Legea 10/2001. Decizia nr. 543/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 543/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 543/2015
Dosar nr._ /2015
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr.543 A
Ședința publică din 10.11.2015
Curtea constituită din:
Președinte- C. G.
Judecător- I. S.
Grefier- N. - C. I.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelantul-reclamant I. (G.) C. Ș. împotriva sentinței civile nr.85 din 23.01.2015, pronunțate de Tribunalul București Secția a IV a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Primăria M. București prin Primar General și Primarul Municipiul București.
P. are ca obiect – acțiune civilă în temeiul Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul-reclamant I. (G.) C. Ș., legitimat cu CI . nr._, asistat de avocat N. I. în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 14.07.2015 emise de Baroul Prahova, aflată la fila 10 dosar, lipsind reprezentantul intimaților.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se obiectul și stadiul procesual al dosarului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de propus și administrat ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Apelantul-reclamant I. (G.) C. Ș., prin avocat, solicită admiterea apelului promovat împotriva sentinței civile nr.85 din 23.01.2015, pronunțate de Tribunalul București, astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii excepției prematurității cererii de chemare în judecată și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, arătând, în esență, că intimata-pârâtă doar a invocat normele prevăzute de Legea nr.165/2013, fără a depune însă un înscris care să ateste numărul notificărilor și stadiul de soluționare a notificării formulate încă din anul 2001 iar prin raportare la situația de fapt și la interpretările Curții Constituționale expuse prin decizia civilă nr.88/2014 se impune admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Nu solicită acordarea cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
P. acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă la data de 10.09.2014, sub nr._, reclamantul I. Fost G. C. Ș. a chemat în judecată pe pârâții Primăria M. București prin Primar General al M. București și cu Primarul M. București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâților la emiterea unei decizii motivate privind cererea reclamantului formulata in baza Lg. 10/2001 având ca obiect restituirea in natura pentru imobilul - garsoniera - situat in București, ..l, etj.l, sector 3 împreună cu cota de teren de 9,56 m.p. in termen de 30 de zile de la rămânerea definitiva a hotărârii din prezenta cauza, obligarea la cheltuieli de judecata.
În fapt, a arătat că reclamantul este moștenitorul defuncților E. E. si E. V., cf. certificatului de moștenitor nr.l98/1999, iar potrivit certificatului de căsătoriei nr. 621/2002, numele acestuia după căsătorie este acela de I..
A arătat că în aceasta calitate s-a adresat in termenul legal cu notificarea nr.431/13.07.2001 Primăriei mun. București pentru restituirea in natura in măsura in care este posibil a imobilului - garsoniera - situat in București, .. 1. etj.l, purtând nr. 3, sector 1, sau, in caz contrar, despăgubiri banesti in cuantum de 20.000 USD.
A precizat că in notificare faptul ca imobilul situat in București, r. Av. I., nr. 1, etj.l, purtând nr. 3, sector 1, a aparținut defunctei E. GEXIA, cf. actului de vânzare-cumpărare nr.l006/2.10.1950 autentificat de notariatUL DE STAT BUCUREȘTI, BIROUL NR.5. Imobilul-garsoniera împreuna cu cota de teren de 9,56 m.p. a fost preluat abuziv in anul 1984 in baza Decretului 111/1951 fără să fie acordata nici un fel de despăgubire, conform dispozițiunii nr. 3842/24.05.1984.
A arătat că începând din anul 2001 reclamantul a întreprins numeroase demersuri pentru a obține imobilul in natura sau cel puțin o dispoziție a primarului prin care sa i se dea un răspuns - pozitiv sau negativ - cererii sale legale formulate in baza Legii 10/2001.
A învederat că, deși a trecut un deceniu de la formularea notificării, in continuare decizia fie de restituire in natură, fie de despăgubiri sau de respingere a cererii lipsește.
A solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata.
In drept: art.25 din Lg.10/2001 modificata.
La data de 10.06.2014 pârâtul Primăria M. București prin Primar General a formulat întâmpinare.
