Anulare act. Decizia nr. 5/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2016 în dosarul nr. 5/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 5 A
Ședința publică de la 12.01.2016
Curtea constituită din :
PREȘEDINTE - I. S.
JUDECĂTOR - C. G.
GREFIER - S. R.
Pe rol fiind soluționarea apelului promovat de apelanții-reclamanți O. B. M. L. și S.C. R. G. Invest S.A. împotriva sentinței civile nr. 340 din data de 19.03.2015, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București, prin Primarul General.
Obiectul pricinii - anulare act - contestație.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, față de împrejurarea că prin cererea de apel s-a solicitat judecarea în lipsă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.12.2014 pe rolul Tribunalului București Secția a V-a Civilă sub nr._, reclamanții O. B. M. L. și S.C. R. G. Invest S.A. au formulat contestație împotriva dispoziției nr._/19.11.2011 emise Municipiului București, prin Primarul General, în temeiul art. 26 din Legea 10/2001 și art. 35 din Legea 165/2013, solicitând modificarea articolului 2 al dispoziției în sensul modificării cotei de 75% (din imobilul situat în București, ., sector 2, imposibil de restituit în natură, compus din teren în suprafață de 443,00 m.p. și construcție în suprafață de 292,36 m.p., pentru care s-a propus acordarea de măsurii reparatorii în echivalent) în cota de 100%, propusă pentru acordarea de măsuri compensatorii, în favoarea contestatorului O. B. M. L., din care se va scădea valoarea actualizată a despăgubirilor; cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 340/19.03.2015, Tribunalul București - Secția V-a Civilă a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin decizia civilă nr. 684/23.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie s-a dispus obligarea pârâtului M. București la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru 75% din dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor deja acordate de 81.088 ROL.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că reclamantul din prezenta cauză nu mai este îndreptățit și la cota parte de 25% din dreptul la măsurile reparatorii, întrucât acesta și-a transmis dreptul prin încheierea contractului de cesiune către o terță persoană, ce nu a înțeles să declanșeze procedura judiciară, în cauză.
În temeiul acestei hotărâri judecătorești, la data de 19.11.2014 Primarul General al Municipiului București, a emis dispoziția nr._, prin care a fost propusă acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru cota de 75% din imobilul situat în București, ., sector 2, compus din teren în suprafață de 443,00 m.p. și construcție în suprafață de 292,36 m.p. cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate de 81.088 ROL.
După pronunțarea hotărârii judecătorești, însă anterior emiterii dispoziției contestate, față de soluția adoptată de instanță, contestatoarele au convenit prin tranzacția autentificată sub nr. 1974/01.08.2014 de B.N.P. R. C. M. desființarea contractului de cesiune autentificat sub nr. 3445/21.11.2011 de B.N.P. M. C. M..
În considerarea acestui fapt, fostul cedent și fostul cesionar au formulat prezenta contestație.
Examinând motivul invocat de contestatori prin raportare la situația de fapt dedusă judecății, Tribunalul a apreciat că solicitarea acestora de modificare a dispoziției supusă contestației nu este justificată.
Astfel, s-a constatat că pârâtul M. București s-a conformat hotărârii judecătorești pronunțate de Curtea de Apel București, irevocabilă, emițând în soluționarea notificării formulată de autoarea contestatorului O. B. M. L. dispoziția nr._/19.11.2011, în sensul celor dispuse de instanță.
Împrejurarea, ulterioară pronunțării instanței, constând în desființarea contractului de cesiune, nu este de natură a determina nelegalitatea dispoziției emise în concordanță cu soluția pronunțată de Curte.
Chiar dacă, așa cum susțin contestatorii, manifestarea de voință a părților în sensul desființării contractului de cesiune a fost adusă la cunoștința unității deținătoare, ea nu era ținută să îi dea eficiența pretinsă de acestea, întrucât ar fi constituit o nesocotire a obligației stabilite prin hotărârea judecătorească pe care era ținută să o aducă la îndeplinire întocmai.
Totodată, tribunalul a considerat că întrucât prin decizia civilă nr. 684/23.04.2014, notificarea nr. 490/2002 a fost soluționată irevocabil, în limitele impuse de RIL XX/2007, unitatea deținătoare nu mai putea proceda altfel decât în consecința acesteia, manifestarea de voință a părților, ulterioară hotărârii judecătorești, nemaifiind aptă de determina o altă soluție.
Prin urmare, tribunalul nu a putut considera că modificarea dispoziției pretinsă de contestatori ar fi justificată, întrucât tranzacția autentificată sub nr. 1974/01.08.2014 de B.N.P. R. C. M. a fost încheiată în mod evident ca o consecință a soluției adoptate de Curte, astfel că ea poate produce efecte numai între părți, în limitele celor convenite de ele.
