Legea 10/2001. Decizia nr. 14/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-01-2016 în dosarul nr. 14/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.14
Ședința publică de la 14.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M.-A. N.-G.
JUDECĂTOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - F. D.
* * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., împotriva sentinței civile nr.1147 din 08.10.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P. M. și S. (S.) S. A. și cu intimatul-pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Cauza are ca obiect – acțiune întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul-pârât M. București prin P. G., prin consilier juridic M. I., în baza delegației pe care o depune la dosar, lipsind intimații-reclamanți P. M., S. (S.) S. A. și intimatul-pârât P. G. al Municipiului București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul recurentului-pârât arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentului-pârât solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul acordării de măsurii compensatorii prin puncte.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.09.2010, sub nr._ pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă, reclamanții B. B. și S. (S.) S. A. au solicitat, în contradictoriu cu P. G. al Municipiului București, anularea dispoziției_/04.08.2010, emisă de acesta și în consecință să se constate că sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în cuantum de 150.000 euro, în echivalent lei, pentru imobilul situat în București, .. 27, ., sector 2.
În argumentarea cererii, reclamanții au arătat că au formulat notificarea conform Legii nr.10/2001 pentru imobilul indicat, care a fost dobândit de autorii lor S. (SCVARTZ) Kassin și Liza, fiind preluat de stat conform comunicărilor . temeiul Deciziei nr.111/1952 prin Decizia Sfatului Popular al Raionului 23 August nr. 672/1960, cu mențiunea „fost proprietar Cassin Liza”.
S-a mai susținut că entitatea notificată a analizat superficial actele doveditoare, neexistând niciun dubiu asupra preluării bunului de la autorii lor.
Au mai susținut reclamanții că erorile de transcriere a numelui autorilor nu li se datorează, ele provenind din vina autorităților însă, prin declarațiile de notorietate depuse, se face dovada că sunt aceleași persoane.
Prin sentința civilă nr.637/2012 pronunțată de Tribunalului București – Secția a III-a Civilă s-a respins acțiunea reclamanților ca neîntemeiată, aceasta fiind casată prin decizia civilă nr.1139/18.06.2012, prin care s-a stabilit că reclamanții au făcut dovada calității de moștenitori.
De asemenea, a fost casată sentința civilă prin care s-a constatat perimarea ca urmare a suspendării pentru neîndeplinirea de către reclamanți a dispozițiilor instanței, prin decizia civilă nr.480/2015 fiind retrimisă cauza spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.1147/8.10.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a admis în parte contestația, a anulat Dispoziția nr.1294/04.08.2010 emisă de către P. G. al Municipiului București și a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent conform Legii nr.165/2013, în favoarea reclamanților pentru imobilul situat în București, ..27, ., sector 2.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a avut în vedere că prin decizia civilă a Curții de Apel București nr.1139/2012 s-a stabilit că reclamanții sunt succesorii celor de la care imobilul a fost preluat de stat, preluare realizată în baza deciziei nr.672/1960 în temeiul Decretului nr.111/1950 calificat de Legea nr.10/2001 ca fiind un act de preluare abuzivă.
În consecință, având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că, potrivit relațiilor comunicate de S.C. F. S.A., imobilul în discuție este deținut în proprietate conform Legii nr.112/1995, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.120/1996 de către terțe persoane, neputând fi restituit în natură, tribunalul a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr.165/2013, astfel cum a fost modificată și completată.
Prin urmare, dispoziția nr._/2010 a fost anulată și s-a dispus acordarea acestor măsuri reparatorii în echivalent.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul M. București prin P. G., solicitând modificarea hotărârii recurate, în sensul respingerii contestației ca neîntemeiată.
Invocând dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ., recurentul pârât a susținut că în mod greșit a fost obligat la măsuri reparatorii prin echivalent pentru apartamentul vândut către terțe persoane în baza Legii nr.112/1995, prin contractul de vânzare-cumpărare nr.120/1996, deoarece, în opinia sa, trebuiau avute în vedere dispozițiile Legii nr.165/2013 privind acordarea doar de măsuri compensatorii prin puncte.
A susținut recurentul că potrivit Legii nr.165/2013 nu mai sunt aplicabile dispozițiile Titlului VII din Legea nr.247/2007, astfel că unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii.