În fapt prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat ,în esență, soluționarea notificării nr. 431/13.07.2001. F. de data introducerii cererii de chemare in judecata si . legii 165/2013 a invocat excepția de prematuritate a cererii de chemare în judecată. P. dispozițiile art.33 alin.l clin legea 165/2013.entitățile investite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit legii 10/2011 republicata cu modificările si completările ulterioare,înregistrate si nesoluționate până la dala intrare in vigoare a prezentei legi si de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora după cum urmează:
a)in termen de 12 luni, entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr de pana la 2.500 de cereri;
b)in termen de 24 luni, entitățile investite de lege care mai au ele soluționat un număr cuprins intre 2.500 si 5000 de cereri;
c)in termen de 36 luni entitățile investite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5,000 de cereri. 2) termenele prevăzute la alin.1 curg de la data de 1 ianuarie 2014.
A arătat că pentru soluționarea notificării,s-a instituit un nou termen in sarcina unității deținătoare, altul decât cel stabilit prin art.25.1 din legea nr.10/2001 mai mult prin art.32.1 din legea 165/2013 se instituie un termen de decădere in procedura administrativa de 90 zile in care persoanele care se considera îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse ia entitățile investite de lege.
In consecință cată vreme analiza notificărilor întemeiate pe legea nr. 10/2001 se face din perspectiva unui nou act normativ privind masurile reparatorii pentru finalizarea procesului de restituire,in natura sau prin echivalent,» imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România respectiv legea nr. 165/2013 începând cu data de 1 ianuarie 2014.
A învederat că prin dispoziția art.4 din legea nr. 165/2013, dispozițiile prezentei legi se aplica cererilor formulate si depuse in termen legal, la entitățile investite de lege, nesoluționate pana la data intrării in vigoare a prezentei legi in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum si cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate in temeiul Hotărârii pilot din 12 octombrie 2010 pronunțata in cauza M. A. împotriva României la data intrării in vigoare a prezentei legi.
A arătat că dreptul persoanelor care se considera îndreptățite ia masuri reparatorii in soluționarea notificărilor nu s-a născut. Mai mult decât atât prin raportare la dispozițiile art. 33 alin 4 „cererile se analizează in ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. 1, respectiv entitățile investite cu soluționarea cererilor formulate potrivii Legii nr. 10/2001."
A învederat că fata de textul de lege invocat nu poate fi obligat la soluționarea dosarului reclamantei, cată vreme legiuitorul a stabilit ca rezolvarea cererilor formulate in temeiul Legii nr, 10/2001 sa se facă in ordinea depunerii acestora.
A solicitat admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca prematur introdusă.
In drept, dispozițiile art. 205 -208 N C.proc.civ.
La data de 03.11.2014, reclamantul I. Fost G. C. Ș. a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepția prematuritatii acțiunii, dat fiind următoarele:
Parata a invocat aceasta excepție raportat la prevederile disp. legii 165/2013 - act normativ care stabilește noi termene in sarcina unității deținătoare, altul decât cel stabilit prin art. 25.1. din legea 10/2001 .
A arătat că prin decizia nr. 88/2014 Curtea Constituționala sancționează aplicarea retroactiva a legii civile asupra unor efecte juridice deja consumate, in sfera acestor efecte juridice consumate putând fi asimilata alături de situația persoanelor care sesizaseră deja instanța de judecata la data intrării in vigoare a legii si situația persoanelor care au sesizat in termen legal entitățile investite de lege, in procedura administrativa. Ca, modalitatea de interpretare a principiului neretroactivitatii legii civile este lăsata la latitudinea instanței investite cu cererea de chemare judecata, situația fiind diferita de la caz la caz, este stabilit chiar de Curtea Constituționala in considerentele aceleași decizii, prin care se statuează: "rezolvarea conflictului in timp a dispozițiilor procesual civile, care din punct de vedere constituțional are ca scop respectarea principiului neretroactivitatii legii, necesita o apreciere diferențiata a acestora. Astfel, raportat la interpretările Curții Constituționale expuse in decizia nr. 88/ 2014, instanța investita cu soluționrea prezentei cereri, in baza rolului activ, urmează sa analizez punctual cauza, in sensul in care prevederile legii 165/2013 nu pot retroactiva.
A arătat că acest aspect este confirmat si decizia nr. 210/2014 a Curții Constituționale, care analizând inca o data conținutul art. 4 din legea 165/2013, a constatat ca dispozițiile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, in redactarea anterioara modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, sunt neconstituționale.
