Grăniţuire. Decizia nr. 447/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 447/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.447 R
Ședința publică din data de 28.02.2013
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: S. G.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul pârât L. M. împotriva încheierilor de ședință din 24.01.2012 și 17.04.2012, pronunțate de Tribunalul I. – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți R. A., R. V. și intimații pârâți L. N. V., M. A., M. V., Ș. S. – decedată pe parcursul procesului, cauza având, ca obiect, „grănițuire – recurs împotriva încheierii de suspendare a cauzei și împotriva încheierii de respingere a cererii de repunere pe rol.”
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentul pârât L. M., prin avocat S. V., cu împuternicire avocațială la fila 5 dosar, și intimata reclamantă R. A., prin avocat R. I., cu împuternicire avocațială la fila 18 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului pârât L. M. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul recurentului pârât L. M. solicită admiterea recursului, desființarea celor două încheieri și trimiterea dosarului la instanța de apel, pentru continuarea judecății.
În susținerea recursului, apărătorul recurentului pârât apreciază că în mod eronat instanța de apel a respins cererea de repunere pe rol, prin care a indicat moștenitorul legal al defunctei, interpretarea oferită de instanță cu privire la terminologia folosită de art.243 alin.1 pct.1 C.pr.civ. fiind, în opinia sa, greșită, iar pe acest aspect, există o practică neunitară a instanțelor de judecată, cu privire la faptul dacă persoanele care urmează să fie introduse în cauză în situația decesului, pe parcursul procesului, a unei persoane, trebuie neapărat să aibă calitatea de moștenitori, dovedită prin act de moștenitor sau doar pe baza actelor de stare civilă, astfel cum a solicitat în speță.
Apărătorul recurentului pârât mai arată că, urmare a dispozițiilor instanței de apel, a promovat și o nouă acțiune la Judecătoria Corneru pentru dezbaterea succesiunii de pe urma defunctei Ș. S., iar în acel dosar a solicitat preschimbarea termenului de judecată pentru a preîntâmpina perimarea apelului în cauza de față.
Apărătorul intimatei reclamante R. A. arată că nu împărtășește punctul de vedere al instanței de apel în ceea ce privește noțiunea de „moștenitor”, deoarece legiuitorul a prevăzut două variante, respectiv fie suspendarea cauzei, fie introducerea în cauză a moștenitorilor, or dacă s-ar accepta opinia instanței de apel, că moștenitori înseamnă persoane care au îmbrăcat deja haina de moștenitor, adică își dovedesc această calitate cu un act, s-ar goli de conținut varianta a doua prevăzută de legiuitor și ar rămâne valabilă numai prima variantă, respectiv s-ar dispune mereu suspendarea cauzei.
Pe de altă parte, arată că cererea adresată Judecătoriei Corneru de către partea adversă, nu vizează deschiderea succesiunii, ci dezbaterea succesiunii.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul I., în baza art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă s-a constatat suspendată de drept judecata privind pe apelantul L. M. și pe intimații R. V., R. A., Ș. S., L. N. V., M. V. și M. A..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă „judecata pricinilor se suspendă de drept prin moarte uneia din părți, afară de cazul când partea interesată cere introducerea în cauză a moștenitorilor”.
Întrucât intimata Ș. S. a decedat și nici una dintre părți nu a depus la dosar certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor, instanța a suspendat judecarea prezentei cauze.
Prin încheierea din data de 17 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul I. s-a respins ca neîntemeiată cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de apelantul L. M. și a fost menținută suspendarea dispusă prin încheierea din 24.01.2012.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, întrucât nu au fost indicați moștenitorii defunctei Ș. S. continuă să subziste motivele pentru care a fost suspendată judecarea cauzei, în temeiul art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.
Tribunalul a apreciat că noțiunea de „moștenitor” cu care operează textul legal menționat vizează persoanele care și-au însușit calitatea de succesor al defunctei având vocație concretă la moștenire, iar nu persoanele ce au doar vocație generală la moștenirea defunctului.
Tribunalul a reținut că apelantul nu este o persoană străină de succesiunea defunctei, ci se circumscrie persoanelor cu vocație generală la moștenirea defunctei, ceea ce îl îndreptățește să solicitate constatarea calității de moștenitori de pe urma defunctei Ș. S., urmând ca la dosarul cauzei să depună certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor eliberat de pe urma defunctei.
Împotriva încheierilor de ședință din data de 24.01.2012 și 17.04.2012 a declarat recurs recurentul–pârât L. M., solicitând desființarea încheierilor atacate și trimiterea cauzei instanței de apel în vederea continuării judecății.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea de repunere pe rol, deoarece noțiunea de moștenitor la care se face trimitere în textul art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă nu presupune în mod neapărat ca persoanele introduse în cauză să aibă la momentul introducerii în cauză vocație concretă la moștenire.
Recurentul a arătat că dacă instanța nu ar fi fost pe deplin convinsă de calitatea de moștenitor a persoanelor arătate de acesta prin cererea pentru care a anexat și acte de stare civilă, atunci ar fi putut solicita o adresă către Primăria P. sau i-ar fi pus în vedere acest lucru pentru a răspunde și această instituție cu privire la acest aspect.
