Conflict de competenţă. Sentința nr. 18/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-02-2014 în dosarul nr. 18/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 18F
Ședința din camera de consiliu de la 19.02.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
GREFIER - D. L.
Pe rol soluționarea conflictului de competență ivit între Judecătoria B. și Tribunalul București – Secția a V-a civilă în cauza privind pe reclamantul L. C. cu domiciliu în București, ..201, ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâții E. L. cu domiciliu în București, ..1, sector 1, J. G. cu domiciliu în comuna Mogoșoaia, ., județul I. și în București, ., ., ., P. C. și P. F. ambii cu domiciliu în comuna Mogoșoaia, ., județul I. și în București, ., ., ..
Dosarul a fost luat în camera de consiliu fără citare părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
CURTEA
Deliberând asupra conflictului de competență de față, constată următoarele:Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă sub nr._/3/2007, reclamantul L. C. a chemat în judecată pe pârâții C. F. S., P. C., P. F., J. G., Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliara I., C. R., Primăria Mogoșoaia prin Primar, Consiliul Local Mogoșoaia, solicitând:
1. să se dispună obligarea pârâților J. G., P. C. și P. F. să îi lase în deplina proprietate și liniștita posesie imobilul situat în com. Mogoșoaia, I., ., . de 1000 m.p.,
2. obligarea pârâților C. F. S., Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliara I., C. R. și Primăria Mogoșoaia prin Primar, Consiliul Local Mogoșoaia, în solidar, la plata de despăgubiri civile în cuantum de 150.000 Euro.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, prin actul de vânzare cumpărare nr._/03.10.1995 a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat de la P. Ș., care era proprietarul imobilului în baza certificatului de moștenitor nr.517/13.05.1992 și a titlului de proprietate nr. 89/27.05.1992.
În data de 09.09.2007 a aflat ca terenul proprietatea sa ar aparține altor proprietari, iar persoanele care pretind a avea drept de proprietate asupra imobilului în cauză se numesc J. G., P. C. și P. F.. Aceștia au dobândit în mod fraudulos dreptul de proprietate de la C. F. S., presupus moștenitor al lui P. Ș.. Pârâtul C. F. S. a dezmembrat terenul în suprafața de 1000 mp în doua loturi ce au fost vândute pârâților J. G., P. C. și P. F..
Reclamantul a mai arătat că pârâta C. R., notar în cadrul Biroul Notarilor Publici Asociați C. R. și B. B., este notarul care a inclus în masa succesorală a defunctului P. Ș. terenul proprietatea sa, fără a verifica dacă suprafața de teren mai făcea parte din patrimoniul defunctului sau nu, încălcând astfel dispozițiile art. 6 și 45 din Legea nr. 36/1995 modificata, precum și cele ale art.6o alin. 1 și 70 alin. 1 din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr.36/1995.
De asemenea, s-a arătat că pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară avea obligația de a respinge cererile pârâților C. florin S., J. G., P. C. și P. F. de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului proprietatea reclamantului.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480 C.civ., Legea nr. 7/1996, art. 998-999 C. civ, Legea nr. 36/1995.
Reclamantul L. C. a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că suprafața revendicată de 1.000 m.p. are o valoare de 550.000 ron, aproximativ 150.000 euro.
Pârâta C. R. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/03.10.1995 de fostul notariat de stat al municipiului București.
În motivarea cererii reconvenționale, pârâta a arătat că motivele de nulitate constau în inexistența exemplarului original din mapa fostului Notariat de stat, încălcarea art. 948 alin. 1 și 2 C.civ. privind capacitatea de a contracta și consimțământul valabil al părților ce se obligă, și anume viciu de consimțământ, având în vedere că numita E. era căsătorită și a vândut reclamantului L. C. întregul bunul fără a menționa nimic despre faptul că bunul era bun comun cu soțul ei; și acela că, în cuprinsul său, contractului de vânzare cumpărare aut. sub nr._/03.10.1995, face referire la un act fals, respectiv la certificatul de sarcini.
Pârâta C. R. a formulat completarea la cerere reconvențională, prin care a solicitat nulitatea absolută și a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3369/08.07.1992 de fostul Notariat de stat al Sectorului Agricol I., act care a stat la baza contractului pe care reclamantul își sprijină pretențiile, pentru fals, întrucât semnătura pretinsului vânzător P. Ș. este cu totul alta decât cea care apare pe respectivul contract.
