Daune cominatorii. Decizia nr. 281/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 281/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-06-2012 în dosarul nr. 281/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 281A
Ședința publică de la data de 29.06.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - V. A.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea, în complet de divergență, a cererii de apel formulată de apelantul – reclamant C. A. I. – cu domiciliul ales la SCAV.T. din București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 78/17.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă în contradictoriu cu intimatul – pârât M. București prin Primarul General, - cu sediul în București, Splaiul Independenței nr.291-293, sector 6, cauza având ca obiect „ obligatie de a face, Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – reclamant C. A. reprezentat de avocat T. Grația în baza împuternicirii avocațiale nr._/2011- fila 21 din dosarul tribunalului, lipsind intimatul –pârât M. București prin Primarul General.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Curtea pune în discuție motivul de divergență cu privire la competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță și la calitatea procesuală activă.
Reprezentanta apelantului – reclamant învederează instanței că a studiat opiniile celor doi membri ai completului de judecată și a constatat că unul opinează în sensul că judecătoria este competentă să soluționeze cauza în prima instanță, iar cu privire la calitatea procesuală, că este justificată, iar celălalt membru openiază în sensul că competența în primă instanță aparține tribunalului, iar cu privire la calitatea procesuală nu se justifică în raport de art.26 din Legea nr.10/2001.
Consideră că această problemă a fost stabilită prin încheierea de la termenul anterior când s-a stabilit calea de atac.
Problema care trebuie stabilită este dacă tribunalul sau judecătoria sunt competente să soluționeze prezenta cauză.
Precizează că în raport de art. 998 C.civ. temeiul juridic în baza căreia și-a întemeiat prezenta acțiune în mod normal este de competența judecătoriei, însă arată că a investit tribunalul deoarece fapta ilicită este legată de Legea 10/2001.
Prin cererea introductivă de instanță, contrat celor susținute în una din opinii, nu cere soluționarea într-un anume fel a notificării.
Prin nesoluționarea într-un fel sau altul a notificării potrivit art. 25 din Legea nr.10/2001, reclamantului i s-a creat un prejudiciu, această omisiune constituind un fapt ilicit.
În dosarul de fond se află adresa primăriei prin care se arată că nu se poate răspunde întrucât imobilul este notificat, fiind nevoit să se judece în contencios administrativ, iar împotriva hotărârii pronunțare a formulat recurs.
La interpelarea doamnei judecător Z. D., în sensul de a se preciza scopul pentru care s-a formulat prezenta acțiune, reprezentanta apelantului – reclamant a învederează că a fost nevoit să formuleze prezenta acțiune până la soluționarea notificării.
Solicită instanței de apel, obligarea pârâtei Primăria Municipiului, să soluționeze notificarea într-un fel sau altul.
La interpelarea doamnei judecător V. A., în sensul de a se preciza în ce constă prejudiciul cauzat, reprezentanta apelantului – reclamant a arată că acesta constă în faptul că nu poate renova imobilul și nici să-l înstrăineze.
De asemenea, la interpelarea doamnei judecător Z. D. în sensul de a se preciza temeiul în baza căruia solicită să se soluționeze notificarea, având în vedere că dispozițiile art. 998 C.civ. au caracter general, reprezentanta apelantului – reclamant a învederat că potrivit dispozițiilor art. 998 C.civ. și a noului cod civil, pârâta prin neîndeplinirea obligației ce-i revenea potrivit art. 25 din Legea nr.10/2001, i-a creat un prejudiciu.
De asemenea, reprezentanta apelantului – reclamant învederează cu privire la cauza ilicită că este legată de Legea nr.10/2001 și nu este legătura între fapta ilicită și competență.
Solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea dosarului la judecătorie spre competență soluționare.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, în complet de divergență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ reclamantul C. A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, obligarea acestuia la soluționarea notificărilor depuse în condițiile Legii nr. 10/2001 de către numiții V. M., V. R., N. M., Lazos V. și I. L. înregistrate la PMB în anul 2001 privind imobilul situate în . sector 3 București; obligarea pârâtei să posteze în baza informativă a primăriei privind notificările modul de soluționare al acestora; obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 500 lei întârziere pentru fiecare zi de întârziere de la rămânerea definitivă a hotărârii în caz de neîndeplinire a obligației.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este cumpărătorul imobilului indicat, în temeiul Legii nr. 112/1995, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6749/15.01.1997. După adoptarea Legii nr. 10/2001 a aflat de pe site-ul primăriei municipiului că anumite persoane, indicate mai sus, au introdus notificare cu privire la imobil. Solicitând de multe ori de la primărie situația acestor notificări și necăpătând niciun răspuns, a chemat în judecată primăria în contencios administrativ pentru a-i răspunde la solicitare și după ce aceasta a fost obligată la îndeplinirea obligației, abia la un an de la pronunțarea deciziei, primăria i-a comunicat situația notificărilor, prin adresa nr._/09.09.2010, anume că notificatorii nu depuseseră mai multe documente în dosar, dosarul fiind în curs de soluționare. Urmare a acestor informații, a solicitat primarului general să soluționeze notificările, pentru că neîndeplinirea acestei obligații i-a creat grave prejudicii. Astfel a încercat să vândă imobilul dar potențialii cumpărători, după ce au verificat site-ul primăriei, s-au răzgândit.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 25 din Legea nr. 10/2001, art. 998 Cod civil.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 78/17.01.2012 Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul C. A. în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că Legea nr. 10/2001 stabilește în mod clar persoanele care au calitatea procesuală activă a chema în judecată autoritățile administrației publice centrale ori locale cu atribuții în soluționarea notificărilor depuse în baza acestei legi, arătând care sunt aceste persoane în art. 3 din lege: persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestor, persoanele fizice; asociați ai persoanei juridice care deținea imobilele și alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv; persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridice dupa data de 6 martie 1945.
Prin urmare cererea îndreptată împotriva primarului pentru soluționarea notificării nu are a fi introdusă de cumpărătorul imobilului în baza legii nr. 112/1995, câtă vreme nu dovedește că are el însuși calitatea de a o formula, iar această din urmă ipoteză se relevă ca evident lipsită de interes.
De altfel, însăși obiectul primului capăt de cere, care este și capăt principal din care decurg celelalte două capete care au în acest mod caracter de cereri accesorii, este formulat în sensul obligării autorității administrative la soluționarea notificării. Prin însăși această formulare se vădește că persoana care ar avea calitatea procesuală activă a o introduce nu poate face parte decât din persoanele strict indicate de legea nr. 10/2001, fiind vorba de un imobil naționalizat.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul C. A..
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că temeiul juridic al cererii a fost art. 998 și urm. Cod civil, respectiv răspunderea delictuală, cu referire la art. 25 din Legea nr. 10/2001, norma legală încălcată, care l-a prejudiciat, vătămarea produsă putând fi înlăturată numai prin înlăturarea faptului ilicit concretizat de neîndeplinirea obligațiilor legale de către pârâtă.
Apelantul a mai arătat că a cumpărat imobilul din . în temeiul Legii nr. 112/195, însă de la data depunerii notificărilor nu-l poate exploata eficient din cauza statutului juridic incert – situație ce se poate verifica prin consultarea site-ului PMB, la notificări nesoluționate, fapt ce îi suprimă orice posibilitate de a vinde sau închiria imobilului.
Apelantul-reclamant a mai arătat că s-a hotărât să consolideze imobilul, aflat într-o stare avansată de degradare, însă AFI, care face parte din PMB, a refuzat să-i dea curs cererii sale de a-i concesiona terenul, pe motiv că există notificări înregistrate pe site-ul PMB, care nu au fost soluționate.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active, apelantul-reclamant a susținut că cererea sa se întemeiază pe art. 998 C.civ., și că pârâta prin neîndeplinirea obligației ce ăi revenea potrivit art. 25 din Legea nr. 10/2001 i-a creat un prejudiciu, această omisiune constituind un fapt ilicit, or întrunirea condițiilor răspunderii civile delictuale nu condiționează de a fi titularul notificărilor.
În consecință, apelantul-reclamant a solicitat admiterea apelului, respingerea excepției lipsei calității procesuale active și trimiterea cauzei spre rejudecare, în conformitate cu dispozițiile art. 297 C.pr.civ.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în apel.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de apel ca recurs.
La termenul din data de 04.05.2012, după punerea în discuția părților, Curtea, în majoritate, a calificat calea de atac incidentă în cauză ca fiind apelul, pentru considerentele expuse în încheierea de la acel termen.
