Anulare act. Decizia nr. 1244/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1244/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 1244/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1244
Ședința publică din 04.09.2013
Curtea constituită din:
Președinte - A. DorisTomescu
Judecător - M. G. R.
Judecător - E. V.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă Asociația de proprietari . ., sector 6, împotriva deciziei civile nr.295 A din 26.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. M..
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocatul M. M. în calitate de reprezentant al recurenta-pârâtă Asociației de proprietari . baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București și intimatul-reclamant D. M. asistat de avocatul Ciulifică D.-L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2013, eliberate de Baroul București.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, iar intimatul a depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare.
Avocatul recurentei depune la dosar chitanța în cuantum de 4 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei, pe care instanța le anulează, constatând că recursul este legal timbrat.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat, împrejurare față de care, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentei-pârâte Asociația de proprietari . ., sector 6 solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate.
Susține primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct.9 C. proc. civ., arătând că instanța a încălcat prevederile art.53 alin.1 și art. 57 din Constituția României.
Instanța a făcut greșita aplicare și a Legii nr.230/2007, care nu prevede concret interzicerea dreptului unui locatar – proprietar sau chiriaș – de a alege și de a fi ales.
Legislația în materie a suferit modificări astfel că nu mai corespunde cu prevederile Statutului Asociației, adoptat în anul 2000.
Susține și cel de-al doilea motiv de recurs, care se încadrează în cazul prevăzut la art.304 pct.8 C. proc. civ.; apreciază că instanța a dat o interpretare greșită actului dedus judecății. Atât instanța de fond, cât și de apel se referă, în motivarea hotărârilor, la normele aplicabile ședinței de constituire a asociației de proprietari, care prevăd că organele de conducere se aleg „dintre cei prezenți”. În speță, dl G. P. a participat la ședință atât ca locatar, cât și ca mandatar, inclusiv a Municipiului București, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosar.
Arată că înțelege să solicite cheltuielile de judecată pe cale separată.
Avocatul intimatului-reclamant D. M. solicită respingerea recursului, potrivit susținerilor din cuprinsul întâmpinării; consideră că scopul legii este acela de ajuta comitetul de locatari, nu de a-l încurca; astfel, legea prevede că proprietarul, și nu un chiriaș, poate fi ales, iar legea aplicabilă este cea în vigoare la momentul alegerilor.
Susține că instanța a analizat toate problemele la momentul pronunțării hotărârii atacate, așa încât se impune respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 700 lei, potrivit chitanței reprezentând onorariu avocat pe care o depune la dosar.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9131/24.11.2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul D. M. în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari .> S-a dispus anularea hotărârii adunării generale adoptată la data de 26.02.2011 privind alegerea în calitate de membru al comitetului executiv a numitului G. P..
S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârilor adunărilor generale din data de 26.02.2001, ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, potrivit art. 26 din Legea nr.230/2007, proprietarii pot ataca în justiție hotărârile adunărilor generale, în termen de 45 de zile de la adoptarea acestora, dacă respectiva hotărâre este contrară legii, statutului sau acordului de asociere sau este de natură să producă daune intereselor proprietarilor de apartamente.
În cauza de față reclamantul D. M. a solicitat anularea hotărârilor adoptate de asociația de proprietari la data de 26.02.2011 în termenul de 45 de zile, prevăzut de textul de lege mai sus menționat.
Analizând hotărârea atacată sub aspectul legalității, instanța a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 23 și 24 din Legea nr.230/2007 în ceea ce privește convocarea proprietarilor și cvorumul necesar pentru adoptarea hotărârilor.
