Pretenţii. Decizia nr. 2/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-01-2016 în dosarul nr. 2/2016
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 2A
Ședința publică de la 11 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. F. B.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - V. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul reclamant R. J. domiciliat în București, . nr.12, ., . împotriva sentinței civile nr. 403/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, A. de S. Financiară cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 15, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, C. Județean S., P. Județului S., ambele cu sediul în S., . nr. 26, Jud. S. și Primăria S. cu sediul în S., .. 5A, Jud. S., având ca obiect: pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul reclamant personal și intimații pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților reprezentată de consilier juridic D. V. N. cu delegație la dosar și A. de S. Financiară reprezentată de consilier juridic C. B. cu delegație la dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apelantul reclamant și reprezentanții intimaților pârâți arată că nu mai au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apelantul reclamant solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat și motivat, în scris.
Reprezentantul intimatei pârâte A. Națională pentru Restituirea Proprietăților depune practică judiciară și solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței apelate.
Reprezentantul intimatei pârâte A. de S. Financiară având cuvântul în combaterea apelului arată că instanța de fond a reținut că această parte nu are calitate procesuală pasivă în cauză întrucât apelantul a precizat că se judecă, în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, astfel că solicită respingerea apelului ca nefondat.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
În deliberare asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr._, la data de 02.08.2013, reclamantul R. J. a chemat în judecată pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, A. de S. Financiară, Ministerul Finanțelor Publice, C. Județean S., P. Județului S., și Primăria S., solicitând obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 1.471.853,73 lei, cu titlu de daune materiale constând în diferența dintre valoarea reală a imobilului preluat abuziv de stat și despăgubirea încasată în urma vânzării acțiunilor emise de Fondul Proprietatea.
Prin sentința civilă nr. 3036/11.10.2013, Curtea de apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția a IV-a civilă, sub nr._, la data de 30.10.2013.
Reclamantul a formulat cerere modificatoare a acțiunii inițiale, prin care a solicitat chemarea în judecată în calitate de pârât și a Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice. De asemenea, reclamantul a mai formulat o cerere modificatoare, prin care a solicitat introducerea în cauză a Municipiului S. în locul Primăriei S..
În ședința publică din data de 04.02.2014, tribunalul a admis excepția tardivității celor două cereri adiționale modificatoare, sub aspectul cadrului procesual pasiv, prima formulată în data de 27.11.2013 și cea de-a doua în data de 29.01.2014, având în vedere poziția procesuală exprimată de părțile adverse, ce au invocat sancțiunea decăderii reclamantului din dreptul de a proceda la modificarea pretențiilor inițiale, ca urmare a depășirii termenului legal procedural de formulare a acestora.
În ședința publică din data de 12.02.2014, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Județean S., Ministerul Finanțelor Publice și A. de S. Financiară, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtelor Primăria S. și P. Județului S. și a respins excepția inadmisibilității promovării acțiunii, invocată de pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 403/1.04.2014, Tribunalul București Secția a IV-a Civilă a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâții C. Județean S., Ministerul Finanțelor Publice, și A. de S. Financiară, pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtele Primăria S., și P. Județului S., pentru lipsa capacității procesuale de folosință; a respins cererea formulată de reclamantul R. J., în contradictoriu cu pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a reținut că pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu a săvârșit vreo faptă ilicită, acționând potrivit legii. Astfel, în primul rând, în cazul dedus judecății, reclamantul este cel care și-a exprimat opțiunea în sensul valorificării despăgubirilor exclusiv prin acțiuni, asumându-și prin urmare șansa unui câștig sau riscul unei pierderi, din moment ce valoarea acțiunilor se stabilește ca urmare a cotațiilor la bursă, în baza cererii și a ofertei, rezultatul final depinzând, din perspectiva reclamantului, de hazard. Nimeni nu poate previziona influența factorilor de risc, respectiv evoluția sau involuția după momentul listării, neputând fi preconizat dacă vor exista mai mulți vânzători decât cereri de cumpărare sau invers, care să conducă la evoluția sau involuția valorii acțiunilor. În al doilea rând, la momentul emiterii titlului de conversie, pârâta nu a garantat reclamantului dreptul de a obține și în cazul cotațiilor la bursă cel puțin valoarea estimată sau valoarea de piață a bunului, întrucât aceasta nu deține astfel de atribuții și competențe. În al treilea rând, raporturile dintre reclamant și pârâtă au încetat la momentul finalizării tuturor procedurilor prevăzute de Legea nr. 247/2005, astfel că pretinsul prejudiciu înregistrat de reclamant ca urmare a cotării la bursă a acțiunilor la o valoare inferioară celei de achiziție sau a celei privind valoarea de piață a bunului nu poate decurge din fapta imputată pârâtei de către reclamant. De asemenea, critica raportului de expertiză efectuat de către expertul O. S. nu mai poate fi realizată în cadrul prezentului litigiu, varianta legală existentă în momentul emiterii deciziei privind acordarea de despăgubiri acordând reclamantului dreptul de a o contesta exclusiv pe calea contenciosului administrativ.
