Partaj judiciar. Decizia nr. 626/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 626/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2015 în dosarul nr. 626/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.626 R
Ședința publică de la 28 mai 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. C. B.
JUDECATOR - G. S.
JUDECĂTOR - D. M. G.
GREFIER - G. C. A.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă R. A. împotriva deciziei civile nr.1198A din 28.11.2013 pronunțată Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. V..
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„partaj judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă R. A., prin apărător, avocat L. Ș. cu împuternicirea avocațială . nr._/2015 și intimatul reclamant E. V., personal și asistat de apărător, avocat D. M., cu împuternicirea avocațială .-_/2015.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul reclamant E. V. arată că părțile nu s-a încheiat tranzacția, întrucât ofertele părții adverse nu sunt mai mari de 500 euro/mp.
Curtea pune în discuția părților excepția nulității cererii de recurs invocată de intimatul reclamant E. V. prin întâmpinare.
Intimatul reclamant E. V., prin apărător, arată că își susține punctul de vedere exprimat la termenul anterior asupra excepției, în sensul că s-au formulat critici de netemeinicie, care nu mai sunt permise în recurs, având în vedere că, în esență, criticile formulate au în vedere raportul de expertiză care, în opinia părții adverse, nu satisface interesele acesteia, aceasta fiind o critică de probatoriu, de netemeinicie și nu de nelegalitate, astfel cum prevăd dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ. . Consideră că la pronunțare instanțele anterioare nu au săvârșit nici o nelegalitate. Solicită admiterea excepției, instanța urmând să constate nulitatea recursului.
Recurenta pârâtă R. A., prin apărător, solicită respingerea excepției, să se constate că s-au formulat critici referitoare la interpretarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art. 6735 alin.2 c.pr.civ. coroborat cu art. 67310 c.pr.civ. și de asemenea că raportul de expertiză nu este avizat de OCPI, prevedere legală,care nu a fost avută în vedere de instanța anterioară.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Recurenta pârâtă R. A., prin apărător, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, întemeiat pe prevederile art.304 pct. 9 c.pr.civ., casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea administrării probei cu expertiză, care să aibă în vedere criticile formulate în cererea de recurs și anume evaluarea în raport de art. 6735 alin.2 c.pr.civ. coroborat cu art. 67310 c.pr.civ., respectiv să se verifice dacă, după partajarea, cele două loturi au o valoare economică superioară sau una inferioară, în opinia sa fiind una inferioară, precum și să se analizeze posibilitatea de a se atribui imobilul în totalitate uneia dintre părți și obligarea acesteia la plata unei sulte, sau vânzarea ca un ansamblu a proprietăților situate la nr.39 și nr.41. Solicită să se constate că instanța de apel a reținut că imobilul este comod partajabil în natură, fiind vorba de o suprafață de teren, ce poate fi partajată în funcție de voința părților, iar dacă sunt respectate dispozițiile legale invocate, desigur primează partajarea în natură, dar acest partaj trebuie să aibă în vedere și valoarea economică a loturilor rezultate urmare partajării. De asemenea o altă critică s-a referit la avizarea raportului de expertiză de către OCPI, aspect care nu a fost respectat de instanța anterioară. Arată că instanța de apel a ales varianta 1 pentru pârâtă și varianta 2 pentru partea adversă. Dacă instanța a apreciat că loturile au o valoare economică egală, așa cum susține și intimatul reclamant, și față de împrejurarea că se critică împrejurarea că nu îi este favorabilă varianta 1, solicită ca instanța să dea eficiență variantei 2, așa cum în mod constant a solicitat. Fără cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant E. V., prin apărător, solicită să se constate că s-a solicitat casarea cu trimitere pentru efectuarea unei noi expertize care să stabilească evaluarea pe fiecare lot în parte, respectiv dacă are o valoare mai mică sau mai mare. Apreciază că această critică este una de netemeinicie referindu-se la evaluarea probelor. Această critică s-a făcut și în fața instanței de fond și în fața celei de apel și în mod legal și temeinic au fost respinse . Apreciază că nu sunt în situația de a vinde proprietățile, însă obiectul stabilit de reclamantă este ieșirea din indiviziune, având în vedere că cele două părți sunt coproprietare și nu s-a pus probleme vânzării, edificării unei construcții, vânzării terenurilor. Solicită să se constate că expertul a stabilit că terenurile sunt comod partajabile în natură. De asemenea recurenta a solicitat atribuirea întregului bun. A celor două loturi, uneia singure dintre părți, aceasta datorând sultă celeilalte. Tocmai la începutul acestei sesiuni s-a arătat instanței că nu se poate stabili o valoare de comun acord .De asemenea la termenul trecut a întrebat dacă există posibilitatea din partea recurentei pârâte să plătească sulta, întrebare la care nu s-a răspuns nici astăzi.
Recurenta pârâtă R. A., prin apărător, arată că nu are posibilitatea plății la prețul de 1000 euro/mp, stabilit prin expertiză ci la prețul de 500 euro/mp.