În cauză, așa cum rezultă atât din înscrisurile depuse la dosar de către pârâtă, cât și din răspunsul reclamantului la întrebarea nr. 4 din interogatoriul ce i-a fost administrat, cu privire la adunarea generală din 26.02.2011, proprietarii au fost anunțați atât prin afișare, cât și pe bază de tabel nominal convocator, cu respectarea termenului de 7 zile prevăzut de dispozițiile legale mai sus menționate, dar nu și a termenului de 10 zile prevăzut de statut. În acest sens, s-a reținut că reclamantul nu a făcut dovada, cu probele administrate la propunerea sa, că această convocare s-ar fi făcut cu doar 3 zile înainte, în condițiile în care, în anunțul afișat la avizier (care constituie dovada convocării conform art. 14 al. 5 din HG nr.1588/2007), se menționează data întocmirii acestuia ca fiind 17.02.2011. Mai mult, din procesul verbal al adunării generale rezultă că acest aspect a fost dezbătut și în ședința din 26.02.2011, ocazie cu care președintele acesteia a adus la cunoștința participanților, ca urmare a criticilor formulate de unul dintre proprietari, faptul că proprietarii au fost convocați cu 8 zile înainte, iar persoanele prezente, printre care și reclamantul, nu au contestat această împrejurare.
Deși convocarea nu s-a făcut cu cel puțin 10 zile înainte, astfel cum se prevede în statut, instanța a considerat că această împrejurare nu poate avea drept consecință anularea hotărârilor adoptate, având în vedere că reclamantul nu a invocat și dovedit faptul că i-ar fi fost cauzat vreun prejudiciu prin nerespectarea termenului menționat, acesta participând la ședința din 26.02.2011.
Având în vedere că, așa cum rezultă atât din precizarea depusă de pârâtă în ședința publică din 17.11.2011, cât și din procesul verbal al adunării din 26.02.2011, ședința respectivă a avut loc ca urmare a primei convocări, instanța constată că a fost întrunit cvorumul prevăzut de art. 24 alin.1 din Legea nr.230/2007. Astfel, din tabelul nominal atașat la dosar și împuternicirile depuse de pârâtă reiese că la ședința din 26.02.2011 mai mult de jumătate plus unu dintre proprietari au fost prezenți personal sau prin reprezentant legal, în condițiile în care, potrivit acordului de asociere al pârâtei, condominiul se compune din 40 de apartamente. Totodată, având în vedere că la adunarea generală au participat, personal și prin reprezentanți, 26 de proprietari, instanța a reținut că au fost respectate și prevederile din statut, conform cărora „asociația poate adopta decizii dacă cel puțin 2/3 din numărul membrilor sunt prezenți personal sau prin reprezentant”.
De asemenea, s-a constatat că și hotărârile din data de 26.02.2011 au fost adoptate în conformitate cu art. 25 alin. 2 din Legea nr.230/2007 și cu prevederile din statut, cu votul majorității membrilor asociației de proprietari prezenți la adunarea generală, din cuprinsul procesului verbal și înscrisurile depuse la dosar nerezultând faptul că hotărârile luate cu această ocazie ar fi de natura celor pentru care în statut se dispune că ar fi necesare voturile a 2/3 din numărul tuturor proprietarilor sau al celor prezenți, astfel de prevederi existând doar în ceea ce privește constituirea fondurilor, modificările statutului și/acordului de asociere, schimbarea unor instalații, crearea unei instalații termice proprii și a altor utilități.
În ceea ce privește susținerile conform cărora alegerea membrilor comitetului executiv și comisiei de cenzori nu s-a făcut prin prezentarea unor propuneri nominale, instanța a constatat că și acestea sunt neîntemeiate, din procesul verbal al ședinței reieșind că fiecare propunere în parte a fost supusă la vot, iar reclamantul nu a făcut dovada celor afirmate în acțiune. De altfel, chiar și în cazul în care alegerea membrilor s-ar fi făcut în modalitatea susținută de reclamant, nu s-ar fi putut reține încălcarea vreunei dispoziții legale, proprietarii având și în acest caz posibilitatea să aleagă în comitetul executiv și comisia de cenzori aceiași membri sau să se opună, după caz, la alegerea unora dintre aceștia.
Referitor la alegerea, în calitate de membru al comitetului executiv, a numitului G. P., instanța a reținut că acesta are, astfel cum afirmă reclamantul, calitatea de chiriaș, și nu de proprietar, împrejurare ce a fost recunoscută, de altfel, și de către pârâtă prin întâmpinare.
