Conflict de competenţă. Sentința nr. 23/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 23/2014
Dosar nr._ (_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 23
Ședința din Camera de Consiliu de la 06.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
GREFIER - I. A. G.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între TRIBUNALUL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ și JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI, în cauza privind pe reclamanții U. G., U. F., U. I., U. C., D. E., N. I. M. V. și pe pârâtul R. G..
Cauza se judecă fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea reține dosarul pentru soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată că constată că prin cererea înregistrata inițial pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 25.07.2011, sub nr._/303/2011, astfel cum a fost modificată, reclamantul R. G. a chemat în judecată pe pârâții U. G., U. F., U. I., U. C., D. N. A., M. Valerical, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate intervenită vânzarea-cumpărarea unui apartament cu trei camere și dependințe situat în București, ., ., ., la data de 17.09.2010 pentru suma de 760.000 lei.
În motivare, s-a arătat, în esență, că, deși s-a înțeles cu pârâtul să încheie contractul de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în București, ., ., ., acesta nu a dat curs solicitărilor sale de a se prezenta în fața Notarului public pentru încheierea convenției în formă autentică.
În drept, s-au invocat disp. art. 1073-1075 Cod civil.
La data de 29.08.2012, pârâții au înaintat la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată și cerere reconvențională prin care a solicitat să se declare nulitatea absolută a convenției încheiate la data de 17.09.2010 pentru lipsa consimțământului autorului lor U. M., cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat în esență că înscrisul intitulat chitanță nu îndeplinește condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții, întrucât autorul lor nu și-a dat niciodată consimțământul pentru încheierea convenții. S-a învederat că autorul pârâților nu a avut niciodată intenția de a înstrăina bunul, iar prețul menționat nu a fost achitat.
În drept, s-au invocat disp. art. 1178, art. 1179, art. 1182 Cod Civ., art. 115-119, art. 172, art. 180 Cod pr. civ.
Prin sentința civilă nr._/05.09.2012, Judecătoria Sector 1 București a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța sentința menționată, Judecătoria Sector 1 București a reținut că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv constatarea vânzării unui apartament pentru prețul de 760.000 lei depășește plafonul prevăzut de art. 2 lit. b Cod pr.civ., astfel că este competent tribunalul.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._/3/2012.
Prin sentința civilă nr. 114 din 05.02.2014 Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei formulate de reclamanții U. G., U. F., U. I., U. C., D. N. A., M. V. în contradictoriu cu pârâtul R. G., și a constatat conflict negativ de competență și înaintează dosarul în vederea soluționării conflictului Curții de Apel București –Secția Civilă.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că, la data de 02.04.2013, reclamantul a înaintat la dosarul cauzei cerere precizatoare prin care a învederat la suma de bani achitată cu titlu preț al vânzării apartamentului în litigiu este de 76.000 lei, ci nu de 760.000 lei, invocând excepția necompetenței materiale a tribunalului.
La termenul de judecată din data de 03.04.2013, ambele părți au pus concluzii în sensul că valoarea provizorie a imobilului nu este de 760.000 lei, însă au avut puncte de vedere divergente asupra valorii bunului, reclamantul-pârât indicând valoarea provizorie a bunului la suma de 76.000 lei, iar pârâții-reclamanți la suma de 155.700 lei, astfel că, plecând de la premisa că valoarea obiectului cererii este dată nu atât de prețul stipulat în contract, cât de valoarea imobilului la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, tribunalul a reținut că este contestată valoarea provizorie a bunului. În consecință, tribunalul a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare, având ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a imobilului în raport de data introducerii cererii de chemare în judecată, respectiv data de 25.07.2011.
Prin încheierea din data de 05.06.2013, tribunalul a dispus suspendarea judecării cererii de chemare în judecată în temeiul disp. art. 1551 C.pr.civ. și disjungerea cererii reconvenționale, fiind format dosarul nr._ . Tribunalul a avut în vedere împrejurarea că prin neplata de către reclamant a onorariului provizoriu stabilit în cadrul expertizei dispuse în cauză pentru determinarea competenței materiale a instanței, judecarea cererii principale este împiedicată din vina părții reclamante.
În cadrul dosarului nr._, pârâții-reclamanți au achitat onorariul stabilit în cadrul expertizei în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare, raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare întocmit de expert tehnic judiciar B. M. fiind înaintat la dosarul cauzei la data de 30.01.2014.
Dosarul are conform celor reținute în precedent ca obiect cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr. _/3/2012.
Din raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare întocmit de expert tehnic judiciar B. M. a rezultat că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată la momentul introducerii actului de sesizare a instanței, respectiv la data de 25.07.2011 era de 149.312 lei echivalent al sumei de 35.110 Euro.
În drept, tribunalul a reținut dispozițiile procedurale în forma în vigoare la momentul introducerii cererii, respectiv art.1 pct.1 C.proc.civ., art. 2 alin. 1 lit. b C.proc.civ. și art. 17 C.proc.civ.
Ca atare, reținând că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată la momentul introducerii cererii era inferioară plafonului de 500.000 lei, că necompetența a fost invocată în termenul stipulat de art. 1591 alin. 2 C.pr.civ., fiind necesare probe pentru soluționarea excepției, că cererea reconvențională este de competența instanței competente să soluționeze cererea principală, potrivit disp. art. 17 C.proc.civ., tribunalul a apreciat că se impune admiterea excepției necompetenței materiale a tribunalului.
Nu s-ar putea reține în detrimentul celor expuse în precedent incidența în cauză a disp. art. 181 C.proc.civ. (care prevăd că instanța învestită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect), întrucât valoarea imobilului determinată prin expertiză care întemeiază soluția asupra excepției necompetenței materiale a fost determinată prin raportare la data introducerii cererii de chemare în judecată.
