Contestaţie la executare. Decizia nr. 13/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-01-2016 în dosarul nr. 13/2016
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI P. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.13.
Ședința publică din 13.01.2016
Curtea constituită din:
Președinte - A. P. B.
Judecător - M. G. R.
Judecător - I. S.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea cererii, formulate de revizuentul A. N. în contradictoriu cu intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului, de revizuire a deciziei civile nr.842 din 25.03.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._/301/2011 și a deciziei civile nr.4312 din 12.12.2014, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/301/2012.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocatul D. F. în calitate de reprezentant al revizuentului A. N., în baza împuternicirii avocațiale aflate la fila 8 din dosar; lipsește intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului.
Se face referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că au fost atașate dosarele în care au fost pronunțate hotărârile invocate în cererea de revizuire.
Avocatul revizuentului arată că nu are cereri prealabile de formulat, iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de revizuire, inclusiv sub aspectul excepțiilor invocate de intimata A. pentru Administrarea Activelor Statului prin întâmpinare.
Avocatul revizuentului A. N. susține că revizuirea de față, întemeiată pe dispozițiile alin.7 al art.322 din Codul de procedură civilă, este admisibilă, fiind întrunite condițiile stabilite de această normă.
Solicită admiterea cererii de revizuire și anularea deciziilor civile nr.842 R/25.03.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2012 și nr.4312 R/ 12.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/301/2012, acestea fiind contradictorii cu deciziile nr.479 R/19.02.2013 pronunțată în dosarul nr._/4/2011 și nr.4140/16.12.2014 pronunțată în dosarul nr._/4/2012 - toate ale Tribunalului București.
Pe fond, arată că revizuentul a așteptat până în anul 2011 ca pârâta să-i achite sumele la care a fost obligată prin sentința din anul 2007, irevocabilă, dar CNVM, ulterior AAAS, a căutat orice mijloace pentru a tergiversa îndeplinirea obligației, nefiind plătită datoria nici până în prezent.
Arată că are dovada faptului că au fost depuse două cereri identice la două instanțe diferite, în aceeași zi, cu rea credință, doar pentru a obține o hotărâre care să-i permită să nu mai plătească datoria.
Prin urmare, consideră că hotărârile invocate, ce vizează același obiect, aceeași cauză, respectiv același dosar de executare, între aceleași părți, două dintre ele fiind admise, iar celelalte respinse deși exista autoritate de lucru judecat, sunt hotărâri contradictorii, astfel că se impune admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârilor care contrazic soluția de respingere a recursului ca nefondat, această soluție fiind corectă raportat la toate probele administrate de revizuent.
La interpelarea instanței, precizează că doar una dintre hotărârile care-i sunt favorabile revizuentului este ulterioară celor două hotărâri a căror anulare o solicită, dar a înțeles să o menționeze și pe aceasta pentru că modalitatea în care a fost soluționat litigiu este de interes pentru instanța de recurs.
Solicită a se ține seama de toate motivele invocate în scris și a fi admisă cererea de revizuire, astfel cum a fost motivată, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1900 lei, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței pe care o depune la dosar.
.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie, la data de 19.01.2015 sub nr._, revizuentul A. N. a formulat revizuire împotriva a deciziei civile nr. 842/25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/301/2011 și a deciziei civile nr. 4312/ 12.12.2014, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/301/2012, în temeiul art. 322 alin.1 pct.7 Cod de procedură civilă, solicitând anularea acestora, întrucât sunt contradictorii deciziei nr. 479R/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/4/2011 și deciziei nr. 4140/16.12.2014, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/4/2012.
Menționează revizuentul că punctul 7 al art. 322 Cod de procedură civilă deschide calea revizuirii când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Acest motiv, care vizează contrarietatea de hotărâri, își are fundamentul în instituția puterii lucrului judecat și urmărește să sancționeze nelegalitatea hotărârilor date cu încălcarea puterii lucrului judecat.
În acest sens, revizuentul învederează că cererea sa este admisibilă, întrucât este îndeplinită condiția existenței unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii) pronunțate în aceeași cauză, între aceleași persoane, având aceeași calitate, în dosare distincte.
