Pretenţii. Decizia nr. 12/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 12/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 10174/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.12 R
Ședința publică de la 07 ianuarie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - S. M.
JUDECATOR - O. M. D.
JUDECĂTOR - F. L. E.
GREFIER - A. G. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată recurentul-reclamant P. P. V. împotriva sentinței civile nr.1709 din data de 03.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin Primarul General și S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Cererea de chemare în judecată are ca obiect:„Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamant P. P. V., prin apărător, avocat T. D. C., cu împuternicire avocațială nr._ – fila 37 dosar, lipsind intimații-pârâți M. București prin Primarul General și S. R. prin Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurentul-reclamant P. P. V., prin apărător, arată că nu are cereri prealabile.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată
Recurentul-reclamant P. P. V., prin apărător, solicită admiterea recursului și desființarea în totalitate a sentinței atacate. Solicită să se constate că instanța de fond a reținut greșit situația de fapt și nu s-a pronunțat pe capătul de cerere privind situația juridică a imobilului și cu privire la dreptul său la despăgubire. În acest sens arată că a formulat notificare, care a fost soluționată inițial de primărie prin dispoziție, aceasta împreună cu dosarul au fost trimise la ANRP, care însă în două rânduri a restituit dosarul la primărie pentru clarificarea situației dreptului său invocând că nu i s-a dat integral dreptul și că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită, făcând referire la un decret de naționalizare care nu are legătură cu imobilul în litigiu. Arată că ulterior a completat dosarul cu înscrisuri din care rezultă că întreg dreptul de proprietate a aparținut autorului său, însă în această situație Primăria Municipiului București nu își mai poate rectifica propria dispoziție, ci numai ANRP ar fi putut să modifice actul respectiv. Arată că a solicitat instanței de fond să se lămurească situația cu privire la întinderea dreptului său și la calitatea de persoană îndreptățită. Consideră că excepția invocată de instanța de fond s-a referit la compensarea cu un alt imobil pe care l-a indicat și care a fost evaluat, situația juridică a acestuia fiind lămurită, astfel că îi poate fi atribui la schimb. Arată că excepția invocată de instanță nu se mai susține întrucât legea s-a modificat și este de imediată aplicare. Solicită să se constate că în calitate de titular al întregului drept de proprietate al imobilului, care a fost naționalizat prin Decretul nr.92/1950, are dreptul la despăgubire integrală și solicită ca instanța să stabilească și modalitatea de despăgubire potrivit legii, care în momentul de față prevede posibilitatea de acordare a unui alt imobil în compensare, respectiv cel care face obiectul expertizei. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 30 martie 2012, reclamantul P. P. V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primarul general și S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să se constate că, în calitate de persoană îndreptățită, are dreptul la despăgubiri pentru imobilul compus din teren în suprafață de 300 mp și construcția demolată situat în București, Calea Victoriei nr. 38 (fost nr. 50), sector 1, și să fie obligat pârâtul M. București, prin Primar General, să emită o dispoziție prin care să-i fie acordate măsuri reparatorii prin compensarea cu imobilul situat în București, ., sector 1, respectiv spațiul comercial de la parter aflat în proprietatea privată a Municipiului București.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 2, 4 și 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, reclamantul a arătat că, prin notificarea nr. 4281 înregistrată la 30.10.2001, a solicitat pârâtei, în baza Legii nr. 10/2001, să i se restituie în natură imobilul mai sus menționat, ce a aparținut autorilor săi, și care a fost preluat abuziv prin naționalizare de la foști asociați ai firmei comerciale „I. Resch Fiul”, în baza Decretului nr. 92/1950, naționalizarea fiind în mod greșit făcută pe un alt nume, existând o confuziune de patrimoniu în cazul desființării societății care a trecut integral proprietatea persoanelor fizice.
S-a mai arătat că notificarea menționată a fost soluționată prin emiterea în baza Legii nr. 10/2001 a Dispoziției nr._/15.12.2008 – dispoziție în baza căreia i-au fost acordate măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în discuție, ulterior, dosarul fiind înaintat la Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea emiterii unei decizii de stabilire a cuantumului despăgubirilor, aceasta restituind însă dosarul Primăriei cu mențiunea că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 3 lit. b din Legea nr. 10/2001, făcându-se, totodată, trimitere și la Legea nr. 302/2009 privind stabilirea măsurilor reparatorii de către Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, iar ulterior, dosarul a fost înaintat către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, unde a rămas nesoluționat.
În aceste condiții, reclamantul a solicitat emiterea unei noi dispoziții în cauză prin care să-i fie acordate măsuri reparatorii prin compensarea cu un alt imobil în temeiul art. 2 din Legea nr.10/2001, apreciind că, deși a urmat în cauză procedura prealabilă stabilită de lege, în prezent, se află în situația ca din vina autorităților care au interpretat diferit dispozițiile legale de a aștepta despăgubiri pentru un dosar neacceptat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, dar pe care Primăria Municipiului București l-a soluționat printr-o dispoziție asupra căreia nu mai poate reveni.
La termenul din 03.10.2013, în ședință publică, tribunalul din oficiu a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate a cererii de acordare a măsurilor reparatorii prin compensare în raport de dispozițiile Legii nr. 165/2013.