În acest sens, tribunalul nu a putut considera că lipsa de diligență a fostei cesionare, care deși inițial a intervenit în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 684/23.04.2014, a înțeles ulterior pe parcursul judecății să renunțe la cerere, ar putea fi suplinită prin încheierea după pronunțarea hotărârii judecătorești irevocabile a tranzacției menționate.
Faptul că fostul cedent ar putea fi lipsit de dreptul la măsuri reparatorii pentru cota de 25% cesionată contestatoarei S.C. R. G. Invest S.A., și prin aceasta i s-ar putea cauza un prejudiciu, nu poate fi acoperit prin modificarea dispoziției în sensul solicitat, părțile putându-și clarifica raporturile în temeiul actelor juridice pe care au înțeles să le încheie.
Împotriva acestei sentințe, la data de 31.07.2015 au declarat apel reclamanții O. B. M. L. și S.C. R. G. Invest S.A., care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie la data de 02.11.2015.
În motivarea cererii lor, apelanții-reclamanți au arătat că ulterior soluționării definitive a cauzei contractul de cesiune a fost desființat prin tranzacția autentificată sub nr. 1974/01 .08. 2014, în urma căreia dreptul ce a făcut obiectul contractului de cesiune s-a reîntors în patrimoniul apelantului, ca persoană îndreptățită. Această tranzacție a fost comunicată Municipiului București, care a refuzat să ia act de ea.
Dispoziția contestată este parțial nelegală, pentru că autoritatea administrativă, care are același interes al bunei administrări a justiției ca și instanțele de judecată și care a emis dispoziția în etapa de executare a unei hotărâri judecătorești, a adus atingere dispozițiilor art. 9 alin. 2 și 3 ultima teză, art. 38 și 39 Cod procedură civilă.
Astfel, între S.C. R. G. Invest S.A., în calitate de consultant prestator, și notificatoarea imobilului situat în București, ., sector 4, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 498/01. 08. 2011, modificat și completat prin actul adițional nr. 895/21.11.2011, prin care prestatorul s-a obligat, pe cheltuiala sa, la efectuarea tuturor activităților necesare pentru obținerea măsurilor reparatorii stabilite de Legea nr. 10/2001, în favoarea beneficiarei notificatoare.
Prețul acestor servicii, ce include și cheltuielile efectuate de prestator, este de 25% din măsurile compensatorii ce vor fi încasate de persoana îndreptățită și va fi plătit la data încasării efective a despăgubirilor.
Pentru garantarea de către notificatoarea beneficiară a contractului de prestări servicii, a plății prețului acestui contract, părțile au convenit să încheie contractul de cesiune nr. 3445/21.11.2011 autentificat de B.N.P. M. C. M., a cărui cauza a fost dorința părților de a stabili o formă de garanție a plății contractului de prestări servicii.
Ceea ce este foarte important de reținut este că prețul cesiunii datorat de S.C. R. G. Invest S.A. conform contractului de cesiune este echivalent cu prețul datorat de beneficiara contractului de prestări servicii conform contractului de prestări servicii, cuantumul ambelor prețuri fiind stabilit la nivelul procentului de 25%, calculat la valoarea măsurilor reparatorii ce se vor încasa ca echivalent al imobilului preluat abuziv.
De asemenea, apelanții-reclamanți au arătat că plata prețului contractului de cesiune devine exigibilă doar la data la care devenea exigibilă obligația de plată a prețului contractului de prestări servicii, iar plata prețului celor două contracte urma să se facă prin compensare.
Exigibilitatea prețului contractului de prestări servicii era determinată de momentul în care măsurile reparatorii se obțin în mod efectiv, astfel încât părțile să fie ținute sa-și execute obligațiile reciproce.
Încheierea contractului de cesiune a fost determinată de voința concordantă a părților, în condițiile art. 1266 Cod civil, care au negociat întinderea obligațiilor lor, prețul cesiunii fiind stabilit la nivelul celui din contractul de prestări servicii, în vederea compensării obligațiilor de plata la data încasării efective a despăgubirilor pentru imobilul revendicat prin notificare.
Rezultă că părțile au stabilit încheierea contractului de cesiune ca accesoriu al contractului de prestări servicii, în scopul constituirii unei garanții de bună execuție a obligației de plată a prețului contractului principal, care este contractul de prestări servicii.
Conform art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, valoarea cotei de 25 % din măsurile reparatorii cedate către S.C. R. G. Invest S.A. a fost plafonată, astfel că valoarea prețului cesiunii a devenit inferioară valorii prețului contractului de prestări servicii și, pe cale de consecință, compensarea legală avută în vedere de părțile contractante la încheierea celor 2 contracte nu mai poate opera, astfel că obiectivul avut în vedere de părți la încheierea contractului de cesiune nu mai poate fi atins.
