Legea 10/2001. Decizia nr. 177/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 177/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 177/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 177
Ședința publică de la 10.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul-pârât, M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr. 1649/18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, T. E., I. V. și intimatul-pârât, PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI.
P. are ca obiect – contestație la legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă, consilier juridic, M. I., în calitate de reprezentant al recurentului-pârât, M. București prin Primarul General, în baza delegației de la dosar, avocatul, L. Ș. în calitate de reprezentant al intimaților-reclamanți, T. E. și I. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2014, emisă de Baroul I., lipsește intimata-pârâtă, Primăria M. București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul declară că nu mai au cereri de formulat și probe de administrat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilierul juridic al recurentului-pârât, M. București prin Primarul General, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca prematur formulată și invocă excepția de prematuritate a cererii față de . legii nr. 165/2013.
Avocatul intimaților-reclamanți, având cuvântul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile recurate .
Consideră că în mod corect prima instanță a obligat M. București prin Primarul General să emită în favoarea reclamanților o dispoziție motivată privind propunerea de acordarea măsurilor compensatorii sub formă de puncte, stabilite conform art. 21 alin.6 și 7 din Legea nr. 165/2013, pentru imobilul în litigiu.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1649/18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria M. București, și, în consecință, a fost anulată cererea reclamantelor T. E. și I. V., în contradictoriu cu această pârâtă.
S-a admis în parte cererea reclamantelor T. E. și I. V. în contradictoriu cu pârâtul M. București, prin Primarul General, astfel cum a fost precizată.
A fost obligat pârâtul M. București, prin Primar General la emiterea în favoarea reclamantelor a unei dispoziții motivate privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform dispozițiilor art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru imobilul situat în București, ., sectorul 5 format din teren în suprafață de 70 mp.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecat a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 03.04.2012, reclamanții T. E. și I. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții M. București prin Primar General si Primăria M. București, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sectorul 5.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că la data de 23.03.2001 a fost depusa Notificarea nr.1159 prin intermediul Judecătoriei sectorului 5 - Birou Executori Judecătorești prin care au fost solicitate, în baza Legii 10/2001, fie restituirea in natura, fie acordarea de masuri reparatorii prin echivalent pentru terenul situat in ., București, in suprafața de 70 mp).
În baza Decretului 10 din 28.01.1987 imobilul situat în ., sector 5, București, format din 70 mp teren si 58.08 mp construcție, a fost expropriat, iar construcția edificata pe terenul mai sus menționata a fost demolata. Pentru construcția demolata a fost încasată o despăgubire in cuantum de 29.250 lei stabilita prin procesul-verbal nr. 718/28.01.1987, încheiat de către .>
La data de 18.12.2008, ca urmare a audientei avute la PMB, au fost solicitate copii ale actelor de identitate ale persoanelor îndreptățite, acte care sa facă dovada proprietății asupra imobilului notificat precum si certificatele de moștenitor in copii legalizate. Reclamantele au menționat că au dat curs solicitării PMB si am depus la dosarul nr. 242/2001 toate actele necesare.
Până la data înregistrării acțiunii au formulat mai multe adrese către PMB prin care au solicitat soluționarea dosarului de despăgubiri in sensul emiterii Dispoziției de Primar, ultima dintre aceste adrese având nr._ din 05.07.2010 insa pana la data prezentei nu am primit niciun răspuns la solicitările lor.
La dosarul de despăgubiri al reclamantelor au fost depuse toate actele necesare soluționării dosarului de despăgubiri, PMB neavând niciun motiv sa întârzie emiterea Dispoziției de Primar.
În conformitate cu dispozițiile deciziei nr. 20/19.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin care s-a soluționat recursul in interesul legii ce face obiectul dosarului nr. 37/2006, lipsa unui răspuns la notificarea având ca obiect acordarea masurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 echivalează cu un refuz, instant de judecata fiind investita sa soluționeze in fond acțiunea de acordare a masurilor reparatorii a persoanei îndreptățite.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 22 alin. 1, art. 25 alin. 1, art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, decizia ÎCCJ nr. 20/2007.
La data de 19.12.2012, reclamantele T. E. si I. V. au depus la dosar cerere precizatoare a cererii de chemare în judecată, prin care au arătat că înțeleg să-și precizeze petitul cererii de chemare în judecată în sensul în care solicită a se dispune obligarea pârâților la soluționarea notificării nr. 1159/2001 depusă în baza Legii nr.10/2001, prin emiterea Dispoziției de Primar cu privire la acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat, situat în București, ., sectorul 5.
În ședința publică din data de 16.01.2013, pârâții prin reprezentant au invocat excepția lipsei capacității de folosință a Primăriei M. București, excepție invocată raportat la prevederile Legii nr. 215/2001 și ale Legii nr. 10/2001.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Primăria M. București, tribunalul o va admite pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății și precizată ulterior, reclamantele au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună acordarea de masuri reparatorii pentru imobilul situat în București, ., sectorul 5, solicitând să se dispune obligarea pârâților la soluționarea notificării nr.1159/2001 depusă în baza Legii nr.10/2001, prin emiterea Dispoziției de Primar cu privire la acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat, situat în București, ., sectorul 5.
