Obligaţie de a face. Decizia nr. 836/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 836/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2015 în dosarul nr. 44593/301/2012
Dosar nr._
(920/2015)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 836
Ședința publică de la 04.09.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - FĂNICA PENA
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți, N. I., N. M., N. F. Ș., N. S. C., N. A.-M., împotriva deciziei civile nr.1221/06.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, F. M. și intimata intervenientă în numele altei persoane, C. T..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, recurenta-pârâtă, N. M., identificată cu C.I. . nr._/09.06.2006, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea unei întâmpinări la dosar, în data de 26.08.2015, din partea intimatei reclamante și care a fost comunicată părților, din care rezultă că pârâții au fost evacuați din imobilul în litigiu – cu înscrisuri anexate.
Având cuvântul, recurenta-pârâtă, N. M., învederează instanței că dorește să se încheie procesul, confirmând faptul că au fost deja evacuați din imobil, situație față de care înțelege să nu mai achite taxa de timbru la care a fost obligată.
Curtea, având în vedere cele susținute de recurenta-pârâtă, N. M., va lua act de faptul că înțelege să nu mai timbreze cererea de recurs și va reține cauza în pronunțare pe aspectul de netimbrare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4141/26.03.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, în dosarul nr._, s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes ca neîntemeiate.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta F. M. în contradictoriu cu pârâții N. I., N. M., N. F., N. S. și N. A. M..
S-a admis cererile de intervenție accesorie formulate de C. T. și S. M..
S-a dispus evacuarea pârâților din spațiul situat în subsolul imobilului din București, ., sector 3.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2013 sub nr._, reclamanta F. M. a solicitat să se dispună obligarea pârâților N. I., N. M., N. F., N. S. și N. A. M. la încetarea actelor de folosință a spațiului locativ situata în subsolului imobilului din ., sector 3, deținut printr-un act de toleranta din partea proprietarilor acestui imobil și evacuarea acestora din spațiu, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca pârâtii au fost evacuati din imobilul situat viyavi de . și locuiesc în prezent fara forme legale în subsolul imobilului. La data evacuării din considerente umanitare au primit acordul de sedre pe o perioada temporara în camera fochistului situata în subsolul imobilului cu nr. 12, cu condiția să-și rezolve problema locativă, în cel mai scurt timp.
Pârâții nu au respectat integral conditiile în care a fost dat acordul de folosinta temporara, ci au creat o . probleme și neajunsuri incălcând dreptul de proprietate, de posesie di de folosință al pivniței și boxei pe care le detine în proprietate exclusivă precum și dreptul de coproprietate asupra spațiilor comune din imobil.
La inceputul lunii iunie 2012 a constatat ca familia N. a ocupat abuziv aproape toate dependintele comune. La interpelare pârâtii au refuzat sa elibereze amiabil aceste spatii, mai mult au initiat și intretinut un scandal permanent și au generat neplăceri tuturor coproprietarilor, surescitare și violenta fizică și verbală.
În prezent atât reclamanta cat și ceilalti coproprietari sunt impiedicati sa isi exercite dreptul de proprietate și de folosintă asupra proprietatilor lor, respectiv asupra spălătoriei, uscătoriei, boxelor, pivnitelor și celorlalte dependinte.
În drept art 183 și urm. NCC.
Pârâții au depus intampinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neintemeiata. S-a aratat ca exista acordul proprietarilor pentru ca paratii sa locuiasca în imobil inca din anul 2005, ca au efectuat operatii specifice de intretinere, igienizare a imobilului, au introdus apa calda și rece, iar în privinta gazelor nu au primit acordul pentru o astfel de racordare. Au mai mentionat ca ocupa doar camera fochistului și o bucatarie și wc. În continuare, paratii au aratat ca neintelegerile au aparut în momentul în care au cerut detalii cu privire la suma care le-a fost trecuta la intretinere.
Paratii au mai invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei, intrucat din titlul de proprietate al reclamantei nu reiese ca este proprietara subsolului imobilului, exceptia inadmisibilității actiunii intrucat nu au avut contrcat de inchiriere nefiind incidente prevederile art 1831 NCC, exceptia lipsei de interes intrucat se invoca interesul colectiv al tuturor coproprietarilor care insa nu au semnat cererea de chemare în judecată.
În drept s-au invocat prevederile art. 115 C.proc.civ.
