Excepţie de neconstituţionalitate. Decizia nr. 77/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 77/2016 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-01-2016 în dosarul nr. 77/2016
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 77 R
Ședința publică din data de 27.01.2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: JUDECĂTOR L. E. F.
JUDECĂTOR: L. G. Z.
JUDECĂTOR:M. E. CRIȘCOV
GREFIER:F. J.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva încheierii din data de 23.11.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._ .
Părțile din prezentul proces sunt recurenții-reclamanți N. A., H. M. și P. I. M. și intimata-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Dezbaterile orale și concluziile pe fond au avut loc în ședința publică de la 20.01.2016 când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 27.01.2016, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin încheierea pronunțată la data de 23.11.2015 în stadiul procesual al apelului, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3 alin.2, art. 10, alin.1, 2, 3, 4 și 6 din Legea nr. 164/2014, prin excepție invocându-se încălcarea de către aceste prevederi a art. 21 alin.3, art. 44 alin.1 și art. 16 alin.1 coroborate cu art. 11 alin.2 și art. 148 alin.2 din Constituția României.
În motivare, tribunalul a reținut că prevederile legale criticate nu au legătură cu cauza dedusă judecății referitor la care se constată că acțiunea promovată de reclamanți cuprinde 4 petite ce sunt susținute de arătările expuse în considerente ,în finalul cererii indicându-se temeiul de drept.
Astfel,prin cererea mai sus menționată se susține că sunt neconstituționale o . dispoziții din Legea nr.164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legilor 9/1998 și respectiv nr.290/2003 prin care s-au acordat compensații bănești cetățenilor români în condițiile stabilite de aceste acte normative ,ori în speță ,așa după cum se arată în cererea de chemare în judecată reclamanții au obținut în urma executării silite tranșa a II-a actualizată din suma care reprezintă compensația stabilită prin hotărârea Comisiei Județene la data de 29.03.2013,anterior apariției Legii nr.164/2014.
Prin recursul declarat de reclamanți, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – secția a IV-a civilă la data de 18.12.2015, invocându-se, în esență, îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de sesizare cu excepția de neconstituționalitate, cel puțin cu privire la actualizarea creanței.
Intimata A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare (f. 29), prin care a invocat, în esență, netemeinicia excepției, fără a face apărări cu privire la recursul formulat, care privește admisibilitatea excepției.
Analizând actele dosarului, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 29 alin.1 – 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, în forma actuală,
(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
Excepția de neconstituționalitate invocată privește următoarele dispoziții ale Legii nr. 164/2014 privind unele măsuri pentru accelerarea și finalizarea procesului de soluționare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, precum și al Legii nr. 290/2003 privind acordarea de despăgubiri sau compensații cetățenilor români pentru bunurile proprietate a acestora, sechestrate, reținute sau rămase în Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul H., ca urmare a stării de război și a aplicării Tratatului de P. între România și Puterile Aliate și Asociate, semnat la Paris la 10 februarie 1947, și pentru modificarea unor acte normative:
Art. 10
(1) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(2) Plata despăgubirilor stabilite prin actele administrative prevăzute la art. 9 lit. c) și d) se efectuează în ordinea cronologică a emiterii acestora, în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu anul următor emiterii deciziilor de validare.
(3) Plata sumelor de bani stabilite prin hotărâri judecătorești, rămase definitive și irevocabile sau, în cazul proceselor începute după data de 15 februarie 2013, rămase definitive, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se efectuează în tranșe anuale egale, eșalonat, pe o perioadă de 5 ani, începând cu data de 1 ianuarie 2015.
(4) Sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. (….)
(6) Pentru fiecare tranșă anuală, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică, în cel mult 5 zile de la emitere, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.
În mod incontestabil, excepția privește o dispoziție dintr-o lege în vigoare, a fost ridicată de partea interesată în fața instanței judecătorești învestite cu soluționarea apelului și nu privește norme juridice declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale, urmând, așadar, a se examina legătura acestor dispoziții legale cu soluționarea cauzei.