De asemenea, nu s-ar putea susține că prețul stipulat în cuprinsul convenției pe care reclamantul-pârât și-a întemeiat cererea ar determina competența materială a instanței, în pofida valorii rezultate din expertiza de specialitate, o atare interpretare ducând la concluzia de neacceptat ca părțile actului juridic să determine competența materială a instanței, subevaluând sau, după caz, supraevaluând bunul, fără cenzură ulterioară din partea instanței.
În consecință, instanța, văzând și dispozițiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. b teza I C.pr.civ. coroborat cu disp. art. 158 C.pr.civ. a admis excepția invocată, excepție absolută și peremptorie și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.
Față de disp. art. 20 C.pr.civ. a constatat conflict negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării conflictului Curții de Apel București –Secția Civilă.
Ca urmare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a III-a Civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub nr._ .
Examinând, conflictul de competență ivit în prezenta cauză în raport de dispozițiile art. 20 și urm. C.proc.civ., Curtea constată următoarele:
Prin cererea dedusă judecății – respectiv, cererea reconvențională disjunsă din dosarul nr. _/3/2012 prin încheierea pronunțată la data de 05.06.2013 în dosarul menționat de Tribunalul București Secția a IV-a civilă - s-a solicitat să se declare nulitatea absolută a convenției încheiate la data de 17.09.2010 pentru lipsa consimțământului, convenție care privea vânzarea-cumpărarea unui apartament cu trei camere și dependințe situat în București, ., ., ., sector 1 la data de 17.09.2010 pentru suma de 760.000 lei – acțiunea fiind deci evaluabilă în bani, iar criteriul valoric fiind relevant în privința stabilirii competenței materiale.
In această cauză, în dosarul Tribunalului, s-a efectuat o expertiză tehnică de evaluare care a permis stabilirea valorii reale a obiectului acțiunii deduse judecății prin raportare la valoarea reală a imobilului revendicat determinată la momentul învestirii instanței.
Astfel, din raportul de expertiză în specialitatea construcții și evaluarea proprietății imobiliare întocmit de expert tehnic judiciar B. M. a rezultat că valoarea obiectului cererii de chemare în judecată „la momentul introducerii actului de sesizare a instanței, respectiv la data de 25.07.2011” era de 149.312 lei, echivalent al sumei de 35.110 Euro.
Curtea reține că data sus-menționată este data formulării cererii principale ce a constituit dosarul inițial cu care tribunalul a fost învestit prin declinare (data formulării acțiunii reconvenționale fiind 29.08.2012), dar trebuie constatat, totodată, că părțile și-au însușit concluziile raportului de expertiză cu privire la valoarea propusă de expert, neformulând obiecțiuni sub acest aspect, solicitând expres în ședință publică din 5.02.2014 admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului București.
Pe de altă parte, Curtea nu poate ignora împrejurarea că, potrivit art. 17 C.proc.civ., cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, cerere a cărei judecată a fost însă suspendată, anterior luării măsurii disjungerii cererii reconvenționale, de către Tribunal.
Având în vedere că măsura disjungerii luată de tribunal, măsură care, de regulă, are ca finalitate o mai bună administrare a justiției, nu poate face obiectul analizei în cadrul procesual limitat al pronunțării regulatorului de competență, Curtea va trebui să remarce că, în condițiile arătate, prevederile art. 17 C.proc.civ. rămân fără relevanță în determinarea competenței de soluționare a cererii de față.
Din această perspectivă, Curtea va reține exclusiv faptul că Judecătoria Sectorului 1 București a fost învestită cu judecarea unei cereri evaluabile în bani, valoarea obiectului acesteia, stabilită printr-o expertiză în cauză și necontestată de părți, fiind sub 500.000 lei, astfel încât, în raport și de competența în materie civilă, în primă instanță, instituită de art. 2 pct.1 lit.b C.proc.civ. în favoarea tribunalului, se constată că prezenta cauză nu se încadrează în ipotezele arătate de acest text legal, instanța competentă să judece pricina fiind, deci, Judecătoria Sectorului 1 București, în conformitate cu dispozițiile art. 1 pct. 1 C.pr.civ. care prevăd că judecătoriile judecă, în primă instanță, toate procesele și cererile în afară de cele date de lege în competența altor instanțe.
In consecință, Curtea va stabili competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții U. G., U. F., U. I., U. C., D. E., N. I. M. V., toți cu domiciliul în București, ., ., ., și pe pârâtul R. G., domiciliat în Comana, ., județ G., în favoarea JUDECĂTORIEI SECTORULUI 1 BUCUREȘTI.
Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 06.03.2014.
P.,
M.-A. N.-G. GREFIER,
I. A. G.
Red. M.
Tehnored. M./GIA
9ex./2.04.2014
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR._ (_ )
Data ……………………………….
C ă t r e
JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI
Vă înaintăm alăturat dosarul acestei instanțe cu numărul_ (_ ), cusut și sigilat, conținând ………….. file, privind pe reclamanții U. G., U. F., U. I., U. C., D. E., N. I. M. V. și pe pârâtul R. G., spre competentă soluționare, potrivit deciziei civile nr. 23 F din 06.03.2014, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
Menționăm că la dosarul acestei instanțe sunt atașate dosarele:
- nr._ - 132 file al Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă;
P.,
M.-A. N.-G. GREFIER,
I. A. G.
| ← Actiune in raspundere delictuala. Decizia nr. 77/2014. Curtea de... | Anulare act. Decizia nr. 359/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
