Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 3/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3F
Ședința din Camera de Consiliu de la 11.01.2016
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - D. F. B.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 4 București și Tribunalul București Secția a V-a Civilă în cauza privind pe reclamantul L. C. M. domiciliat în București, ..7, ., . și pe pârâtul BIROUL E. JUDECĂTORESC CASAGRANDA S. A. cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 10, ., sector 4.
Fără citarea părților.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București, secția a V-a civilă, sub nr._/3/2014, reclamantul L. C. M. a chemat în judecată pe Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A., solicitând constatarea refuzului organului de executare de a pune în aplicare sentința civilă nr. 2196/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1851/R/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, precum și obligarea Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda-S. A. la repararea integrală a prejudiciului material, în valoare totală de 321.507,86 lei, produs reclamantului.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1349, 1381 și 1386 din Codul Civil și pe dispozițiile art. 56 din Legea nr. 188/2000.
Prin sentința civilă nr. 262 din data de 02.03.2015, Tribunalul București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul îi impută executorului judecătoresc faptul că, după pronunțarea sentinței civile nr. 2196/25.02.2013, a Judecătoriei Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1851/R/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, acesta nu s-a conformat unor dispoziții ale instanței și, astfel, nu a continuat executarea silită potrivit indicațiilor instanței. Consideră că s-a produs, astfel, în patrimoniul său un prejudiciu cuantificat la 321.507,86 lei.
Tribunalul a considerat că este lipsit de echivoc caracterul accesoriu al capătului de cerere referitor la acoperirea prejudiciului încercat de reclamant, constatarea atitudinii culpabile a biroului executorului judecătoresc fiind necesar a se stabili cu prioritate. Prin sentința civilă anterior amintită, s-a admis plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda - S. A., acesta din urmă fiind obligat să respecte dispozițiile art. 411 alin. (3) din Codul de procedură civilă. Astfel, capătul principal al prezentei cereri, întemeiat pe dispozițiile art. 56 alin. (5) din Legea nr. 188/2000, are ca obiect constatarea faptei judecătorului de a nu se conforma hotărârii judecătorești rămase definitivă în materia plângerii împotriva refuzului executorului judecătoresc de a îndeplini atribuțiile prevăzute la art. 7 lit. b) -i) din aceeași lege. Or, o astfel de acțiune revine spre soluționare instanței de executare, în cauză Judecătoria Sectorului 4 București, fiind un incident în legătură cu executarea silită. Având în vedere data cererii de executare silită, instanța de executare a fost stabilită în raport de dispozițiile art. 373 alin. (3) din vechiul Cod de procedură civilă.
Pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, cauza a fost înregistrată sub numărul_ .
Prin sentința civilă nr. 13.357/29.10.2015, Judecătoria Sectorului 4 București, Secția Civilă, a admis excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei sectorului 4 București; a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; a constatat existența unui conflict negativ de competență; a dispus sesizarea Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului de competență.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că reclamantul L. C. M., în contradictoriu cu Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda - S. A., a formulat o acțiune prin care a solicitat: constatarea refuzului organului de executare de a pune în aplicare sentința civilă nr. 2196/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1851/R/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă; obligarea Biroul Executorului Judecătoresc Casagranda - S. A. la repararea integrală a prejudiciului material în valoare totală de 321.507,86 lei produs reclamantului. Faptul că reclamantul a solicitat și constatarea refuzului organului de executare de a pune în aplicare sentința civilă nr. 2196/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011, nu reprezintă un veritabil capăt de cerere distinct, ce se încadrează în verificarea pe care instanța oricum o face, atunci când urmează să stabilească unul dintre elementele răspunderii delictuale, respectiv dacă persoana acuzată a săvârșit sau nu o faptă ilicită. Prin urmare, ceea ce reclamantul a indicat drept prim capăt de cerere reprezintă în realitate un element de temeinicie al celui de al doilea capăt de cerere, acesta din urmă vizând răspunderea delictuală a executorului judecătoresc.
Judecătoria a constatat că reclamantul a insistat că temeiul juridic al cererii sale este art. 1357 și urm. Cciv, iar nu art. 56 din Legea nr. 188/2000, acest din urmă temei fiind deja folosit de reclamant pentru obținerea sentinței civile nr. 2196/25.02.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._/4/2011. În speță, reclamantul nu vizează executarea silită, nu are nimic de reproșat debitorului sau altor actori din executarea silită, pentru motive care să țină de recuperarea prejudiciului său din executare silită, ci promovează o nouă acțiune, care tinde la crearea unui titlu executoriu nou, de data aceasta împotriva executorului judecătoresc, învederând răspunderea delictuală a acestuia.
Judecătoria a reținut că prezenta acțiune este întemeiată pe dispozițiile art.1357 Cciv privind răspunderea delictuală a executorului judecătoresc, nefiind vorba despre un incident la executare, care să atragă aplicabilitatea procedurii contestației la executare, astfel încât urmează să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, față de valoarea obiectului litigiului, peste 200.000 lei, în acord cu dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) C. și art. 95 C..
În deliberare cu privire la conflictul negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 4 București și Tribunalul București Secția a V-a Civilă, Curtea reține următoarele:
În cazul refuzului nejustificat de îndeplinire a atribuțiilor executorului judecătoresc prevăzute de art. 7 din Legea nr. 188/2000, partea interesată poate introduce plângere, în termen de 5 zile de la data la care a luat cunoștință de acest refuz, la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc, în temeiul art. 53 alin. 2 din aceeași lege.
În speță, reclamantul a uzat de acest mijloc procesual, a obținut admiterea cererii sale prin sentința civilă nr. 2196/25.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1851/R/17.06.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Prezenta acțiune este formulată după epuizarea procedurii menționate mai sus, reclamantul invocând prevederile art. 56 alin. 5 din Legea nr. 188/2000, conform cărora executorul judecătoresc este obligat să se conformeze hotărârii judecătorești rămase definitivă.
Astfel, reclamantul nu a invocat refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act din cele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 188/2000, pentru a fi aplicabilă regula de competență prevăzută de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 188/2000, ci o situație ulterioară finalizării procedurii avute în vedere de acest text legal, și anume, încălcarea prevederilor art. 56 alin. 5 din Legea nr. 188/2000.
Potrivit art. 45 din Legea nr. 188/2000, răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată, în condițiile legii civile, pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.
Curtea reține că, prin prezenta acțiune, reclamantul a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a executorului judecătoresc pentru încălcarea prevederilor art. 56 alin. 5 din Legea nr. 188/2000, în temeiul normelor Codului civil care reglementează răspunderea civilă delictuală. Astfel, prin prezenta acțiune, se tinde la obținerea unui nou titlu executoriu, diferit de cel pus în executare în dosarul de executare silită aflat în prezent în derulare. În această situație, față de prevederile menționate ale art. 45 din Legea nr. 188/2000, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București, față de valoarea obiectului litigiului, de peste 200.000 lei, față de dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 95 din Codul de procedură civilă.
În consecință, în temeiul art. 135 din Codul de procedură civilă, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRÂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul L. C. M. domiciliat în București, ..7, ., . și pe pârâtul BIROUL E. JUDECĂTORESC CASAGRANDA S. A. cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 10, ., ., sector 4, în favoarea Tribunalului București.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE GREFIER
D. F. B. V. Ș.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 4 ex.
13.01.2016
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 13/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