La termenul din data de 22.06.2011, constatându-se ivită divergența între membri completului de apel cu privire la competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță și la calitatea procesuală activă, cauza a fost repusă pe rol pentru termenul din data de 29.06.2012, opiniile divergente fiind motivate, conform dispozițiilor art. 257 alin. 2 C.pr.civ., conform încheierii din data de 22.06.2012.
Analizând sentința apelată, în limitele devoluțiunii fixate conform motivelor de apel formulate, potrivit dispozițiilor art. 295 alin. 1 C.pr.civ., și analizând actele și lucrările dosarului, în raport de normele legale incidente, în majoritate, Curtea reține următoarele:
Reclamantul C. A. are calitatea de proprietar al imobilului situat în București, ., sector 3, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6749/15.01.1997 încheiat cu . calitate de reprezentant al Municipiului București.
Asupra acestui imobil au fost înregistrate mai multe notificări, prin care s-a cerut restituirea în natură, respectiv notificările nr. 2618/07.08.2011 formulată de numitul I. L. și nr. 3296 și 3297/27.11.2011 formulate de V. M. ș.a., dosarele administrative fiind conexate și nefiind soluționate până în prezent de Primăria Municipiului București, pe motiv că sunt incomplete (adresa nr._/RN/09.09.2010 emisă de PMB Direcția Juridic, fila 8 din dosarul de fond).
Prin sentința civilă nr. 478/2009 pronunțată de Tribunalul București, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. A. și a fost obligat pârâtul M. București să comunice reclamantului stadiul și modul de rezolvare al notificărilor depuse în temeiul Legii nr.10/2001, sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere.
Prin acțiunea de față, reclamantul solicită obligarea Municipiului București să soluționeze notificările și să posteze în baza informativă stadiul lor de soluționare, sub sancțiunea de daune cominatorii, acțiune ce a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 25 și urm. din Legea nr. 10/2001 și pe dispozițiile art. 998 Cod civil.
Prin urmare, este corectă critica apelantului-reclamant potrivit căreia tribunalul a ignorat temeiul juridic precizat în mod expres de reclamant în susținerea acțiunii, care este o acțiune de drept comun întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, prin care reclamantul invocă faptul că pârâta răspunderea civilă delictuală a pârâtei, fapta ilicită imputată pârâtului constând în neîndeplinirea unei obligații legale, prevăzute de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
Față de precizarea expresă de către reclamant a temeiului juridic al acțiunii, ca fiind răspunderea civilă delictuală, precizare făcută în fața instanței de fond la termenul din data de 17.01.2012, Curtea constată că în mod greșit, cu încălcarea principiului disponibilității ce guvernează procesul civil dar și a dispozițiilor art. 129 alin. 4 și 6 C.pr.civ., instanța de fond s-a considerat investită cu o contestație întemeiată pe Legea nr. 10/2001 privind solicitarea de soluționare pe fond a notificărilor formulate în baza Legii nr. 10/2001 de terțe persoane, procedură în care, în mod evident, cumpărătorul în baza Legii nr. 112/1995 al imobilului notificat nu are calitatea de persoană îndreptățită în accepțiunea acestei legi speciale.
Fapta ilicită este definită în doctrina de specialitate ca fiind acea acțiune/inacțiune prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv sau interesului legitim al altei persoane.
Fapta ilicită pretinsă de reclamant constă în inacțiunea pârâtei de a soluționa notificările care figurează pe site-ul PMB ca fiind înregistrate cu privire la imobilul proprietatea reclamantului, situat în ..
Reclamantul susține că fapta imputată pârâtei, care i-a produs anumite prejudicii, derivă din lege, respectiv din dispozițiile art. 25 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora Primăria Municipiului București, în calitate de entitate investită cu soluționarea notificărilor nr. 2618/07.08.2011, nr. 3296 și 3297/27.11.2011 de către terțe persoane, avea obligația legală de a le soluționa în termen de 60 de zile de la înregistrarea acestora.
În plus, instanța mai constată că prin sentința civilă nr. 478/2009 a Tribunalului București, Secția de C. administrativ și fiscal, pârâtul M. București a fost obligat să comunice reclamantului stadiul și modul de rezolvare al notificărilor depuse în temeiul Legii nr.10/2001, sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere.
