Obligaţie de a face. Decizia nr. 1616/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1616/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1616/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.1616
Ședința publică de la 17.10.2013
Curtea constituită din:
P. - M.-A. N.-G.
JUDECATOR - I. D.
JUDECĂTOR - M. I.
GREFIER - Ș. P.
***** *****
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant T. I., împotriva deciziei civile nr.60 din 05.06.2013, pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât O. N..
P. are ca obiect – obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant T. I., personal și asistat de avocat Cerceloiu I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/17.10.2013, eliberată de Baroul Teleorman - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, lipsind intimatul-pârât O. N..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că intimatul-pârât a depus la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 08.10.2013, întâmpinare, care a fost comunicată părții adverse.
Avocatul recurentului-reclamant arată că a primit citația pentru ora 13,00, nefiind făcută mențiunea achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar pe citație, motiv pentru care solicită acordarea unui termen scurt pentru a face dovada achitării acestei taxe.
Curtea dispune reluarea pricinii la ora 13,00 astfel cum au fost citate părțile și pune în vedere recurentului-reclamant, prin avocat să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru cu suma de 5 lei și 0,15 lei timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii de recurs, ca netimbrată.
La reluarea pricinii, se prezintă recurentul-reclamant T. I., personal și asistat de avocat Cerceloiu I., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/17.10.2013, eliberată de Baroul Teleorman - Cabinet Individual, pe care o depune la dosar, numita P. R., în calitate de reprezentant al intimatului-pârât O. N., în baza procurii speciale (duplicat) autentificată sub nr.1461/16.10.2013, eliberată de Biroul Notarial „B. M.”, pe care o depune la dosar.
Se procedează la identificarea mandatarului P. R., fiind legitimată cu CI . nr._, eliberată de Poliția Municipiului Roșiorii de Vede, la data de 17.02.2005.
Avocatul recurentului-reclamant depune la dosar chitanța nr._/17.10.2013, în cuantum de 5 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Curtea ia act de faptul că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 și procedează la anularea acestora.
Pune în vedere recurentului-reclamant, prin avocat să indice care sunt criticile de nelegalitate din cererea de recurs astfel cum a fost motivată, având în vedere că este întemeiată pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, respectiv lipsa de temei legal sau aplicarea greșită a legii, urmând să menționeze care este norma aplicată greșit.
Avocatul recurentului-reclamant arată că recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 din Codul de procedură civilă, vizând aplicarea greșită a legii. Învederează că în funcție de probele administrate în dosar, consideră că instanța în mod greșit a interpretat obiectul cererii și pe baza probelor soluția este dată greșit.
Curtea ia act de faptul că s-a pus în discuție în ce măsură se încadrează motivarea cererii de recurs în dispozițiile art.304 pct.9 din codul de procedură civilă indicate și care este dispoziția de drept material încălcată de către tribunal.
La interpelarea instanței, avocatul recurentului-reclamant susține că nu este în măsură să indice această dispoziție materială încălcată de tribunal.
Avocatul recurentului-reclamant arată că motivarea din recurs este aceeași cu motivarea din apel.
Părțile prezente și reprezentate, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursului.
Avocatul recurentului-reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a deciziei civile recurate, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, în sensul de a se pronunța o hotărâre prin care să se constate refuzul nejustificat al numitului O. N. pentru a-și da acordul cu privire la construirea unei locuințe compusă din parter și etaj, respectiv la obținerea unei autorizații din partea recurentului.
La dosarul cauzei s-au depus înscrisurile, s-a administrat proba cu interogatorii, au fost luate declarații la mai mulți martori, s-a efectuat și o expertiză, care în opinia sa nu se justifica în speța de față. De asemenea, s-au depus o . planșe fotografice din care se putea observa clar faptul că, într-adevăr recurentul a construit acel imobil cu deschidere de vedere către curtea pârâtului și că va trebui să-și monteze jgheaburi și burlane.
Consideră că o autorizație de construcție trebuie eliberată înainte de a fi edificată construcția, deși cazul de față se află într-o situație atipică, întrucât construcția este deja edificată, iar autorizația de construcție nu există.
Arată că motivul pentru care nu a fost eliberată până în prezent această autorizație de construcție, este lipsa refuzului nejustificat a pârâtului O. N. de a-și da acordul. Ceilalți vecini și-au dat acordul conform declarațiilor notariale cu privire la eliberarea autorizației de construcție, inclusiv pârâtul O. N., așa cum rezultă din declarațiile martorilor, în sensul că și-a dat acordul verbal, acord care nu poate fi luat în considerare, întrucât trebuie să fie scris.