Potrivit art. 21 alin. 1 din Legea nr.230/2007, la adunarea generală de constituire a asociației de proprietari, proprietarii vor alege dintre cei prezenți un comitet executiv, format din președintele asociației de proprietari și un cenzor sau o comisie de cenzori, și vor hotărî numărul membrilor acestora și durata mandatelor lor. Dacă dintre membrii asociației de proprietari nu se poate alege un cenzor sau comisia de cenzori, atunci adunarea generală a proprietarilor membri ai asociației de proprietari va mandata comitetul executiv pentru angajarea unui cenzor din afara asociației de proprietari, persoană fizică ori juridică de specialitate, pe bază de contract sau convenție de prestări de servicii.
Așadar, din interpretarea prevederilor legale mai sus enunțate, aplicabile și ulterior constituirii asociației, rezultă că din comitetul executiv pot face parte numai proprietarii, legea permițând angajarea unor persoane din afara asociației doar în cazul cenzorilor și numai în situația în care aceștia nu pot fi aleși dintre membrii asociației de proprietari.
În acest sens sunt și dispozițiile din statutul pârâtei, în cuprinsul acestuia, la atribuțiile adunării generale, prevăzându-se că aceasta „alege, dintre membrii asociației, comitetul executiv al asociației”. Așadar, și conform statutului membrii comitetului executiv nu puteau fi aleși decât dintre persoanele ce au calitatea de proprietar, deoarece doar acestea pot fi membri ai asociației, conform art. 5 din Legea nr.230/2007 și art. 9 din HG nr.1588/2007.
Prin urmare, instanța a reținut că alegerea, în calitate de membru în comitetul executiv, a numitului G. P. s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv a art. 21 alin. 1 din Legea nr.230/2007, precum și a prevederilor din statutul asociației.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a dispus anularea procesului verbal încheiat la data de 26.02.2011 de către pârâtă doar în ceea ce privește hotărârea privind alegerea, în calitate de membru al comitetului executiv, a numitului G. P..
Totodată, pentru considerentele anterior arătate, a respins cererea de suspendare a executării hotărârilor adunării generale din data de 26.02.2011, ce nu au fost anulate prin prezenta sentință, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe ambele părți au declarat apel în termen legal, ce a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă la data de 03.02.2012 sub nr._ .
Prin motivele de apel formulate de apelanta-pârâtă se susține că, în Legea nr.230/2007, legiuitorul nu a formulat un articol care să precizeze concret interzicerea dreptului unui locatar, indiferent de situația in care se găsește, de proprietar sau chiriaș, de a alege și a fi ales.
Prin urmare, neexistând un temei legal, care să interzică dreptul constituțional al unui locatar de a alege și a fi ales, nici în Legea nr.230/2007 nu există vreo mențiune care să precizeze concret că un locatar chiriaș la stat nu poate alege sau a fi ales, se consideră ca instanța de judecată s-a pronunțat fără o motivație legală, cu încălcarea drepturilor constituționale ale unui cetățean, prin invocarea art.21 alin. l, din Legea nr.230/2007, privind modul de desfășurare a adunării generale de constituire a asociației de proprietari, care a avut loc în anul 2000 și la care a participat și locatarul G. P., adunarea generală alegând un comitet executiv, iar o parte dintre membrii aleși atunci, în comitetul executiv, nu au mai fost confirmați de adunările generale desfășurate între timp. Instanța nu face referire la acest aspect și asociază situația de atunci cu cea din prezent, interpretând greșit actul juridic dedus judecății si schimbând înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Principiul egalității, prin natura lui, se aplică tuturor drepturilor și libertăților consacrate prin constituție, acest principiu fiind prevăzut și de art.14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Prin motivele de apel formulate de apelantul-reclamant se susține, referitor la modul de convocare al adunării generale în speță, că, potrivit reglementarii capitolului din Statutul paratei intitulat „Alte precizări" (pag. 10 din Statut), pct. 2, aliniat 2, convocarea membrilor paratei se face, indiferent daca este realizata prin afișare la loc vizibil sau prin comunicare individuala (deci prin tabel nominal convocator), cu cel puțin 10 zile înainte de data fixata, or, in speța, convocarea prin afișare s-a realizat, conform răspunsului apelantului-parat la interogatoriu, cu doar 3 zile înainte de data fixata.
În acest sens, apelantul-reclamant solicită să se constate că data menționată în josul afișului convocator depus de pârâtă la dosar nu poate dovedi decât data întocmirii afișului, nu și, în lipsa altor probe, data afișării.
