Legea 10/2001. Decizia nr. 1287/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1287/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2012 în dosarul nr. 1287/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.1287R
Ședința publică de la 19 iunie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - R. P.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.1678/05.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. A. A., având ca obiect „contestație Legea nr.120/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul-contestator personal și asistat de avocat P. I., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează instanței faptul că intimatul-contestator a depus întâmpinare, prin serviciul registratură.
Apărătorul intimatului-contestator invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatului-contestator solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea sentinței civile apelate, ca fiind temeinică și legală. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă la data de 11.05.2011, reclamantul A. A. A., în contradictoriu cu pârâtul M. București prin Primar General, a formulat contestație împotriva dispoziției nr. 6048/19.06.2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, comunicată la data de 13.04.2011, prin care s-a respins notificarea formulată de reclamant, privitor la suprafața de 108,00 mp situată în București, . Zăgazului) nr. 49, sector 1, cu motivarea că nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită.
Reclamantul solicită admiterea contestației, desființarea dispoziției contestate, stabilirea calității de persoană îndreptățită în favoarea sa și obligarea Primarului Municipiului București să emită o nouă dispoziție în sensul acordării de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafața de 108 mp, situat în București, sector 1, .. 49, și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată efectuate cu acest proces.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 14.02.2002 a formulat notificare înregistrată sub nr.1027 prin care a solicitat acordarea de măsuri reparatorii privind terenul în suprafață de 458,00 mp, situat în București, sector 1, . Zăgazului) nr. 49, ce a aparținut autorilor săi, iar la data de 23.01.2006, Primarul Municipiului București a emis Dispoziția nr. 5135 prin care:
- s-a constatat imposibilitatea restituirii în natura a terenului și s-a propus acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, întrucât terenul pentru care s-au solicitat masuri reparatorii prin echivalent este afectat, în totalitate, de elemente de sistematizare: . blocului, alee de acces sistematizata;
- s-au acordat masuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Bucuresti, sector 1, .. 49 (fostă Zăgazului, fostă Lacului), compus din teren în suprafața de 350,00 m.p. și construcție demolata, imposibil de restituit în natura persoanei îndreptățite A. A. A..
A mai arătat reclamantul că, în urma nenumăratelor demersuri și reveniri pe care le-a făcut la Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, abia în 13.04.2011 i s-a comunicat și Dispoziția nr. 6048/19.06.2006 a Primarului General al Municipiului Bucuresti, prin care "s-a respins notificarea formulata de domnul A. A. A., prin care a solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru terenul în suprafața de 108,00 m.p. situat în Bucuresti, sector 1, .. 49 (fostă Zăgazului), deoarece nu face dovada calității de persoana îndreptățita".
Reclamantul a arătat că, potrivit actelor atașate notificării, rezulta fără dubiu calitatea sa de persoana îndreptățita, potrivit dispozițiilor prevăzute de Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 563/08.11.1978, emis de notariatul de Stat al sectorului 1 Bucuresti, de pe urma defunctei A. P. (mama sa), au rămas ca moștenitori tatăl său, A. A., și reclamantul în calitate de fiu, masa succesorala cuprinzând cota de 1/2 din terenul în suprafața de 350 mp și construcția ce se afla pe el, situate în Bucuresti, sector 1, ., actual .. 49, sector 1, imobil dobândit în cote egale în timpul casatoriei cu soțul supraviețuitor, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/1946 de Tribunalul I. - Secția Notariat, iar construcția ridicata ulterior, prin contribuția egala a soților.
În cuprinsul masei succesorale se menționează alături de aceasta suprafața de teren, și suprafața de 108 m.p. teren situat la aceeași adresa, ce a fost dobândit prin moștenire de la părinții defunctei, respectiv A. N. și A. E., decedați de peste 30 de ani.
Se menționează de asemenea, ca "întregul teren de 458 m.p. se afla situat în afara perimetrului construibil al sectorului 1 Bucuresti".