Recurentul a arătat că urmare a respingerii cererii de repunere pe rol a solicitat Judecătoriei Cornetu prin intermediul unei acțiuni ce formează obiectul dosarului nr._ cu termen de judecată la data de 15.10.2013, să constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei Ș. S., urmând a stabili persoanele cu vocație succesorală de pe urma acesteia.
Având în vedere termenul de judecată îndelungat, stabilit în dosarul de mai sus, cererea de preschimbare fiind respinsă, recurentul susține că în prezenta cauză ar putea să se constate intervenită perimarea, deși nu i se poate stabili nici un fel de culpă în nelucrarea prezentului dosar.
În consecință, recurentul a solicitat admiterea recursului, desființarea încheierilor recurate și trimiterea cauzei pentru continuare judecării la instanța de apel.
Examinând încheierile recurate, prin prisma criticilor expuse mai sus, Curtea reține următoarele:
Potrivit art. 243 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor.
În raport cu dispozițiile legale enunțate, Curtea constată că în mod corect tribunalul a dispus suspendarea cauzei prin încheierea din data de 24.01.2012, în condițiile în care pe parcursul judecății apelului a intervenit decesul intimatei Ș. S. și nici una dintre părți nu a solicitat acordarea unui termen pentru introducerea în cauză a moștenitorilor.
Prin urmare, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din data de 24.01.2012.
În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii din data de 17.04.2012, prin care a fost respinsă cererea de repunere pe rol, Curtea reține că potrivit art. 245 pct. 2 Cod procedură civilă, judecata reîncepe prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moștenitorilor… în cazurile prevăzute de art. 243.
În cauză, Curtea constată că prin cererea de repunere pe rol formulată la data de 17.04.2012, recurentul a indicat moștenitorii defunctei Ș. S., ca fiind: L. N. V., L. I. M. și M. V. și L. M., în calitate de nepoți de frați predecedați.
La cerere, apelantul a anexat certificat de moștenitor nr. 848 din 29.11.1990 emis de pe urma defunctului L. N., decedat la data de 22.01.1990, certificat de moștenitor nr. 472 din 01.09.1998 emis de pe urma defunctului L. N. N., decedat la data de 29.08.1997, certificate de deces ale defuncților L. N. și L. C. și certificate de naștere ale numiților L. V. și L. M..
În condițiile în care textul art. 245 Cod procedură civilă, prevede posibilitatea redeschiderii judecății „cu arătarea moștenitorilor”, iar procedura succesorală de pe urma intimatei decedate nu a fost deschisă, Curtea apreciază că depunerea actelor de stare civilă menționate în dovedirea calității de moștenitor era suficientă pentru reluarea judecății, având în vedere că potrivit art. 107 alin.1 din Legea 36/1995, într-o atare situație, dovada calității de moștenitor se poate face prin acte de stare civilă.
Contrar opiniei tribunalului, Curtea apreciază că noțiunea de „moștenitor” la care se referă art. 245 Cod procedură civilă nu vizează în mod necesar numai persoanele cu vocație concretă la moștenire, ceea ce impune depunerea în cauză a unui certificat de moștenitor sau de calitate de moștenitor de pe urma defunctului, ci și pe cele cu vocație generală la moștenire, deoarece este posibil ca procedura succesorală să nu se fi deschis și într-o asemenea ipoteză, astfel cum s-a arătat mai sus, dovada calității de moștenitor se face prin acte de stare civilă.
Prin urmare, chiar dacă în cauză recurentul nu este străin de succesiunea defunctei, nu este necesar ca acesta să declanșeze procedura dezbaterii succesorale pentru obținerea certificatului de moștenitor, câtă vreme legea permite dovedirea calității de moștenitor cu acte de stare civilă, iar textul art. 245 Cod procedură civilă nu distinge sub acest aspect.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de recurentul – pârât L. M. împotriva încheierii din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul I., va modifica în tot încheierea, în sensul că va admite cererea de repunere pe rol și va dispune continuarea judecății apelului.
Văzând și disp. art. 377 alin. 2 pct. 4 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul – pârât L. M. împotriva încheierii de ședință din data de 24.01.2012 pronunțată de Tribunalul I., în contradictoriu cu intimații – reclamanți R. A. și R. V. și cu intimații – pârâți L. N. V., M. A. și M. V..
Admite recursul declarat de recurentul – pârât L. M. împotriva încheierii de ședință din data de 17.04.2012 pronunțată de Tribunalul I..
Modifică în tot încheierea în sensul că:
Admite cererea de repunere pe rol și dispune continuarea judecății apelului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. M. M. A. M. S. G.
GREFIER
M. D.
Red./Tehnored M.A.M.
Tehnored. T.I./06.03.2013
2 ex. Jud apel: E. M. O.
L. C. Garcia
| ← Anulare act. Decizia nr. 163/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Evacuare. Decizia nr. 1097/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