Referirea președintelui intimatei-pârâte la data convocării, în sensul convocării membrilor cu 8 zile înainte, nu se poate referi la afișul de la avizier fiindcă între data pretinsei afișări a acestuia - 17.02 - și data ținerii adunării generale - 26.02 - sunt nouă zile, si nu opt, ci se refera la data la care a fost semnat pentru convocare tabelul nominal convocator al adunării, care nu este datat.
Prin simpla nerespectare, în ambele forme de convocare, a termenului de convocare stabilit de Statut, a fost produsă, de principiu, o lezare a intereselor legitime ale membrilor pârâtei deoarece se presupune că acest termen de minim 10 zile a fost stabilit în cunoștință de cauză prin Statut, tocmai fiindcă garantează mai bine decât un termen mai scurt interesele membrilor asociației de a se pregăti pentru adunare.
Or, în speță, apelantul-reclamant nu a fost convocat prin tabel nominal iar afișarea la aviz fiind efectuată cu numai trei zile înainte, în mod evident, nu i s-a acordat suficient timp pentru pregătirea adunării.
In subsidiar, se solicită să se rețină că și dacă data întocmirii afișului (17.02.2011) ar fi data afișării, tot nu s-a respectat termenul de zece zile pentru convocare, prevăzut statutar.
Prin decizia civilă nr.295 A/26.03.2013, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins ambele apeluri formulate de apelantul-reclamant D. M. și de apelanta-pârâtă Asociația de Proprietari . din București, ., sector 6, împotriva sentinței civile nr. 9131/24.11.2011 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, ca nefondate.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, tribunalul a apreciat că ambele apeluri sunt nefondate.
Astfel, în ceea ce privește criticile apelantei-pârâte referitoare la nelegala anulare a hotărârii adunării generale numai în privința alegerii numitului G. P. în calitate de membru al comitetului executiv, tribunalul a reținut că, potrivit art. 5 alin. 1 din Legea nr. 230/2007, asociația de proprietari se înființează prin acordul scris a cel puțin jumătate plus unu din numărul proprietarilor și spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință, din cadrul unei clădiri.
De asemenea, art. 6 alin. 1 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 230/2007 prevede faptul că „anterior adunării generale de constituire, proprietarii din clădirile cu mai multe apartamente se pot întruni pentru a hotărî cu privire la înființarea asociației de proprietari sau la transformarea asociației de locatari în asociație de proprietari”.
Aceasta înseamnă că asociația de proprietari nu poate fi constituită decât din proprietarii clădirilor cu mai multe apartamente și ale spațiilor cu altă destinație decât aceea de locuință.
În art. 9 din Legea nr. 230/2007 se prevede dreptul proprietarilor membri ai asociației de proprietari de a participa, cu drept de vot, la adunarea generală a proprietarilor, de a-și înscrie candidatura, de a candida, de a alege și de a fi ales în structura organizatorică a asociației de proprietari.
Totodată, în art. 21 alin. 1 din același act normativ se prevede că, la adunarea generală de constituire a asociației de proprietari, proprietarii vor alege dintre cei prezenți un comitet executiv, format din președintele asociației de proprietari și un cenzor sau o comisie de cenzori.
Rezultă, din cele menționate mai sus, că numai proprietarii membri ai asociației de proprietari pot face parte din comitetul executiv; or, cum numitul G. P. are calitatea de chiriaș, nefiind proprietar, nu poate face parte din comitetul executiv al asociației de proprietari, aceasta fiind o condiție „sine qua non” necesară pentru alegerea unei persoane fizice în comitetul executiv al asociației de proprietari.
În aceste condiții apelul formulat de apelanta-pârâtă apare ca fiind nefondat, fiind respins.
În ceea ce privește apelul formulat de apelantul-reclamant, tribunalul a avut în vedere faptul că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea hotărârilor adunării generale din data de 26.02.2011 pentru nerespectarea termenului în care trebuia să aibă loc reconvocarea locatarilor, pentru neconvocarea tuturor membrilor asociației, pentru propunerea și alegerea, ca membru al comitetului executiv, a numitului G. P., care are calitatea de chiriaș, pentru nerespectarea procedurii stabilite de lege cu privire la alegerea comitetului executiv (neexistând propuneri nominal pentru persoanele ce urmau să facă parte din comitetul executiv și nesupunându-se la vot candidaturile acestora) și pentru inexistența unui proiect de buget de venituri și cheltuieli.