Cea mai recenta decizie de neconstituționalitate cu privire la Legea nr. 165/2013 o reprezintă Decizia nr. 269/07.05.2014, prin care s-a stabilit ca "prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România sunt constituționale in măsura in care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a legii."
Ca si in situația analizării constituționalității art. 33 din Legea nr. 165/2013, Curtea a observat ca termenul de 60 de zile statuat de art. 34 operează de plano in favoarea instituțiilor statului, cu consecința respingerii cererilor de chemare in judecata formulate înlăuntrul intervalului de timp amintit, ca prematur introdusa. Or, cu privire la situația creata, s-a reținut de către Curte ca aplicarea termenului de 60 de zile si in cazul dosarelor înregistrate pe rolul instanțelor de judecata la data intrării in vigoare a legii încalcă egalitatea armelor dintre părțile angrenate in procesul de acordare a masurilor reparatorii, in dezavantajul persoanelor îndreptățite si in avantajul autorităților statale, urmarea fiind afectarea vădită a dreptului la un proces echitabil.
A arătat că, ceea ce a condus la constatarea neconstituționalități aplicării termenelor instituite de art.33 și art.34 din Legea nr.165/2013 acțiunilor injustiție pendinte a fost încălcarea de către acestea a principiului neretroactivității legii civile (acestea nefiind incidente asupra unor efecte juridice deja consumate) si a dreptului la un proces echitabil (prin generarea unui dezechilibru vădit intre justițiabili si instituțiile implicate in procesul de retrocedare).
A precizat că in cazul art. 33 din legea 165/2013 este vorba despre entitățile investite de lege care, potrivit art. 25 alin.l din legea 10/2001 erau obligate sa soluționeze notificările in termen de 60 zile de la data înregistrării acestora, iar legea noua este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., a solicitat respingerea excepției.
P. sentința civilă nr. 85/23.01.2015 Tribunalul București - Secția IV-a Civilă a admis excepția prematurității invocată de către pârâtă și, pe cale de consecință, a respins cererea reclamantului I. (fost G.) C. Ș. ca prematur formulată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit art.33 alin.1 din Legea nr.165/2013, „entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:
a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;
b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;
c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.”
Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014, astfel cum dispune alin. 2 al aceluiași articol.
Conform art. 34 din același act normativ, „dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni. (2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.”
Potrivit art. 35, alin. 2, „în cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor.”
Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului – Secția a IV-a Civilă la data de 10.09.2014, deci după data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Având în vedere caracterul imperativ al dispozițiilor enunțate anterior, excepția prematurității formulării cererii este de ordine publică, astfel încât aceasta a fost pusă în discuția părților.
Pe fondul excepției, Tribunalul a constatat că nu s-a împlinit termenul legal prevăzut de art.34 și 35 din Legea nr.165/2013, abia după expirarea acestuia reclamanții putând sesiza instanța cu o cerere de emitere a deciziei, în situația în care entitatea învestită nu a dat curs solicitării.
De asemenea, tribunalul a reținut și motivarea Curții Constituționale din decizia 95/27.02.2014, respectiv:
„Curtea constată existența unui raport de proporționalitate rezonabil între scopul urmărit și mijloacele utilizate pentru atingerea acestuia. Astfel, potrivit expunerii de motive a Legii nr. 165/2013, la stabilirea termenelor prevăzute de dispozițiile art. 33 s-au avut în vedere procedurile administrative necesare implementării noului cadru legislativ, alocările de resurse materiale și umane pentru ca autoritățile locale și centrale să își îndeplinească obligațiile legale prevăzute de noua reglementare, numărul mare de cereri și posibilitatea completării cu înscrisuri a dosarelor depuse la entitățile învestite de lege”, cu mențiunea că, pentru identitate de rațiune același mecanism poate fi explicat și pentru termenele prevăzute de art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013.
Pe cale de consecință, Tribunalul a admis excepția prematurității formulării cererii și a respins cererea ca prematur formulată.
Împotriva acestei sentințe, la data de 29.07.2015 a formulat apel reclamantul I. (fost G.) C. Ș. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 11.09.2015.
În motivarea apelului său, apelantul reclamant a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a admis excepția prematuritații invocata de către pârât, pe considerentul că nu s-a împlinit termenul prevăzut de art. 34 si 35 din legea nr.165/2013, atât timp cât in cazul art.33 din legea nr.165/20l3 este vorba despre entitățile investite de lege care, potrivit art.25 alin.1 din legea nr.10/2001 erau obligate să soluționeze notificările in termen de 60 zile de la data înregistrării acestora, iar legea nouă este, de principiu, aplicabila de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., solicită respingerea excepției.