Intimata a profitat, prin exercitarea cu vădita rea-credință a drepturilor procesuale, de lipsa unor verificări la nivelul uneia și aceleiași instanțe, respectiv Tribunalul București, a înregistrării unor alte cauze cu același obiect și cu aceleași părți — verificare care se realizează doar la nivelul uneia și aceleiași instanțe de judecata și a reușit sa obțină decizii contradictorii - ulterioare celor în care se pronunțaseră soluții defavorabile ei și astfel sperând să-și încalce obligația legală de plată a unor sume considerabile către păgubiții FNI și să sfideze legea.
Conform art. 124 alin. (1) din Constituție, justiția se înfăptuiește în numele legii. Aceasta înseamnă că organele care înfăptuiesc justiția trebuie să respecte legea, fie că avem în vedere legile de drept material sau cele de drept procesual, care reglementează organizarea și funcționarea instanțelor judecătorești, competența acestora, regulile de judecată și executare.
Prin sentința penală nr. 423/20.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în Dosarul nr._/3/2006 s-a dispus obligarea inculpaților, în solidar cu părțile responsabile civilmente . SOV INVEST SA, ., COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE și A. la plata despăgubirilor civile către un număr de 130.798 părți civile constituite în această calitate procesuală pe parcursul urmăririi penale cât și în faza cercetării judecătorești, la nivelul sumelor efectiv investite, indexate cu rata inflației, începând de la data de 24 mai 2000 și până la achitarea lor, conform numărului de unități de fond învestite de fiecare parte civilă, executarea făcându-se pe baza prezentării certificatului de investitor în original și după anularea acestuia, această sentință, definitivă prin decizia penală nr. 2098/04.06.2009 a ICCJ, Secția penală, cu modificări, atât în recurs cât și în apel prin Decizia penală nr. 164/A/18.06.2008 a C.-Secția a II-a Penală și pentru Cauze cu Minori și Familie, fiind investită cu formulă executorie.
Creditorul-reclamant A. N. a adresat cerere de executare silită, la data de 28.09.2011, către Biroul Executorului Judecătoresc Ș. P. D. fiind întocmit dosarul de executare silită nr. 317/2011.
Prin încheierea din Camera de Consiliu, pronunțată de Judecătoria Sector 4 din data de 14.10.2011 în dosarul nr._/4/2011 a fost încuviințată executarea silită a debitoarei COMISIA NAȚIONALĂ A VALORILOR MOBILIARE, la cererea creditorilor, în baza titlului
executoriu reprezentat prin Sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București, Secția a lI a Penală în Dosarul nr._/3/2006.
Somația de plată a fost emisă la data de 04.11.2011 în dosarul 317/2011, iar la data de 15.06.2012 au fost emise adresele de înființare a popririi către terțul poprit Trezoreria Municipiului București, până ia concurența sumei de 80.482,06 iei pentru A. N..
Începând cu această data, CNVM a depus concomitent la instanțe diferite, un număr mare de cereri având ca obiect contestație la executare, în unele cazuri, chiar cereri identice, motivând în principal încălcarea dispozițiilor OG nr.22/2002, urmărind prin acest demers tergiversarea ori chiar neplata sumelor pe care i le datora revizuientului
Menționează în acest sens dosarele nr._/4/2011,_/301/2011,_/301/2012,_/4/2012, în toate, contestatoarea-debitoare solicitând anularea actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 317/2011 al B. Somâldoc P. D., care au fost soluționate astfel:
- Judecătoria Sector 4 și Judecătoria Sector 3, prin respingerea ca neîntemeiate a cererilor având ca obiect contestație la executare și suspendarea executării.
- în recurs, de Tribunalul București -prin respingerea recursurilor debitoarei contestatoare în dosarele nr._/4/2011 și nr._/4/2012 și prin admiterea recursurilor în dosarele_/301/2011 și_/301/2012
Astfel, în dosarul nr._/4/2011, având ca părți: contestatoarea CNVM și intimat A. N., Obiect/cauză: Contestație la executare, prin care s-a solicitat:
a. anularea somației, celorlalte acte de executare emise în dosarul de executare nr. 317/2011 al B. Somâldoc P. D.,
b. anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a titlului executoriu reprezentat de sentința penală nr. 423/20.03-2007,
c. suspendarea executării silite pornite în dos. de executare 317/2011, Jud. Sector 4, prin sentința civ. nr. 2667/27.03.2012 a respins contestația formulată de contestatoarea CNVM, în contradictoriu cu intimatul A. N., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta CNVM a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației ta executare.