Cu privire la suprafața de 108 m.p. menționata în cuprinsul Certificatului de moștenitor, reclamantul a arătat ca provine din Actul de partaj voluntar autentificat de Tribunalul I. - Secția Notariat sub nr._/28.06.1934, încheiat intre moștenitorii defunctului N. A. (bunicul său matern). În cuprinsul acestui act, se arata ca averea defunctului N. A. cuprindea 5 ha de pamant arabil și 500 mp loc de casa, ambele situate în .. I., iar lotul de 500 mp., ce avea dimensiunile de 16 m (lățime) și 35,20 m (lungime), a fost repartizat în urma împărțelii voluntare către soția defunctului A. N., respectiv către A. E., bunica sa materna.
Prin urmare, în acest mod se explica mențiunea făcuta de notarul instrumentator al dosarului succesoral 5637/1978, în care s-a dezbătut succesiunea mamei sale, în sensul ca suprafața de 108 mp era deținuta de mama sa cu titlu de moștenire de la părinții săi decedați, A. N. și A. E..
Mai mult decât atât, prin adresa nr._/7968/01.07.2003, Primăria Municipiului Bucuresti - Direcția patrimoniu și evidenta proprietății - cadastru - îi comunica reclamantului privitor la situația juridica a terenului din ., sector 1, că "a fost expropriat și trecut în proprietatea statului în baza Decretului C.S. nr.440/22.12.1984, iar în anexa nr. 7 a decretului, la poziția 37, sunt trecuți foștii proprietari A. A. și A. A. A., cu suprafața de teren expropriata de 501,00 mp, din care 173,59 mp. construcții".
A menționat reclamantul că în adresa nr. 6743-6928/26.05.2003 emisa de D.I.T.L. Sector 1, Serviciul Juridic - Biroul de evidenta informatizata și arhiva i s-a comunicat, privitor la istoricul de rol fiscal, că în evidentele fiscale au figurat cu rol A. A. și P. A., în perioada 1952-1978, pentru imobilul - construcție și teren în suprafața totala de 458 mp - situat în .; A. A. (cota de 1/4 din masa succesorala) și A. A. A. (cota de 3/4 din masa succesorala), pentru imobilul sus-menționat, dobândit de pe urma defunctei P. A., conform Certificatului de moștenitor nr. 563/08.11.1978, și că din referatul inspectorului "J29851/10.VI.985" reiese faptul ca "imobilul a fost demolat în 1984".
De asemenea, arată reclamantul, în anexa nr. 7 a Decretului de expropriere nr. 440/_, la poziția nr. 37. figurează ca persoane expropriate reclamantul, alături de tatăl său, cu suprafața de 501 mp, din care suprafața de 173,59 mp. construcții.
Față de înscrisurile mai sus menționate, care atesta fără echivoc dreptul de proprietate al autorilor săi și succesiv al său asupra terenului în suprafața de 108 mp., alături de cel de 350 mp pentru care s-a dispus deja acordarea de masuri reparatorii prin echivalent, apreciază reclamantul ca în mod absolut netemeinic comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001 i-a respins notificarea cu motivarea ca nu este persoana îndreptățita la restituire, în condițiile în care dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, arata fără echivoc ca "în absenta unor probe contrare, existenta și după caz, întinderea dreptului de proprietate, se presupune a fi cea recunoscuta în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive; în aplicarea prevederilor alin. 1 și în absenta unor probe contrare, persoana individualizata în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive, este presupusa ca deține imobilul sub nume de proprietar."
De asemenea, dovada dreptului de proprietate se face cu orice mijloc de proba admis de lege. Susține reclamantul că în cazul său, dreptul rezulta cu prisosința chiar din actele de proprietate ale autorilor săi (bunici).
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 10/2001.
În susținerea cererii, scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 50 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 și art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză; a depus, în copie, actele existente în dosarul administrativ nr._, soluționat prin dispozițiile Primarului General nr. 5135/2006, 6048/2006 și 6923/2006.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând probele administrate, tribunalul a constatat următoarele:
Prin notificarea nr. 1027/14.02.2002 reclamantul A. A. A. a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, . Zăgazului) nr. 49, sector 1, în suprafață de 458,00 mp.