Reclamanții au solicitat obligarea pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei la plata actualizării cu indicele prețurilor de consum pentru prima tranșă a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.146/11.10.2007, pentru perioada cuprinsă între 11.10._11, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru prima tranșă aferentă perioadei 11.10._11, obligarea pârâtei la plata actualizării cu indicele prețurilor de consum pentru a doua tranșă a despăgubirilor stabilite prin Hotărârea nr.146/11.10.2007, pentru perioada cuprinsă între 11.10._09 și pentru perioada cuprinsă între 01.10._13, obligarea pârâtei la plata dobânzii legale pentru a doua tranșă aferentă perioadei 11.10._13, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin hotărârea nr. 146/11.10.2007 li s-au acordat despăgubiri în sumă de_,07 lei, din care prima tranșă a fost achitată cu întârziere foarte mare la data de 01.08.2011, moment după care pârâta a înțeles să nu mai achite voluntar nicio sumă de bani.
În continuare se învederează faptul că, pentru plata celei de a doua tranșă actualizată pentru perioada noiembrie 2009-septembrie 2012 reclamanții au procedat la executarea silită realizată în cadrul dosarului nr.216/2012 B. C. R. M., cea de a doua tranșă actualizată fiind executată silit la data de 29.03.2013.
Prin sentința primei instanțe (sent. Nr._/2014 a Judecătoriei sectorului 1 București) s-a reținut lipsa de interes în ce privește capetele de cerere având ca obiect actualizarea cu rata inflației, aceasta putând fi dispusă în cadrul dosarului de executare silită, iar în ce privește dobânda legală, s-a reținut netemeinicia acestei cereri, având în vedere că legea specială nu privește această formă de reparație.
Prin apelul declarat, reclamanții au invocat, în esență, că au interes și în ce privește capetele de cerere având ca obiect actualizarea cu rata inflației, neexistând o practică unanimă în sensul reținerii caracterului de titlu executoriu al hotărârilor Comisiilor județene de aplicare a Legii nr. 290/2003, precum și caracterul fondat al cererilor de actualizare și de obligare la plata dobânzii legale, pentru a se asigura o reparare integrală a prejudiciului cauzat prin întârzierea plății.
În stadiul examinării admisibilității excepției de neconstituționalitate, Curtea nu poate nici presupune, dar nici exclude incidența în cauză a dispozițiilor art. 10 alin.4 din Legea nr. 164/2014, potrivit cărora sumele neplătite, aferente hotărârilor judecătorești prevăzute la alin. (3) și actelor administrative prevăzute la art. 9 lit. a) și b), se actualizează cu indicele de creștere a prețurilor de consum pentru perioada de la momentul rămânerii irevocabile/definitive, respectiv al emiterii acestora, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, și constituie obligații de plată, în tranșe, în condițiile prezentei legi. Actualizarea sumei se face prin decizie a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Sub incidența art. 9 alin.1 lit.a) din Legea nr. 164/2014 intră și hotărârea comisiei județene sau a municipiului Buurești de aplicare a Legii nr. 290/2003, ori în cauză cererea privește actualizarea unor despăgubiri plătite cu întârziere, stabilite tocmai printr-o hotărâre a comisiei județene B. de aplicare a Legii nr. 290/2003.
Așa fiind, și întrucât nu poate prejudeca apelul declarat în cauză, Curtea constată că pentru a reține îndeplinirea condiției legăturii dintre dispoziția criticată ca fiind neconstituțională și soluționarea cauzei este suficientă o posibilitate rezonabilă a incidenței în cauză a Legii nr. 164/2014, lege care, de altfel, este în principiu de imediată aplicare și cauzelor în curs de soluționare, după cum rezultă din art. 3 alin. 2 din lege, text a cărei interpretare în concret ar putea influența soluționarea apelului (respectiv dacă prin sume neplătite, art. 3 alin.2 și art. 10 alin.4 se referă doar la plata principalului, ori la plata integrală, incluzând și eventuale accesorii precum actualizarea și dobânzile).
