Partaj judiciar. Decizia nr. 31/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 31/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2012 în dosarul nr. 31/2012
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A IV-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 31 R
Ședința publică din data de 12.01.2012
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: S. G.
JUDECĂTOR: G. D. M.
JUDECĂTOR: M. A.
GREFIER: M. D.
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele reclamante G. G., V. A. și de recurentul pârât C. L. împotriva deciziei civile nr.271A/06.04.2011, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant A. T. M., având, ca obiect, „partaj judiciar”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns: recurentele reclamante G. G., V. A., personal, recurentul pârât C. L. personal și asistat de avocat G. M., cu împuternicire avocațială nr._//17.05.2011, la dosar și intimatul reclamant A. T. M., personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursul recurentului pârât C. L. este netimbrat, precum și faptul că intimatul reclamant A. T. M. a depus la dosar o precizare privind erori materiale strecurate în întâmpinare.
Apărătorul recurentului pârât C. L. depune la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul reclamant și învederează instanței faptul că părțile nu s-au înțeles, litigiul neputând fi soluționat pe cale amiabilă. Solicită proba cu înscrisuri, acte noi cu care dorește să facă dovada că terenul de 1570 mp și cel de 700 mp, ambele făcând parte din tarlaua 79 . intravilane, astfel cum rezultă și din actele autoarei pârâtului, C. F..
În cadrul acestei probe, solicită efectuarea unei adrese către Primăria comunei Berceni pentru a ne comunica hotărârile Consiliului Local din 28.02.2001, prin care au fost trecute niște terenuri din extravilan în intravilan, precum și o copie de pe planul urbanistic general. Mai arată că aceste aspecte rezultă și din adresa aflată la fila 220 dosar apel. De asemenea, arată că în faza apelului, în răspunsul la obiecțiuni, expertul a determinat o diferență de valoare foarte mare pentru terenuri situate în intravilan sau extravilan.
Recurentele reclamante G. G., V. A., personal, lasă la aprecierea instanței. Precizează că nu au avut avocat.
Intimatul reclamant A. T. M., personal, arată că este de acord cu probele solicitate.
După deliberare, având în vedere conținutul motivelor de recurs, criticile formulate de către recurentul pârât, vizând proba cu expertiză, Cutea, invocând din oficiu și excepția nulității recursului declarat de recurentul pârât C. L., respinge probatoriul solicitat de acesta și acordă părților cuvântul pe excepția invocată și pe recursul declarat de recurentele reclamante G. G., V. A..
Apărătorul recurentului pârât C. L. solicită respingerea excepției nulității recursului, apreciind că se încadrează în dispozițiile art. 304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, criticile vizând erorile strecurate în raportul de expertiză și faptul că nu s-a referit la categoria de teren corectă.
Recurentele reclamante G. G., V. A., personal, solicită admiterea recursului propriu și lasă la aprecierea instanței cu privire la recursul pârâtului.
Apărătorul recurentului pârât C. L. solicită admiterea recursului și schimbarea în parte a hotărârii recurate, conform motivelor scrise, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul reclamant A. T. M. solicită respingerea ambelor recursuri, ca nefondate, și menținerea hotărârii atacate. Mai solicită modificarea deciziei, în sensul eliminării sultei.
Apărătorul recurentului pârât C. L., având cuvântul pe recursul reclamantelor, solicită respingerea acestuia, ca nefondat, arătând că valoarea masei succesorale depășește suma de 500.000 lei, iar în ceea ce privește casa, apreciază că față de faptul că în răspunsul la interogatoriu reclamantele au declarat că nu știu dacă au sau nu pretenții, nu mai pot formula asemenea pretenții, critici, direct în recurs.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea din data de 23.04.2007 înregistrată la Judecătoria Cornetu sub nr._, reclamanții A. T. M., G. G. și V. A. au chemat în judecată pe pârâtul C. L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate că reclamanții și pârâtul sunt moștenitorii defunctei C. D.F. și să dispună ieșirea din indiviziune a părților cu privire la bunurile succesorale.
În motivarea cererii s-a arătat că bunica reclamanților și mama pârâtului - numita C. D.F. - a decedat la data de 22.03.1993, de pe urma acesteia rămânând un bun imobil - teren arabil extravilan și intravilan în suprafață de 2,4100 ha - indicat în titlul de proprietate nr._/22.05.1995.
