Pretenţii. Decizia nr. 1326/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1326/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-06-2012 în dosarul nr. 1326/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1326R
Ședința publică de la data de 22.06.2012
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE - C. M. S.
JUDECĂTOR - Z. D.
JUDECĂTOR - M. D.-L.
GREFIER - D. L.
Din partea Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a participat domnul procuror V. D. C..
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul – reclamant P. C. împotriva sentinței civile nr. 34/06.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul – pârât S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cauza având ca obiect „despăgubiri – Legea nr. 221/2009”.
Dosarul se află la primul termen în recurs și a fost strigat la ordinea listei de recursuri.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a învederat instanței că nu are de formulat cereri prealabile judecății.
Nemaifiind de formulat cereri noi, probe de administrat sau excepții de invocat, Curtea constată pricina în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea ambelor recursuri declarate în prezenta cauză, având în vedere că s-a solicitat de recurentul – reclamant, judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 C.pr.civ.
Reprezentantul Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală, având în vedere decizia în interesul legii nr. 12/2011.
Curtea constatând închise dezbaterile reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea inregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr._, reclamantul P. C. a chemat in judecată pe paratul S. R. PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pe acesta la plata sumei de_ euro reprezentand despagubiri morale.
In drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozitiile Legii nr. 221/2009.
Prin încheierea din data de 10.12.2010 instanța a dispus suspendarea judecății în baza art. 31 din Legea nr. 47/1992.
Prin sentința civilă nr. 34/06.01.2012 Tribunalul București Secția a V-a Civilă a admis sesizarea din oficiu și a constatat perimarea cauzei.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că art. 248 Cod proc.civ. prevede că orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.
Din dispozițiile art. 250 Cod proc.civ. rezultă că atunci când suspendarea judecării se datorează lipsei părților la judecată, cursul perimării nu este suspendat, astfel încât în cauza de față termenul de perimare a început să curgă la data de 15.12.2010, când incheierea prin care judecata a fost suspendată, a fost comunicata acestora, așa cum s-a reținut mai sus. Prin urmare, termenul de perimare s-a împlinit la data de 15.12.2011.
Cum între data de 15.12.2010, precum și până la data redeschiderii din oficiu a judecății, 16.12.2011, părțile nu au îndeplinit nici un act de procedură care să întrerupă cursul perimării, s-a constatat că pricina a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 1 an și pentru aceste considerente instanța a constatat perimarea acesteia.
Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs reclamantul P. C..
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că la termenul din 06.01.2012, cand a fost admisa sesizarea din oficiu si s-a constatat perimarea cererii, procedura de citare cu reclamantul a fost nelegal fost îndeplinita, in sensul ca acesta a fost citat prenumele de P. Con..tantin si nu C., cum era corect. Citatia a fost afisata si nu înmânata partii sau unui reprezentant al acesteia.
Conform art. 88 pct 4. Cod procedură civilă, citatia trebuie sa cuprinda numele si prenumele celui citat.
Indicarea gresita a numelui incalca disp. art. 88 pct. 4, iar sanctiunea este nulitatea absolută prev.de art. 88 alin. 2 c.pr. civ.
Judecătorul trebuia sa amâne cauza si sa dispuna refacerea citarii reclamantului, in conditiile art. 85 rap. la art. 107 c.pr. civ.
Motivul de recurs este cel prev de alin. 304 pct. 5 cu rap. la art. 105 alin. 2 c.pr.civ.
Perimarea a fost gresit constatata, avand in vedere ca pricina a fost supendata in temeiul art. 31 din legea 47/1992, si nu pe acordul partilor, în conditiile art. 242 pct. 1 c.pr. civ.
Prin urmare suspendarea nu este cauzata de lipsa de staruinta a partilor in judecata, iar cursul perimarii este suspendat cat timp dăinuiește suspendarea judecatii pronuntata de instanta in cazurile prev de art. 244, precum si in alte cazuri stabilite de lege.