Mai mult, instanța a admis excepția de prematuritate, in condițiile în care intimatul - pârât in susținerea acesteia a invocat doar actul normativ, fără sa precizeze în mod concret in ce măsura se regăsește in oricare din situațiile prevăzute de art. 33 din legea 165/2013, având in vedere ca anterior promovării acțiunii, apelantul - reclamant a efectuat mai multe demersuri prin care a solicitat se comunice atât stadiul notificării cat si numărul cererilor de soluționat fără să fi primit însa si răspuns - cereri din iunie și august 2014, anexate prezentelor motive de apel.
P. cererea promovată, apelantul a solicitat obligarea intimaților - pârâți la emiterea unei decizii motivate privind cererea sa formulata in baza Lg.10/200 1 având ca obiect restituirea in natura pentru imobilul - garsoniera - situat in București, ..1, etj.1, sector 3 împreuna cu cota de teren de 9,56 m.p. in termen de 30 de la rămânerea definitiva a hotărârii din prezenta cauză.
In motivare a susținut ca este moștenitorul defuncților E. E. si E. V., conform certificatului de moștenitor nr.198/1999 si, in calitate de moștenitor, s-a adresat in termen legal. cu notificarea nr.431/13.07.2001 Primăriei M. București pentru restituirea in natura, in măsura în care este posibil ca imobilului - garsoniera - situat in București, .. 1, etj.1, purtând nr. 3, sector 1, sau, în caz contrar, despăgubiri bănești în cuantum de 20.000 USD.
P. urmare începând din anul 2001, deși a întreprins numeroase demersuri pentru a obține imobilul în natură sau cel puțin o dispoziție a primarului prin care sa i se dea un răspuns - pozitiv sau negativ - cererii sale legale formulate in baza Legii nr.10/2001 nu a primit niciun fel de decizie.
Pârâtul MUNICIPIUL B. prin PRIMAR GENERAL a invocat excepția prematurității cererii de chemare in judecată raportat la prevederile disp. legii nr.165/2013 - act normativ care stabilește noi termene in sarcina unității deținătoare, altul decât cel stabilit prin art.25.1. din legea nr.10/2001.
La termenul de judecata din data de 23.01.2015, instanța de fond a pus in discuția părților excepția invocata de către intimatul pârât, excepție admisa.
Consideră ca hotărârea pronunțata in cauza este netemeinica si nelegala, având în vedere următoarele:
In considerentele hotărârii, instanța de fond reține că in cauza nu s-a împlinit termenul legal prevăzut de dispozițiile art.33 si art.35 din legea nr.165/2013 și, doar după expirarea acestuia, reclamantul poate sesiza instanța cu o cerere de emitere a deciziei, în situația în care entitatea investita nu a dat curs solicitării.
Or, din actele depuse la dosar și întâmpinarea formulată nu rezultă în ce măsura sunt sau nu aplicabile disp. art.33 alin.1 din legea nr.165/2013, având in vedere ca intimatul - pârât doar a invocat excepția fără a indica si numărul de soluționat al cererilor formulate în temeiul legii nr.10/2001.
De asemenea, aceste informații au fost solicitate de către apelantul - reclamant anterior promovării cererii de chemare in judecata - chiar si in lunile iunie si august 2014 - ramase însă fără răspuns.
Totodată, prin decizia nr." 88/2014 Curtea Constituționala se sancționează aplicarea retroactiva a legii civile asupra unor efecte juridice deja consumate, in sfera acestor efecte juridice consumate putând fi asimilata alături de situația persoanelor care sesizaseră deja instanța de judecata la data intrării in vigoare a legii si situația persoanelor care au sesizat in termen legal entitățile investite de lege, in procedura administrativa.
Ca, modalitatea de interpretare a principiului neretroactivității legii civile este lăsata la latitudinea instanței investite cu cererea de chemare judecata, situația fiind diferita de la
caz la caz, este stabilit chiar de Curtea Constituționala in considerentele aceleași decizii, prin care se statuează: "rezolvarea conflictului "in timp a dispozițiilor procesual civile, care din punct de vedere constituțional are ca scop respectarea principiului neretroactivității legii, necesita o apreciere diferențiata a acestora."