Față de dispozițiile art. 294 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora „în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi”, tribunalul a avut în vedere faptul că noile motive de nelegalitate a hotărârilor adunării generale invocate de apelantul-reclamant prin motivele de apel nu pot forma obiectul prezentului apel deoarece nu au fost supuse judecății primei instanțe.
În aceste condiții tribunalul a avut în vedere doar criticile care se referă la motivele pentru care instanța de fond nu a dispus anularea hotărârilor adunării generale și pentru celelalte motive precizate prin cererea de chemare în judecată.
Astfel, referitor la motivul de apel privind nerespectarea termenului legal pentru reconvocarea adunării generale, tribunalul a constatat că, potrivit dispozițiilor art. 14 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii membri ai asociației de proprietari se întrunesc în adunări generale ordinare, care au loc cel puțin o dată pe an, în primul trimestru, aceștia trebuind să fie anunțați, prin afișare la loc vizibil sau pe bază de tabel nominal convocator, asupra datei adunării generale cu cel puțin 7 zile înainte ca aceasta să aibă loc.
În alin. 5 al textului legal mai sus menționat s-a stabilit că hotărârile adunării generale pot fi adoptate numai dacă majoritatea proprietarilor membri ai asociației de proprietari sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal, iar dacă nu este întrunit cvorumul necesar de jumătate plus unu, adunarea va fi revocată în termen de maximum 10 zile de la data primei convocări.
Din probele administrate la instanța de fond se observă faptul că adunarea generală din data de 26.02.2011 a fost prima adunare ordinară din anul 2011, iar la data la care aceasta a avut loc, s-a întrunit cvorumul legal necesar pentru adoptarea de hotărâri.
Din acest punct de vedere tribunalul a reținut că, așa cum s-a precizat în mod expres de către Primăria Sector 6 București prin adresa din data de 18.10. 2011 (fila 116 dosar fond), „adunarea generală care nu a avut loc în anul fiscal trecut nu mai poate fi „reconvocată” și ținută în anul următor”.
Or, întrucât, la adunarea generală din data de 15.12.2010, nu s-a întrunit cvorumul necesar, era obligatoriu ca reconvocarea să aibă loc tot în cursul lunii decembrie 2010, lucru ce nu s-a realizat, astfel că adunarea generală din data de 26.02.2011 reprezintă prima adunare ordinară pe anul 2011 la care s-a întrunit cvorumul necesar.
Aceasta înseamnă că adunarea generală din data de 26.02.2011 a fost legal ținută.
În ceea ce privește critica referitoare la nerespectarea termenului în care membrii asociației de proprietari trebuiau anunțați asupra datei la care urma să se țină adunarea generală, tribunalul a constatat că, la fila 157 din dosarul de fond, se află dovada anunțării proprietarilor atât cu privire la data ținerii adunării generale, cât și cu privire la ordinea de zi a acestei adunări, fiind respectat termenul de 10 zile instituit de lege și prevăzut și în statutul asociației de proprietari.
De asemenea, tribunalul a constatat că tabelul convocator poartă ștampila comitetului executiv al asociației și a fost semnat de 35 din cei 40 de locatari ai blocului C88A.
În ceea ce privește susținerea apelantului-reclamant că instanța de fond trebuia să aibă în vedere și aspectele invocate direct în apel, nu și prin cererea de chemare în judecată, tribunalul a reținut că instanța de fond a pronunțat hotărârea apelată cu respectarea principiului disponibilității, limitele judecății fiind stabilite și impuse cu „literă de lege” de către cel ce promovează demersul judiciar. În lipsa unor critici concrete ale reclamantului cu privire la nelegalitatea hotărârilor adunării generale, instanța de fond nu se putea pronunța „prevăzând” că există mai multe posibile motive de nelegalitate, aceasta având obligația, conform art. 129 alin. 6 C.pr.civ., să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății, astfel cum acesta a fost motivat în fapt.