La data de 10.06.2013, C. T. a formulat cerere de interventie accesorie în sprijinul reclamantei.
În motivarea cererii, a aratat ca este proprietara apartamentului nr. 1 din imobil și ca a devenit imposibila convietiuirea cu acestia în imobil.
La data de 10.06.2013, S. M. a formulat cerere de interventie accesorie în sprijinul reclamantei.
În motivarea cererii, a aratat ca are dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului nr. 3 din imobil și ca a devenit imposibila convietiuirea cu acestia în imobil.
Analizând actele și lucrarile dosarului, cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, exceptiei inadmisibilității actiunii, excepției lipsei de interes:
Potrivit prevederilor art. 137 alin.1 Cod proc. civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte judecata în fond a pricinii.
Calitatea procesuala activa consta în identitatea intre persoana reclamantului și cel care este titular al dreptului. Sarcina dovedirii calitatii procesuale revine reclamantului, care, prin cererea de chemare în judecata, trebuie sa expuna imprejurarile din care sa rezulte ca el este indreptatit sa-l cheme în judecata pe parat. Din contractul de vanzare-cumparare nr. 8602/29.04.1997 emis de . și contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3844/07.11.2011 de BNP M. P., rezulta ca reclamanta este proprietara apartamentelor nr. 2 și 3 din imobilul situat în Bucuresti, ., sector 3, justificând asadar calitatea procesuala activa, motiv pentru care va respinge exceptia ca neintemeiata.
În ceea ce priveste excepția inadmisibilității actiunii, instanța constată că aceasta este neîntemeiată. Acțiunea în evacuare nu este o acțiune specifică numai în cazul raporturilor de locațiune, ci ea poate fi intentată și în alte situații, independent de existența raporturilor de locațiune. Reclamanta nu încearcă să-și valorifice dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu în mod exclusiv și absolut, ca în cazul acțiunii în revendicare, ci solicită evacuarea pârâților din subsolul imobilului, izvorul obligației fiind indicat drept culpa pârâților care ar consta în atingerea păgubitoare a unuia din atributele dreptului real, respectiv dreptul de a utiliza bunul potrivit destinației sale.
În plus, instanța mai reține că, pentru ca reclamantul să-și valorifice dreptul său de proprietate, acesta are la îndemână un cumul de acțiuni, iar alegerea mijlocului procesual este exclusiv la latitudinea reclamantului, neputându-se concepe ca acesta să fie constrâns să utilizeze numai acțiunea în revendicare pentru protecția dreptului său, cu consecința nesocotirii principiului disponibilității.
Totodată, instanța mai reține că prezenta acțiune nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, deoarece niciun text de lege nu interzice formularea unei acțiuni în evacuare, iar respingerea acțiunii pentru acest motiv ar însemna, în mod evident, o încălcare a dreptului de acces în justiție al reclamantei. Instanta achiesează la sustinerile reclamantei potrivit cărora sancțiunea evacuării operează cu atat mai mult impotriva persoanelor care detin locuinta fara titlu legal, aceasta cu atat mai mult cu cat aceasta este opozabilă chiriașului, persoana afala în raport juridic obligational cu locatorul - proprietar.
În ceea ce priveste excepția lipsei de interes, instanta constata ca este de asemenea neîntemeiată.
Instanța reține că interesul este acea conditie de exercitare a acțiunii civile prin care se intelege folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea civilă, respectiv oricare dintre formele procedurale care intră în conținutul acesteia.
Or, în calitate de coproprietar al spatiilor comune ale subsolului imobilului situat în Bucuresti, ., sector 3 reclamanta are interes determinant, legitim, personal, născut și actual în evacuarea paratilor din aceste încăperi.
Pe fondul cauzei, analizand actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta și intervenienta accesorie C. T. sunt proprietarele apartamentelor nr 1-3 din imobilul situat în ., sector 3 iar interveninetata S. M. detine dreptul de uzufruct viager asupra apartamentului nr. 3 din acelasi imobil.
Paratii au ocupat initial spatiul din subsolul imobilului situat în ., sector 3, în temeiul unui contract de prestari servicii incheiat la data de 28.01.2005, apoi în temeiul acordului proprietarilor.Prin Declaratia pe proprie raspundere autentificata sub nr. 945/03.10.2010 de BNP C. A. B., paratii N. I. și M. s-au obligat sa elibereze spatiul de la data de 15.04.2011, fapt care nu s-a concretizat. La datele de 25.09.2012 și 11.12.2012 au fost notificati prin executori judecatoresti sa paraseasca imobilul.