Prin Dispoziția nr. 5135/23.01.2006 a Primarului General al Municipiului București s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în București, . Zăgazului, fostă Lacului) nr. 49, sector 1, compus din teren în suprafață de 350,00 mp și construcție demolată, imposibil de restituit în natură, iar prin Dispoziția nr. 6048/19.06.2006 emisă de Primarul General al Municipiului București, contestată în prezenta cauză, a fost respinsă notificarea formulată de A. A. cu privire la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 108,00 mp situat în București, . Zăgazului) nr. 49, sector 1, deoarece nu face dovada calității de persoană îndreptățită.
Această dispoziție a fost comunicată reclamantului la data de 13.04.2011, potrivit declarației aflată la fila 5 în dosar, astfel că la termenul din 08.06.2011 tribunalul a constatat că s-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 pentru formularea contestației.
Examinând dispoziția contestată prin raportare la motivele invocate de reclamant, tribunalul apreciază contestația formulată ca fiind întemeiată, pentru considerentele ce succed:
În fapt, tribunalul reține că prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Tribunalului I. sub nr._/24.05.1946 imobilul situat în București, ., cartierul Herăstrău, compus din teren în suprafață de 350 m.p. a fost dobândit în proprietate de către soții A. P. (născută A.) și A. A., părinții reclamantului. Se menționează în cuprinsul actului că vânzătorii au dobândit acest teren prin moștenire de la mama lor, A. N. E., care la rândul său l-a stăpânit în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr._/29.06.1934 de fostul Tribunal I. – Secția Notariat.
Din cuprinsul acestui act de partaj voluntar rezultă și că mamei reclamantului, P. N. A., i-a fost atribuit lotul nr. 8 din terenul de 5000 mp loc de casă situat în .. I., având lățimea de 16 m și lungimea de 35 m și 20 cm. Deși actul de partaj nu are efect constitutiv de drepturi, ci doar efect declarativ, el naște în persoana copartajanților o prezumție relativă de proprietate asupra bunurilor supuse partajului.
Tribunalul mai reține că P. N. A. s-a căsătorit cu tatăl reclamantului, A. P. A., la data de 10.04.1941, după cum rezultă din certificatul de căsătorie aflat în copie la fila 103 în dosar.
Ca urmare a decesului coproprietarei A. P., în masa succesorală au fost incluse cota de 1/2 din terenul în suprafață de 350 mp anterior menționat și construcția situată pe el, restul de ½ fiind bun propriu al soțului supraviețuitor, precum și terenul în suprafață de 108 mp situat la aceeași adresă dobândit de defunctă prin moștenire de la părinții săi, A. N. și A. E., (adică exact lotul atribuit prin actul de partaj voluntar) astfel cum rezultă din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 563/08.11.1978 (fila 93) eliberat de Notariatul de Stat Sector 1, moștenitori fiind A. A., soț supraviețuitor, cu cota de ¼ din masa succesorală, și A. A. A. (reclamantul), fiu, cu cota de ¾ din masa succesorală.
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 43/03.10.2000 eliberat de B.N.P. S. M. (fila 89), unicul moștenitor al defunctului A. A., decedat la 27.04.2000, este A. A. A., în calitate de fiu.
În același timp, tribunalul reține că, potrivit adresei nr. 6743-6948/26.05.2003 a Direcției de Impozite și Taxe Locale a Sectorului 1, în evidențele fiscale au figurat cu rol fiscal pentru imobilul din .: A. A. și A. P. în perioada 1952-1978, cu imobil construcție și teren în suprafață totală de 458 mp, iar din anul 1978 au figurat A. A. și A. A. A., conform certificatului de moștenitor nr. 563/08.11.1978. Imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 440/22.12.1984, în lista anexă la decret la poziția 37 figurând ca proprietari reclamantul și tatăl său cu suprafața de 501 mp și construcție în suprafață 173,50 mp.