Reclamantul consideră că actul procedural al repunerii cauzei pe rol era atribuit exclusiv al instantei de judecata, deoarece disp. art. 245 c.pr. civ. prevad posibilitatea partilor de a cere redeschiderea cauzei doar in cazurile în care suspendarea s-a dispus in temeiul art. 242 si 243 c. pr.civ.
Art. 245 Cod procedură civilă nu prevede posibilitatea părților de a solicita repunerea pe rol nici în cazul prev. de art. 244 Cod procedură civilă. În acest caz precum și în alte cazuri de suspendare prevăzute de lege din Legea nr. 47/1992 reclamantul consideră că instanța are datoria de a verifica periodic dacă subzistă motivul suspendării.
În baza art. 312 alin. 3 C.pr.civ., recurentul solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate si trimiterea cauzei la fond pentru rejudecare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs, Curtea constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs, privind nelegala citare a reclamantului la termenul din data de 06.01.2012, este întemeiat, având în vedere faptul că pe citația emisă pentru acest termen de judecată, în care au avut loc dezbaterile finalizate cu pronunțarea hotărârii recurate, a fost trecut în mod greșit prenumele reclamantului.
Neindicarea prenumelui corect al reclamantului conform art. 88 alin. 1 pct. 4 C.pr.civ. atrage nulitatea procedurii de citare, în condițiile art. 88 alin. 2 rap. la art. 100 alin. 3 C.pr.civ., fapt ce face incident cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C.pr.civ.
Și cel de-al doilea motiv este fondat, tribunalul pronunțând hotărârea recurată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 248 C.pr.civ.
Astfel, prin încheierea din data de 10.10.2010 tribunalul a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept” (subl.inst.).
Prin hotărârea recurată, instanța a constatat îndeplinite condițiile prevăzute de art. 248 C.pr.civ. și a constatat perimată judecarea cauzei.
Ca natură juridică, perimarea este o sancțiune procesuală, ce are la bază prezumția de desistare a părților de cererea formulată, după ce cauza a fost suspendată, în baza unui caz de suspendare a judecății, voluntară sau legală.
Suspendarea cauzei constă în oprirea cursului judecății datorită unor împrejurări voite de părți (care nu mai stăruie în soluționarea pricinii) sau independente de voința părților (atunci când părțile sunt în imposibilitatea fizică sau juridică de a se prezenta la judecată).
Cazul prevăzut de art. 31 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale nu reprezintă un caz de suspendare a judecății procesului, ci de suspendare de la aplicare a acelor dispoziții legale care au fost declarate neconstituționale pe o perioadă de 45 de zile de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, termen la împlinirea căruia aceste dispoziții legale își încetează efectele juridice. Prin urmare, cazul de suspendare a dispozițiilor legale care au fost declarate neconstituționale, prevăzut de art. 47 din Legea nr. 47/1992 ține de fondul cauzei, de temeiul juridic al cererii de chemare în judecată.
Cazul de suspendare legală de drept prevăzut de art. 29 alin. 5 din Legea nr. 47/1992 nu mai există, ca urmare a abrogării aceste norme juridice prin Legea nr. 177/2010, publicată în M. Of. nr. 672 din 4 octombrie 2010, deci anterior pronunțării încheierii de suspendare de către tribunal (din data de 10.12.2010).
Prin urmare, nefiind în ipoteza unui caz de suspendare a judecății, voluntară sau legală, Curtea constată că încheierea din data de 10.12.2010 este lipsită de suport legal.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 rap. la art. 304 pct. 5 C.pr.civ., Curtea va admite recursul, va casa sentința civilă recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – reclamant P. C. împotriva sentinței civile nr. 34/06.01.2012 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul – pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. S. C. D. Z. D. L. M.
GREFIER
L. D.
Red.dact.jud.MSC
Tehnored.T.I./ 2ex./ 02.07.2012.
Jud. fond: C. L. B.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 1287/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Legea 10/2001. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