Instanta retine ca potrivit art. 555 alin 1 NCC ( similar art 480 vechiul Cod Civil) proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, insa în limitele determinate de lege. Dreptul de proprietate este deci acel drept real care confera titularului atributele de posesie, folosinta și dispozitie asupra unui bun, atribute pe care numai el le poate exercita în plenitudinea lor, în putere proprie și în interesul sau propriu.
Posesia este posibilitatea proprietarului de a stapani bunul ce-i apartine în materialitatea sa, comportandu-se fata de toti ceilalti ca fiind titularul dreptului de proprietate, iar folosinta confera proprietarului facultatea de a intrebuinta bunul sau, culegand sau percepand în proprietate fructele pe care acesta le produce.
În cauza de fata, paratul ocupă spatiul în calitate de tolerat și exercita atributele de posesie și folosinta asupra imobilului în detrimentul reclamantului care nu intelege sa il mai tolereze în imobil. Fiind un drept absolut, dreptul de proprietate al reclamantului trebuie respectat de toate celelalte persoane.
Avand în vedere ca nu mai exista acordul proprietarilor pentru ocuparea imobilului, paratii obligandu-se sa-l paraseasca de la data de 15.04.2011, instanta va admite cererea și va dispune evacuarea paratilor din spatiul situat în subsolul imobilului din ., sector 3 pe care il ocupă fără nici un drept.
Având în vedere soluția cu privire la cererea principală, instanța va admite și cererile de intervenție voluntară accesorie formulata în favoarea reclamantei”.
Împotriva sentinței civile nr.4141/26.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, au formulat apel pârâții N. MRILENA, N. I., N. A. M., N. F. Ș. și N. S. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, astfel cum s-a reținut în cuprinsul deciziei din apel:
„Instanța de judecată analizează în mod sumar excepția lipsei calității procesuale active (Art.36 NCPC).
Obiectul acestui dosar este obligarea lor la încetarea actelor de folosință a spațiului locativ situat în subsolul imobilului din . Sectorul 3 și evacuarea din acest spațiu.
Prin calitate procesuală se înțelege interesul îndreptățit al unei persoane de a cere concursul justiției, ce izvorăște din încălcarea unui drept propriu. Ori in cauza reclamanta are un drept propriu (de proprietate) decât asupra apartamentelor nu si asupra subsolului imobilului.
Reclamanta a ales acțiunea bazată pe titlu de proprietate, dar acesta privește doar locuințele sale. In ceea ce privește excepția inadmisibilitati acțiuni, solicită să se constate că raționamentul respingeri acestei instituții este greșit.
Orice raport juridic stabilit între 2 părți dă naștere unei sau unor acțiuni proprii respectivului raport juridic. De menționat că între părți nu este stabilit nici un raport juridic care să ofere reclamantei dreptul unor acțiuni specifice acestuia.
Ceea ce dorește reclamanta este încetarea actelor de folosință a spațiului locativ situat în subsolul imobilului din . sectorul 3 și evacuarea din acest spațiu.
Arată că au dobândit posesia și folosința unei părți din casă pentru a locui in ea. Se poate considera un dezmembrământ al dreptului de proprietate corespunzător unui drept de abitație.
In speță reclamanta nu este proprietară a acestei părți din spațiu, nespecificând nici unde, că acțiunea sa vizează parti comune aflate in indiviziune.
Spre deosebire de acțiunea în revendicare, acțiunea în evacuare, reglementată prin art. 1410 și urm. C.CIV., este specifică raporturilor juridice de locatiune, adică acelor raporturi prin care o parte s-a obligat sa procure celeilalte parti folosința unui bun individual determinat si necomsumtibil, în schimbul unei sume de bani, raporturi juridice obligaționale, și nu reale.
Cum în speță, între părți nu au existat niciodată raporturi de obligații
derivate din locațiune, ci raporturi de drept real, constând în exercitarea de către ei a posesiei asupra unei părți din imobilul pretinse ca proprietate a reclamantei, acțiunea în evacuare este inadmisibilă, dreptul real de proprietate al reclamantei neputind fi apărat pe calea acțiunii în evacuare, ci numai pe calea acțiunii în revendicare.
