Legea 10/2001. Decizia nr. 63/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 63/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 63/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A-IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 63R
Ședința publică de la 25 ianuarie 2016
Curtea compusă din
PREȘEDINTE - B. A. S.
JUDECĂTOR C. M. S.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află pronunțare asupra cererii de recurs formulată de recurentul pârât M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr. 68/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. V., având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 18.01.2016 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la data de 25.01.2016.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 20.08.2012 pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă și precizată la data de 01.04.2013, reclamanta G. V. a chemat în judecată pe pârâtul M. București prin Primarul General solicitând soluționarea pe fond a notificării nr. 111/2001 transmisă prin B.E.J. D., I. și Crafcenco și înregistrată sub nr._/2001 la Primăria Municipiului București, în sensul restituirii în natură sau în echivalent a imobilului compus din pivniță, parter cu 2 camere, etaj cu 2 camere și teren aferent în suprafață de 110 mp situat în București, .. 12, sector 1.
În subsidiar, reclamanta a solicitat să fie obligat pârâtul să emită o dispoziție motivată prin care să fie recunoscută calitatea sa de persoană îndreptățită la restituirea imobilului și să propună despăgubiri în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul notificat a fost dobândit de soțul său, Gilmeanu V., prin actul de vânzare-cumpărare transcris în registrul de transcripțiuni la data de 22.03.1945 sub nr._ și a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
A menționat reclamanta că este succesor al soțului său, alături de copiii V. G., G. C. și G. A. G., conform certificatului de moștenitor nr. 1050/02.06.1994 eliberat de notariatul de Stat Județean Dâmbovița.
Cererea de revendicare imobiliară formulată de moștenitori în temeiul art. 480 din Codul civil de la 1864 a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentința civilă nr. 7520/18.04.2011 a Judecătoriei Sector 1 București, irevocabilă.
Prin Hotărârea nr. 3453/18.05.2000, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 din cadrul C.G.M.B. a acordat despăgubiri moștenitorilor defunctului G. V. în sumă de_ lei, echivalent al 10.000 dolari.
Din acest motiv, reclamanta a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 solicitând despăgubiri în valoare de 200.000 dolari, echivalent în lei, însă notificarea nu a fost soluționată, pârâtul încălcând obligația instituită de art. 25 din Legea nr. 10/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001 republicată, Decizia nr. 20/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În susținerea cererii, scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâtul M. București prin Primar General nu a formulat întâmpinare, însă a transmis în copie actele din dosarul administrativ nr._ constituit în baza notificării formulate de reclamanta G. V..
Prin sentința civilă nr. 969/15.05.2013, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a anulat cererea pentru lipsa dovezii calității de reprezentant a semnatarului conform art. 161 alin. 2 Cod procedură civilă (1865).
Curtea de Apel București - Secția a III-a Civilă pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 1495/03.10.2013, a admis recursul formulat de reclamanta G. V., a casat în tot hotărârea instanței de fond și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la aceeași instanță, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, la data de 29.10.2013, sub nr._ .
În cauză au fost administrate probele cu înscrisuri și expertiză topocadastrală având ca obiective identificarea imobilului, a suprafeței de teren vândută și a suprafeței de teren ce nu a fost înstrăinată și a apartamentelor vândute și a celor aflate în proprietatea statului.
Prin sentința civilă nr. 68/21.01.2015 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis în parte cererea. A constatat că reclamanta este persoană îndreptățită la restituirea în natură a 2 încăperi la subsol și a următoarelor spații de la etaj – 2 camere, baie, bucătărie, cămară și hol, din imobilul situat în București, .. 12, sector 1, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar S. N. și completarea la acest raport, omologate de tribunal. A dispus restituirea în natură, în proprietatea reclamantei, a celor 2 încăperi la subsol și a următoarelor spații de la etaj – 2 camere, baie, bucătărie, cămară și hol, din imobilul situat în București, .. 12, sector 1, astfel cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de expert tehnic judiciar S. N. și completarea la acest raport. A constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, în condițiile cap. III din Legea nr. 165/2013, măsuri ce se acordă pentru imobilul situat în București, .. 12, sector 1, compus din teren în suprafață de 110 m.p. și partea din construcție compusă din apartamentele înstrăinate cu contractele de vânzare-cumpărare nr._ și nr._ încheiate cu S.C. ROM-VIAL S.A., din care se va deduce valoarea actualizată a despăgubirilor în sumă de_ lei (ROL), acordate prin Hotărârea nr. 3453/18.05.2000 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 a Municipiului București. A fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1601,60 lei către reclamantă.
Pentru a se pronunța în acest mod, prima instanță a reținut că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită asupra imobilului notificat potrivit actelor de proprietate depuse la dosarul cauzei.
Din raportul de expertiză topocadastrală întocmit de expert N. S. a rezultat că terenul în suprafață de 116 mp este ocupat cu o construcție în suprafață de 103,7 mp cu regim de înălțime pivniță+parter+etaj, rămânând curte liberă de 12 mp; din terenul situat sub construcție s-a vândut suprafața de 44,9 mp, astfel că a rămas în proprietatea statului suprafața de 58,8 mp teren sub construcție și curte liberă 12 mp. Din completarea raportului de expertiză a rezultat că din întreaga construcție au mai rămas în proprietatea statului 2 încăperi la subsol, iar la etaj 2 camere, baie, bucătărie cămară și hol, împreună cu 46,31% din părțile de folosință comună, celelalte spații de locuit fiind înstrăinate foștilor chiriași, cum s-a menționat anterior.
