Legea 10/2001. Decizia nr. 372/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 372/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 372/2014
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 372 R
Ședința publică din data de 20.02.2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A. M.
JUDECĂTOR: Z. D.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta pârâtă A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr. 2344/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M., B. Ș., G. A., S. O. R. și intimatul pârât M. D. REGIONALE ȘI TURISMULUI.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimații reclamanți reprezentați de avocat S. M., care depune la dosar împuternicire avocațială, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea aduce la cunoștință componența completului de judecată 5R, urmare a admiterii cererii de abținere formulată de d-na judecător S. G..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau acte de depus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Apărătorul intimaților reclamanți B. M., B. Ș., G. A. și S. O. R. depune concluzii scrise și solicită respingerea recursului, apreciind că motivele de recurs nu conțin vreo critică efectivă a hotărârii instanței de fond, vreun motiv de nelegalitate. Mai arată că recurenta refuză de peste 10 ani de zile să soluționeze notificarea, invocând faptul că nu este înregistrată, deși există o decizie a Curții de Apel București din anul 2007 prin care se reține că această notificare a fost comunicată către A., astfel încât avea obligația să răspundă, prin emiterea deciziei de acordare a despăgubirilor. Apreciază că în acest dosar, o autoritate a statului își invocă propria culpă. Solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.05.2010 pe rolul Tribunalului București Secția a V a civilă B. M., B. Ș., prin mandatar B. M., G. A., prin mandatar B. M., S. O. R., prin mandatar S. B., reprezentați de SCA Deli și Asociații au formulat cerere de chemare în judecată a pârâtelor A. pentru Valorificarea Activelor Statului (denumită în continuare „A.") si M. D. Regionale și Turismului pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună constatarea nulității absolute a Deciziei nr. 31/30.03.2010 emisă de pârâta A., prin care competența de soluționare a Notificării formulate de reclamanți în temeiul dispozițiilor Legii nr. 10/2001 este declinată în favoarea Ministerului D. Regionale și Turismului, precum și a tuturor actelor efectuate în temeiul acestei decizii, ca fiind vădit nelegale și, în consecință (i), în principal, să pronunțe o hotărâre având ca obiect obligarea pârâtei A.V.A.S. la emiterea unei decizii vizând propunerea Acordării de despăgubiri, pentru imobilul situat în București, Calea V. nr. 36, sector l („Casa Capsa") sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei/zi de întârziere; (ii), în subsidiar, pronunțarea unei hotărâri care sa țină loc de decizie având ca obiect propunerea acordării de despăgubiri, pentru imobilul Casa Capsa și (iii), trimiterea dosarului, împreuna cu propunerea acordării de despăgubiri către autoritatea competentă, respectiv A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.
Prin sentința civilă nr. 2344/19.12.2012 Tribunalul București- Secția a V-a Civilă a admis excepția autorității de lucru judecat, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți, a anulat decizia nr. 31/30.03.2010 emisa de A. pentru Valorificarea Activelor Statului și a respins acțiunea in rest, având în vedere autoritatea de lucru judecat.
Tribunalul a reținut referitor la excepția autorității de lucru judecat că prin sentința nr. 1482/2012 a Tribunalului București Secția a IV-a, irevocabilă potrivit mențiunilor publicate de Înalta Curte de Casatie si Justiție o instanța judecătoreasca s-a pronunțat asupra cererilor de obligare a A. la emiterea deciziei de despăgubiri si de înaintare a dosarului către ANRP, cereri formulate de reclamanții din prezenta cauza pentru aceleași motive ca cele din actiunea din prezentul dosar.
Tribunalul a reținut că nu pot fi găsite inaplicabile art. 1201 c.Civ si art. 166 C.p.civ. pentru motivul ca această sentință nu a fost pusa in executare. Cererea subsidiara – de pronunțare a hotărârii care sa tina loc de decizie a fost formulata si in dosarul anterior si având in vedere ca cererea principala a fost admisa, cercetarea cererii subsidiare a rămas fara interes. Situația este identică in prezentul dosar si cererea subsidiară urmărește același efect cu cel al cererii principale, soluționate prin sentința anterioară.
În ceea ce privește cererea de anulare a deciziei nr. 31/30.03.2010, tribunalul a reținut că aceasta a fost pronunțată cu încălcarea legii. Prin decizia 768/2007 a Curții de Apel București s-a reținut ca adresa din 2006 prin care . a înaintat către A. notificările formulate de reclamanți este legală. Instanța nu s-a pronunțat in 2007 asupra competenței si abilitării legale a A. de a propune masuri reparatorii în echivalent, reținând ca reclamanții nu contesta aceste chestiuni. De aceea, argumentele din acțiune privind efectul acestei decizii asupra A., de obligare a acesteia de a soluționa in fond notificarea nu pot fi primite. Decizia este însă nulă fata de considerentele deciziei Curții de Apel nr. 196/2011 prin care s-a stabilit in fond calitatea de entitate implicată in privatizare a A., calitate in care ii revine paratei A. obligația de a soluționa pe fond notificarea.
Potrivit dispozițiile art. 1201 c.civ si 1202 c.civ. coroborat cu art. 1200 pct. 4 c.civ. tribunalul a reținut că declinarea competentei către M. D. Regionale si Turismului este nelegală.