In ceea ce privește respingerea exceptiei lipsei de interes (Art 33 N.C.P.C) consideră și această opinie a judecătorului fondului ca fiind greșită.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s-a dovedit existența vreunui impediment de natură juridica pentru a justifica admiterea acțiuni asa cum a fost formulata, de încetare a actelor de folosință și a evacuării lor. Interesul reclamantei este să aibă acces la proprietatea sa din imobil.
Ori aceștia nu împiedică cu nimic acest fapt, ocupând din subsol părți care nu sunt în proprietatea reclamantei camera fochistului, baia, wc, bucătăria camera de serviciu. Scopul urmărit prin promovarea prezentei acțiuni este evident acela de a-i îndepărta din partea imobil asupra căreia reclamanta nici măcar nu este oprită a o folosi.
Astfel asupra părților comune din subsolul imobilului accesul este permis oricărui locatar din . vreme nu este împiedicată la folosința proprietății sale si asupra părtilor comune din imobil, o astfel de acțiune nu se justifică.
Pentru a fi parte într-o procedură judiciară se impun a fi îndeplinite anumite condiții, reclamantul trebuind să facă dovada, printre altele, că are un interes juridic, recunoscut și ocrotit de lege, născut și actual, personal și direct.
In speță, aceste cerințe nu se regăsesc, ceea ce înseamnă că nu există un interes legitim.
In ceea ce privește fondul cauzei, instanța de judecată face precizarea expresă ca reclamanta si intervenienta S. M. sunt proprietare a apartamentelor 2 și 3 din imobil și respectiv a dreptului de uzufruct asupra apartamentului 3 și intervenienta C. T. este proprietara apartamentului
Actele de vânzare-cumpărare ale apartamentelor reclamantei stabilesc ce parte din imobil a cumpărat și asupra căreia este proprietară.
Spațiul constând din fosta cameră a fochistului, baie, wc și camera de serviciu nu intră în categoria spațiilor care deservesc apartamentele și nu se află în coproprietate forțată și perpetuă constituind subsolul care nu a făcut niciodată obiectul vreunei vânzări către proprietari situații in acest imobil
Adresa nr.367/2014 a vânzătoarei .. face referire la vânzarea apartamentelor iar cu privire la subsol vânzătoarea nu îl cuprinde ca fiind un spațiu comun ci îl definește ca spațiu separat care nu a fost vândut și nici închiriat.
In măsura în care subsolul ar fi fost considerat parte comună, vânzătoarea .. ar fi făcut această specificație”.
Intimatele pârâte au depus întâmpinare la dosar, prin care au solicitat respingerea apelului.
A decedat în faza procesuală a apelului intimata-intervenientă S. M., fiind continuată calitatea intervenientei de legatarul universal F. M., introdusă în cauză și s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin decizia civilă nr.1221/A/06.04.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, s-a respins apelul pârâților, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează:
„în ceea ce privește cele 3 excepții referitoare la lipsa calității procesuale active a reclamantelor, lipsa de interes în promovarea acțiunii și inadmisibilitatea, care au la bază aspectele invocate de către apelanți și anume: faptul că intimatele nu sunt proprietare ale spațiilor pe care ei le folosesc în imobilul în discuție – subsol, acestea nu sunt părți de folosință comună, între intimate și pârâți nu au existat raporturi juridice specifice locațiunii, spațiile deținute de aceștia sunt distincte, reprezentând un apartament de serviciu, ori că acțiunea în evacuare este specifică numai raporturilor de locațiune, închiriere, pe când ei exercită un drept de abitație ca dezmembrământ al dreptului de proprietate, Tribunalul urmează să observe că instanța de fond a soluționat în mod corect aceste chestiuni și apărări cu caracter de excepție invocate de către apelanți, cu scopul de a împiedica judecarea pe fond a cauzei.
În acest sens, esențial de reținut și necombătut de către apelanți este faptul că dețin și folosesc spațiul ca și tolerați – nu îl posedă, posesia fiind o stare de fapt distinctă și care nu se poate confunda cu folosința unui bun imobil, atributele acesteia fiind diferite,, fără a fi avut vreodată un titlul valabil, legal, de folosință și numai cu acordul și al celorlalți proprietari din imobilul în discuție.
Condițiile posesiei nu sunt întrunite în cauză.