De asemenea, urmează să se aibă în vedere vechimea clădirii și faptul că această nouă construcție a fost edificată pe vechiul amplasament, respectiv momentul în care pârâtul O. N. nu și-a dat acordul, aspect în raport de care instanțele anterioare au pronunțat hotărâri nelegale și netemeinice. În opinia sa, trebuie să se aibă în vedere nu momentul edificării noii construcții, când într-adevăr reclamantul nu neagă faptul că această construcție are deschidere de vedere spre curtea pârâtului O. N., că acoperișul este orientat altfel decât era primul, ci momentul în care recurentul T. I. i-a solicitat pârâtului să-i dea acordul, iar acesta a refuzat.
Apreciază că motivul refuzului pârâtului de a-i da acordul recurentului este reprezentant de interesul intimatului O. N. de a vinde imobilul la un preț mult mai mare decât cel din zonă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Procuratorul intimatului-pârât, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat conform argumentelor arătate pe larg în întâmpinarea depusă la dosar, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată privind procura eliberată de Biroul Notarial.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Roșiori de Vede sub nr._ din 11.07.2012, reclamantul T. I. a chemat în judecată pe pârâtul O. N., pentru ca prin sentința civilă ce se va pronunța să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i da acordul cu privire la construirea unei locuințe P+1 la mai puțin de 2 m de hotarul despărțitor, construcție ce se află în imediata vecinătate a terenului proprietatea pârâtului, iar hotărârea ce se va pronunța să țină loc de acord de voință al pârâtului, urmând să fie acceptată de către emitentul autorizației în locul acordului vecinului O. N..
În motivarea cererii, în fapt, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului situat în municipiul Roșiorii de Vede, ..39, județul Teleorman, compus dintr-o locuință și teren aferent acesteia în suprafață de 372 m.p. potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5782/30.09.1993 de BNP „M. B.” din municipiul Roșiorii de Vede. Pe latura de vest, terenul proprietatea sa, se învecinează cu terenul proprietatea pârâtului.
În anul 2011, având acordul verbal al pârâtului, reclamantul a etajat casa pe același amplasament al vechiului imobil construit de mai mult de 30 de ani. Etajul are aceeași suprafață ca și amplasamentul casei vechi și este compus din 4 camere, un hol, acoperit cu tablă.
Întreaga construcție se află pe terenul acestuia la mai puțin de 2 m de hotarul despărțitor de mai bine de 30 de ani, iar construcțiile pârâtului nu sunt afectate în nici un fel, fiind la o distanță considerabilă.
A mai precizat reclamantul că între proprietatea sa și cea a pârâtului a existat un drum de acces cu o lățime de 4 m pe care pârâtul l-a inclus în curtea sa prin construirea unui gard în anul 1993 în momentul în care a cumpărat. În legătură cu construcția etajului a arătat că a obținut acord scris de la numita G. O., vecina sa, potrivit declarației autentificată sub nr. 291/31.01.2012 emisă de BNP D. S. din municipiul A., precum și acordul numitului S. M., conform declarației autentificate sub nr. 810/29.03.2012 de către același birou notarial.
Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 27 alin.6 din Legea nr.50/1991.
La data de 16.10.2012, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, pârâtul a arătat că nu și-a dat acordul, nici verbal și nici scris, ci dimpotrivă, a sesizat Primăria Roșiorii de Vede și Inspectoratul de Stat în Construcții în acest sens. Vechea clădire a reclamantului a fost compusă din două camere și un hol, neavând ferestre și streașină pe partea cu care se învecinează cu acesta și a fost situată pe hotar. Alături de clădirea veche, ulterior reclamantul a construit o altă clădire la 1 m de hotar, fără de deține autorizație în acest sens.
Primăria a dispus măsura de oprire a lucrărilor și obținerea autorizațiilor de desființare și respectiv construire, până la data de 10.06.2011, măsuri de care reclamantul nu a ținut cont încălcând astfel dispozițiile Legii nr. 5/1951 republicată, precum și dispozițiile art.612,615 Cod civil. A atașat întâmpinării înscrisurile despre care face vorbire în motivarea acesteia.