Tribunalul București a respins ca nefondat recursul, prin decizia nr. 479 R/19.02.2013 și a reținut caracterul nefondat al acestuia pentru următoarele considerente:
Debitoarea nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru a beneficia de dispozițiile OG nr. 22/2002, titlul executoriu rămăsese definitiv și era executoriu cu mult timp înainte de începerea executării silite, astfel încât învestirea cu formula executorie a fost legal dispusă, iar, pe de altă parte, debitoarea a avut suficient timp să includă în planificarea bugetară sumele datorate creditorilor. Potrivit jurisprudenței constante a CEDO în materie, art.6 alin.1 din Convenție se aplică și în etapa executării silite, parte integrantă a procesului civil, deci constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, obstrucționarea recuperării creanțelor prin lentoarea demersurilor autorităților statului în acest stadiu al procedurii.
În cauza Ș. contra României, CEDO a statuat că: "Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său fiind identic cu cel al unei bune administrări a justiției. Pe cale de consecință, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art.6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi" (Hornsby împotriva Greciei, Hotărârea din 19 martie 1997)
Curtea Europeană a Drepturilor Omului amintește că nu este oportun să-i ceri unei persoane, care în urma unei proceduri judiciare a obținut o creanță împotriva statului, să recurgă la procedura de executare silită pentru a obține satisfacție (Cauza Metaxas împotriva Greciei).
De asemenea, Curtea a concluzionat în numeroase alte cauze că, prin refuzul de a executa sentința, precum și prin refuzul plății cheltuielilor de judecată dispuse de către instanțele judecătorești, autoritățile naționale au lipsit partea de un acces efectiv la justiție în privința executării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea sa, fapt ce conduce la încălcarea art.6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Curtea a statuat, de asemenea, că refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie o atingere adusă drepturilor intimaților ce decurg din art. 1 din Primul protocol adițional la Convenție, în acest sens fiind emise mai multe hotărâri (ex. Cauza Sanglier împotriva Franței, cauza Shmalko contra Ucrainei).
În acest sens, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor omului, în maniera în care a fost interpretat de către Curtea Europeană, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a se „plia" la hotărârile judecătorești definitive și obligatorii prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun „să se ceară unei persoane, care a obținut o creanță contra statutului, în urma unei proceduri judiciare, să trebuiască apoi să inițieze procedura executării pentru satisfacerea creanței sale".
În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerată un motiv justificat pentru întârziere.
Constatând că instituția debitoare nu s-a conformat dispozițiilor titlului executoriu de bună voie, instanța urmează a analiza în ce măsură procedura executării silite declanșată de către creditor este conformă dispozițiilor legale interne și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Analizând dispozițiile legale sus menționate și văzând jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor omului prin care s-a statuat că se încalcă dreptul de acces la instanță reglementat de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prin care s-a statuat că se încalcă dreptul de acces la instanță reglementat de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în măsura în care statul nu întreprinde demersuri pentru punerea în executare a hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil, instanța reține că procedura specială de executare silită a instituțiilor bugetare debutează, la fel ca și în dreptul comun, cu o somație de executare, în ipoteza în care debitorul-instituție bugetară nu a înțeles să execute de bună voie obligația stabilită prin titlul executoriu.
Reținând că emiterea somației a fost dispusă în conformitate cu prevederile legale, inclusiv ale OG nr.22/2002, Tribunalul a apreciat că pentru a fi incident în cauză termenul de 6 luni la care face referire art.2 din OG nr.22/2002, termen în care instituția publică debitoare poate să efectueze demersuri în vederea obținerii fondurilor necesare realizării plății, este necesar ca executarea silită să nu poată să înceapă sau să nu poată continua din cauza lipsei de fonduri, fapt ce urmează a fi dovedit însă de o manieră credibilă de către instituția debitoare.