Potrivit stării de fapt reținute de către instanță, cu totul corectă și conformă posibilităților probelor li s-a permis temporar folosirea spațiului de la subsolul imobilului, încă din 2011 ei având obligația asumată, de a-l elibera, continuând însă a-l folosi, inclusiv spații care aparțineau altor proprietari din mobil, printre care intimata reclamantă și chiar intervenienta, creând acestora probleme în ceea ce privește accesul și folosința spațiilor din subsolul imobilului.
Ca atare, sunt nefondate pretențiile lor în ceea ce privește atât lipsa interesului acestora în promovarea acțiunii care tinde în esență, la eliberarea de către ei a acestor spații, indiferent de cum a fost intitulată acțiunea ori cererile intimaților, iar în ceea ce privește inadmisibilitatea, de asemenea nu se poate vorbi de existența unui „fine de neprimire” care să poată justifica o astfel de soluție.
Tocmai pentru că între părți nu au existat raporturi directe de închiriere iar reclamantei și intervenientelor le-a fost îngrădit accesul și exercițiul drepturilor asupra subsolului imobilului, care este în general destinat folosinței normale și firești a întregului imobil, acestea sunt îndreptățite și au legitimare procesuală și interes să solicite evacuarea pârâților din imobil.
Pârâții nu se pot prevala de aceste pretinse impedimente, în încercarea de a paraliza demersul intimaților cărora le perturbă folosința asupra spațiilor din imobil, parte din acestea fiind de folosință comună, altele fiind chiar proprietatea exclusivă, chiar și numai prin împiedicarea accesului la acestea, comportamentul lor fiind evident abuziv și de netolerat.
Nici chiar o eventuală absență a dreptului de proprietate în patrimoniul intimaților asupra încăperilor ocupate de pârâți, nu ar putea justifica o continuare a folosinței abuzive și de natură a crea disconfort proprietarilor din imobil și perturbarea folosinței normale acestuia și nici într-un caz, nu-i îndreptățește pe aceștia să continue actele de folosință a acelor spații, fără titlu.
Ca atare, Tribunalul constată că nici sub aspectul soluționării excepțiilor invocate de către apelanți și nici pe fond, apărările lor fiind în esență identice și comune tuturor acestor aspecte, nu sunt întemeiate astfel că, în baza art. 296 C.pr.civ., apelul va fi respins”.
Împotriva deciziei civile nr.1221/A/06.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._ au formulat recurs pârâții N. I., N. M., N. S. C., N. F. Ș., N. A. M., criticând-o pentru nelegalitate, conform art.304 pct.9 C.proc.civ. – aplicarea greșită a legii.
În motivarea recursului, s-a arătat că este cunoscut că proprietatea pe cote părți forțată și perpetuă există independent de voința coproprietarilor, fiind determinată de destinația bunurilor respective, ca accesorii celui principal, pe durata existenței acestuia din urmă.
În cauză, această parte de proprietate ocupată de către recurenți (parte de subsol, constând în: cameră de fochist, wc, bucătărie), nu face parte din spațiile comune pentru care coproprietarii sunt intabulați în cartea funciară, în condițiile în care însă, fiecare proprietar din imobil poate avea acces la instalațiile de la subsol, inclusiv la boxe, nefiind niciodată îngrădit accesul acestora pentru citirea contoarelor ori pentru alte verificări sau orice altă trebuință de către recurenți, care nu au schimbat destinația ori aspectul proprietății.
Această parte de subsol ocupată de către recurenți nu a fost vândută nimănui, fiind încă în administrarea S.C. TITAN AL S.A. (fostul ICRAL), conform adresei emise de aceasta nr.367/13.03.2014 către Judecătoria Sectorului 3 București.
Dreptul de proprietate reclamat de art.480 C.civ. nu este unul absolut, neîngrădit, exercitarea lui fiind limitată de prevederi legale.
Astfel, în cazul coproprietății pe cote părți, prerogativele dreptului aparțin deopotrivă și concomitent mai multor titulari, fără ca bunul determinat să fie divizat în materialitatea lui, nici un coproprietar nefiind titular exclusiv al unei porțiuni strict delimitate din bun, ci al unei cote părți ideale, abstracte, din dreptul de proprietate, exercitarea în cazul actelor de dispoziție impunând acordul coproprietarilor, respectiv în cazul actelor de administrare – respectarea regulii unanimității.