Judecătoria Roșiori de Vede, prin sentința civilă nr. 139 din 23.01. 2013, a respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamantul T. I., împotriva pârâtului O. N., reținând că acesta refuză în mod justificat să-și dea acordul cu privire la noua construcție a reclamantului, care a fost edificată cu încălcarea dispozițiilor legii, respectiv a dispozițiilor privind servitutea de vedere și servitutea de distanța construcțiilor (art. 610 și urm. cod civil ). Reclamantul a fost sancționat de către primărie, i s-a pus în vedere sistarea lucrărilor, i s-a refuzat obținerea autorizațiilor de construire și dat fiind că acesta nu se află în situația prevăzută de art. 27 alin. 6 din Ordinul nr. 839/2009, acțiunea sa a fost respinsă ca nefondată.
Prin aceeași sentință, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată către pârât, în cuantum de 800 lei, în baza art.274 Cod procedură civilă .
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel, reclamantul T. I., criticând-o pentru netemeinicie sub următoarele aspecte:
Casa a fost etajată în anul 2011 cu acordul verbal al pârâtului, a fost menținut amplasamentul vechii construcții care datează de peste 30 de ani, nu sunt afectate construcțiile pârâtului, astfel încât în mod greșit a fost respinsă acțiunea.
A mai precizat apelantul reclamant că între proprietatea sa și cea a pârâtului a existat un drum de acces cu o lățime de 4 m, pe care pârâtul l-a inclus în curtea sa prin construirea unui nou gard în anul 1993.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și urm. Cod procedură civilă.
La apelul declarat de apelantul reclamant T. I., intimatul pârât O. N. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât nu și-a dat acordul nici verbal și nici în scris, pentru edificarea construcției de către reclamant dimpotrivă, a sesizat Primăria municipiului Roșiori de Vede și Inspectoratul de Stat în Construcții în acest sens.
A mai precizat intimatul pârât că vechea construcție era compusă din două camere și un hol, fără ferestre către curtea sa, în timp ce noua construcție este situată la un metru de hotar și pentru realizarea acesteia, nu s-a obținut autorizație de construire, motiv pentru care Primăria Roșiori de Vede a dispus oprirea lucrărilor și obținerea autorizațiilor de demolare și construire, fără ca reclamantul să țină cont de aceste dispoziții.
Cât privește drumul de acces, intimatul pârât a menționat că deține acte de proprietate pentru acesta, pe care le-a depus la dosar.
Prin decizia civilă nr.60/5.06.2013, Tribunalul Teleorman a respins apelul ca nefondat.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea formulată, apelantul reclamant T. I. a solicitat instanței să se constate refuzul nejustificat al pârâtului O. N. de a-și da acordul cu privire la construirea unei locuințe P+1, la mai puțin de 2 m față de hotarul despărțitor, iar hotărârea ce se va pronunța să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire în locul acordului vecinului O. N..
Potrivit art.27 alin.(1) din Ordinul nr.839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 50/1991, privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, acordul vecinilor este necesar „pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate – și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora„- lit a), cât și „pentru lucrări de construcții, necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente”- lit. b ) și este valabil numai în formă autentică, astfel cum prevede art. 27 lin ( 5).
Vecinii apelantului pârât și-au dat acordul cu privire la construirea de către reclamant a imobilului P+1, excepție făcând pârâtul O. N. care este afectat de amplasamentul imobilului și de cele cinci ferestre cu vedere către proprietatea pârâtului, situate pe două laturi, la o distanță de 1,10 m și respectiv 1 m de proprietatea pârâtului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar D. T..
Din același raport de expertiză că vechea construcție avea un singur nivel, spre deosebire de cea nouă care este compusă din parter și etaj, care schimbă configurația imobilului inițial și a fost edificată fără autorizație de construire.
Pe de altă parte, martorii audiați în cauză au declarat că imobilul nou are acoperișul montat astfel încât precipitațiile se scurg pe drumul de acces la proprietatea pârâtului, inconvenient pe care casa veche nu îl producea.
Față de probele administrate, tribunalul a reținut că refuzul intimatului de a-și da acordul cu privire la construcția P+1 edificată de apelantul reclamant nu este nejustificat, situație în care nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.27 alin.(6) din Ordinul nr.839 /2009, cum corect a reținut instanța de fond, drept pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, menținând ca legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul T. I., solicitând modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea acțiunii, în sensul de a se constata refuzul nejustificat al pârâtului de a-și da acordul cu privire la construirea unei locuințe P+1.
În motivare, recurentul reclamant a susținut că imobilul în cauză a fost ridicat în anul 1924, devenind proprietatea acestuia din anul 1993. Inițial, construcția nu era prevăzută cu etaj. În anul 2011, a dărâmat acoperișul, a întărit structura de rezistență a casei, a păstrat amprenta la sol și a construit un etaj peste vechii pereți.