Astfel, raportat la interpretările Curții Constituționale expuse in decizia nr.88/2014, instanța investita cu soluționarea cererii reclamantului, in baza rolului activ, urma sa analizez punctual cauza, in sensul in care prevederile legii 165/2013 nu pot retroactiva.
Acest aspect este confirmat si de decizia nr._ a Curții Constituționale, care analizând încă o data conținutul art.4 din legea nr.165/2013, a constatat ca dispozițiile art. teza a doua raportate la cele ale art.1 alin. (2) din Legea nr.165/2013, în redactarea anterioara modificării acestor prevederi prin Legea nr. 368/2013 pentru modificarea și completarea Legii nr. 165/2013, sunt neconstituționale.
Decizie de neconstituționalitate nr.269/07.05.2014 cu privire la Legea nr.165/2013 stabilește ca "prevederile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in Romania sunt constituționale in măsura in care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplica și cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a legii."
Ca si in situația analizării constituționalității art. 33 din Legea nr.165/2013, Curtea a observat ca termenul de 60 de zile statuat de art.34 operează de plano in favoarea instituțiilor statului, cu consecința respingerii cererilor de chemare in judecata formulate înlăuntrul intervalului de timp amintit, ca prematur introdusă.
In atare situație, s-a reținut de către Curte că aplicarea termenului de 60 de zile și în cazul dosarelor înregistrate pe rolul instanțelor de judecata la data intrării in vigoare a legii încalcă egalitatea armelor dintre părțile angrenate în procesul de acordare a masurilor reparatorii, in dezavantajul persoanelor îndreptățite si in avantajul autorităților statale, urmarea fiind afectarea vădita a dreptului la un proces echitabil.
P. urmare, ceea ce a condus la constatarea neconstituționalității aplicării termenelor instituite de art.33 și art.34 din Legea nr.165/2013 acțiunilor in justiție pendinte a fost încălcarea de către acestea a principiului neretroactivității legii civile (acestea nefiind incidente asupra unor efecte juridice deja consumate) si a dreptului la un proces echitabil (prin generarea unui dezechilibru vădit între justițiabili si instituțiile implicate în procesul de retrocedare).
Astfel, având în vedere cele expuse si, totodată, faptul ca in cazul art. 33 din Legea nr.165/2013 este vorba despre entitățile investite de lege care, potrivit art. 25 alin.1 din legea nr.10/2001 erau obligate sa soluționeze notificările in termen de 60 zile de la data înregistrării acestora, iar legea nouă este, de principiu, aplicabilă de îndată tuturor situațiilor ce se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după ., greșit, instanța de fond a admis excepția prematuritatii cererii.
Solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii excepției prematurității cererii de chemare in judecata si trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond.
Constatându-se legal investită și competentă să soluționeze calea de atac promovată, Curtea, analizând actele și lucrările dosarului și sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, apreciază că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Spre deosebire de, dispozițiile art 488 cod procedură civilă din materia recursului, care stabilesc în mod expres și limitativ, cazurile de modificare respectiv de casare a hotărârii recurate exclusiv pentru motive de nelegalitate, dispozițiile art 479 cod procedură civilă, în alineatul 1 permit instanței de apel să examineze cauză, în limitele criticilor invocate prin cererea de apel atât din punct de vedere al situației de fapt cât și din punct de vedere al aplicării legii iar în alineatul 2 dau posibilitatea instanței să refacă probatoriul administrat în primă instanță și să administreze probe noi dacă consideră necesar.
Din această perspectivă, relevante sunt și prevederile art 477 cod procedură civil, care reglementează limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat, în sensul că instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată. În alineatul al doilea se precizează că devoluțiunea operează cu privire la întreaga cauză atunci când apelul nu este limitat la anumite soluții din dispozitiv ori atunci când se tinde la anularea hotărârii sau dacă obiectul litigiului este indivizibil. În concepția noului cod de procedură civilă, efectul devolutiv al apelului este analizat dintr-o dublă perspectivă, atât din punct de vedere aceea ce s-a criticat prin exercitarea căii de atac, cât și din punct de vedere a ceea ce s-a dedus judecății în prima instanță. Acest al doilea aspect face obiect de analiză prin prevederile art 478 cod procedură civilă, care, reluând vechea reglementare interdicția schimbării în apel a cadrului procesual stabilit în fața primei instanțe, precum și a calității părților, a cauzei sau a obiectului cererii de chemare în judecată iar în alineatul al doilea stabilesc că părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare, recunoscându-se instanței de apel posibilitatea de a încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri.