În ceea ce privește criticile reclamantului privind neîntrunirea cvorumului legal pentru aprobarea hotărârilor adunării generale din data de 26.02.2011, precum și cele enumerate la pct. 3 din motivele de apel, tribunalul a constatat că acestea nu au fost invocate prin cererea de chemare în judecată, ele reprezentând cereri noi formulate direct în apel, astfel că ele nu vor face obiect de analiză din partea instanței de apel.
În consecință, tribunalul, în temeiul art. 296 C.pr.civ., a respins ambele apeluri ca nefondate, constatând că sentința instanței de fond este legală și temeinică.
Împotriva deciziei instanței de apel a formulat recurs Asociația de Proprietari . din București, ., sector 6, prin care a solicitat admiterea recursului declarat, modificarea deciziei de apel în sensul admiterii apelului său, respingerii apelului promovat de reclamantul D. M. și respingerii în totalitate a acțiunii introduse de acesta, pentru următoarele motive:
1. Conform dispozițiilor art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă –recurenta – pârâtă consideră că hotărârea este dată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii.
Un prim text de lege încălcat de decizia de apel îl reprezintă art. 53 alin.1, din Constituția României care precizează că „Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății etc. precum si art. 57, tot din Constituția României care precizează de asemenea că „Cetățenii români, cetățenii străini și apatrizii, trebuie să-și exercite drepturile și libertățile constituționale cu bună credință, fără să încalce drepturile și libertățile celorlalți.
Nici în Legea nr.230/2007, legiuitorul nu a formulat un articol care să precizeze concret interzicerea dreptului unui locatar, indiferent de situația în care se găsește, respectiv, proprietar sau chiriaș, de a alege și a fi ales, situație care se interpretează, în funcție de modul de înțelegere, oferind posibilitatea de a se deduce într-un fel sau altul, recurenta consideră că instanța de fond si de apel în mod greșit au admis cererea reclamantului de anulare a hotărârii adunării generale de alegere a locatarului G. P. în comitetul executiv luând în considerare și anumite prevederi din Statutul asociației de proprietari conceput în anul 2000 care în prezent nu mai corespunde în conținut cu prevederile legislației actuale, legislația modificându-se între timp.
2. Instanța de apel, interpretând greșit actul juridic dedus judecății si schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia - art. 304 pct. 8 din Codul de procedură civilă. Neexistând un temei legal care să interzică dreptul constituțional al unui locatar de a alege și a fi aleși, nici în Legea nr.230/2007, nu există vreo mențiune care să precizeze concret, că un locatar chiriaș la stat, nu poate alege sau a fi ales, recurenta – pârâtă consideră că instanța de judecată a invocat prevederile art.21 alin.1 din Legea nr.230/2007 privind modul de desfășurarea adunării generale de constituire a asociației de proprietari care a avut loc în anul 2000 și la care a participat și locatarul G. P., adunarea generală alegând un comitet executiv, iar o parte dintre membrii aleși atunci, în comitetul executiv, nu au mai fost confirmați de adunările generale desfășurate între timp. Instanța nu face referire la acest aspect și asociază situația de atunci cu cea de azi deturnând sensul actului juridic dedus judecății.
Prin urmare, voința unui proprietar de a împuternici, delega sau a fi reprezentat în limitele date, cum este cazul locatarilor din imobilul în cauză, produce efecte direct între reprezentant și cealaltă parte.
In cazul de față, acordul și semnătura privată a locatarilor, reprezintă un document unilateral care materializează manifestarea de dorință a reprezentantului și care concretizează conținutul și limitele împuternicirilor ce se deleagă reprezentantului, în speță, așa cum se precizează în documentul cu semnături, fiind vorba despre atribuțiile și drepturile conferite de Legea nr.230/2007 locatarilor.
Instanța trebuia să aibă în vedere că procedura de adoptare a hotărârilor în adunarea generală este guvernată de principiul majorității și să ia în considerare dreptul cetățeanului de a alege și a fi ales, voința și decizia locatarilor de a fi reprezentați de locatarul G. P., conform tabelelor cu semnăturile lor privind susținerea alegerii locatarului G. P. în comitetul executiv respingând contestația reclamantului D. M..