Recurentul a recunoscut că nu a obținut autorizație de demolare și de construire, însă acest lucru nu l-a făcut din rea credință, ci pentru că nu a avut cunoștință despre acest lucru. A obținut însă acordul scris la notariat de la vecini, mai puțin de la O. N., care și-a dat acordul verbal.
Recurentul a mai arătat că a fost de acord cu condițiile impuse de pârât privind acoperirea ferestrelor cu vedere spre acesta, schimbarea formei acoperișului, montarea de burlane și parazăpezi, construirea unui gard din plasă de sârmă.
S-a susținut că pârâtul dă dovadă de rea credință datorită faptului că îl șantajează pe reclamant, dorind a-i cumpăra casa cu o sumă mult mai mare decât valoarea sa. Imobilul edificat de reclamant are o valoare mare, iar Primăria Municipiului Roșiorii de Vede a formulat acțiune împotriva sa pentru demolare.
Intimatul pârât O. N. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
În motivare, intimatul a arătat că nu și-a dat acordul, nici verbal, nici în scris, pentru construcție, sesizând Primăria Roșiori de Vede și Inspectoratul de Stat în Construcții în acest sens. Vechea clădire a reclamantului a fost compusă din două camere și un hol, neavând fereastră și streașină pe partea cu care se învecinează cu proprietatea sa. Alături de clădirea veche, ulterior reclamantul a construit o altă clădire la un metru de hotar, fără a deține autorizație de construcție în acest sens.
Primăria a dispus măsura de oprire a lucrărilor și obținerea autorizațiilor de desființare și, respectiv, construire până la data de 10.06.2011, măsuri de care reclamantul nu a ținut cont, încălcând astfel dispozițiile Legii nr.5/1951, republicată, precum și dispozițiile art.612, 615 C.civ.
Pe de altă parte, martorii audiați în cauză au declarat că imobilul nou are acoperișul montat, astfel încât precipitațiile se scurg pe drumul de acces la proprietatea pârâtului, inconvenient pe care casa veche nu îl producea.
În calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi.
Curtea, analizând cererea de recurs, prin raportare la dispozițiile legale incidente, constată următoarele:
Teza juridică susținută de recurent constă în faptul că intimatul pârât cu rea credință nu își dă acordul necesar obținerii autorizației de construire a imobilului nou edificat pe terenul situat în Roșiorii de Vede, ..39, județul Teleorman.
În ceea ce privește situația de fapt, Curtea apreciază necesar a expune aspectele de ordin legal și doctrinar care au evidențiat caracteristicile recursului, prin poziționarea sa Codul de procedură civilă, în Titlul V, intitulat „Căile extraordinare de atac”, recursul reprezintă o cale de atac extraordinară care este pusă la dispoziția părților de către legiuitor numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege, enumerate în cuprinsul art. 304 Cod procedură civilă care, în principiu, vizează numai nelegalitatea hotărârii atacate, controlul judiciar putându-se exercita astfel doar asupra problemelor de drept discutate în speță.
Curtea are în vedere faptul că în calea de atac a apelului, cale devolutivă, se poate realiza o analiză a sentinței atât sub aspectul nelegalității, cât și al netemeiniciei, putându-se stabili pe baza probatoriului administrat o altă situație de fapt decât cea reținută de către prima instanță.
Or, în calea de atac a recursului se realizează un control asupra hotărârii atacate fără posibilitatea de a se realiza o rejudecare în fond a pricinii prin prisma probatoriilor administrate.
Ținând seama de faptul că potrivit reglementării actuale, recursul reprezintă o cale extraordinară de atac nedevolutivă, reanalizarea situației de fapt excedând competenței instanței de recurs, Curtea constată - față și de faptul că în calea de atac a recursului nu au fost administrate probe noi, de natură a conduce la schimbarea situației de fapt - că nu mai are posibilitatea de a reanaliza probele administrate astfel cum a solicitat recurentul.
În consecință, prin raportare la dispozițiile de drept invocate, situația de fapt rămâne cea stabilită de către instanța de apel, în sensul că pârâtul O. N. este afectat de amplasamentul imobilului și de cele cinci ferestre cu vedere către proprietatea pârâtului, situate pe două laturi, la o distanță de 1,10 m și respectiv 1 m de proprietatea pârâtului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic judiciar D. T.. Din același raport de expertiză instanța de apel a reținut ca și situație de fapt că vechea construcție avea un singur nivel, spre deosebire de cea nouă care este compusă din parter și etaj, care schimbă configurația imobilului inițial și a fost edificată fără autorizație de construire. Totodată, instanța de apel a reținut din declarațiile martorilor audiați în cauză că imobilul nou are acoperișul montat astfel încât precipitațiile se scurg pe drumul de acces la proprietatea pârâtului, inconvenient pe care casa veche nu îl producea.