În condițiile în care există o hotărâre judecătorească ce obligă pârâtul să acționeze într-un anumit mod, iar aceasta nu s-a conformat măsurii dispuse printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, Cutea constată că în mod corect reclamantul a apelat la instituția răspunderii civile delictuale, ca fiind singurul demers procedural la dispoziția reclamantului prin care acesta să pretindă încetarea faptei ilicite care-i produce anumite prejudicii, încetarea faptei ilicite însemnând soluționarea notificărilor înregistrate asupra imobilului proprietatea reclamantului în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 6749/15.01.1997.
În aceste condiții, Curtea constată că reclamantul are calitate procesuală activă în acțiunea în atragerea răspunderii civile delictuale a pârâtului, în calitate de titular al unui interes legitim de a solicita încetarea faptei despre care afirmă că îi produce anumite prejudicii.
Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 1 C.pr.civ., Curtea va admite apelul și, constatând că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului litigiului, va desființa și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente.
Cu privire la instanța competentă din punct de vedere material să soluționeze cauza în primă instanță, Curtea reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 1 pct. 1 C.pr.civ. care reglementează principiul plenitudinii de competență al judecătoriei, în situația în care legea nu prevede în mod expres altfel.
Or, Curtea apreciază că nu are relevanță din punctul de vedere al competenței materiale aceea că fapta ilicită rezultă din neîndeplinirea unei obligații prevăzute de Legea nr. 10/2001, deoarece competența este atrasă de obiectul acțiunii, iar nu de îndeplinirea sau nu, a uneia din condițiile prevăzute de art. 998 C.civ. pentru a fi atrasă răspunderea civilă delictuală. Prin urmare, fapta ilicită, care ar decurge din legea specială, este una din condițiile de fond ale acțiunii, iar nu însuși obiectul cererii de chemare în judecată, pentru a atrage competența materială, derogatorie de la dreptul comun, prevăzută la art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 rep.
În ceea ce privește condițiile de invocare a excepției de necompetență materială, Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 159 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, respectiv când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; iar potrivit dispozițiilor art. 108 alin. 1 C.pr.civ., nulitățile de ordine publică pot fi ridicate de parte sau de judecător în orice stare a pricinii.
Excepția de necompetență materială este o excepție de procedură, dilatorie și absolută, în sensul că, în stadiul legislativ actual, poate fi invocată în orice stare a pricinii, chiar direct în recurs (conform art. 162 C.pr.civ., cu singura excepție de a nu fi necesară o „verificare a împrejurărilor de fapt în afara dosarului”). De asemenea, Curtea mai constată că dispozițiile art. 1591 alin. 2 C.pr.civ. (introduse prin Legea nr. 202/2010) nu sunt aplicabile în cauză, față de dispozițiile tranzitorii cuprinse la art. XXII din Legea nr. 202/2010 potrivit cărora dispozițiile art. (…) 1591 C.pr.civ. se aplică numai proceselor începute după . prezentei legi. Or, acțiunea de față a fost promovată pe rolul instanței anterior datei de 26.11.2010.
De asemenea, Curtea are în vedere faptul că potrivit dispozițiilor art. 105 alin. 1 C.pr.civ., actele de procedură întocmite de un judecător cu încălcarea normelor de competență de ordine publică sunt nule, nulitate care nu este condiționată de existența vreunei vătămări întrucât competența materială este o condiție extrinsecă a actului de procedură.
Pentru aceste considerente, Curtea în majoritate constată că hotărârea apelată a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. 2 C.pr.civ. va admite apelul, va desființa sentința civilă apelată, va respinge excepția lipsei calității procesuale active; și va trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, la Judecătoria sector 6 București, competentă din punct de vedere teritorial conform art. 5 C.pr.civ., având în vedere că sediul pârâtului este în sectorul 6.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-reclamant C. A., cu domiciliul ales la SCA T. & T., cu sediul în București, ., ., ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 78/17.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a III-a civilă, în contradictoriu cu pârâtul M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 291-293, sect. 6.
Desființează sentința civilă apelată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului C. A..
Trimite cauza spre competentă soluționare în primă instanță, la Judecătoria sector 6 București,
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. S. V. A.
GREFIER,
D. L.
Red.dact.jud.MSC
4 ex./09.07.2012
Jud. fond – R. M. L.
Cu opinia separată a doamnei judecător Z. D. în sensul că:
Respinge excepția de necompetență materială a TB.