Reclamanții arată că terenul trebuia împărțit între cei trei copii ai defunctei și anume: C. L., C. G. și A. M.. C. G., decedat la rândul său, i-a lăsat ca moștenitori pe G. Gherghița, V. A. și C. M..
Pârâtul C. L. a formulat întâmpinare prin care a arătat că numita C. M., deși era moștenitoare a defunctului C. G., nu a fost chemată în judecată. De asemenea a arătat că la nivelul anilor 1950 – 1960 defuncta a donat către A. M. și C. G. două suprafețe de teren de câte 7500 m.p ( ca dotă) în legătură cu care nu s-a mai solicitat reconstituirea dreptului de proprietate în persoana defunctei și în legătură cu care sunt incidente dispozițiile art. 751 Cod civil.
Pârâtul precizează că în prezent există o înțelegere a părților cu privire la folosirea terenurilor ce au aparținut autoarei lor .
Pârâtul a formulat și cerere reconvențională prin care a solicitat contravaloarea îmbunătățirilor aduse casei părintești în timpul vieții autoarei lor și ulterior decesului acesteia și consideră că valoarea acestor cheltuieli trebuie scăzută din totalul valorii bunurilor supuse împărțelii. În legătură cu cele două suprafețe de 7500 m.p. teren solicită să fie incluse în masa bunurilor de împărțit ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 751 Cod civil.
Reclamantele G. G. și V. A. au formulat o cerere precizatoare și completatoare prin care se solicită instanței constatarea calității lor de comoștenitoare în legătură cu succesiunea defunctei C. D.F., urmare a retransmiterii moștenirii tatălui reclamantelor (C. G., fiul defunctei, decedat la data de 19.10.2003).
Prin aceeași cerere au arătat că inițial, de pe urma defunctei au rămas trei copii, C. L., C. G. și A. M.. Reclamantele propun o modalitate de sistare a indiviziunii solicitând efectuarea unor expertize tehnice.
Prin sentința civilă nr. 769 din 28.03.2008 pronunțată de Judecătoria Cornetu a fost admisă, în parte acțiunea formulată de reclamanți, astfel cum a fost precizată și completată. A fost respinsă cererea reconvențională ca nefondată. S-a dispus ieșirea părților din indiviziune pentru suprafața de teren din titlul de proprietate nr._/1995, conform raportului de expertiză efectuat în cauză de către expertul D. M. A., instanța omologând respectivul raport și atribuind părților loturile indicate în raport și în schițele aferente. În fine, instanța a dispus rămânerea părților în indiviziune cu privire la imobilul casă de locuit și a obligat pârâtul la plata sumei de 1604,80 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamanți.
În motivarea sentinței s-a reținut că față de dovedirea calității de moștenitori de către părți se impune sistarea indiviziunii, mai puțin cu privire la casa de locuit care se află într-o stare avansată de degradare și nu este comod partajabilă în natură.
Împotriva sentinței au declarat apel pârâtul C. L. și reclamantul A. T. M..
Reclamantele Ghene G. și V. A. au formulat cerere de aderare la apel.
Prin decizia civilă nr. 271/A/06.04.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă au fost admise apelurile și cererea de aderare la apel și a fost schimbată în tot sentința civilă apelată. Au fost admise, în parte, cererea principală și cererea reconvențională. S-a constatat deschisă succesiunea defunctei C. F., decedată la data de 22.03.1993. S-a constatat că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei numiții: A. M., C. G. și C. L., cu o cotă de 1/3 din masa succesorală. S-a constatat dreptul de proprietate exclusivă al pârâtului-reclamant C. L. asupra casei de locuit corp A compusă din corpurile I ș II, a anexelor gospodărești, grajd și șopron a împrejmuirii din lemn și prefabricate situate în .. 924, ., astfel cum s-au identificat în cadrul expertizei construcții efectuate în apel de către expertul B. A.. S-a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctei se compune din suprafețele de teren de 2 ha și 4.100 m.p., pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._/20.05.1995 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra terenurilor I. și din construcția corp B, fără valoare economică situată în comuna Berceni ..924, județul I., astfel cum s-a identificat prin expertiza construcții efectuate în apel de către expertul B. A., cu o valoare totală de 975.870 lei. S-a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor ce fac parte din masa partajabilă în varianta 1 din raportul de expertiză, specialitatea topografie întocmit, în apel, de către expertul F. L., situate în ., astfel: s-au atribuit reclamantului-pârât