În cauza de față, sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a Penală a rămas irevocabilă pentru creditori în baza Deciziei penale a ICCJ nr. 2098/04.06.2009, iar executarea silită a început prin emiterea somației la 04.11.2011 nefiind urmată de nici un act de executare silită, iar debitorul nu a administrat nici o dovadă cu privire la disponibilitățile sale financiare la momentul primirii somației, prin prezentarea măcar a unui tabel comparativ cu sumele disponibile, respectiv cerute, termenul de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002 nefiind un termen de grație aplicabil în lipsa oricărei dovezi cu privire la lipsa disponibilităților financiare.
În lumina acestor considerente, criticile recurentei privitoare Ia nerespectarea OG nr.22/2002 au fost considerate nefondate.
În ceea ce privește motivul de recurs privind greșita calculare în faza de executare silită a despăgubirilor datorate creditorilor, tribunalul a reținut caracterul nefondat al acestuia, din analiza raportului de expertiză efectuat în cursul executării silite reținând că, în mod corect s-a procedat la calcularea sumelor datorate pornindu-se de la suma efectiv învestită și adăugându-se indicele de inflație.
2. Dosarul nr._/301/2011, având ca părți: contestatoarea CNVM și intimat: A. N., Obiect/cauză: Contestație la executare, prin care s-a solicitat:
a. anularea somației, celorlalte acte de executare emise în dosarul de executare nr. 317/2011 al B. Somâldoc P. D.,
b. suspendarea executării silite pornite în dos. de executare 317/2011; prin sentința civilă nr._/31.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 3 s-a respins contestația formulată de contestatoarea CNVM ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta CNVM a declarat recurs, solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației la executare.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, Tribunalul București a admis recursul prin decizia civilă nr. 842R/25.03.2014, și a anulat în întregime executarea silită omițând nelegalitatea flagrantă a susținerilor și a conduitei procesuale a recurentei-debitoare.
Revizuientul face mențiunea că somația imobiliară contestată privește executarea silită desfășurată pe raza sectorului 3 București, prin vânzarea la licitație publică a imobilului situat în București, ..4, ..
Or, suspendarea executării silite a fost pronunțată prin încheierea din data de 17.07.2012, în dosarul nr._/4/2012, de Judecătoria Sector 4, care nu era competentă.
În plus, revizuientul apreciază că instanța fondului în mod corect a reținut că aceasta a fost emisă fără a fi încălcate prevederile art.403 C.pr.civ, aspect ce rezultă din coroborarea art.400 alin. 1 și 403 alin. 1 C.pr.civ.
Cu toate acestea, tribunalul reține că actele de executare silită întocmite la 21 septembrie 2012, înainte de soluționarea contestației la executare amintită sunt sancționate cu nulitate absolută, chiar dacă se desfășoară pe raza altei instanțe de executare, fiind încălcate dispozițiile art.403 C.pr.civ, în sensul că a fost nesocotită finalitatea instituției suspendării executării silite prin inițierea altei forme de executare în cadrul aceluiași dosar de executare și în executare a aceluiași titlu.
Consideră revizuientul că aprecierea instanței de recurs este nelegală și netemeinică în raport cu prevederile art.403 C.pr.civ.
În plus, potrivit art. 406 lit.d C.pr.civ.. " nu pot fi supuse executării silite, "bunurile declarate neurmăribile prin alte dispoziții legale ", iar potrivit art.407 alin. 1. C.p.civ., "bunurile care servesc la exercitarea ocupației debitorului nu pot fi supuse executării silite".
Or, în prezența cauză imobilul situat în București, ..4, ., ., este un apartament cu 3 camere în care nu este sediul recurentei, aceasta neadministrând vreo proba din care să rezulte în ce scop este folosit respectivul apartament, așa cum în mod corect a reținut atât instanța fondului cât și instanța de recurs în dosarele_/4/2011 și_/4/2012.
3. Dosar nr._/301/2012, având ca părți: contestatoarea CNVM și intimat: A. N., Obiect/cauză: contestație la executare, prin care s-a solicitat
a. anularea publicației de vânzare emise în dosarul de executare nr.317/2011 a B. Somâldoc P. D.,
b. suspendarea executării silite pornite în dosar de executare 317/2011, până la soluționarea contestației.
Judecătoria Sectorului 3 București a pronunțat sentința civilă nr. 6362/17.04.2013 prin care a respins contestația la executare formulată de contestatoarea CNVM, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta CNVM a declarat recurs, solicitând modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare emise de B. Somâldoc P. D. în dosarul de executare nr.317/2011.