Intimatul reclamant E. V., prin apărător, arată că nici acesta nu poate plăti sultă, astfel că această variantă nu este posibilă, aceea a atribuirii terenului în totalitate unei părți cu obligarea la plata unei sulte corespunzătoare. Cu privire la avizarea raportului de expertiză de către OCPI, solicită ca instanța să verifice actele dosarului întrucât în dosarul instanței de fond la fila 487 se află avizul OCPI. În ceea ce privesc variantele propuse de raportul de expertiză solicită să se constate așa cum a menționat în întâmpinare și la termenul anterior, motivele pentru care în mod corect instanțele au ales varianta 1 din cele două variante propuse de expert, o delimitare, o deschidere la stradă de numai 8 metri nu poate fi folosită sub nici un aspect,. Motiv pentru care în mod întemeiat instanțele au ales varianta 1. Solicită în principal să se constate nul recursul, nefiind critici de nelegalitate și în subsidiar, în cazul în care instanța apreciază că este incident art. 304 pct. 9 c.pr.civ., solicită respingerea recursului ca nefondat. Arată că valoarea taxei de timbru a fost plătită în funcție de valoarea stabilită prin raportul de expertiză, iar partea adversă a pretins, la instanța de fond, că valoarea este mult mai mare și în consecință și taxa de timbru. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosar nr._, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul E. V. în contradictoriu cu pârâta R. A., s-a dispus sistarea stării de coproprietate a părților în privința imobilelor situate în București, . și nr. 41 ,sector 2 conform variantei nr. 1 propusă prin raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză, astfel cum a fost completat la data de 24.11.2011, s-a atribut reclamantului în proprietate exclusivă lotul nr. 2 în suprafață de 164,45 mp astfel cum a fost identificat în anexa nr. 2 la raportul de expertiză prin punctele A,B, 9, 10,11, 12, s-a atribuit pârâtei în proprietate exclusivă lotul nr. 1 în suprafață de 191,55 mp, astfel cum a fost identificat prin aceeași anexă, între punctele 1, 2,3,4,5,6,7,8, B, A, a fost obligat reclamantul, ca în termen de 3 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii să desființeze pe propria cheltuială construcția identificată drept magazia nr. 2 în anexa nr., 2 la raportul de expertiză și au fost compensate în parte cheltuielile de judecată, fiind obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 24.749,59 lei, cu acest titlu.
În motivarea sentinței s-a reținut, în esență, că părțile sunt coproprietari asupra imobilului situat în București, . și nr. 41, Sector 2, respectiv că, în privința imobilului de la nr. 39, reclamantul este titularul dreptului de proprietate asupra unei cote de 45% asupra terenului și asupra unei cote de 1/8 din magazia în suprafață de 45,23 mp, iar pârâta este titulara dreptului de proprietate asupra diferențelor de cote din teren și magazie. În privința imobilului de la nr. 41 compus din teren în suprafață de 84,91 mp (85 mp din măsurători) reclamantul și pârâta sunt titularii unor cote egale.
Prima instanță, raportându-se la expertiza efectuată în cauză și ținând seama de principiul împărțirii în natură a imobilului, respectiv de faptul că reclamantul a efectuat demersuri pentru a desființa construcția și pentru a se putea delimita exact loturile propuse de către expert a sistat indiviziunea asupra terenului.
Prin decizia civilă nr. 1198/A/28.11.2013 Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, a respins apelul formulat de apelanta R. A. și a obligat apelanta la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea deciziei s-a reținut că instanța de fond a făcut o corectă interpretare a dispozițiilor art. 6739 și urm. Cod procedură civilă atunci când a reținut că regula este reprezentată de împărțirea în natură care ține seama de mărimea cotei părți ce se cuvine fiecărui coproprietar. De asemenea, tribunalul a observat că varianta 1 propusă de expert, cuprinde loturi care au aceeași deschidere la stradă, astfel că era preferabilă, în timp ce varianta 2 ar fi dezavantajat una dintre părți, informarea un ui lot cu deschidere la stradă de numai 8,87 mp, un astfel de lot fiind impropriu pentru edificarea unei construcții.
Susținerile apelantei, în sensul că împărțirea bunului ar conduce la imposibilitatea valorificării loturilor conform destinației acestora, nu au fost reținute de către tribunal, deoarece imobilele din . și nr. 41 nu sunt incluse în zona protejată nr. 05, situată între scuarul lui T. și P-ța I., astfel că, așa cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 150/_/09.02.2012 emis de Primăria Municipiului București, nu sunt supuse condiției ca . 400 mp pentru a fi construibilă.
Tribunalul a reținut critica referitoare la lipsa avizului OCPI, deoarece, pe de o parte, nu astfel de aviz nu era obligatoriu conform art. 31 din Legea nr. 146/1997, iar pe de altă parte, expertul a depus la dosar avizul OCPI.
Împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs pârâta R. A..
