni civile care să implice analiza unor drepturi sau obligații.
Cererile privind constatarea ca deschisă a succesiunii, stabilirea masei succesorale și a cotelor succesorale reprezintă cereri având ca obiect stabilirea unor aspecte prealabile judecății cererii de partaj succesoral care reprezintă finalitatea urmărită de reclamant și care poate fi cerut oricând.
De altfel, în procedura specială privind partajul, care se aplică indiferent de cauza proprietății comune (art. 979 C.pr.civ.), prin hotărârea de partaj trebuie stabilite bunurile supuse partajării, calitatea de coproprietar, cota parte ce revine fiecăruia, creanțele născute din starea de coproprietate.
Art. 983 C.pr.civ. prevede că dacă se împarte o moștenire, instanța va mai stabili: datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele moștenitorilor față de defunct, sarcinile moștenirii.
Este deci evident că aspectele referitoare la constatarea deschiderii moștenirii, stabilirea cotelor, a calității de moștenitor, stabilirea datoriilor și sarcinilor moștenirii se realizează în cadrul partajului succesoral, nu în afara acestuia.
Art. 983 C.pr.civ. este relevant în acest sens și demonstrează că toate aspectele prealabile analizei efective asupra ieșirii din indiviziune, fac parte din procedura de partaj succesoral și nu reprezintă capete de cerere principale, ci cereri formulate în cadrul partajului succesoral.
În condițiile arătate, Curtea va constata că, potrivit art.94 lit.i C.pr.civ., Judecătoria Sectorului 2 este competentă să soluționeze prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta D. V., domiciliată în București, ., ., ., în București, ., nr.7, ., ., sector 2 și cu domiciliul ales la C..av.D. R., în București, ..21, sector 2 și pe pârâtul D. M. C., domiciliat în București, . nr.9, ., ., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 25.11.2015.
PREȘEDINTE
A. P. B. GREFIER
E. C.
Red.A.P.B.
Tehnored.APB/B.I.
4 ex/05.01.2016
| ← Evacuare. Decizia nr. 1186/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cereri. Decizia nr. 1300/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