S-au invocat prevederile deciziei nr. XX/2007 pronunțată de ÎCCJ în recursul în interesul legii prin care s-a stabilit că instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În prezenta acțiune entitatea deținătoare este unitatea administrativ-teritorială.
Or, potrivit art. 77 din Legea nr.215/2001 a administrației publice locale, primarul, viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
Cum Primăria reprezintă o structură funcțională, deci internă, a autorității administrativ-teritoriale, acesta nu întrunește toate elementele constitutive ale unei persoane juridice (primăria nu are patrimoniu propriu). Prin Legea nr.215/2001 se recunoaște personalitatea juridică unităților administrativ – teritoriale, fapt ce trebuie coroborat și cu dispozițiile art.21 din Legea nr.10/2001 care se referă la persoana obligată să dispună restituirea imobilelor preluate abuziv, în speță unitatea deținătoare, care este reprezentată de unitatea administrativ teritorială, singura ce poate fi chemată în judecată în calitate de pârât.
Cum capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual, aptitudine pe care pârâta din prezenta cauză nu o are, tribunalul va admite excepția lipsei capacității de folosință pârâtei Primăria M. București prin Primar General .Fiind vorba de o excepție de fond,absolută și peremptorie,actele de procedură făcute în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosință sunt nule, motiv pentru care tribunalul va anula cererea reclamantei în contradictoriu cu această pârâtă.
În ceea ce privește cerere reclamantelor, astfel cum a fost precizată, formulată în contradictoriu cu pârâtul M. București, în raport de motivele invocate și de probele administrate, tribunalul reține următoarele:
Numiții M. A. și I. B. au formulat prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc notificarea înregistrată sub nr.1159/23.03.2001 ( fila 3) pentru revendicarea terenului din ., sector 5 de 70 m.p.
Se constată că deși notificatorii au depus la dosarul întocmit pe baza notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 toate actele necesare pentru soluționarea notificărilor, nici până în prezent acesta nu a fost soluționat. În aceste condiții, tribunalul apreciază, în conformitate cu interpretarea dată art. 26 din Legea nr. 10 /2001și Deciziei nr. XX /2007 a ÎCCJ în recursul în interesul legii, că reclamanții sunt îndreptățiți să solicite tribunalului soluționarea pe fond a notificării, tribunalul urmând să analizeze notificarea formulată sub toate aspectele.
Astfel, imobilul în litigiu a fost dobândit de numiții S. I.P. și I. P. ,soți, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1939 (filele 10,11) și 97-99) .
P. I. a decedat la data de 06.01.1958, potrivit certificatului de moștenitor nr.S352/1959 moștenitorii acestuia fiind: P. S., soție căreia îi revine ½ din masa succesorală și P. T., frate.
P. S. s-a recăsătorit cu I. C. (potrivit certificatului de căsătorie nr.337/18.02.1966,fila 64) .
I. S. a decedat la data de 10 iunie 1980 ,potrivit certificatului de moștenitor nr.1151/11.10.1980 (fila 74), întreaga masă succesorală revenind soțului său, I. C., din masa succesorală făcând parte și casa și terenul situate în București, .,sector 5.
I. C. a decedat la data de 6 martie 1984, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.973/22.08.1984 (fila 76), moștenitorii acestui fiind: M. A. și I. B. C. (notificatorii din prezenta cauză), în calitate de copii.
M. A. a decedat la 12 februarie 2008, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.63/27.11.2008 emis de B.N.P. S. C.-C.( fila 77), moștenitorii acesteia fiind T. E. și M. A.,în calitate de copiii ,cu o cotă de ½ fiecare.
I. B. C. a decedat la data de 30 aprilei 2011, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.91/01.09.2011 emis de B.N.P: Liberalis (fila 78), moștenitorii acestuia fiind: I. Valentine, soție, P. R., I. F., I. M., I. A. și I. D., aceștia din urmă în calitate de copiii, cu o cotă de 3/20 din masa succesorală.
Imobilul pentru care s-a formulat notificare a fost expropriat și demolat în baza decretului nr.10 din 28 ianuarie 1987 ,astfel cum rezultă din adresa nr.1102/05.04.2002 emisă de S.C. Cotroceni S.A. (fila 79), fiind stabilită despăgubirea la suma de 34.249 lei .
Din adresa nr._/01.07.2002 emisă de P.M.B. Direcția Generală Urbanism Amenajarea Teritoriului (fila 62) rezultă că pe terenul situat în fosta .,sector 5 se află un imobil . blocului, circulației auto și pietonale.
La data preluării de către stat a imobilului situat în București, ., acest imobil era deținut în coproprietate de notificatorii M. A. și I. B. C..