În motivarea recursului, după ce se expune situația de fapt, se susține că (1) instanța de apel a respins în mod nelegal cererea pârâtei pentru întocmirea unui nou raport de expertiză, prin care să se efectueze o evaluare a celor două loturi stabilite în raportul de expertiză inițial la varianta nr. 1 și ulterior să se compare valorile obținute cu valoarea terenurilor în integralitate pentru a se stabili fără echivoc, imposibilitatea atribuirii în natură către una dintre părți a imobilului, (2) instanța de apel a apreciat în mod greșit că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 6739 Cod procedură civilă care instituie regula partajării în natură, deoarece această regulă trebuie analizată în funcție de împrejurările concrete ale cauzei, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 67310 Cod procedură civilă potrivit cărora, partajarea în natură nu ar fi posibilă dacă cauzează o scădere importantă a valorii bunului, sau se modifică în mod păgubitor destinația economică a acestuia și (3) instanța a considerat relevant că loturile atribuite au o valoare egală, omițând faptul că prin împărțire, valoarea parcelei integrale în suprafață de 365 mp a scăzut, iar interesele părților au fost prejudiciate.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Intimatul reclamant a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil deoarece criticile formulate sunt de netemeinicie și de nelegalitate, respectiv ca neîntemeiat, deoarece instanțele de fond au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, în condițiile în care recurenta pârâtă a refuzat constant să valorifice imobilul împreună cu intimatul reclamant,.
Prin încheierea din 29.01.2015 s-a admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar sub forma scutirii de la obligația taxei judiciare de timbru în cuantum de 18.651 lei.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma și în limita criticilor din recurs, Curtea reține următoarele:
Deși cvasitotalitatea criticilor recurentei vizează fie modul în care instanțele de fond au administrat probatoriul, fie modul în care instanțele de fond au reținut situația de fapt, urmare a coroborării probelor, Curtea observă că, critica subsumată pct. 2 din motivele de recurs, poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, deoarece prin aceasta se susține greșita aplicare a dispozițiilor art. 6739 Cod procedură civilă. În această ordine de idei, cu toate că din punctul de vedere al conținutului, criticile din recurs sunt similare cu criticile din apel, Curtea va respinge excepția nulității recursului și va analiza motivul de nelegalitate invocat de către recurentă.
Împărțirea în natură a unei suprafețe de teren prin stabilirea unor loturi egale, raportat la cotele de proprietate ale părților, ceea ce elimină obligația de stabilire a unei sulte reprezintă o corectă aplicare a dispozițiilor art. 6739 Cod procedură civilă. Într-o astfel de situație, nu existau motive pentru a face aplicarea dispozițiilor art. 67310 și ulterior art. 67311 Cod procedură civilă.
Tribunalul a arătat pertinent că susținerile apelantei pârâte relative la existența unor limite urbanistice pentru ridicarea unor construcții, ceea ce ar împiedica împărțirea în natură, nu pot fi reținute nici în situația în care terenurile ar fi situate în zona protejată nr. 05, deoarece, chiar și într-o astfel de situație, suprafața întregului lot de 365 mp este mai mică decât suprafața minimă construibilă de 400 mp.
Curtea nu analizează în calea extraordinară a recursului, susținerile relative la necesitatea efectuării unui nou raport de expertiză în cauză pentru a se stabili alte valori decât cele reținute de instanțele de fond, și nici nu consideră că valoarea aproximativ egală a loturilor ar fi lipsită de relevanță, cum în mod greșit susține recurenta pârâtă. De asemenea Curtea nu analizează criticile recurentei care sunt identice cu criticile formulate în apel, deoarece, pe de o parte, instanța de apel a răspuns pertinent acestora din urmă, iar, pe de altă parte, obiectul recursului – decizia pronunțată de către instanța de apel - este diferit de obiectul apelului – decizia pronunțată de către judecătorie.
Reținând că nu existau temeiuri pentru a se considera că împărțirea în natură a terenului ar fi cauzat o „scădere importantă” a valorii bunului sau ar fi modificat păgubitor destinația economică a acestuia, Curtea va respinge recursul ca nefondat, întrucât instanța de apel a interpretat și aplicat în mod corect legea.
Întrucât recurenta a căzut în pretenții, Curtea o va obliga la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat, cu aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Reducerea cuantumului onorariului de avocat care urmează să fie suportat de către partea adversă, sub forma cheltuielilor de judecată este rezultatul volumului relativ redus de muncă, respectiv a dificultății relativ redusă, pe care le presupune judecata căii extraordinare de atac a recursului într-o acțiune de partaj, care a parcurs anterior două cicluri procesuale, în cadrul cărora s-au acordat cheltuieli de judecată și au fost dezbătute, respectiv tranșate cea mai mare parte a problemelor de drept antamate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, excepția nulității recursului.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta pârâtă R. A. împotriva deciziei civile nr.1198A din 28.11.2013 pronunțată Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant E. V..
Obligă recurenta la plata către intimat a sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28..05.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. C. B. G. S. D. M. G.
GREFIER
G. C. A.
Red. DGM
Tehnored. GC 2 ex
05.06.2015
Jud. apel S. V.
S. M.
| ← Cereri. Decizia nr. 756/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Succesiune. Decizia nr. 581/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
