Legea 10/2001. Decizia nr. 262/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 262/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 262/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.262R
Ședința publică de la 7 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
JUDECĂTOR - F. C.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant B. G., împotriva sentinței civile nr.2160/26.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă R. P. și intimatul-pârât M. București prin Primarul General, cauza având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal și asistat de avocat M. T., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata-reclamantă și intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Fiind întrebat de instanță, recurentul-reclamant B. G. arată că suprafața de 2000 mp teren în litigiu a fost preluată de la autorii săi pentru lărgirea străzii în anul 1935, cu ocazia partajului voluntar.
Apărătorul recurentului-reclamant invederează că nu are cereri prealabile judecății.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, desființarea în tot a sentinței recurate și, pe fond admiterea cererii de chemare în judecată. Solicită anularea parțială a dispoziției nr._/04.12.2011 emisă de Primăria Municipiului București și obligarea acesteia să procedeze la o reparație prin acordarea de bunuri în compensare, respectiv terenul în suprafața de 560 mp, care se află în apropierea imobilului notificat, liber de construcții și neafectat de utilități, aferent blocului PM 43 din ..6, sector 3. Arată că acest teren a fost dobândit de autorii reclamanților în baza actului de partaj voluntar încheiat la data de 09.09.1935, trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr.19/1977 și pus în aplicare prin decizia nr.247/03.03.1977 emisă de Consiliul Popular al Municipiului București. Solicită obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea din 16.03.2011, contestatorii R. P. și B. G. au solicitat obligarea pârâtului M. București, prin Primarul General, la restituirea în natură a terenului în suprafață de 560 mp, situat în București, fosta .. 4, sector 3, sau, în subsidiar, daca terenul nu poate fi restituit în natura, obligarea paratului sa le acorde în compensare terenul în suprafața de 560 mp, aferent blocului PM43, având nr. 6, din ., sector 3.
În motivare, au arătat că, prin notificarea formulata sub nr. 439/2001, au solicitat restituirea în natură a terenului în suprafața de 560 mp, situat în București, fosta .. 4, sector 3. Părinții lor au dobândit terenul în baza actului de partaj voluntar încheiat în data de 09.09.1935, legalizat și transcris sub nr._/09.09.1935. Terenul a fost expropriat în baza Decretului de expropriere nr. 19/26.12.1977 și a Decretului de expropriere nr. 444/27.12.1984.
Terenul solicitat a fi acordat în compensare se află în patrimoniul paratului, este liber de construcții, nu este afectat de utilități.
În drept, au invocat dispozițiile art. 1, art. 7, art. 9, art. 10, art. 11, art. 18, art. 21 alin. 1 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
La termenul din data de 21.01.2012, contestatorii și-au precizat cererea solicitând și anularea parțiala a dispoziției nr._/04.04.2011 a Primarului General al Municipiului București, respectiv a alineatelor 1 și 3, emisă între timp.
Pârâtul, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu a fost reprezentat în fața instanței pentru a-și preciza poziția procesuala.
Prin sentința civilă nr. 2160 din 26.11.2012, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a respins contestația, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că Primăria Municipiului București a emis dispoziția nr._/04.04.2011, prin care a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafața de 330 mp, situat în București, .. 4, sector 3, precum și măsuri reparatorii în echivalent constând în diferența dintre despăgubirile încasate și valoarea de piață pentru construcția demolată în suprafață desfășurată de 109.11 mp, situată la aceeași adresă, imposibil de restituit. De asemenea, a respins cererea formulată de B. G. și R. P. privind restituirea terenului în suprafața de 230 mp, situat în București, .. 4, sector 3, ca nedovedită.
Contestatorii au solicitat anularea dispoziției nr._/04.04.2011 pretinzând că în mod greșit a fost respinsa cererea de restituire în natura sau prin echivalent, a terenului în suprafața de 230 mp situat în București, .. 4, sector 3 și 2, întrucât intimata avea posibilitatea acordării în compensare a unui teren în suprafața de 560 mp, situat în imediata apropiere a celui notificat.
Contestatorii fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în baza Legii nr. 10/2001. Astfel, urmare a partajului voluntar intervenit intre moștenitorii defuncților B. P. și B. P., autentificat sub nr._/09.09.1935 de Tribunalul I., Secția notariat, autorului reclamanților, B. D., i-a revenit o porțiune de teren având la fata pe V. B. pe o lățime de 14 m la fund cu P. B. pe o lățime de 14 m la stânga pe o lungime de 40 m cu drumul de trecere spre proprietatea lui M. L. și la dreapta pe o lungime de 40 m cu proprietatea generalului I. C.. Prin raportul de expertiză tehnică topografică întocmit de expertul C. V. a fost identificat acest teren în suprafața de 560 mp, situat în București, .. 4, sectorul 3.