Prin sentința civilă nr. 1709 din 03.10.2013, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul P. P. V., în contradictoriu cu pârâții M. București, prin Primarul General, și S. R., prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 1 pct. 2 raportat la art. 4 din Legea nr. 165/2013, imobilele preluate abuziv în perioada regimului comunist, în situația în care restituirea în natură a acestora nu mai este posibilă, singura măsură compensatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte prevăzută la cap. III.
Cum în prezenta speță reclamantul a obținut deja prin dispoziția nr._/15.12.2008 acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul în discuție anterior apariției Legii nr. 165/2003, dispoziție ce nu a fost contestată, tribunalul a apreciat că cererea de obligare a pârâtului la emiterea unei noi dispoziții pentru același imobil prin care să-i fie acordate măsuri reparatorii prin compensare cu un alt imobil este inadmisibilă, motiv pentru care a respins-o în consecință.
Împotriva sentinței tribunalului a declarat recurs reclamantul P. P. V., care consideră că în mod greșit a fost respinsă cererea sa ca inadmisibilă, hotărârea fiind nemotivată în fapt și contradictorie în drept; de asemenea prima instanță s-a pronunțat doar pe una din cele două solicitări.
Recurentul consideră că, în condițiile în care prima dispoziție emisă de Primăria Municipiului București prin care s-au propus măsuri reparatorii, a fost returnată de fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru reanalizarea calității de persoană îndreptățită și a modalității de despăgubire, în sensul aplicabilității Legii nr. 302/2009 și stabilirii măsurilor reparatorii de către A., iar ulterior Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul primăriei a menținut aceeași soluție, retransmițând documentația Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, după completarea dosarului și în condițiile în care dosarul a rămas blocat la Noua Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor, devine admisibil a se solicita instanței să rezolve această problemă, acest conflict negativ de competență și să statueze cu privire la calitatea reclamantului de a fi persoană îndreptățită;
Nu se poate considera că este inadmisibilă stabilirea legalității dispoziției Primarului general al Municipiului București, câtă vreme există, practic, un refuz implicit al acestuia de a reanaliza documentația și a emite o nouă dispoziție și un refuz al CNCI/ANRP de a valida dispoziția, acțiunea echivalând cu o contestație împotriva dispoziției inițiale.
De asemenea, în mod greșit a fost respinsă ca inadmisibilă stabilirea ca măsură reparatorie a alternativei compensării cu bunuri la schimb, cu atât mai mult cu cât Legea nr. 165/2013 a fost modificată prin Legea nr. 368/2013, care prevede posibilitatea acordării de bunuri în compensare.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, notificarea formulată de reclamant în baza Legii nr. 10/2001 a fost soluționată de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 10/2001 din cadrul Primăriei Municipiului București prin emiterea dispoziției nr._/15.12.2008, prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul din București Calea Victoriei nr. 38 (fost 50) sector 1.
Dispoziția nu a fost contestată și a primit avizul de legalitate al prefectului fiind înaintată Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru a proceda la stabilirea valorii despăgubirilor și emiterea titlului de despăgubire conform prevăzute de Legea nr. 247/2005.
La data primei returnări a documentației Comisia Centrală nu avea în competență invalidarea dispoziției Primarului pentru motive ce țin de probatoriul administrat și justețea soluției, iar dispoziția este în continuare în vigoare.
În aceste condiții, reclamantul avea la îndemână calea acțiunii în contencios administrativ prevăzută de art. 19 – 20 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 privind obligarea CCSD la numirea unui evaluator și emiterea titlului de despăgubire, iar în prezent, blocajul poate fi rezolvat printr-o acțiune exercitată în temeiul art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013 îndreptată în contra CNCI în condițiile și termenele acolo prevăzute.
Față de aceste aspecte, nefiind admisibilă emiterea unei noi dispoziții câtă vreme vechea dispoziție este în vigoare și aptă să producă efecte, soluția de inadmisibilitate este justă, în ciuda motivării succinte, care va fi complinită prin prezenta.
De asemenea, câtă vreme dispoziția nr._/15.12.2008 este în vigoare, produce efecte și nu a fost contestată, nu mai poate fi acordată o altă formă de reparație, respectiv compensarea prin bunuri, nu pentru că posibilitatea compensării nu ar mai fi o alternativă permisă de noua lege care reglementează în domeniu, ci pentru că deja s-a optat de către entitatea care a soluționat notificarea pentru alternativa măsurilor reparatorii prin echivalent în locul celei a compensării, dintre cele trei variante permise de Legea nr. 10/2001 (restituire în natură, compensare cu bunuri sau servicii, măsuri reparatorii în condițiile legii speciale), astfel încât soluția inadmisibilității este deopotrivă justă și în această privință.
În baza art. 312 Cod procedură civilă va fi respins recursul ca nefondat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant P. P. V. împotriva sentinței civile nr. 1709 din 03.10.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. București prin Primarul General și S. R. prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
M. S. M. D. O. L. E. F.
Grefier,
C. G. A.
Red. LEF
Tehnored. LEF/PS 2 ex.
13.01.2015
Jud. fond: M. P.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 95/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act. Decizia nr. 19/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