Așa fiind, în raport de cele reținute anterior, tribunalul constată că autorii reclamantului au deținut în proprietate suprafața de 458 mp situată în București, . Zăgazului, fostă Lacului) nr. 49, sector 1, astfel că reclamantul este îndreptățit a pretinde măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren menționată în acte.
Pentru a aprecia astfel, tribunalul are în vedere și dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 care instituie o prezumție de proprietate în favoarea persoanei individualizate în actul de preluare pentru suprafața menționată în respectivul act de preluare, atât timp cât nu există probe contrare în cauză.
În consecință, pentru toate argumentele expuse, tribunalul apreciază că notificatorul justifică calitatea de persoană îndreptățită și în ceea ce privește suprafața de 108,00 mp situată în București, . Zăgazului, fostă Lacului) nr. 49, sector 1.
Așa fiind, față de toate aceste considerente, tribunalul a apreciat că plângerea formulată de reclamant este întemeiată și a admis-o, anulând dispoziția nr.6048/19.06.2006 emisă de Primăria Municipiului București și a obligat pârâtul M. București prin Primar General să emită o nouă dispoziție privind propunerea de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 108,00 mp teren, în favoarea reclamantului.
Prin sentința civilă nr. 1678/05.10.2011 Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis contestația formulată de A. A. A., a anulat dispoziția nr. 6048/19.06.2006 a Primarului General al Municipiului București și a obligat pârâtul M. București, prin Primar, să emită în favoarea reclamantului dispoziție conținând propunere de acordare de despăgubiri, în condițiile legii speciale, art. 16 Titlul VII – Legea nr. 247/2005 pentru imobilul teren în suprafață de 108,00 mp, situat în București, . Zăgazului) nr. 49, sector 1.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâtul M. București prin Primarul General, invocând în drept motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța de fond a constatat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului și a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție privind notificarea nr. 1027/2001, în favoarea reclamantului, având în vedere că nu există nici un act în dosar relevant, din care să reiasă că bunul se află în proprietatea statului, și că notificatorul este persoană îndreptățită la restituire.
Din examinarea actelor ce au fost înaintate către P.M.B pentru restituirea imobilului în litigiu, rezultă că petentul, în calitate de contestator nu și-a dovedit notificarea, nefiind depuse acte care să ateste dreptul de proprietate și calitatea de persoană îndreptățită.
Art. 22.1 alin. 1 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 precizează noțiunea de acte doveditoare, în sensul Legii nr. 10/2001, respectiv certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă filiația sau rudenia cu titularul inițial al dreptului de proprietate.
Obligația de a depune actele doveditoare ale proprietății, precum și în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate, revine, potrivit art. 22 din Normele date în aplicarea Legii nr. 10/2001 notificatorului, însă acestea trebuiau depuse în termenul legal ce a fost prorogat de legiuitor.
Așadar, instanța de fond trebuia să analizeze legalitatea/nelegalitatea, temeinic/netemeinicia Dispoziției nr. 6048/19.06.2006, având în vedere doar actele ce au fost prezentate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, la momentul emiterii dispoziției, iar nu acte ce vor fi obținute sau depuse ulterior în timpul judecării cauzei.
În continuare, unitatea deținătoare, sesizată cu soluționarea notificării nu are obligația de a acorda măsuri reparatorii, sub formă de despăgubiri bănești, dar nici de a propune o anumită sumă, ci aceste obligații, conform Legii nr. 10/2001 se limitează numai la emiterea unei decizii motivate cu propunerea de acordare de despăgubiri, conform art. 29 din Legea nr.10/2001 și în condițiile legii speciale nr. 247/2005, privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, în același sens fiind și dispozițiile OUG nr. 81/28.06.2007.
În final, se solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Intimatul solicită prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca legală și temeinică.
În faza recursului, nu s-au administrat proba cu înscrisuri noi.