A. T. M., în deplină proprietate și liniștită posesie: - amplasamentul 4 în suprafață exclusivă de 2100 m.p., în valoare de_ lei Tarlaua 55, P26 35/2; - lotul 1 din amplasamentul 1 în suprafață de 4600 m.p., în valoare de 157.984 lei, tarlaua 12, P.32/1/14; - amplasamentul 3 în suprafață exclusivă de 2.500 m.p., în valoare de_ lei, tarlaua 23, P.55/2/2/5; - amplasamentul 5 în suprafață de 1.100 m.p., în valoare de 19.841 lei, tarlaua 38, P.107/1, cu o valoare totală de 340.553 lei. S-au atribuit reclamantelor-pârâte G. G. și V. A. în deplină proprietate și liniștită posesie, în indiviziune și în cote egale: - amplasamentul 6, în suprafață de 1.570 m.p., în valoare de 110.236 lei, tarlaua 79, P.3815/1; - amplasamentul 7 în suprafață de 700 m.p., în valoare de 43.005 lei, tarlaua 79, P.38 15/1; - lotul 2 din amplasamentul 1, în suprafață de 5.400 m.p., în valoare de 185.456 lei, tarlaua 12, P.32/1/14, cu o valoare totală de 338.697 lei. S-au atribuit pârâtului-reclamant C. L. în deplină proprietate și liniștită posesie: - amplasamentul 8 în suprafață de 1129m.p., în valoare de 253.008 lei, tarlaua 47, P.2305/1, P.2304. - amplasamentul2 în suprafață de 5.000 m.p., în valoare de_ lei, tarlaua 19, P.47/8/20, cu o valoare totală de 296.620 lei. S-a atribuit pârâtului-reclamant C. L. corpul B de construcție, fără valoare economică, situat în comuna Berceni, ..924, județul I.. Pentru egalizarea valorică a loturilor au fost obligați apelantul-reclamant-pârât A. T. M. la plata către apelantul-pârât-reclamant C. L. a sumei de 15.263 lei, cu titlu de sultă și apelantele-reclamante G. G. și V. A., la plata către apelantul-pârât-reclamant C. L. a sumei de 13.407 lei cu titlu de sultă. A fost stabilit termenul de plată a sultei până la 01.07.2011. Au fost compensate în totalitate cheltuielile de judecată efectuate de părți în apel.
În motivarea deciziei s-au arătat următoarele:
În privința apelului declarat de către apelantul reclamant A. T. M., s-a constatat că este fondat, pentru următoarele considerente de fapt și drept:
Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, privește dezbaterea succesiunii defunctei C. F., iar potrivit actelor de stare civilă depuse la dosarul cauzei, tribunalul a reținut că au calitatea de moștenitori legali ai defunctei C. F., decedată la data de 22.03.1993, descendenții acesteia A. M., C. G. și C. L., cu o cotă de 1/3 din masa succesorală, necontestându-se de nici una dintre părți calitatea acestora de moștenitori legali.
Tribunalul a constatat că instanța de fond a dispus ieșirea din indiviziune în temeiul raportului de expertiză topografică întocmit în fața judecătoriei, iar criticile apelantului vizează modalitatea de întocmire a acestui raport de expertiză de către expert. În apel tribunalul a încuviințat proba cu expertiză specialitatea topografie, fiind întocmit raportul de expertiză de către expertul F. L., prin urmare respectivele critici ale apelantului au rămas fără obiect.
Raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond a fost înlăturat de către instanța de apel și s-a dispus efectuarea unei noi expertize judiciare, deoarece expertul desemnat în fața instanței de fond nu a propus variante de lotizare care să țină seama de o partajare în natură a loturilor de teren în raport de cotele deținute de părți, nu a evaluat loturile ce fac obiectul masei partajabile și nu a ținut seama ca la atribuirea loturilor să se evite pe cât este posibil plata unor sulte ridicate, dat fiind faptul că părțile nu au venituri suficiente care să le permită plata unor sulte mari.
În ceea ce privește apelul declarat de către pârâtul reclamant C. L., tribunalul a considerat de asemenea că este fondat, pentru următoarele motive de fapt și de drept:
După cum a reținut și în cazul primului apel tribunalul a reafirmat calitatea de moștenitori a celor trei de pe urma defunctei C. F. decedată la data de 22.03.1993. Tribunalul a constatat că de pe urma defunctului C. G. (potrivit certificatului de moștenitor nr. 95/25.05.2004) moștenitori sunt descendentele G. G. și V. A., precum și soția supraviețuitoare C. M., care într-adevăr, în fața instanței de fond, nu a fost chemată în judecată, însă, tribunalul a apreciat că acest motiv de nulitate al sentinței de fond a rămas fără obiect întrucât, potrivit contractului de vânzare cumpărare de drepturi succesorale nr. 938/28.04.2009 C. M. a vândut către fiicele V. A. și G. G., toate drepturile succesorale dobândite prin moștenire de la defunctul soț C. G. decedat la data de 19.10.2003.