Reclamantul L. C. a formulat cererea de chemare în garanție a notarului public R. G. pentru ca, în cazul în care va cădea în pretenții, să i se angajeze acesteia răspunderea și să îl despăgubească pentru prejudiciul creat.
Prin sentința civilă nr. 989/20.07.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2007, Tribunalul București Secția a V-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale active a paratei-reclamante C. R. in ceea ce privește cererea reconvenționala, așa cum a fost completata, având ca obiect constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare nr._/03.10.1995 si nr. 3369/08.07.1992; a respins ca inadmisibila cererea de introducere in cauza a paraților P. M., P. V. si E. L. formulata de parata-reclamanta C. R.; a admis excepția lipsei de interes a cererii de chemare in garanție formulata de reclamantul L. C. împotriva chematei in garanție P. G.; a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului in ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicare; a respins cererea reconvenționala, astfel cum a fost completata, ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala activa; a respins ca lipsita de interes cererea de chemare in garanție formulata de reclamantul L. C. si a dispus disjungerea cererii principale formulate de reclamantul L. C. împotriva paraților J. G., P. C. si P. F. si cererea subsidiara formulata de reclamantul L. C. in contradictoriu cu parații C. F. S., Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara I., C. R. si . chemare in judecata a altor persoane formulata de parații J. G., P. C. si P. F. si C. S. S. împotriva intervenientei in interes propriu E. L., precum si cererea de chemare in garanție formulata de parata C. R. împotriva chematei in garanție Casa de Asigurări a Notarilor Publici, pentru soluționarea cărora s-a format dosarul nr._/3/2009.
În dosarul nou format, nr._/3/2009, prin sentința civilă nr. 655/1.04.2013 Tribunalului București Secția a V-a civilă a admis excepția necompetentei materiale a Tribunalului București, invocată din oficiu și a declinat competenta de soluționare a cererii principale formulate de reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâții J. G., P. C. si P. F. și a cererii de chemare in judecata a altor persoane formulata de parații J. G., P. C. si P. F. in contradictoriu cu intervenienta E. L., in favoarea Judecătoriei B.; a disjuns celelalte cereri și a dispune formarea unui nou dosar (dosarul nr._/3/2013 pe rolul Tribunalului București Secția a V-a civilă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin cererea de chemare in judecata, reclamantul L. C. a solicitat obligarea paraților J. G., P. C. si P. F. sa ii lase in deplina proprietate si liniștita posesie imobilul situat in com. Mogoșoaia, ., jud. I..
Potrivit concluziilor raportului de expertiza tehnica evaluatorie întocmit de expertul tehnic V. V., la data introducerii cererii de chemare in judecata -11.10.2007- valoarea de circulație a imobilului era de_ euro. Așa fiind, dispozițiile art. 2 alin.1 lit. b rap. la art. 1 pct.1 C.pr.civ. civ. stabilesc competenta de soluționare a cererilor in materie civila al căror obiect are o valoare de pana la_ lei in favoarea judecătoriilor.
Tribunalul a arătat că nu reține susținerile reclamantului in sensul ca valoarea de circulație a imobilului, făcuta prin cererea de chemare in judecata, nu mai poate fi contestata in acest moment procesual, deoarece normele care reglementează competenta materiala sunt norme de ordine publica, conform art. 159 pct.2 C.pr.civ. civ.
Pentru aceste considerente, tribunalul a constatat ca excepția in discuție din oficiu este întemeiata și a declinat competenta de soluționare a cererii principale formulate de reclamantul L. C. in contradictoriu cu parații J. G., P. C. si P. F. si a cererii de chemare in judecata a altor persoane formulata de parații J. G., P. C. si P. F. in contradictoriu cu intervenienta E. L., in favoarea Judecătoriei B..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 7591/16.12.2013 Judecătoria B. a admis excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei B., invocata din oficiu, și a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, a constatat intervenit conflictul negativ de competență și a sesizat Curtea de Apel București in vederea pronunțării regulatorului de competență.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria B. a reținut că, potrivit art.181 C.pr.civ. instanța investita potrivit dispozițiilor referitoare la competenta după valoarea obiectului cererii rămâne competenta sa judece, chiar daca, ulterior investirii, intervin modificări in ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
Judecătoria a arătat că Tribunalul a fost investit cu o cerere de chemare in judecata al cărei obiect a fost superior limitei de_ de lei, atrăgând astfel competenta materiala de soluționare a cauzei in prima instanța, după criteriul valoric, a tribunalului; precum și faptul că nici un moment părțile sau instanța, din oficiu, nu au contestat valoarea indicata prin cererea introductiva.