Chiar în Legea nr.230/2007 nu se menționează interzicerea alegerii unui chiriaș în comitetul executiv astfel încât instanța nu trebuia să interpreteze actul normativ în sensul de a limita sau a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale unui locatar, astfel încât nu se poate îngrădi exercitarea dreptului constituțional de a alege și a fi ales.
Mai mult decât atât, așa cum reiese din înscrisurile depuse, atât proprietarul apartamentului în care locuiește domnul G. P., respectiv Consiliul General al Municipiului București, cât si administratorul S.C. Orizont S.A. si-au exprimat acordul ca acesta să facă parte din comitetul executiv al Asociației.
Potrivit art. 25 lit. c si d din Legea nr.230/2007 se precizează că proprietarul poate fi reprezentat în adunările generale de un membru al familiei sau de un alt reprezentant care are o împuternicire scrisă si semnată de el.
În cazul de față, împuternicirea are un dublu efect juridic, în sensul că d-l G. P. a fost împuternicit nu numai de a reprezenta Municipiul București, ca proprietar, în adunarea generală dar si pentru a-l reprezenta pe acesta in structura de conducere a asociației de proprietari. Aceasta împuternicire este semnată atât de directorul general cât si de doi consilieri juridici. Așadar instanța de apel a făcut abstracție de manifestarea de voință expresă a proprietarului apartamentului, respectiv Municipiul București, de a fi reprezentat în organele de conducere ale Asociației de d-l G. P., interpretând greșit actul dedus judecații si schimbându-i înțelesul.
Examinând recursul prin prisma criticilor formulate, Curtea consideră că este nefondat pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, recurenta critică decizia instanței de apel apreciind că este lipsită de temei legal sau este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Curtea constată că dispozițiile legii 230/2007 au ca scop reglementarea înființării, organizării și funcționării asociațiilor de proprietari, reglementând, printre altele și modalitatea de constituire a comitetului executiv.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor Legii nr.230/2007 rezultă că membrii comitetului executiv sunt proprietari ce reprezintă membrii Adunării generale a proprietarilor, aspect în raport de care în mod corect a reținut instanța de apel că recurentul, care are calitatea de chiriaș în imobil, nu poate face parte din comitetul executiv.
Ori, contrar celor susținute de recurentă, aceasta nu reprezintă o încălcare a dispozițiilor art.53 alin.1 și 57 din Constituția României, întrucât dispozițiile legale ce reglementează categoriile de persoane ce fac parte din comitetul executiv reprezentând o opțiune a legiuitorului care nu contravine dispozițiilor constituționale.
Sub un alt aspect, curtea constată că, nu se poate vorbi de o interpretare greșită a actului juridic dedus judecății sau de o schimbare a înțelesului lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât dispozițiile art.304 pct.8 Cod de procedură civilă nu au în vedere modalitatea de interpretare a unei dispoziții legale, ci exclusiv un act juridic încheiat între părți, ceea ce nu este cazul în speță.
Tot astfel, nu poate fi primită susținerea recurentei privind posibilitatea chiriașului de a face parte din comitetul executiv motivat de faptul că ceilalți locatari din . și-au exprimat voința în acest sens, întrucât, astfel cum am arătat anterior, dispozițiile legii incidente în cauză interzic o asemenea situație.
Cât privește faptul că un proprietar poate fi reprezentat la Adunarea generală de un membru al familiei sau de un alt împuternicit, Curtea reține că existența acestei posibilități legale nu îi conferă împuternicitului dreptul de a face el parte din comitetul executiv, în condițiile în care d-nul G. P. a fost ales în această structură de conducere, nu în calitate de mandatar, ci în nume propriu.
Ori, posibilitatea reprezentării unei persoane nu poate conduce la încălcarea și eludarea dispozițiilor Legii nr.230/2007.
Pentru aceste considerente, în baza art.312 Cod de procedură civilă, Curtea respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . ., sector 6, împotriva deciziei civile nr.295 A din 26.03.2013, pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul-reclamant D. M..
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.09.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A.-D. T. M. G. R. E. V.
GREFIER
E. C.
Red.A.D.T.
Tehdact.R.L.
2 ex./08.10.2013
TB-S.3 – I.I.; C.P.
Jud.S.6 – A.G.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 31/2015. Curtea de Apel... | Daune cominatorii. Decizia nr. 281/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