Recurentul a arătat în cererea de recurs că a fost de acord cu condițiile impuse de intimatul pârât privind acoperirea ferestrelor cu vedere spre acesta, schimbarea formei acoperișului, montarea de burlane și parazăpezi, construirea unui gard din plasă de sârmă, însă nu a făcut nicio dovadă în calea de atac a recursului în sensul aducerii la îndeplinire a acestor obligații pe care și le-a asumat față de vecinul său, intimatul pârât.
Susținerea recurentului în sensul că nu a cunoscut faptul că nu a obținut autorizație de demolare și respectiv de construire întrucât nu a avut cunoștință de acest lucru nu poate fi primită, față de principiul general valabil potrivit căruia nimeni nu se poate prevala de necunoașterea legii. De altfel, în condițiile în care există o mare preocupare a multor cetățeni din țara noastră de a desființa vechile construcții ridicate în perioada dictaturii comuniste și de a ridica noi edificii, obținerea autorizațiilor de construire reprezintă un fapt de notorietate, care nu a rămas doar la nivel legislativ, cetățenii având un alt grad de comunicare și alte mijloace de a se informa.
Ca urmare, față de situația de fapt reținută în calea de atac a apelului și cu privire la care nu au fost administrate probe noi în recurs de natură a determina schimbarea acesteia, Curtea, urmează să aibă în vedere dispozițiile legale care impun obținerea autorizațiilor de construire înscrise în art. 1 din Legea nr.50/1991, precum și a dispozițiilor regulamentare care vizează actele necesare pentru obținerea acesteia, printre care și acordul vecinilor.
Astfel, în art. 27 din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, acordul vecinilor prevăzut în anexa nr. 1 la lege, este necesar în următoarele situații: a) pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora; b) pentru lucrări de construcții necesare în vederea schimbării destinației în clădiri existente; c) în cazul amplasării de construcții cu altă destinație decât cea a clădirilor învecinate. Tot în acest articol, la alin. 2 se arată că situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare.
Or, situația de fapt descrisă mai sus în cauza de față se circumscrie tocmai reglementării evocate mai sus, recurentul desființând în mare parte vechea construcție și edificând o alta, construcția nouă fiind amplasată parțial pe locul vechii construcții dar și cu o configurație diferită de cea veche, în timp fiind necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora.
Mai mult, potrivit art. 611 Cod civil: „Unul din vecini nu poate face, fără consimțământul celuilalt, nici într-un chip, fereastră sau deschidere într-un zid comun”, iar potrivit art. 612 Cod civil: „Nimeni nu poate avea vedere sau ferestre spre vedere, nici balcoane sau alte asemenea asupra proprietății îngrădite sau neîngrădite a vecinului său, de nu va fi o distanță de 19 decimetri între zidul pe care se deschid aceste vederi și proprietatea vecină”.
Or, așa cum s-a stabilit ca și situație de fapt în fazele anterioare de judecată, construcția nouă are vedere către proprietatea intimatului pârât, chiar recurentul fiind de acord cu acoperirea ferestrelor, fapt la care nu a dat însă curs.
Mai mult, potrivit art. 615 Cod civil: „Tot proprietarul este dator a-și face streașina casei sale astfel încât apele din ploi să se scurgă pe terenul său, sau pe ulițe, iar nu pe locul vecinului său”.
Potrivit situației de fapt reținute în cauză, pe terenul intimatului pârât se scurg apele pluviale de pe acoperișul recurentului, însăși acesta propunându-și să modifice acoperișul, însă, ca și în cazul ferestrelor, nu a făcut nicio schimbare în această privință.
În consecință, față de dispozițiile de drept evocate mai sus, în raport de situația de fapt reținută de instanța de apel devolutivă, constată că în mod corect nu a fost suplinit acordul intimatului pârât, refuzul acestuia fiind justificat, astfel încât Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul reclamant T. I., împotriva deciziei civile nr.60/05.06.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman, în contradictoriu cu intimatul pârât O. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17.10.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. A. I. D. M. I.
N.-G.
GREFIER
Ș. P.
Red.I.D.
Tehnored. ID/B.I.
2 ex/13.11.2013
---------------------------------------
T.Teleorman – L.S.
- A.D.
Jud.Roșiori de Vede – D.V.I.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 220/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 18/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