Tribunalul București a admis recursul prin decizia nr. 4312/_14, a modificat în parte sentința recurată în sensul că a admis contestația Ia executare și a anulat publicația de vânzare emisă în dosarul de executare nr. 317/2011 al B. Somâldoc P. D..
4. Dosarul nr._/4/2012, având ca părți: contestatoarea CNVM și intimați: A. N., S. F. I., S. M.llie, Terțul poprit Trezoreria București. Obiect/cauză: Contestație la executare, prin care s-a solicitat:
a. anularea actelor de înființare a popririi proceselor verbale de cheltuieli emise în dosarele somației, celorlalte acte de executare emise în dosarul de executare nr. 317/2011. nr. 295/2011 al B. Somâldoc P. D.,
b. suspendarea executării silite pornite în dosarul de executare 317/2011 și nr. 295/2011 al B. Somâldoc P. D., până la soluționarea contestației la executare,
Judecătoria Sector 4 Bucureșit, prin sentința civilă nr. 169/14.01.2014 a respins contestația la executare formulată de A. pentru administrarea Activelor Statului (succesoarea în drepturi a CNVM) ca neîntemeiată.
Apreciază revizuentul că în mod corect instanța fondului a respins ca neîntemeiate criticile referitoare la încălcarea de către executorul judecătoresc a dispozițiilor OG nr.22/2002, întrucât în raport de conținutul art. 2 din OG nr.22/2002.
Împotriva acestei sentințe, recurenta A. pentru administrarea Activelor Statului (succesoarea în drepturi a CNVM a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii excepțiilor perimării de drept și a prescripției admiterii contestației la executare și anulării actelor de executare emise de B. Somâldoc P. D., în dosarul de executare nr.317/2011.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, Tribunalul București a respins recursul ca nefondat, prin decizia nr. 4140/2014 din 16.12.2014.
În raport cu susținerile sale, revizuentul apreciază că decizia nr. 842/25.03.2014 și decizia civilă nr. 4312/12.12.2014, ambele pronunțate de Tribunalul București, încalcă autoritatea de lucru judecat, dat fiind faptul că prima instanță de recurs, în dosarul nr._/4/2011 a soluționat fondul cauzei în sensul respingerii recursului, soluție menținută și de instanța de recurs în dosar nr._/4/2012 prin decizia civilă nr. 479R/19.02.2013 și decizia nr. 4140/16.12.2014.
În raport de cele arătate, revizuentul solicită să se constate:
- ca în toate cele patru procese au calitatea de contestatoare AAAS și de intimat A. N.;
- ca toate cele patru procese privesc procedura de executare silita a uneia și aceleiași creanțe - între contestatoare și intimatul A. N. și că ele formează, în sensul legii, una și aceeași cauză, cu aceeași finalitate - admiterea contestației, anularea actelor de executare și suspendarea executării silite.
Față de aceste împrejurări, revizuientul solicită admiterea cererii de revizuire și ca efect al acesteia să fie anulată decizia civilă nr. 842/ 25.03.2014 în dosarul nr._/301/2011 și decizia civilă nr. 4312/ 12.12.2014 în dosarul nr._/301/2012, ambele pronunțate de Tribunalul București, întrucât sunt contradictorii cu decizia nr. 479R/19.02.2013 și decizia nr. 4140/16.12.2014, de asemenea pronunțate de Tribunalul București întemeiată pe dispozițiile art. 322 alin.1 pct.7 C.pr.civ.
A. pentru Administrarea Activelor Statului - A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire în principal ca fiind lipsită de interes, în subsidiar ca inadmisibilă și în terțiar ca neîntemeiată.
Intimata invocă lipsa de interes a formulării prezentei cereri de revizuire, arătând că actele de executare contestate în cele patru dosare de instanță menționate în cuprinsul cererii de revizuire sunt efectuate în contradictoriu cu CNVM.
În conformitate cu dispozițiile art. II din Legea nr.113/2013 pentru aprobarea OUG nr.93/2013 pentru înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, publicată în Monitorul Oficial al României, partea l, nr.234/23.05.2013:
"(1) A. pentru Administrarea Activelor Statului preia fără plată toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, rezultate din actele juridice prin care Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a fost obligată, ca parte responsabilă civilmente, la plata de despăgubiri către investitorii la Fondul Național de Investiții.