Așa fiind, din examinarea probatoriului administrat în cauză, tribunalul a constatat că au fost înstrăinate două apartamente din imobil și că odată cu apartamentele a fost înstrăinată în condițiile art. 33 din H.G. nr. 20/1996 și suprafața totală de 44,9 mp teren situat sub construcție, rămânând în proprietatea unității administrativ-teritoriale suprafața de 70,8 mp, din care 58,8 mp teren situat sub construcție și 12 mp curte.
În raport de această situație, tribunalul a constatat că restituirea în natură este posibilă doar în privința spațiului locativ compus din 2 încăperi la subsol și la etaj – 2 camere, baie, bucătărie, cămară și hol și a terenului în suprafață de 58,8 m.p., teren situat sub construcție.
Restul de teren liber în suprafață de 12 mp este destinat unei bune utilizări a construcției, fiind incidente prevederile art. 7 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora nu se restituie în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat recurs în termen legal pârâtul M. București, criticând-o pentru nelegalitate, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Într-o primă critică se susține că instanța de fond a restituit reclamantei, în natură o parte a imobilului, fără a avea la dosarul cauzei argumente care să justifice acest lucru, în sensul că nu s-au depus la dosarul cauzei probe suplimentare raportului de expertiză din care să rezulte afectarea bunului de rețele edilitare sau să aducă lămuriri în ceea ce privește terenul în litigiu.
Se arată că în vederea lămuririi situației juridice a imobilului în litigiu, prima instanță trebuia să efectueze adrese către ., . ELECTRICA SA, iar în ceea ce privește construcțiile – garaj, magazie, să se dispună adrese către DUAT și Primăria Sector 1 pentru a comunica relații privind autorizarea acestora.
A doua critică vizează modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent pentru partea din imobil imposibil de restituit în natură.
Se susține că legiuitorul a lăsat la exclusiva apreciere a entității investite cu soluționarea notificării a oportunității sale de a-și oferi bunurile sau serviciile de care dispune în schimbul bunurilor solicitate în procedura legii nr. 10/2001 republicată.
A treia critică se referă la acordarea cheltuielilor de judecată.
Se arată, în principal, că pârâtul nu se află în culpă procesuală, iar în subsidiar, se susține că erau incidente dispozițiile art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă în sensul că instanța de fond putea să procedeze la micșorarea onorariului de avocat, dacă acesta este nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Intimata – reclamantă G. V. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările de la dosarul cauzei în raport de criticile formulate cât și de dispozițiile legale incidente în materie, Curtea reține că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică formulată de recurent se reține că situația juridică a imobilului notificat a fost pe deplin lămurită de către prima instanță prin efectuarea lucrării de specialitate, respectiv expertiza imobiliară cât și cu relațiile solicitate de către instanță la Arhivele Naționale și la Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu, precum și cu adresele existente în dosarul administrativ format ca urmare a notificării formulate de reclamantă.
Astfel, în ceea ce privește neidentificarea corectă a imobilului care ar conduce la imposibilitatea punerii în executare a sentințe, Curtea reține că în ceea ce privește raportul de expertiză efectuat în cauză pârâtul nu a formulat obiecțiuni în acest sens și de asemenea, că potrivit încheierii din data de 3.12.2015 emise de Biroul executorului judecătoresc A. M. a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă atacată.
De asemenea, se reține că în dosarul administrativ atașat la dosarul cauzei există fișa tehnică a imobilului ce cuprinde planul de situație pentru imobilul în litigiu (fila 72 dosar fond) precum și o notă de reconstituire emisă de Serviciul cadastru Imobiliar - edilitar al Primăriei Municipiului București (fila 66 dosar fond) din care nu rezultă că imobilul ar fi afectat de rețele edilitare.
În aceste condiții efectuarea unor adrese către . ENEL SA sau . se impuneau în cauză.
Mai mult, o parte a imobilului a fost vândut chiriașilor în baza Legii nr. 112/1995 și în consecință, cererile de vânzare – cumpărare formulate nu puteau fi aprobate în condițiile în care imobilul ar fi fost afectat de rețele edilitare.
În ceea ce privește curtea imobilului și construcțiile garaj și magazie, Curtea reține că instanța de fond nu a dispus restituirea în natură.
A doua critică formulată de către recurentul pârât privește acordarea de către instanța de fond a modalității de compensare cu bunuri și servicii în ceea ce privește partea din imobil imposibil de restituit în natură.
Curtea reține în această privință că prima instanță a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte în condițiile cap. III din Legea nr. 165/2013 și nu a acordat bunuri sau servicii în compensare.
De asemenea și critica vizând acordarea cheltuielilor de judecată este neîntemeiată.
Contrar susținerilor recurentului –pârât, acesta se află în culpă procesuală întrucât nu a soluționat notificarea formulată în anul 2004 de către reclamantă.
În consecință, prima instanță a reținut în mod legal îndeplinirea condițiilor impuse de dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, Curtea reține că aceste dispoziții legale nu sunt imperative iar modalitatea de apreciere, a cuantumului cheltuielilor de judecată nu poate fi cenzurată în calea de atac.
Față de aceste considerente, Curtea în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. București prin Primarul General, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 291-293, sector 6 împotriva sentinței civile nr. 68/21.01.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata reclamantă G. V., domiciliată în București, .. 65, ., sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. A. S. C. M. S. I. P.
GREFIER
V. Ș.
Red. C.M.S.
Tehnored. T.I.
2 ex./28.01.2016
Jud. fond:
E. D.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 26/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 53/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