În raport de dispozițiile art.4 alin.1-3 din Legea nr.10/2001 rezultă că reclamanții sunt persoane îndreptățite la restituire în condițiile acestei legi,în calitate de moștenitori ai autorilor lor, M. A. și I. B. C. .
Întrucât restituirea în natură nu este posibilă, potrivit art.11 alin.5 din Legea nr.10/2001 și art.26 din Legea nr.10/2001, tribunalul va constata că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, sub forma despăgubirilor, pentru imobilul situat în București, Cristinești nr.5,sector 5 ,compus din teren în suprafață de 70 m.p.
Cuantumul despăgubirilor ce se cuvin reclamanților se vor stabili pe baza criteriilor și a procedurilor reglementate de dispozițiile cuprinse în art.21 din Legea nr.165/2013, și care se aplică potrivit art. 4 și în cauzele în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării sale în vigoare (20 mai 2013 ).
Totodată, în baza art. 21 din Legea nr.10/2001, pârâtul M. București va fi obligat să emită în favoarea reclamantelor dispoziție motivată privind propunerea de acordare de măsuri compensatorii sub formă de puncte stabilite conform dispozițiilor art. 21 alin. 6 și 7 din Legea nr. 165/2013 pentru a imobilul situat în București, ., sectorul 5 format din teren în suprafață de 70 mp”.
Împotriva sentinței civile nr.1649/18.09.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, a formulat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate, cu invocarea prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ.
În motivarea recursului, s-a invocat excepția de prematuritate a cererii față de . legii nr.165/2013, arătându-se că prin dispozițiile art.33 alin.1 din noua lege, s-a statuat că entitățile învestite au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr.10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a legii, și de a emite decizii de admitere sau respingere a acestora, în anumite termene stabilite – potrivit cu numărul dosarelor aflate în evidența lor – cel mai târziu în 36 de luni – termenele fiind calculate începând cu data de 01.01.2014.
Aceste termene noi derogă de la termenele stabilite în art.25 (1) din Legea nr.10/2001, mai mult, în art.32 (1) din Legea nr.165/2013 se instituie un termen de decădere în procedura administrativă de 90 zile în care persoanele îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele respective.
În art.4 din Legea nr.165/2013 se precizează aplicabilitatea noii reglementări și cauzelor aflate pe rolul instanțelor de judecată și celor înregistrate la C.E.D.O. suspendate în temeiul Hotărârii pilot din 12.10.2010 pronunțată în cauza M. A. c.României la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Pe cale de consecință, dreptul persoanelor care se consideră îndreptățite la măsuri reparatorii în soluționarea notificărilor, nu s-a născut.
Titlul VII din Legea nr.247/2005 s-a abrogat, unitatea deținătoare fiind obligată să emită dispoziție cu propunere acordare de măsuri compensatorii prin puncte în condițiile art.1 alin.1 și 2, art.4, art.16 și art.50 din Legea nr.165/2013 privind finalizarea procedurilor de restituire pentru imobilele confiscate în trecut.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca prematură (sublin.red.).
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 (2) C.proc.civ.
Nu s-au administrat noi probe în recurs.
Recursul M. București prin Primarul General privind susținerea excepției de prematuritate a cererii de chemare în judecată raportat la noile prevederi ale Legii nr.165/2013 aplicabile și cauzelor aflate pe rolul instanțelor conform art.4 din legea invocată, cu consecința respingerii cererii pe această excepție, nu este fondat.
Curtea constată că o astfel de excepție nu poate fi primită, prin raportare la noile termene prevăzute de art.33 alin.1 din Legea nr.165/2013 publicată în Monitorul Oficial al României din 17.05.2013 modificată și completată prin Legea nr.368/23.12.2013, având în vedere data sesizării instanței de judecată – 03.04.2012.
Nu se poate primi din punct de vedere logic juridic, faptul că la data sesizării instanței, 03.04.2012, dreptul persoanei îndreptățite să conteste – potrivit art.26 din Legea nr.10/2001 – refuzul pârâtului de soluționare a notificării, fiind incidente prevederile deciziei pronunțate în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție nr.XX/2007 – aplicabile și obligatorii în mod incontestabil, pentru contestațiile formulate anterior intrării în vigoare a Legii nr.165/2013.
Având în vedere prevederile art.312 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art.274 alin.3 C.proc.civ., va obliga recurentul la plata către intimate a sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată, prin aplicarea reducerii onorariului de 1860 lei conform chitanței doveditoare de la dosar, în raport de criteriile textului de lege susmenționat și accesul la justiție în sensul art.6 din C.E.D.O.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul pârât M. BUCUREȘTI PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.1649/18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți T. E., I. V. și intimata pârâtă PRIMĂRIA M. BUCUREȘTI.
Obligă recurentul la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatele reclamante, reduse conform art.274 alin.3 C.proc.civ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/14.02.2014
--------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – L.I.-C.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 174/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 37/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