Respinge apelul, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.06.2012.
În opinia separată se învederează că obiectul cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulat, prin cererea de chemare în judecată, redactată de către apărător este „să obligați pârâta să soluționeze notificările depuse în condițiile Legii nr.10/2001 de către numiții V. M. V. R., N. M., Lazos V. și I. L., înregistrate la Primăria Municipiului București sub nr.3296 și 3297/27.11.2001 și nr.2618/07.08.2001, privind imobilul situat pe ., sector 3, București”.
În raport de obiectul cererii de chemare în judecată, se arată că scopul acțiunii promovate de către apelant constă în obligarea Primăriei să soluționeze efectiv notificările formulate, care reprezintă o solicitare de soluționare pe fond a notificărilor formulate în temeiul Legii nr.10/2001 și cu aplicarea deciziei în interesul legii nr.XX/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Acest scop al demersului judiciar - soluționarea pe fond a notificării- a fost recunoscut expres de către apărătorul apelantul, în cadrul concluziilor orale în fața completului de divergență și justifică și promovarea acțiunii la Tribunalul București- Secția Civilă.
Opinia separată învederează că, prezenta acțiune nu este o acțiune de drept comun, întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, deoarece finalitatea obținută prin demersul judiciar ar fi constat numai în obligarea Municipiului București prin Primar General să plătească despăgubiri, pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației de a soluționa notificarea.
În cadrul unei asemenea acțiuni, apelanta nu putea să obțină decât despăgubiri, nu și obligarea directă și efectivă a Municipiului București prin Primar General să soluționeze pe fond notificările formulate în temeiul Legii nr.10/2001.
Acțiunea constând în obligarea Municipiului București prin Primar General să soluționeze pe fond notificările formulate în temeiul Legii nr.10/2001, este o acțiune care se încadrează fără dubii în dispozițiile art.26 din actul normativ menționat, deoarece, în cadrul unei asemenea acțiuni, vor trebui analizate condițiile prevăzute de legiuitor, respectiv calitatea de persoane îndreptățite a persoanelor care au formulat notificarea, incidența dispozițiilor art.2 din Legea nr.10/2001, în ceea ce privește posibilitatea restituirii în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Opinia separată constată că scopul prezentei acțiunii este reprezentat chiar de soluționarea efectivă a notificărilor pe fond.
Această împrejurare este ilustrată de faptul că apelantul mai este beneficiarul unei alte hotărâri judecătorești, respectiv sentința civilă nr. 478/2009 pronunțată de Tribunalul București, prin care a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. A. și a fost obligat pârâtul M. București să comunice reclamantului stadiul și modul de rezolvare al notificărilor depuse în temeiul Legii nr.10/2001, sub sancțiunea unei penalități de 100 lei pe zi de întârziere.
În condițiile în care apelantul mai deține o hotărâre judecătorească, prin care Municipiului București prin Primar General fost obligat să comunice reclamantului stadiul și modul de rezolvare al notificărilor, sub sancțiunea penalităților de întârziere, este inexplicabil de ce partea, reprezentată prin apărător, nu a procedat la punerea în executare acestei hotărâri judecătorești, în conformitate cu art.580/3 din Codul de Procedură Civilă, în ceea ce privește executarea obligațiilor de a face.
Prin utilizarea unei asemenea procedurii, ar fi existat posibilitatea de a determina Municipiului București prin Primar General să îndeplinească obligația legală constând în analizarea pe fond a notificărilor, mult mai eficient, decât promovarea prezentei acțiuni, incomplete și echivoce, atât din prisma obiectului, cât și din perspectiva părților, care figurează în cauză (persoanele care au formulat notificările nu figurează ca părți, astfel încât hotărârea nu le va fi opozabilă).
Având în vedere considerentele expuse, opinia separată învederează că prima instanță a procedat în mod corect, fiind competentă material să soluționeze pe fond cererea de chemare în judecată, așa cum a fost redactată, în conformitate cu art.26 din Legea nr.10/2001 și a deciziei în interesul legii nr.XX/2007 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție și că apelantul nu are calitate procesuală activă să solicite soluționarea pe fond a notificărilor.
JUDECĂTOR
D. Z.
| ← Anulare act. Decizia nr. 1244/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Acţiune în constatare. Decizia nr. 398/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