Deși s-a invocat de către pârâtul reclamant faptul că cererea reclamanților nu îndeplinește condițiile expres prevăzute de art.673 ind.2 C.proc.civ., tribunalul a considerat că această critică este nefondată deoarece cererea reclamantului a avut ca obiect partajarea averii succesorale de pe urma defunctei C. F., care presupune stabilirea moștenitorilor, stabilirea masei succesorale a cotelor succesorale și ieșirea din indiviziune prin formarea și atribuirea de loturi, iar valoarea loturilor s-a stabilit de către instanța de judecată în apel în urma administrării probei cu expertiză pentru evaluarea proprietății imobiliare. Prin urmare nu se putea dispune anularea cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că reclamanții nu ar fi indicat valoarea masei partajabilă atâta vreme cât nici disp. art. 673 ind.2 C.proc.civ., nu dispun o astfel de sancțiune, iar in prezent nu exista nici o vătămare care sa decurgă din aceasta sancțiune. Oricum, sub acest aspect, instanța de apel a dispus efectuarea expertizei specialitatea topografie, pentru identificarea bunurilor ce fac obiectul masei partajabile, evaluarea terenurilor și lotizarea terenurilor.
Criticile apelantului în ceea ce privește soluția instanței de fond, care a procedat la respingerea cererii reconvenționale fără a dispune și raportul donațiilor au fost găsite ca nefondate, deoarece suprafețele de teren cu privire la care s-a pretins că cei doi frați ai reclamantului au fost înzestrați de către părinți la căsătorie cu anumite suprafețe de teren, nu au fost dovedite ca făcând obiectul unor donații care ar fi trebuit să îmbrace forma autentică și nici a unor liberalități, sub forma darului manual. Pentru aceste terenuri au fost eliberate titluri de proprietate pe numele lui C. G. și A. I., respectiv titlul de proprietate nr._/16.01.1995 și 3590/24.08.1993, care nu au fost anulate de către instanțele de judecată.
În ceea ce privește critica relativă la greșita includere în masa partajabilă a corpului A de construcție, care a fost edificat din surse proprii de apelant, doar corpul B de construcție reprezentând vechea casă bătrânească care a aparținut defunctei, tribunalul a găsit-o întemeiată.
Tribunalul a precizat că în apel s-a încuviințat proba cu expertiză specialitatea construcții, prin urmare criticile ce privesc nelegalitatea întocmirii raportului de expertiză în fața judecătoriei au rămas fără obiect. Potrivit expertizei în construcții întocmită, în apel, de către expertul B. A., construcția este compusă din două corpuri: corpul B, casă bătrânească, formată din două camere și antreu fără valoare economică și corpul A formată din Corpurile I și II, primul reprezentând o construcție cu o suprafață utilă de 58.45 mp-C1, fiind edificată în anul 1961, iar al doilea reprezentând o construcție formată dintr-o bucătărie și o cămară, edificată în anul 1980, cu o valoare a corpului I de 72,857 lei și a corpului II de 30.616 lei. Potrivit expertizei, pe teren s-au identificat și anexe gospodărești, respectiv grajdul cu o valoare de 13.714 lei, șopronul cu o valoare 212 lei, împrejurare din lemn cu o valoare de 6990 lei și împrejmuire din prefabricate cu o valoare de 3050 lei.
Tribunalul a reținut dreptul de proprietate al pârâtului reclamant asupra acestor construcții, doar construcția B făcând parte din masa partajabilă și neavând valoare economică, față de probatoriul administrat. Astfel, la întrebările pârâtului reclamant din interogatoriul administrat la fond răspunsul a fost unul evaziv declarându-se de către reclamanta V. A. la intrebarea nr. 11 la interogatoriu, „ recunoasteți ca imobilul locuinta cu pivnita este construit de piritul C. L.”, că nu știe, iar la intrebarea nr. 12 „ recunoasteti ca nu aveti nici pretentie asupra casei de locuit ?”, dându-se același răspuns. Aceleași răspunsuri le-a dat si reclamanta G. G., iar reclamantul A. T. M. nu s-a prezentat la interogatoriu. În același sens au fost interpretate autorizația pentru dărâmarea sau desființarea de construcții nr. 6513/22 B/1961, potrivit căreia pârâtul reclamant s-a autorizat să execute un nou imobil de locuit din paiantă și să demoleze imobilul degradat, respectiv evidențele fiscale de la primărie pe numele lui Coțeanu L.. Concluzia tribunalului a fost justificată și de prezumția simplă că în decursul căsătoriei lui C. L., cu privire la care nu s-a invocat de către nici unul dintre moștenitori că nu ar fi avut venituri, ar fi fost în măsură să construiască o locuință, care are o suprafață utilă de aproximativ 80 mp, mai ales că este cunoscut că în mediul rural unul dintre copii, în special băieții, rămâne să gospodărească și să locuiască în casa părinților.