Din adresa S.C. TITAN AL S.A., extrasele de carte funciară, titlurile de proprietate ale tuturor locatarilor, atât reclamanta, cât și intervenienta dețin în proprietatea comună forțată și perpetuă, părți incluse în proprietatea individuală, destinate a fi folosite în comun de către proprietari, între acestea nefigurând partea de subsol ocupată de recurenți, încăperi cu nivel tehnic, boxe și spații cu destinație comună).
Astfel, ocuparea acestei părți de subsol nu constituie o împiedicare a folosinței recunoscute legal coproprietarilor.
În consecință, reținerea atitudinii culpabile a recurenților pârâți configurată prin absența limitării accesului persoanelor autorizate în subsolul blocului în vederea verificării și întreținerii instalației tehnice (termică, de apă, canal) ce deservește întregul imobil, nu constituie un motiv legal de dispunere a evacuării recurenților din spațiul ocupat.
În condițiile în care reclamanta și intervenienta în interesul acesteia pretind o folosință exclusivă a spațiilor reprezentate de boxe și spațiul tehnic, dar cărora le este aplicabil același regim juridic al coproprietății forțate, nu se poate reține calitatea recurenților-pârâți de „tolerați” pentru celelalte spații distincte ocupate de aceștia.
S-a solicitat admiterea recursului, schimbarea hotărârilor din apel și fond, în sensul respingerii cererii de evacuare și a cererii de intervenție din spațiul în litigiu, care nu este proprietatea reclamantei, iar recurenții nu aduc nicio atingere bunei folosințe a imobilului.
S-a solicitat proba cu acte.
La data de 26.08.2015, intimații F. M. și C. T. au depus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea recursului, întrucât evacuarea a rămas fără obiect, spațiul în litigiu în prezent fiind liber, neocupat de către recurenții-apelanți-pârâți N., ca urmare a executării silite în dosarul de executare nr.244/CD/30.07.2015 de către S.C.P.E.J. D., I. & Asociații și conform Procesului verbal de predare-primire încheiat la 30.07.2015, cu planșele foto și înregistrarea video făcute cu această ocazie – în temeiul unor hotărâri judecătorești la cererea creditorilor Ripeanu B. I., Ripeanu R. M. și Ripeanu S. și titlul executoriu privind evacuarea familiei N. de la subsolul imobilului în litigiu constând în sentințele civile nr._/17.12.2013 și nr.4056/25.03.2014 pronunțate de Judecătoria Sectorului 3 București în dosarul nr._, rămase definitive și irevocabile.
În sprijinul întâmpinării s-au depus la dosar în copii: procesul-verbal de predare primire al spațiului în litigiu și titlurile executorii invocate (filele 16.22).
La termenul de judecată din data de 04.09.2015 s-a prezentat în instanță personal, legitimată cu C.I., recurenta pârâtă N. M., care a învederat că nu mai locuiesc aceasta și familia sa în spațiu, dorește încetarea procesului pendinte și nu înțelege să mai timbreze recursul – cauza fiind reținută în pronunțare pe excepția de netimbrare.
Pe excepția susmenționată, Curtea, verificând actele dosarului, constată că toți recurenții N. au fost citați legal cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 5 lei și aplicării timbrului judiciar de 0,15 lei, fără ca la dosar să fie depusă dovada achitării taxei de timbru, potrivit art.11-20 din Legea nr.146/1997 stabilită de instanță în sarcina acestora.
Având în vedere neplata taxei de timbru aferentă recursului, dar și atitudinea procesuală exprimată oral în instanță de către recurenta prezentă personal, N. M., în sensul că nu înțelege să timbreze recursul, familia predând spațiul în litigiu într-un dosar de executare silită, care în prezent e liber, Curtea va anula recursul ca netimbrat, potrivit textelor de lege susmenționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții pârâți N. I., N. M., N. S. C., N. F. Ș., N. A. M., împotriva deciziei civile nr.1221/A/6.04.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă F. M. și intimata intervenientă C. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 04.09.2015
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. D. A. M. I.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/24.09.2015
---------------------------------------
T.B-Secția a III-a – C.T.
- Ș.Ț.
Jud.Sector 3 – A.T.
| ← Anulare act. Decizia nr. 383/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 839/2015. Curtea... → |
|---|