(2) A. pentru Administrarea Activelor Statului se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare și dobândește calitatea procesuală pe care aceasta o are, la data intrării în vigoare a prezentei legi, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent dacă este vorba de faza de judecată sau de executare silită".
În lumina dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că toate actele de executare întocmite asupra debitoarei CNVM nu își mai pot produce efecte juridice, ca urmare a încetării calității de debitoare a acesteia.
În acest context, executorii sunt obligați să emită alte acte de executare având în vedere că de la data intrării în vigoare a legii (26.04.2013) calitatea de debitor o are AAAS, cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile, în speță OG nr.22/2002, Codul de procedură civilă.
Față de cele arătate, să constate că toate actele de executare întocmite în dosarul de executare nr.317/2011 de către B. Somâldoc P. D. pe numele CNVM nu își produc efectele juridice față de instituția intimată, având în vedere că acestea au fost întocmite anterior intrării în vigoare a Legii nr. 113/2013.
Nu are relevanță dacă executorul a transmis actele de executare CNVM, acestea nu îi sunt opozabile, ci au efect numai față de aceasta și nu și față de intimată.
AAAS nu s-a subrogat ope legis, în obligațiile CNVM, o interpretare contrară a prevederilor Legii nr. 113/2013 ar conduce la concluzia ca un act normativ retroactivează (producând efecte și anterior intrării în vigoare), or există prezumția absolută că un act normativ în materie civilă produce efecte numai pentru viitor nu și pentru trecut.
Faptul că B. Somâldoc P. D. a constituit dosarul execuțional nr.317/2011 și a întocmit actele execuționale la care se referă revizuentul în raporturile cu altă debitoare, respectiv CNVM, nu poate conduce la concluzia că CNVM ar fi autoarea AAAS, întrucât prin Legea nr.113/2013 AAAS a preluat de la CNVM numai obligația de plată a datoriei stabilită prin acte juridice.
Acele acte execuționale, instrumentate mai înainte de preluarea datoriei de către AAAS prin Legea nr.113/2013 - intrată în vigoare la data de 26.04.2013, nu sunt acte de executare silită împotriva AAAS, întrucât, la data efectuării lor, AAAS nu avea vreo obligație de plată față de intimat, ca urmare a înlăturării răspunderii de plată a AAAS (fostă A.) stabilită de sentința penală nr.423/2007 prin decizia nr.164/A/2008 a Curții de Apel București, înlăturare menținută prin decizia 1098/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, toate pronunțate în dosarul nr._/3/2006.
AAAS nu se subrogă în toate drepturile și obligațiile CNVM, ci doar în cele procesuale, așa cum se arată prin art.ll alin.2 din Legea nr.113/2013, și numai în calitatea procesuală, în procese în curs, aflate pe rolul instanțelor judecătorești la data intrării în vigoarea a legii.
Or, procesele la care se referă revizuientul au fost promovate direct de CNVM, împotriva actelor de executare transmise de executorul judecătoresc (somație, adresa înființare poprire, proces verbal stabilire cheltuieli).
În aceste condiții, intimata apreciază că cererea de revizuire este lipsită de interes și neîntemeiata, câtă vreme actele întocmite de executorul judecătoresc pe numele CNVM nu îi sunt opozabile.
În subsidiar, solicită respingerea revizuirii ca inadmisibilă din următoarele considerente:
Potrivit art.322 pct. 7 C. 1865, se poate formula revizuire "dacă exista hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grad diferit, în una și aceeași pricina, între aceleași persoane, având aceeași calitate".
Acest motiv de revizuire are ca fundament principiul autorității de lucru judecat. A. de lucru judecat este definită de doctrină ca un principiu ce guvernează activitatea de înfăptuire a justiției și în virtutea căruia un litigiu, soluționat printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu mai poate forma obiectul unui nou proces având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Din punct de vedere procesual, autoritatea de lucru judecat îndeplinește două funcții: una de excepție și alta de prezumție. P. admisibilitatea acestei excepții sunt necesare a fi întrunită condiția existenței unei triple identități de părți, obiect și cauză.