La termenul din 12.12.2012, reclamanții nu au indicat alte acte emise in baza deciziei pentru a detalia obiectul cererii de anulare si au arătat ca nu insistă în emiterea unei adrese in acest sens.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului D. Regionale si Turismului invocată prin întâmpinarea înregistrată in 6.10.2010 a fost găsită neîntemeiată având in vedere ca prin decizia atacată se conferă acestei instituții obligații, astfel că prezenta sa in judecata se justifica pentru a-si formula apărări.
Dispoziția de anulare privește decizia 31/30.03.2010 doar in partea ce are ca obiect notificarea formulata de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâtă A. P. Administrarea Activelor Statului.
În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă se arată că instanța a interpretat si aplicat greșit prevederile Legii nr. 10/2001 republicată si nelegal a anulat Decizia motivata nr. 31/30.03.2010 emisă de A.A.A.S.
Recurenta pârâtă a precizat că nu a fost notificata sau investita legal cu soluționarea notificării intimaților privind imobilul revendicat, in condițiile prevederilor din Legea nr. 10/2001/R, din actele cauzei rezultând ca a fost notificată ..
Aceasta entitate a invocat lipsa calității procesuale pasive dar nu a comunicat nici pana la data recursului notificarea si toate actele existente la dosarul administrativ către recurentă.
Recurenta precizează că este obligatoriu ca notificarea sa se comunice instituției publice implicată in privatizare.
Recurenta pârâtă a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din lege față de AAAS, deoarece AAAS nu a fost notificată legal, nefiind îndeplinite nici condițiile prevăzute de prevederile din Legea nr. 10/2001/R.
Se precizează că prin adresa nr. P/_/14.12.2012, recurenta pârâtă a solicitat Ministerului D. Regionale și Turismului, să transmită in original dosarul administrativ al intimaților, adresă care a rămas fără răspuns.
Recurenta pârâtă a mai arătat că nu a fost notificată legal, nu a avut si nu are nici în prezent, înregistrată în evidențele sale notificarea formulată de intimați in temeiul Legii nr. 10/2001, așadar nu putea/poate soluționa o notificare cu care nu a fost investită.
În final, recurenta pârâtă a solicitat admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței civile nr. 1385/05.07.2013 a Tribunalului București - Secția a V-a Civila, în sensul respingerii in tot a cererii de chemare în judecată.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de obligația plății taxei de timbru.
Intimații au depus note scrise la dosar și au solicitat respingerea recursului arătând că în mod legal a fost constatată nulitatea deciziei nr. 31/2010.
În opinia intimaților, competența de soluționare a notificării a fost reținut în favoarea Autorității pentru Administrarea Activelor Statului (fostă A. pentru Valorificarea Activelor Statului) prin hotărâri judecătorești irevocabile, astfel că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Recurenta susține că nu a fost notificată sau investită legal cu soluționarea notificării intimaților, din actele depuse la dosar rezultând că a fost notificată . a comunicat ulterior notificarea către M. D. Regionale și Turismului.
Curtea constată că susținerile recurentei nu pot fi primite chiar dacă ar fi adevărate deoarece competența de soluționare a notificării este stabilită prin lege și nu se schimbă în situația în care notificarea a fost greșit îndreptată sau în situația în care una dintre instituțiile sesizate nu își îndeplinește obligația de înaintare a notificării și a dosarului administrativ către instituția competentă.
Tribunalul a reținut în mod corect că, prin sentința civilă nr. 1482/2012 a Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, rămasă irevocabilă, o instanță judecătorească s-a pronunțat asupra cererilor de obligare a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului la emiterea deciziei de despăgubiri și înaintarea dosarului către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților. Aceste cereri sunt formulate de către reclamanți în prezenta cauză, cu privire la același imobil, în contradictoriu cu recurenta și în baza acelorași motive.
Prin urmare, Curtea constată că decizia nr. 31 din 30.03.2010 emisă de A. pentru Valorificarea Activelor Statului se impunea a fi anulată deoarece contravenea celor statuate printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (A. pentru Valorificarea Activelor Statului și-a declinat competența în condițiile în care printr-o hotărârea judecătorească irevocabilă s-a reținut competența acestei instituții). Din acest punct de vedere, Curtea consideră că nu sunt necesare precizări suplimentare de natură a completa cele arătate, pe larg, în considerentele sentinței civile nr. 1482/2010 (filele 122-130 dosar) și în considerentele deciziei civile nr. 196/A/28.06.2011, ambele fiind hotărâri care au rămas irevocabile ca urmare a respingerii recursului prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 4584 din 19.06.2012 (extras din portalul instanțelor aflat la fila 243 dosar fond).
Cele arătate anterior demonstrează legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe atât în privința dispoziției de anulare a deciziei de declinare, cât și în privința dispoziției de admitere a excepției autorității de lucru judecat în privința celorlalte pretenții ale reclamanților, care fuseseră tranșate irevocabil prin hotărârile judecătorești menționate.
În concluzie, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr. 2344/19.12.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți B. M., B. Ș., G. A., S. O. R. și intimatul pârât M. D. Regionale și Turismului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR G. D. M. M. A. M. Z. D.
GREFIER
M. D.
Red. GDM
Tehnored. CG/PS – 2 ex
04.03.2014
Jud. fond P. L.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 276/2014. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 262/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