Imobilul din .. 4, a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 19/04.02.1977, pus în aplicare prin decizia nr. 247/03.03.1977, emisă de Consiliul Popular al Municipiului București – Comitetul Executiv, în a cărui anexa la poziția nr. 1 a fost înscris B. D. cu teren în suprafața de 185 mp și Decretul Consiliului de Stat nr. 444/27.12.1984, prin care au mai fost expropriați 195 mp teren. Deși contestatorii susțin că întregul teren proprietatea autorului lor, în suprafața de 560 mp, a fost expropriat, nu au produs dovezi în acest sens.
Astfel, autorul contestatorilor, B. D., a figurat impus începând cu anul 1952 ca plătitor de impozit pentru un teren în suprafață de 340 mp, situat în .. 4, sector 3.
Tot astfel, raportul de expertiză topografică, întocmit în dosarul administrativ, identifică, în baza aceluiași plan topografic, identifică o suprafața de 305.38 mp, diferența de teren până la 560 mp fiind expropriată anterior, potrivit declarațiilor contestatorilor, pentru sistematizarea străzii Barba-Cot.
În concluziile raportului de expertiza topografica s-a reținut că terenul situat în .. 4, sector 3, este afectat de blocurile PM 43 și 51 Și, parțial, de elemente de sistematizare, astfel ca nu poate fi restituit în natura, conform dispozițiilor art. 11 alin.3 din Legea nr. 10/2001.
Cu privire la terenul solicitat a fi acordat în compensare, din raportul de expertiza tehnica topografica întocmit de expertul Cirdea V., instanța a reținut că este situat în partea de nord a blocului PM43, în apropierea imobilului notificat, și este compus dintr-o porțiune de spațiu verde aferent blocului PM43, pe care exista pomi, retras la 5 metri de zidul blocului, și o suprafața de teren ce are destinația de parcare amenajata de către ADP sector 3, . m de la axul rețelei de termoficare, pe care exista pomi (fiind amenajata din fostul spațiu verde al blocului PM 43).
Conform art. 1 alin.2 din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natura nu este posibila se vor stabili masuri reparatorii în echivalent. Masurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Totodată, art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, prevede că, dacă restituirea în natura nu este posibila, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investita potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligata ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziția motivata, în termenul prevăzut la art. 25 alin. 1 să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori sa propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibila sau aceasta nu este acceptata de persoana îndreptățită.
Aceste dispoziții legale stabilesc o ordine de preferința în acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, în ipoteza în care restituirea în natura nu este posibila. Prevalează acordarea de bunuri în compensare persoanei îndreptățite și doar în cazul în care măsura compensării nu este posibila sau nu este acceptata de persoana îndreptățită, se pot acorda masuri reparatorii.
În acest sens, instanța retine ca, în temeiul art. 1 alin. 5 din Legea nr. 10/2001, primarii sau conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, în termen de cel mult 10 zile calendaristice, calculate de la sfârșitul lunii precedente, la loc vizibil, un tabel care sa cuprinsa bunurile disponibile si/sau, după caz, serviciile care pot fi acordate în compensare.
Reparația prin atribuirea de bunuri în compensare nu este lăsată la aprecierea exclusiva a unității deținătoare, instanța de judecată având posibilitatea sa cenzureze un eventual abuz de drept din partea acesteia, de a nu declara anumite bunuri ca fiind disponibile, pentru a le exclude de la atribuirea în compensare către cei interesați.
În cazul imobilelor expropriate, pentru terenul afectat amenajărilor de utilitate publica ale localităților, dispozițiile art. 11 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 10/2001, prevăd că restituirea se va face prin echivalent. Sintagma amenjari de utilitate publica ale localităților este definita de art. 10.03 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 ca fiind acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității: cai de comunicație, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spatii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale, etc. Același text de lege precizează ca prin restituirea în natura a imobilelor preluate abuziv nu trebuie sa fie afectate căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate și alte asemenea), existenta și utilizarea unor amenajări subterane.
Or, terenul solicitat de reclamanți a fi acordat în compensare are, parțial, destinația de spațiu verde aferent blocului PM43, iar cealaltă parte este afectata de amenajarea unei parcări. Situația actuala a terenului astfel cum este reținută în raportul de expertiză, este confirmata și de Primăria Municipiului București – Direcția Patrimoniu.
Așadar, terenul solicitat nu ar putea fi restituit în natura nici în ipoteza în care ar fi formulate cereri în acest sens de foștii proprietari, și cu atât mai mult nu poate fi acordat nici în compensare.
Împotriva sentinței a declarat recurs contestatorul B. G., care a pretins, în susținerea motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate, că întreaga suprafață de 560 mp a fost expropriată, respectiv 144 mp în baza Decretului de expropriere nr. 247 din 03.03.1977, 194 mp suprafață de teren expropriată și 109,11 mp construcții în baza Decretului Consiliului de Stat nr. 444/27.12.1984 și 200 mp cedați când s-a întocmit actul de partaj voluntar pentru realizarea străzii ., suprafața de 200 mp teren este inclusă în terenul aflat sub blocul M43, astfel încât face obiectul Legii nr. 10/2001.