Cu referire la jurisprudența C.E.D.O., tribunalul a reținut că, întrucât reclamantul a cunoscut, la data opțiunii, perspectiva aleatorie a valorificării dreptului său, deoarece algoritmul de atribuire, regulile de atribuire și valorificarea acțiunilor la Fondul Proprietatea au fost prevăzute de lege, iar dispozițiile legale au avut un scop legitim, acela de a realiza despăgubirea unei mari categorii de persoane, într-un timp relativ scurt, cu riscul unei diminuări sau posibile creșteri a tuturor creanțelor celor implicați, riscul ce poate apărea pe parcurs este proporțional cu scopul urmărit, având în vedere posibilitățile de despăgubire ale statului și amploarea despăgubirilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, solicitând casarea hotărârii menționate și acordarea de despăgubiri în sumă de 1.471.853,73 lei, reprezentând diferența dintre valoarea de piață a imobilului preluat în mod abuziv și suma încasată cu titlu de despăgubire.
Apelantul reclamant a arătat că această sumă este formată din suma de 522.082,73 lei reprezentând diferența dintre suma stabilită ca despăgubire prin decizia CCSD, de 1.450.229 lei, și suma rezultată din valorificarea acțiunilor emise de Fondul Proprietatea, de_,27 lei, și suma de_ lei reprezentând diferența dintre valoarea reală de piață a imobilului, de 2.400.000 lei, stabilită prin raportul de expertiză întocmit de d-na expert C. L. D. și suma stabilită cu titlu de despăgubire prin Decizia CCSD, de 1.450.229 lei. Apelantul reclamant a arătat că a vândut titlurile corespunzătoare emise de Fondul Proprietatea, absolut legal prin B. de Valori București la cursul zilei la un interval de timp de circa doi ani și trei luni de la listarea lor pe Bursă, iar această listare a fost întârziată de către Ministerul Finanțelor Publice și ANRP în defavoarea sa a celor îndreptățiți să capete titluri de despăgubire conform Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 247/2005.
Intimatele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și A. de S. Financiară au depus întâmpinări, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea reține următoarele:
Prin Decizia în interesul legii nr. 33 din 9 iunie 2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că, în conformitate cu principiul potrivit căruia specialul derogă de la general, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, chiar dacă acesta nu este prevăzut expres în legea specială și că, atunci când sunt sesizate neconcordanțe între legea specială și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, aceasta din urmă are prioritate.
În materie, legislația specială adoptată prevede în ce condiții persoana îndreptățită beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri și a stabilit modalitatea de acordare a acestora.
O asemenea abordare nu încalcă exigențele art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și nu generează neconcordanțe între Convenție și dreptul intern, întrucât jurisprudența instanței europene lasă la latitudinea statelor membre ale Uniunii adoptarea măsurilor legislative pe care le consideră oportune pentru restituirea proprietăților preluate de stat sau acordarea de despăgubiri. În acest sens, în cauza P. împotriva României, s-a reținut că art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție nu poate fi interpretat ca restrângând libertatea statelor contractante de a alege condițiile în care acceptă să restituie bunurile preluate anterior ratificării Convenției.
În această materie, statul a decis că restituirea în natură și acordarea măsurilor reparatorii au loc în condițiile impuse de Legea nr. 10/2001 și, respectiv, Legea nr. 247/2005. Prin Legea nr. 247/2005 au fost aduse o . modificări de substanță Legii nr. 10/2001, în special în ceea ce privește natura măsurilor reparatorii ce se cuvin persoanei îndreptățite și procedura de stabilire și acordare a acestora.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 247/2005, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Potrivit alin. (6) și (7) al textului de lege invocat, stabilirea cuantumului despăgubirilor se face de către evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată de Comisia Centrală care, pe baza raportului evaluatorului, va proceda la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, decizie pe care, partea nemulțumită de cuantumul despăgubirilor acordate, o poate ataca în contencios administrativ.
Ulterior, a fost adoptată Legea nr. 165/2013, prin care prevederile legislației aplicabile în domeniul restituirii proprietăților au fost completate cu dispoziții care conduc la reguli de procedură clare și simplificate în ceea ce privește procedura administrativă de stabilire și acordare a acestora, pentru a se evita interpretările divergente ale autorităților implicate în procedura de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001. În acest sens, prin art. 22 și următoarele din Legea nr. 165/2013 sunt stabilite regulile de urmat pentru stabilirea și acordarea măsurilor reparatorii.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 165/2013, dispozițiile acestei legi se aplică proceselor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor.