Prin cererea de aderare la apel, apelantele G. G. și V. A. formulaseră critici cu privire la respingerea obiecțiunilor la raportul de expertiză specialitatea construcții dar, a precizat tribunalul, în apel s-a încuviințat proba cu expertiză specialitatea construcții și s-au evaluat construcțiile precum și anexele gospodărești și gardul împrejmuitor procedându-se la lotizarea terenului intravilan atribuindu-se pârâtului cele două loturi de teren de 925 mp și 204 mp din tarlaua 47, iar în privința terenului extravilan s-a încuviințat o nouă probă cu expertiză specialitatea topografie și s-a admis varianta de lotizare nr.1 solicitată de către părți.
Cu privire la lotizarea terenului extravilan, tribunalul a arătat că potrivit art. 673 ind. 9 Cpr civ,. la formarea și atribuirea loturilor, instanța a ținut seama, după caz, și de acordul părților, mărimea cotei-părți ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărțit, natura bunurilor, domiciliul și ocupația părților, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărțeala, au făcut construcții, îmbunătățiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea. Această modalitate de partajare - varianta 1 – a făcut posibilă atribuirea de loturi in natură către moștenitori, fără plata unor sulte mari, date fiind si posibilitățile materiale ale acestora. Varianta nr. 1 a fost solicitată de către 3 dintre apelanți.
In temeiul art. 296 C.pr civ tribunalul a admis apelurile și cererea de aderare la apel si a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenurilor, cu stabilirea sultelor arătate anterior.
Împotriva deciziei din apel au declarat recurs pârâtul C. L. și reclamantele G. G. și V. A..
În motivarea recursului declarat de către pârât, acesta arată că afirmația conform căreia nu ar fi vrut să dezbată succesiunea după decesul defunctei este neadevărată. Recurentul mai arată că loturile trebuie să fie egale și să se atribuie fiecăruia terenurile pe care le-a muncit, fără ca unii să ia mai mult iar alții mai puțin.
În fine, recurentul precizează că în expertiză s-a trecut greșit categoria de folosință a terenurilor.
Recurentul – pârât consideră că motivele din recurs se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 6,7,8 și 9 Cod procedură civilă.
Recursul a fost declarat în termen.
În motivarea recursului declarat de către reclamantele G. G. și V. A. s-a arătat că instanța de apel trebuia să constate că prima instanță nu era competentă din punct de vedere material să judece în fond cererea de partaj, dată fiind valoarea masei partajabilă cu mult peste 500.000 lei. De asemenea, s-a arătat că instanța de apel a admis în mod greșit cererea reconvențională a pârâtului, în condițiile în care acesta a renunțat expres la judecarea cererii în fața instanței de fond și nu a solicitat să se constate vreun drept personal asupra casei de locuit ce a aparținut defunctei. În fine recurentele arată că instanța de apel a considerat în mod greșit că apelantul pârât C. a fost autorizat să execute lucrări de construire, în condițiile în care o astfel de autorizație nu există și oricum nu era conformă art. 2 și următoarele din Decretul nr.144/1958 privind reglementarea eliberării autorizațiilor de construire, reparare și desființare a construcțiilor.
Sub aceste aspect, recurentele precizează că nu există proces – verbal de recepție la terminarea lucrărilor care să facă dovada edificării vreunei construcții și nici nu s-a făcut dovada contestării titlului de proprietate nr. 1900/1995, ca urmare a faptului că acesta ar fi inclus construcția pârâtului.
În drept recursul reclamantelor a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 5, 6 și 9 Cod procedură civilă.
Intimatul – reclamant A. T. M. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursurilor, mai ales că recurentele – reclamante nu au invocat prin cererea de chemare în judecată a pârâtului C. L. nici o pretenție cu privire la clădirea în legătură cu care aduc critici în recurs.