Apreciază intimata că această triplă identitate de părți, obiect cauză nu este întrunită, singurul element comun între cele două dosare fiind cauza (executarea silită a titlului executoriu sentința nr.423/20.03.2007).
Obiectul celor patru dosare de instanța este diferit, în fiecare dosar de instanță fiind contestate acte de executare diferite somația de plată, respectiv adresa de înștiințare a înființării popririi, somație imobiliară, publicația de vânzare.
Astfel, cu titlu de exemplu, intimata menționează că:
- prin decizia civilă nr. 842R/25.03.2014 instanța a admis recursul și a admis contestația la executare formulată de CNVM dispunând anularea executării silite indirecte imobiliare.
-prin decizia civilă nr. 4312/12.12.2014 instanța a admis recursul și a admis contestația la executare formulată de CNVM dispunând anularea publicației de vânzare.
Părțile din cele două dosare sunt diferite: contestațiile la executare au fost formulate de CNVM în contradictoriu cu revizuientul A. N..
În dosarele privind contestarea popririi pe lângă contestatoarea CNVM și revizuient figurează ca parte procesuală și terțul poprit Activitatea de Trezorerie și contabilitate Publică a Municipiului București în calitate de intimat.
Față de cele arătate rezultă că nu este întrunită tripla identitate pentru a opera autoritatea de lucru judecat, întrucât obiectul și părțile din cele patru dosare sunt diferite și nu identice.
În consecință, intimata solicită să se constate că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1201 Cod civil, nefiind îndeplinite niciuna din condițiile de admisibilitate, prevăzute de lege privind admisibilitatea excepției autorității de lucru judecat.
În concluzie, față de argumentele prezentate, solicită instanței respingerea acesteia în principal ca fiind lipsită de interes, în subsidiar ca inadmisibilă și în terțiar ca neîntemeiată.
Examinând actele doasarului, în raport de criticile formulate, Curtea constată următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, fiind admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 322 C.pr.civ., în cauză revizuentul, prin criticile formulate invocând una dintre ipotezele enumerate limitativ de textul de lege menționat, indicând ca motiv de revizuire contrarietatea a patru hotărâri irevocabile, motiv prevăzut de punctul 7 al art. 322 C.pr.civ.
Astfel, se susține că două dintre hotărârile irevocabile pronunțate în recurs în cauze având ca obiect contestație la executare, în care revizuentul a avut calitate de parte, fiind creditor al intimatei CNVM în temeiul celor dispuse prin sentința penală nr. 423/20.03.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr._/3/2006 sunt contradictorii față de alte două hotărâri irevocabile pronunțate în recurs în cauze având același obiect.
Potrivit revizuentului, decizia civilă nr. 842/25.03.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/301/2011 este potrivnică deciziei civile nr. 479/19.02.2013 pronunțate de Tribunalul București în dosatul nr._/4/2011. De asemenea, se susține că decizia civilă nr. 4312/12.12.2014 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/301/2014 este contradictorie deciziei civile nr. 4140/16.12.2014 pronunțate de Tribunalul București în dosarul nr._/4/2012.
Sub un aspect preliminar, Curtea constată că în raport de datele când au fost pronunțate, cât privește ultimele două hotărâri menționate anterior, susținerile revizuentului potrivit cu care decizia civilă nr. 4312/12.12.2014 este contradictorie deciziei civile nr. 4140/16.12.2014 nu poate fi, în mod evident, reținută. Aceasta, întrucât jusitificarea și fundamentul reglementării căii de atac a revizuirii are în vedere evitarea încălcării autorității de lucru judecat a unei hotărâri irevocabile prin pronunțarea, ulterior, a unei a doua hotărâri care să statueze în mod diferit asupra aspectului litigios dedus judecății și deja soluționat printr-o hotărâre irevocabilă.
Finalitatea instituirii acestei căi de atac este anularea, înlăturarea celei de-a doua hotărâri, întrucât aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat a primeia. Așa fiind, pretenția recurentului de a fi anulată decizia civilă nr. 4312/12.12.2014 nu poate fi admisă, hotărârea nefiind contradictorie deciziei civile nr. 4140/16.12.2014, câtă vreme a fost pronunțată la o dată anterioară acesteia din urmă.