Conform art.1 alin.1 și alin.2, art.4, art.16 și art.50 lit.b din Legea nr.165/2013, M. București poate fi obligat în temeiul legii să emită dispoziția, în sensul art.1 alin.2, respectiv compensarea prin puncte pentru imobilul în litigiu.
Prin art.4 al Legii nr.165/2013 se arată în mod expres că această lege este aplicabilă și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor de judecată, la data intrării în vigoare a prezentei legi, respectiv 16.05.2013.
Art.50 lit.b menționează expres faptul că „orice dispoziție referitoare la evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaționale de evaluare și măsura reparatorie a compensării cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, prevăzute în Legea nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare se abrogă”.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând critica de recurs, în raport de dispozițiile legale aplicabile, constată următoarele:
Teza juridică susținută de recurent vizează faptul că unitatea deținătoare nu mai poate fi obligată să emită dispoziție cu propunere de acordare a măsurilor reparatorii, respectiv că în opinia sa trebuiau avute în vedere dispozițiile Legii nr.165/2013 privind acordarea de măsuri compensatorii prin puncte.
Or, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.10/2001, imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi.
A.. 2 al aceluiași articol din același act normativ dispunea, în forma prevăzută anterior adoptării legii nr.165/2013 în sensul: „În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv”.
Mai mult, la alin. 3 teza II al art. 1 din Legea 10/2001 era prevăzut: „Măsurile reparatorii în echivalent constând în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării”.
Legea nr.165/2013 a adus modificări Legii nr.10/2001 în ceea ce privește natura reparației la care este îndreptățită persoana în privința căreia s-a reținut preluarea abuzivă din patrimoniul său a unor imobile, în sensul că: „În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri oferite în echivalent de entitatea învestită cu soluționarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, măsurile prevăzute de Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, precum și măsura compensării prin puncte, prevăzută în cap. III”.
Așa fiind, în urma adoptării Legii nr.165/2013, în situația în care restituirea în natură nu este posibilă „se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent”, care „se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite”, legiuitorul stabilind prin noul act normativ că „măsurile reparatorii în echivalent care se pot acorda sunt compensarea cu bunuri… precum și măsura compensării prin puncte”.
Articolul 50 din Legea nr.165/2013, în finalul său a prevăzut o modificare de text a Legii nr.10/2001, pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la natura reparației cuvenite persoanei îndreptățite, deși încă din primul articol al Legii nr.165/2001 rezultă fără putință de tăgadă natura reparației ce se poate acorda acesteia în cazul în care nu mai este posibilă restituirea în natură a bunului preluat abuziv.
Astfel, potrivit art. 50 alin. 1 lit. a din Legea nr.165/2013 sintagma "despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", cuprinsă în Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost înlocuită cu sintagma "măsuri compensatorii în condițiile legii privind unele măsuri pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv, în perioada regimului comunist în România".
Ca urmare, rezumând cele anterior expuse, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, persoanei îndreptățite i se cuvin „măsuri reparatorii prin echivalent”, care „se propun a fi acordate prin decizia sau, după caz, dispoziția motivată a entității învestite” și care constau în compensarea cu bunuri sau compensarea prin puncte.
În cauza de față, instanța de fond a stabilit că restituirea în natură nu este posibilă, întrucât imobilul a fost vândut în condițiile Legii nr.112/1995, astfel că a dispus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, conform Legii nr.165/2013.
Or, de vreme ce recurentul nu contestă faptul că restituirea în natură nu mai este posibilă, în mod corect instanța de fond a apreciat că persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent. Într-adevăr, instanța de fond nu a menționat că acestea constau în măsuri compensatorii prin puncte, însă, de vreme ce instanța de fond a făcut trimitere la Legea nr.165/2013, nu există nici un dubiu cu privire la natura acestora, neputându-i-se imputa instanței că au fost acordate alte măsuri reparatorii decât cele prevăzute de legea specială în vigoare la data pronunțării hotărârii.
În consecință, în raport de considerentele expuse mai sus, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN P. G., împotriva sentinței civile nr.1147/8.10.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți P. M. și S. (S.) S. A. în contradictoriu cu intimatul pârât P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
F. D.
Red.I.D.
Tehnored.I.D/B.I.
2 ex/19.01.2016
------------------------------------
T.B.-Secția a III-a – Ș.Ț.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 101/2016. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2016. Curtea de Apel... → |
|---|