Pârâtul C. a depus la rândul lui întâmpinare, în care arată că nu a renunțat la judecarea cererii reconvenționale și că la dosar există autorizație de construire. Același pârât a răspuns la întâmpinarea depusă de intimatul A. T. M., reluând aspectele din propriul recurs și propria întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
În privința recursului pârâtului C. L. sunt incidente dispozițiile art. 306 alin. 1 Cod procedură civilă, deoarece criticile acestuia nu pot fi încadrate în nici unul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă. Astfel, recurentul critică probatoriul administrat din perspectiva greșitei rețineri a categoriei de folosință a terenurilor în raportul de expertiză. De asemenea, recurentul critică modul în care instanța de apel a interpretat probele, prin raportare la întinderea loturilor și la faptul că nu s-a ținut seama de persoanele care au muncit terenurile înainte de partajare.
Curtea constată că astfel de critici erau admisibile doar sub imperiul pct. 10 și 11 din art. 304 Cod procedură civilă, care au fost abrogate prin art. I pct. 111 și pct. 112 din OUG nr. 138/2000 și care în prezent nu pot fi primite.
Având în vedere că recursul pârâtului nu cuprinde motive de nelegalitate, ci cel mult de netemeinicie, Curtea îl va constata nul.
În privința recursului declarat de către reclamantele G. G. și V. A., Curtea constată că este nefondat pentru următoarele motive:
Critica relativă la necompetența judecătoriei de a soluționa partajul din cauza valorii masei partajabilă, mai mare de 500.000 lei, nu poate fi reținută de către Curte deoarece, în art. 2 pct. 1 lit. b din Codul de procedură civilă, se arată, printre altele, că tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă, al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materie succesorală, etc., ceea ce înseamnă că, per a contrario, cererile de genul celei de față – partaj succesoral, se judecă în primă instanță de către judecătorie, indiferent de valoarea masei partajabile.
Critica recurentelor conform căreia instanța de apel ar fi admis în mod greșit cererea reconvențională, nu poate fi primită de către Curte deoarece titularul acesteia nu a renunțat la judecarea cererii în condițiile art. 246 Cod procedură civilă, cum fără temei și fără reflectare în actele și lucrările dosarului susțin recurentele.
La fila 154 din dosarul Judecătoriei Cornetu se ia act doar de renunțarea pârâtului – reclamant la judecarea capătului trei din cererea reconvențională și nu de renunțarea la judecarea reconvenționalei în integralitatea ei. Practic, respectiva renunțare privea aspectul legat de aducerea la masa partajabilă a contravalorii îmbunătățirilor aduse casei bătrânești în legătură cu care ambele instanțe de fond, bazându-se pe expertize, au reținut că nu are valoare economică.
Criticile recurentelor – reclamante relative la dovedirea existenței sau inexistenței autorizației de construire de către recurentul – pârât, țin, după cum arată însăși recurentele de interpretarea probatoriului de către instanța de apel și nu de greșita aplicare a legii.
Chiar dacă recurentele fac trimitere la Decretul nr. 144/1958, aceasta nu înseamnă că în cauză devin incidente dispozițiile punctului 9 de la art. 304, atâta timp cât, în cauză, dovedirea masei partajabile este o chestiune de fapt, iar actul normativ respectiv nu are aplicabilitate și implicit nu trebuia interpretat de către instanțele de fond.
D. fiind faptul că hotărârea instanței de apel este legală și temeinică, în sensul că sistează starea de indiviziune a părților ținându-se cont de dispozițiile art. 6739 și art. 67310 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceasta nu trebuie reformată în recurs.
Pentru motivele arătate, Curtea va constat nul recursul declarat de pârâtul C. L. și va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantele G. G. și V. A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul declarat de recurentul – pârât C. Lixanadru, împotriva deciziei civile nr. 271/A/06.04.2011 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV -a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul A. T. M., respectiv intimatele – recurente G. G. și V. A..
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentele – reclamante G. G. și V. A., împotriva aceleiași decizii în contradictoriu cu intimatul A. T. M. și intimatul – recurent C. L..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.01.2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
S. G. G. D. M. M. A.
GREFIER
M. D.
Red. G.D.M.
Tehnored. T.I.
2 ex./16.01.2012
Jud. apel:
D.G.N.
I.Târțău
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 6/2012. Curtea de Apel... | Legea 10/2001. Decizia nr. 1287/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