Cât privește cealaltă hotărâre cu privire la care se invocă contrarietatea, Curtea notează că, din interpretarea dispozițiilor legale pe care s-a întemeiat cererea de revizuire, rezultă că pentru a fi reținută incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C.pr.civ., este necesară îndeplinirea mai multor condiții. Astfel, trebuie să existe hotărâri definitive contradictorii, acestea să fie pronunțate în aceeași pricină, în sensul că există tripla identitate de părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar revizuirea să privească ultima dintre hotărârile potrivnice.
În cauză, Curtea constată că primele două dintre cerințele enumerate nu sunt îndeplinite în ce privește cele două hotărâri pe care revizuentul le consideră a fi potrivnice.
Astfel, deși în aparență soluțiile adoptate de cele două instanțe de recurs sunt contradictorii, dat fiind că ambele vizează acte de executare emise în dosarul de executare silită nr. 317/2011 de către Biroul Executorului Judecătoresc Ș. P. D., iar potrivit primei hotărâri (decizia civilă nr. 479/19.02.2013 pronunțată de Tribunalul București în recurs) contestația la executare a fost respinsă, în timp ce prin cea de-a doua (decizia civilă nr. 842/25.03.2014) s-a dispus, în recurs, admiterea contestației la executare și anularea unui act de executare, un raport de contrarietate între cele două decizii nu există.
Aceasta, întrucât, potrivit acestei din urmă hotărâri, obiectul contestației la executare a fost reprezentat de un act de executare distinct, anume somația de executare silită imobiliară nr. 317 din 21 septembrie 2012 referitoare la imobilul din București, .. 4, ., .. Motivul pentru care instanța de recurs a considerat că actul de executare amintit trebuie anulat a fost acela că executarea silită începută în dosarul de executare nr. 317/2011 fusese suspendată provizoriu prin încheierea din 17.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București. S-a considerat, așadar, că prin inițierea unei alte forme de executare chiar pe raza unei alte instanțe, însă în cadrul aceluiași dosar de executare și în temeiul aceluiași titlu executoriu, a fost nesocotită finalitatea instituției suspendării executării silite. De asemenea, s-a considerat că prin executarea silită imobiliară declanțată s-a încălcat procedura de executare a creanțelor de către instituția publică debitoare în sensul că a fost executa silit un bun declarat de lege ca neurmăribil, în condițiile în care imobilul în cauză este necesar desfășurării activității instituției publice debitoare.
Or, hotărârea în raport de care se invocă de către revizuent contrarietatea deciziei ce se solicită a fi anulată a fost pronunțată cu privire la o contestație la executare având ca obiect somația emisă în temeiul OG nr. 22/2002 la data de 4.11.2011 în dosarul de executare nr. 317/2011, dar și celelalte de executare emise în dosarul amintit până la data de 07.11.2011, precum și a încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie a sentinței penale ce a reprezentat titlul executoriu.
Reține Curtea că obiectul celor două cauze a fost diferit, câtă vreme, așa cum s-a arătat cele două contestații au vizat acte de executare diferite (somația de executare imobiliară fiind ulterioară, dar și de natură distinctă, actelor de executare contestate inițial în cadrul dosarului nr._/4/2011).
Așa fiind, câtă vreme cererile soluționate în cauzele finalizate cu pronunțarea celor două decizii în recurs, pretins potrivnice, au avut un obiect diferit, anume acte de executare diferite, nu se poate reține incidența ipotezei avute în vedere de textul de lege pe care a fost întemeiată cererea de revizuire, cea de-a doua hotărâre pronunțată de tribunal nefiind în contradicție cu prima.
În consecință, în raport de cele arătate, Curtea constată că cererea de revizuire nu este fondată, motiv pentru care, în temeiul art. 322 și următoarele C.pr.civ., o va respinge.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul A. N., împotriva deciziei civile nr.842/2014 din data de 25.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă și a Deciziei civile nr. 4312/2014 din data de 12.12.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimata A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI - A.A.A.S. (fosta A.V.A.S.).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. B. M. G. R. I. S.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R.
Tehdact.R.L./M.G.R.
4 ex./15.01.2016
TB-S.4 - R. S.; A.M. B.; C.M. I.
TB-S.5 – S.V.; S.O.; A.M.G.
Jud.S.3 – G.G.P.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 3/2016. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 2/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