În consecință, prețul contractului de prestări servicii nu mai poate fi compensat cu prețul cesiunii, iar adaptarea contractului în raport de scopul urmărit de părți la momentul încheierii nu mai este posibilă (art. 1270 și următoarele Cod civil).
Nicio dispoziție a Legii nr. 165/2013 nu interzice părților contractante sa decidă desființarea contractului de cesiune și întoarcerea procentului din dreptul la măsuri compensatorii în patrimoniul cedentului notificator sau al moștenitorilor acestuia, conform principiului libertății contractuale a părților.
Părțile contractante din prezenta cauza nu au intenționat niciun moment să eludeze dispozițiile art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, ci doar au decis o modalitate de adaptare a contractului de cesiune, prin desființarea acestuia cu efect retroactiv, ținând cont și de faptul că prețul cesiunii nu a fost plătit, negăsindu-ne în situația unui contract clasic de cesiune de drepturi.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 476 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Cu titlu preliminar, Curtea constată că motivele de apel vizează greșita neluare în considerare a tranzacției autentificate sub nr. 1974/01.08.2014 de B.N.P. R. C. M. prin care părțile au convenit desființarea contractului de cesiune autentificat sub nr. 3445/21.11.2011 de B.N.P. M. C. M., întrucât prin respectiva tranzacție s-ar încerca eludarea dispozițiilor art. 24 alin. 2 din Legea nr. 165/2013.
Or, tribunalul nu a procedat astfel, acesta respingând solicitarea de modificare a articolului 2 din dispoziția nr._/19.11.2011 emisă de M. București, prin Primarul General, în sensul modificării cotei de 75% (din imobilul situat în București, ., sector 2, imposibil de restituit în natură, compus din teren în suprafață de 443,00 m.p. și construcție în suprafață de 292,36 m.p., pentru care s-a propus acordarea de măsurii reparatorii în echivalent) în cota de 100%, propusă pentru acordarea de măsuri compensatorii, în favoarea contestatorului O. B. M. L., pe considerentul că pârâtul M. București s-a conformat deciziei civile nr. 684/23.04.2014 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și familie, ceea ce înseamnă că toate criticile formulate sunt lipsite de obiect (obiectul fiind reprezentat de dispozițiile instanței, respectiv de argumentele, în fapt și în drept, care fundamentează hotărârea judecătorească atacată).
II.1. Subsecvent, instanța de apel are în vedere că în mod corect a reținut prima instanță în ceea ce privește situația de fapt că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2012, la data de 24.04.2012, reclamantul O. B. M. L., în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să soluționeze pe fond, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, notificarea nr. 490/2002, privind imobilul compus din teren în suprafață de 443 m.p. și construcție în suprafață de 344,26 m.p., din care suprafață utilă 292,36 m.p., ce a fost situat în București, ., sector 2.
La termenul de judecată din data de 05.12.2012 a fost depusă la dosarul cauzei cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. R. G. Invest S.A., prin care s-a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să fie soluționată pe fond, în conformitate cu Legea nr. 10/2001, notificarea nr. 490/2002.
La termenul de judecată din data de 05.06.2013, tribunalul a luat act de renunțarea la cererea de intervenție formulată în cauză.
Prin sentința civilă nr.1288/12.06.2013, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată și a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform dispozițiilor art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru 75% din dreptul la măsuri reparatorii pentru cota de 1/2 din imobilul compus din teren în suprafață de 443 m.p. și construcție în suprafață de 292,36 m.p. situat în București, ., sector 2, scăzându-se valoarea actualizată a despăgubirilor deja acordate 81.088 ROL.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut, între altele, că reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită exclusiv în ceea ce privește cota de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului și că prin contractul de cesiune de drepturi autentificat sub nr. 3445/21.11.2011 de B.N.P. M. C. M. notificatoarea I. Zamfirica, în calitate de cedent, a transmis în favoarea persoanei care a formulat cerere de intervenție principală, S.C. R. G. Invest S.A., în calitate de cesionar, cota-parte de 25% din drepturile la măsuri reparatorii pretinse în legătură cu imobilul ce face obiectul notificării nr. 490/2002.
Împotriva acestei sentinței a formulat recurs reclamantul O. B. M. L., prin care a criticat, între altele, faptul că instanța de fond a luat act de renunțarea intervenientei S.C. R. G. Invest S.A. la cererea de intervenție în interes propriu, prin care solicitase acordarea de măsuri reparatorii pentru partea de 25% ce i se cuvenea în urma cesiunii constatare prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 3445/21.11.2011, dar a înțeles să acorde dreptul la măsuri reparatorii doar pentru cota de 75% către reclamantul cesionar O. B., fără a motiva soluția. Recurentul-reclamant a arătat că prima instanță a apreciat greșit că prin renunțarea la cererea de intervenție de către S.C. R. G. Invest S.A. nu trebuie să soluționeze notificarea și cu privire la această cotă.