Acest act normativ a urmărit realizarea unui cadru eficient pentru realizarea mecanismului de restituire, pentru a se evita situațiile în care se manifestă lipsa de diligență din partea autorităților competente.
Dispozițiile legale, care stabilesc un mecanism unitar de despăgubire, aplicabil tuturor persoanelor aflate în situații similare, nu pot fi eludate, nefiind posibilă înlăturarea de la aplicare a prevederilor legii pentru unele persoane în defavoarea altora, prin stabilirea de instanță a unor alte despăgubiri în condițiile în care legea prevede mecanismul de urmat în acest sens.
Astfel, legile menționate sunt destinate să ofere un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație, nefiind permisă eludarea sa în cauzele aflate pe rolul instanțelor. Procedura respectivă are scopul de a asigura, în mod nediscriminatoriu, accesul tuturor persoanelor îndreptățite la măsurile reparatorii cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001, egalitatea de tratament pentru toate persoanele îndreptățite putând fi asigurată numai cu respectarea procedurii prevăzute de lege.
În acest sens, prin Decizia nr. 27/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii s-a stabilit că exigențele coerenței și certitudinii statuate de C.E.D.O. în jurisprudența sa în ceea ce privește adoptarea măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv impun autorităților statale, inclusiv celor judiciare, să respecte regulile adoptate prin legi speciale pentru restituirea în natură sau aplicarea de măsuri reparatorii.
Obligarea directă a autorităților pârâte la despăgubiri constând în diferența dintre valoarea reală a imobilului preluat abuziv de stat și despăgubirea încasată în urma vânzării acțiunilor emise de Fondul Proprietatea reprezintă nu doar o schimbare a debitorului obligației de plată, dar și schimbarea mecanismului de achitare a despăgubirilor stabilite. Instanțele de judecată nu pot institui astfel de mecanisme, substituindu-se legiuitorului.
În ceea ce privește mecanismul de acordare a despăgubirilor, astfel cum corect a considerat tribunalul, opțiunea de conversie a titlurilor de despăgubire în acțiuni poate conduce atât la obținerea unui câștig, a unei sume mai mari decât aceea care a stat la baza emiterii acțiunilor, care nu ar fi fost supusă restituirii, cât și la suportarea unei pierderi iar Statul român nu are atribuția de a controla cotațiile la bursă, neputându-se reține o garanție din partea statului în obținerea unei anumite valori.
Apelantul a invocat deficiențe ale sistemului reparator instituit prin Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, sancționate în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, însă Curtea constată că judecătorul național nu poate înlătura o lege sub pretextul că nu corespunde Convenției europene, ci este obligat să aplice legea existentă în lumina principiilor degajate din blocul de convenționalitate. Este important de subliniat că și în hotărârea-pilot M. A., C.E.D.O. a reamintit că "statului pârât trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare" și că "punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului constituie un exercițiu de o dificultate deosebită, presupunând intervenția diverselor autorități interne". Cauza care a antrenat constatarea numeroaselor violări ale dreptului garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, anterior hotărârii-pilot pronunțate în Cauza M. A. și alții împotriva României, rezidă din faptul că statul român nu a pus la punct un mecanism apt să asigure despăgubirea persoanelor îndreptățite într-un termen rezonabil, deoarece C.E.D.O. nu a constatat că soluțiile legislative adoptate sunt inadecvate, ci doar faptul că Fondul "Proprietatea", instituit prin Legea nr. 247/2005, nu este funcțional. Cu atât mai mult nu se poate vorbi de o încălcare a jurisprudenței C.E.D.O. după pronunțarea hotărârii-pilot în Cauza M. A. și alții împotriva României, din moment ce statul român a fost obligat, ca în termen de 18 luni de la data rămânerii definitive a hotărârii instanței europene, să ia măsurile care să garanteze protecția efectivă a drepturilor enunțate de art. 6 paragraful 1 din Convenție și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenție, în contextul tuturor cauzelor similare cu cauza de față, conform principiilor consacrate de Convenție. În acest sens, astfel cum s-a arătat mai sus, a fost adoptată Legea nr. 165/2013.
Reținând că motivele de apel nu sunt întemeiate, pentru considerentele de mai sus, prima instanță aplicând corect legea, văzând prevederile art. 480 alin. 1 C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 403/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul reclamant R. J., domiciliat în București, . nr.12, ., ., împotriva sentinței civile nr. 403/01.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1, A. de S. Financiară cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 15, sector 5, Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București, ., sector 5, C. Județean S., P. Județului S., ambele cu sediul în S., . nr. 26, Jud. S. și Primăria S. cu sediul în S., .. 5A, Jud. S..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 ianuarie 2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. F. B. I. P.
GREFIER
V. Ș.
RED.DFB
Tehnored.MȘ/ 9 ex.
13.01.2016
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 13/2016. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 60/2013. Curtea de Apel... → |
|---|