Greșit nu i s-a acordat terenul solicitat în compensare, în condițiile în care acesta este liber și nu este destinat unei utilități publice, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, care acordă prioritate acordării de bunuri în compensare în raport de plata de despăgubiri.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, din examinarea cuprinsului Decretului de expropriere nr. 247 din 03.03.1977 și al Decretului Consiliului de Stat nr. 444 din 27.12.1984, dar și a evidenței de la Direcția de Impozite și Taxe Locale, rezultă cu evidență că de la autorii contestatorilor s-a expropriat suprafața de aproximativ 338 mp teren (144 mp + 194 mp) și suprafața de 109,11 mp construcții.
Ca urmare, acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafața de 330 mp teren situat în București, .. 4, sector 3, către contestatori, prin dispoziția nr._ din 04.04.2011 emisă de Primarul General al Municipiului București, este justă.
Cedarea unei suprafețe de aproximativ 200 mp teren de către autorii contestatorilor cu ocazia întocmirii actului de partaj voluntar din anul 1935, pentru lărgirea străzii B.-Cot, nu este dovedită, dar, chiar dacă ar fi reală, aceasta nu intră sub incidența Legii nr. 10/2001.
Astfel, conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, fac obiectul acestei legi, deci, a restituirii în natură sau prin echivalent numai imobilele preluate de stat în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. Or, eventuala preluare a celor 200 mp teren, s-a produs în anul 1935.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert C. V. rezultă că terenul expropriat prin cele două acte normative de la autorul contestatorilor, B. D., nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de blocurile PM43 și 51 și de elemente de sistematizare, respectiv rețea electrică și canalizare.
Conform art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întreg terenul afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
Făcând aplicarea textului de lege susmenționat la situația de fapt reținută prin raportul de expertiză, Curtea reține că, pe bună dreptate, cererea de restituire în natură a terenului expropriat a fost respinsă atât de către unitatea deținătoare, care, prin dispoziția nr._ din 04.04.2011, a propus acordarea de măsuri reparatorii atât pentru teren cât și pentru construcția demolată, cât și de către prima instanță.
Suprafața de teren pretinsă a fi acordată în compensare de către contestatori, identificată de către expert în chenarul H-G-J-I, este amplasată în partea de nord a blocului PM 43 și este afectată de spațiul verde cu pomi și parcarea amenajată de către Administrația Domeniului Public Sector 3.
Într-adevăr, conform art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării … sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății imobilelor preluate în mod abuziv.
Din examinarea textului de lege susmenționat rezultă că măsura reparatorie prin echivalent constând în compensarea cu bunuri este prioritară celei de despăgubiri.
De asemenea, conform art. 1 alin. 5 din aceeași lege, conducătorii entităților investite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar în cel mult 10 zile calendaristice calculate de la sfârșitul lunii precedente la loc vizibil, un tabel care să cuprinsă bunurile disponibile care pot fi acordate în compensare.
Cum just a reținut prima instanță, neîndeplinirea obligației susmenționate de către unitatea deținătoare îndrituiește instanța să acorde, când este posibil, bunuri în compensare.
Însă, terenul pretins a fi acordat în compensare, este amplasat într-o zonă de locuințe comune, respectiv în partea de nord a blocului PM 43 și este afectată de spațiul verde cu pomi și parcarea amenajată de către Administrația Domeniului Public Sector 3, astfel încât nu poate fi restituit.
Exproprierea terenului de la autorul contestatorilor s-a făcut tocmai în scopul sistematizării zonei și construirii unor astfel de locuințe. Spațiile verzi și parcările, ca și elementele de sistematizare, constituie astfel bunuri de interes public și nu se poate aprecia că reprezintă teren liber pentru a fi supus măsurilor reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001.
Astfel fiind, devin incidente dispozițiile art. 11 alin. 3 teza finală din Legea nr. 10/2001, conform cu care, pentru partea din teren afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În consecință, Curtea reține că motivul de recurs formulat în acest sens este neîntemeiat și că hotărârea pronunțată de către prima instanță este legală și temeinică, în condițiile în care a menținut dispoziția nr._ din 04.04.2011 a Primarului General al Municipiului București, care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 330 mp teren și pentru construcția demolată, în favoarea contestatorilor.
D. urmare, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să respingă recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-contestator B. G., împotriva sentinței civile nr. 2160 din 26.11.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-contestatoare R. P. și intimatul M. București prin Primarul General.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. V. R. P. F. C.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
19.02.2014
Jud. fond: S. V.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 372/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 174/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