Judecătoria a apreciat ca prezenta cauză a fost declinata cu nesocotirea dispozițiilor art. 181 C.pr.civ., în cauză operand deja prorogarea legală de competență.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 20 pct. 2 C.pr.civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină.
Curtea constată că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege pentru existența conflictului negativ de competență, întrucât Tribunalul București și Judecătoria B. și-au declinat competența în legătură cu aceeași pricină; hotărârile de declinare sunt irevocabile potrivit art. 158 alin. 3 C.pr.civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010; declinările de competență sunt reciproce și cel puțin una din cele două jurisdicții în conflict este competentă să soluționeze pricina în primă instanță.
La pronunțarea regulatorului de competență Curtea va pleca de la constatarea faptului că prin sentința civilă nr. 989/20.07.2009 pronunțată în dosarul nr._/3/2007, Tribunalul București Secția a V-a civilă, a pronunțat o hotărâre cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâta C. R., cu privire la cererea de chemare în garanție formulată de reclamantul L. C. împotriva chematei in garanție P. G. și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect revendicare.
De asemenea, prin aceeași hotărâre, tribunalul a disjuns cererea principală formulate de reclamant, cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de pârâți împotriva intervenientei în interes propriu E. L. precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta C. R. împotriva chematei în garanție Casa de Asigurări a Notarilor Publici.
Prin urmare, ceea ce a disjuns tribunalul era chiar cererea principală ce a format obiectul dosarului înregistrat inițial sub nr._/3/2007, dosar în care tribunalul și-a reținut propria competență materială și a pronunțat o hotărâre pe fond.
De aceea, Curtea constată că Judecătoria B. a aplicat în mod corect dispozițiile art. 181 C.pr.civ., potrivit cărora instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competența după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece, chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect.
La momentul pronunțării, prin sentința civilă nr. 989/20.07.2009, Tribunalul București s-a considerat legal investit cu soluționarea pricinii de față, astfel că după momentul disjungerii nu mai putea repune în discuție problema competenței materiale, deoarece se opuneau dispozițiile art. 181 C.pr.civ. care reglementează un caz de prorogare legală de competență.
În mod constant s-a decis în doctrina de specialitate și în practica judecătorească faptul că prorogarea legală de competență operează chiar dacă s-ar nesocoti norme de competență materială, întrucât acest text de lege este înscris în Titlul „Dispoziții speciale” ceea ce înseamnă că legiuitorul a intenționat să deroge de la normele anterioare de competență.
Această prorogare legală a competenței în favoarea Tribunalului București operează și după disjungerea cererii principale (având ca obiect revendicare și antrenarea răspunderii civile delictuale) și a cererilor incidentale (având ca obiect regresul pârâtei C. R. împotriva chematei în garanție Casa de Asigurări a Notarilor Publici), deoarece prorogarea legală a competenței a operat la data sesizării tribunalului cu soluționarea cererii principale, și ea se păstrează pe tot parcursul judecării cauzei, măsura disjungerii neputând produce efecte juridice asupra competenței materiale a tribunalului.
De asemenea, Curtea mai reține că în același sens sunt și dispozițiile de organizare judiciară prevăzute de art. 99 alin. 4 din Hotărârea Plenului CSM nr. 387/2005 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, potrivit cărora „În caz de disjungere, dosarul nou-format se repartizează aceluiași complet pentru respectarea principiului continuității”.
Pentru aceste considerente, constatând că în mod greșit Tribunalul București Secția a V-a civilă a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B., cu încălcarea dispozițiilor art. 181 C.pr.civ., în temeiul art. 22 C.pr.civ. Curtea va stabili competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului București Secția a V-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE:
Stabilește competența materială de soluționare a cauzei privind pe reclamantul L. C. cu domiciliu în București, ..201, ., ., sector 2 în contradictoriu cu pârâții E. L. cu domiciliu în București, ..1, sector 1, J. G. cu domiciliu în comuna Mogoșoaia, ., județul I. și în București, ., ., ., P. C. și P. F. ambii cu domiciliu în comuna Mogoșoaia, ., județul I. și în București, ., ., ., sector 2, în primă instanță în favoarea Tribunalului București – Secția a V-a civilă.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi, 19.02.2014.
Președinte, Grefier,
C. M. S. D. L.
Red.dact.jud.MSC
6 ex./17.03.2014
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 1616/2013. Curtea de Apel... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 65/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