Prin decizia civilă nr. 684/23.04.2014 pronunțată în dosarul nr._/3/2012, Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie a admis recursul și a modificat în parte sentința recurată în sensul că a obligat pârâtul la emiterea unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte pentru 75% din dreptul la măsuri reparatorii pentru întregul imobil în litigiu, scăzându-se valoarea actualizată a despăgubirilor deja acordate de 81.088 ROL.
Răspunzând criticii enunțate anterior, Curtea a reținut că, dacă în ceea ce privește declanșarea procedurii administrative în temeiul Legii nr. 10/2001, prin formularea notificării, pot avea potrivit dispozițiilor legale calitate exclusiv persoanele care se consideră îndreptățite, adică persoanele fizice proprietare ale imobilului sau moștenitorii legali sau testamentari ai acestora, în ceea ce privește măsurile compensatorii acestea pot fi acordate și altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitori.
Contrar susținerilor recurentului, prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 165/2013, au calitate să solicite măsurile reparatorii și alte persoane decât titularul dreptului de proprietate, în cazul de față cesionarul dreptului la măsuri reparatorii, evident cu condiția ca procedura administrativă să fi fost declanșată de persoana îndreptățită, prin formularea notificării.
Ca atare, în aceste condiții, recurentul nu mai este îndreptățit și la cota-parte de 25% din dreptul la măsurile reparatorii, întrucât acesta și-a transmis dreptul, prin încheierea contractului de cesiune, către o terță persoană, ce nu a înțeles să declanșeze procedura judiciară în acel litigiu (dosarul nr._/3/2012).
2. În consecință, în litigiul anterior a fost soluționată pe fond contestația reclamantului O. B. M. L. doar în ceea ce privește cota-parte de 75% din dreptul la măsurile reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sector 2, pe care o mai deținea la acel moment.
Prin dispoziția nr._/19.11.2011, Primarul General al Municipiului București nu a făcut decât să ia act de sentința civilă nr.1288/12.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/3/2012, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 684/23.04.2014 pronunțată Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, fără a face nicio mențiune referitoare la cealaltă cotă, de 25%.
Situația este similară aceleia în care o instanță, fiind învestită cu o acțiune ce privește un întreg imobil, dispune restituirea în natură a unei părți din acesta și lasă nesoluționată cererea referitoare la restul imobilului. Potrivit unei jurisprudențe constante și literaturii de specialitate, soluția dată unei cereri (sau unei excepții) trebuie să se regăsească formulată expres în dispozitivul hotărârii, neputându-se admite pronunțarea implicită (unele rezerve fiind exprimate numai în legătură cu cererile accesorii, dacă cererea principală a fost respinsă, precum și cu capetele de cerere care sunt incompatibile conceptual cu altele - se exclud reciproc, cazuri în care regulile de logică juridică permit o concluzie univocă în sensul că nu ar fi putut fi admise).
Aplicând mutatis mutandis aceste reguli de drept consacrate, Curtea reține că dispoziția nr._/19.11.2011 a Primarului General al Municipiului București nu cuprinde o soluție a cererii formulate pe calea notificării și cu privire la cota-parte de 25%.
Ca atare, notificarea înregistrată sub nr. 490/11.02.2002 a rămas nesoluționată în ceea ce privește cota de 25% din imobil transmisă de autoarea reclamantului prin contractul de cesiune din 21.11.2011 și redobândită de acesta din urmă prin tranzacția din 01.08.2014. Cu alte cuvinte, unitatea deținătoare nu a luat nicio măsură în privința acesteia, nici prin admiterea, dar nici prin respingerea notificării.
Pe cale de consecință, întrucât dispoziția unității deținătoare nu este una de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, nu poate face obiectul unei contestații întemeiate direct pe dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
Față de aceste considerente, nereținând criticile formulate, Curtea urmează ca, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul-reclamant O. B. M. L. (CNP_), cu domiciliul ales în București, .-138, corp B, parter, sectorul 5 și S.C. R. G. Invest S.A. (C. RO_), cu sediul în București, .-138, corp B, parter, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 340/19.03.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. București, prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sectorul 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
I. S. C. G.
GREFIER
S. R.
Red. C.G.
Tehnored.C.S./C.G.
5 ex/11.02.2016
T.B. Secția a V-a Civilă - E. P. J.
| Expropriere. Decizia nr. 444/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