Fiind prin urmare îndeplinite condițiile cumulativ prevăzute de art. 29 alin.1 – 3 din Legea nr. 47/1992, Curtea constată că recursul este fondat, urmând ca în temeiul art. 488 alin.1 pct. 8 și art. 498 alin.1 NCPC, să caseze încheierea și să admită cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art.3 alin.2, art. 10 alin.1,2,3,4 și 6 din Legea nr. 164/2014 în raport de prevederile art. 21 alin.3, art. 44 alin.1 și art. 16 alin.1 coroborate cu art. 11 alin.2 și art. 148 alin.2 din Constitutie, ridicată de apelantii-reclamanti.
Exprimându-și opinia asupra excepției, în temeiul art. 29 alin.4 din Legea nr. 47/1992, Curtea apreciază că dispozițiile legale criticate sunt constituționale prin raportare la criticile formulate.
Trebuie observat, în primul rând, că dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituție nu au incidență în cauză, întrucât în cauză raportul juridic are caracter pur intern și nu privește aplicarea normelor dreptului Uniunii Europene (care de altfel nici n-au fost indicate de autorii excepției), pentru a se putea examina problema aplicării prioritare a acestora.
În ce privește textele constituționale și convenționale referitoare la termenul rezonabil al duratei procesului, sintagmă care cuprinde și durata executării silite, la garantarea dreptului de proprietate, inclusiv a creanțelor asupra statului și la egalitatea cetățenilor în fața legilor, Curtea apreciază, contrar autorilor excepției, că creanța recunoscută în favoarea lor prin hotărârea comisiei județene B. de aplicare a Legii nr. 290/2003 nu este nicidecum negată ori anihilată, instituindu-se un termen de 5 ani pentru plata eșalonată a sumelor datorate potrivit legilor speciale de reparație acordate persoanelor din teritoriile pierdute de România în anul 1940, în considerarea numărului foarte mare de astfel de cereri și al caracterului însemnat al despăgubirilor cumulate, cuvenite potrivit legilor speciale de reparație, plata imediată a acestora fiind de natură să aducă atingere echilibrului bugetar și altor obiective de interes general, care reclamă finanțare din bugetul public național.
După cum rezultă din jurisprudența constantă a Curții Constituționale cu privire la măsuri similare adoptate prin OUG nr. 71/2009 și Legea nr. 165/2013, astfel de măsuri, care nu neagă creanțele stabilite potrivit legii, ci eșalonează și reglementează, doar, plata acestora sunt constituționale, în considerarea interesului public urmărit de legiuitor și a aspectelor ce preced, soluția fiind și în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauzele M. A. c. României, D. c. României).
Având în vedere toate aceste aspecte, nu se poate reține că reclamanților li se impune o povară excesivă și nerezonabilă, care ar rupe echilibrul just între drepturile lor și interesul general, cerința proporționalității fiind respectată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de N. A., H. M. și P. I. M. toți cu domiciliul ales la C.Av. B. C. în București, Calea Călărașilor, nr. 177, ., ., sector 3, împotriva încheierii din data de 23.11.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a III-a civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cu sediul în București, Calea Floreasca, nr. 202, sector 1.
Casează încheierea din 23.11.2015.
Admite cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu excepția de neconstitutionalitate a prevederilor art.3 alin.2, art. 10 alin.1,2,3,4 și 6 din Legea nr. 164/2014 în raport de prevederile art. 21 alin.3, art. 44 alin.1 și art. 16 alin.1 coroborate cu art. 11 alin.2 și art. 148 alin.2 din Constitutie, ridicată de apelantii-reclamanti.
Restituie dosarul Tribunalului București în vederea continuării judecătii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.01.2016.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. E. F. L. G. Z. M. E. Crișcov
Grefier,
F. J.
Red.LGZ/4ex/3.02.2016
Jud. TB, secția a III-a: C. T., Ș. Ț.
| ← Succesiune. Decizia nr. 51/2016. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 75/2016. Curtea de... → |
|---|