Asupra recursului, Curtea constată:
Reclamantul A. A. A. a notificat M. București prin Primarul General, prin notificarea nr. 1027/14.02.2002, în sensul acordării de măsuri reparatorii pentru terenul situat în București, . Zăgazului) nr. 49, Sector 1 în suprafață de 458 mp.
Dacă în ce privește suprafața de 350 mp, prin Dispoziția nr. 5135/23.01.2006, a Primarului General al Municipiului București și construcția demolată, imposibil de restituit în natură s-au acordat reclamantului măsuri reparatorii în echivalent pentru terenul în suprafață de 108 mp, a fost respinsă notificarea prin Dispoziția nr. 6048/19.06.2006, în considerarea lipsei dovezii calității de persoană îndreptățită a petentului.
Față de data comunicării acestei ultime dispoziții, reclamantul a declarat în termen, contestație, iar prin sentința civilă nr. 1678/05.10.2011 pronunțată de Tribunalul București- Secția a V-a Civilă, contestația a fost admisă, fiind anulată dispoziția amintită, iar pârâtul M. București prin Primarul General obligat să emită o nouă dispoziție, cu propunere de acordarea de despăgubiri în condițiile art. 16 – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafață de 108 mp situat în . Zăgazului ) nr. 49,Sector 1.
Deși se invocă de către recurentul pârât, absența actelor în dovedirea calității contestatorului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, potrivit Legii nr. 10/2001, din considerentele deciziei recurate rezultă că prima instanță a examinat, contractul de vânzare-cumpărare autentificat de fostul Notariat de Stat al Tribunalului I., sub nr._/24.05.1946, prin care soții A. P. (născută A.) și A. A., părinții reclamantului, au dobândit în proprietate, terenul în suprafață de 350 mp, situat în ., Cartierul Herăstrău, compus din teren în suprafață de 350 mp.
Aceeași instanță a coroborat acest înscris cu actul de partaj voluntar autentificat sub nr._/29.06.1934 de fostul Tribunal I. – Secția Notariat, potrivit căruia, mama reclamantului a primit lotul nr. 8 din suprafața de 5000 mp, cu actele de stare civilă ale foștilor proprietari, din a căror succesiune rezultă că reclamantul în calitate de fiu, a cules întreaga moștenire a defunctului, A. A..
În același sens, relațiile comunicate de către autoritățile fiscale, confirmă că părinții reclamantului, au achitat impozitul pentru imobilul și construcție și teren în suprafață de 458 mp în perioada 1952 – 1978, iar din anul 1978, aceste impozite au fost achitate de către A. A. și A. A. A., imobilul fiind expropriat prin Decretul nr. 440/22.12.1984, poz. 37 în lista anexă de la proprietarii acestuia, tatăl reclamantului și reclamantul cu o suprafață de 501 mp și construcție în suprafață de 173,50 mp.
Prin urmare, reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, urmând ca din această perspectivă, critica recurentului pârât să fie respinsă, ca nefondată, întrucât nu există motive de nelegalitate a hotărârii de fond.
Vor fi respinse și celelalte critici invocate în susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 c.pr.civ, având în vedere că instanța de fond a admis contestația, și anulând dispoziția contestată a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziție privind acordarea de măsuri reparatorii în condițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, fără a dispune în legătură cu acordarea de despăgubiri bănești și nici de a propune o anumită sumă ca despăgubire, context în care au fost respectate dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, precum și ale Legii nr. 247/2005 în ce privește regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
Întrucât nu sunt alte motive de nelegalitate ale sentinței recurate, recursul va fi respins ca nefondat, potrivit art. 312 alin. 1 C.pr.civ, și art. 304 pct. 9 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul M. București prin Primarul General împotriva sentinței civile nr.1678/05.10.2011 pronunțată de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-contestator A. A. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. P. A. V. R. P.
GREFIER
G.-M. V.
Red. .. GC – 2 ex
28.06.2012
Jud. fond E. D.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 31/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 1326/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