Menținând regula din vechiul cod relativă la interdicția de a formula cereri noi în apel, actuala reglementare în materie procesual civilă, conferă părților posibilitatea să expliciteze pretențiile care au fost cuprinse implicit în cererile sau apărările adresate primei instanțe. În alineatul final al acestui text de lege, legiuitorul recunoaște, în acord cu vechea reglementare, posibilitatea părților de a cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe și de a invoca compensația legală.
Pe cale de consecință, apelul este reglementat ca o cale de atac ordinară devolutivă, spre deosebire de recurs, în sensul că provoacă o nouă judecată în fond, astfel că organul judiciar în apel este îndrituit să reexamineze probatoriul administrat în fața instanțelor de fond și poate modifica situația de fapt reținută, exercitând atât un control de legalitate câr și de temeinicie asupra soluției apelate.
Făcând aplicarea acestor aspecte în speța de față și examinând cererea de apel promovată de reclamantă, Curtea constată că, în esență, aceasta a criticat sentința atacată, sub aspectul respingerii acțiunii ca prematur introduse. Raportându-se la obiectul cererii de chemare în judecată: obligarea pârâților să emită o dispoziție motivată de soluționare a notificării formulate în temeiul legii 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a imobilului, la data introducerii acțiunii: 10 09 2014, ulterior intrării în vigoare a legii 165/2013, precum și la cele statuate prin decizia 88/2014 a Curții Constituționale, Curtea constată că soluția prematurității este legală și urmează a fi menținută.
Așa cum s-a arătat și în decizia Curții Constituționale, anterior menționate, s-a reținut constituționalitatea prevederilor art 4 din legea 165/201, în măsura în care termenele instituite prin dispozițiile art 33 din același act normativ nu sunt aplicate și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Interpretând per a contrario cele statuate de instanța de contencios constituțional în această decizie, rezultă că aplicarea termenelor instituite de dispozițiile art 33 din legea 165/2013 se impune în privința acțiunilor întemeiate pe legea 10/2001 și având ca obiect imobilele preluate abuziv, introduse pe rolul instanțelor de judecată după data intrării în vigoare a legii 165/2013, situație care se regăsește în speța de față, astfel cum s-a evidențiat deja în cele anterior expuse.
Față de încărcătura de dosare de lege 10, aflate în competența de soluționare a Primăriei M. București, Curtea constată că termenul instituit de dispozițiile art 33 nu este expirat la momentul promovării acțiunii de față și având în vedere că exercițiul acțiunii în justiție este condiționat de împlinirea acestui termen, fără ca notificarea să fi primit vreo soluționare din partea unității deținătoare, Curtea apreciază legală și corectă soluția de respingere a acțiunii ca prematură.
În susținerea recursului, reclamantul mai face referire la decizia 210/2014 și 269/2014 ambele pronunțate de Curtea Constituțională, în privința cărora Curtea constată că nu au incidență în prezenta cauză, față de obiectul litigiului dedus judecății, astfel cum a fost evidențiat în cele ce preced și de etapa în care ne aflăm în cadrul procedurii reparatorii reglementate de legea 10/2001 și legea 165/2013.
Pentru toate aceste considerente, față de prevederile art 480 din noul cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul va nefondat.
Se va lua act că apelantul reclamant nu a solicitat cheltuieli de judecată în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul I. (FOST G.) C. Ș. cu domiciliul în Ploiești, ., ., județ Prahova și contradictoriu domiciliul ales la C.A I. N. în Ploiești, ., ., ., în contradictoriu cu intimata – pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI P. PRIMARUL GENERAL AL M. BUCUREȘTI și cu PRIMARUL M. BUCUREȘTI AMBELE cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sector 6.
Ia act că apelantul – reclamant nu solicită cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. G. I. S.
GREFIER
N. C. I.
Red.I.S.
Tehnored.C.S./I.S.
5 ex.
T.B. Secția a IV-a Civilă – M.A.B.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 493/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 1186/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
