Revendicare imobiliară. Decizia nr. 6/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-01-2012 în dosarul nr. 6/2012
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 6-A
Ședința publică de la 12.01.2011
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - C. N.
JUDECĂTOR - M. H.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta-reclamantă ASOCIAȚIA „S. INGINERILOR DE petrol ȘI GAZE” împotriva sentinței civile nr. 1402/13.11.2007, pronunțate de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, L. M., I. E., I. N. și, S. I. A. și intimații chemați în garanție M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR.
P. are ca obiect revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul A. F., pentru apelanta-reclamantă Asociația S. Inginerilor de Petrol și Gaze, în baza împuternicirii avocațiale nr._/10.11.2009, emise de Baroul București, lipsind intimații-pârâți Primăria Municipiului București, L. M., I. E., I. N. și S. I. A. și chemații în garanție M. București, prin Primarul General, și C.G.M.B.-A.F.I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că s-a formulat cerere de repunere pe rol de către intimatul-pârât S. A. I. în data de 18.11.2011, cu motivarea că dosarul care a provocat suspendarea s-a soluționat irevocabil.
Curtea acordă cuvântul pe cererea de repunere pe rol formulată de intimatul pârât.
Avocatul apelantei-reclamante solicită respingerea cererii de repunere pe rol, arătând că recursul a fost anulat ca netimbrat, că procedura a fost viciată și că în continuare va face contestație în anulare.
Curtea, în urma deliberării, având în vedere dispozițiile art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, admite cererea de repunere pe rol a cauzei, întrucât dosarul pentru care pricina de față a fost suspendată s-a soluționat irevocabil, prin decizia pronunțată la 10.10.2011 de Curtea de Apel București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._/4/2008.
Nemaifiind cereri prealabile, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe apelul declarat.
Avocatul apelantei-reclamante solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de la 06 iulie 2006 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr._/299/2006, reclamanta Asociația „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului București și pe intervenienții forțați L. M., I. E., I. N. și S. I. A., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea acestora să îi lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în București, .. 4, sector 1.
La termenul din 19 octombrie 2006, reclamanta a depus o cerere modificatoare – precizatoare, prin care a arătat că înțelege să se judece în calitate de pârâți cu următorii: Primăria Municipiului București, L. M., I. E., I. N. și S. I. A. și că obiectul acțiunii este imobilul situat în București, .. 4, sector 1, format din teren în suprafață de 223 mp, pe care se află curte, și o construcție edificată pe fundație din beton, din cărămidă și acoperită cu tablă.
La data de 29 martie 2007, pârâtul S. I. A. a formulat cerere de chemare în garanție în contradictoriu cu M. București, prin Primarul General, și Administrația Fondului Imobiliar a Municipiului București, pentru a-l apăra de evicțiune, în cadrul garanției de evicțiune.
Prin încheierea din 29 martie 2007, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților L. M., I. E. și I. N..
Prin sentința civilă nr._ din 28 iulie 2007, pronunțată Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2006, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat cauza privind pe reclamanta Asociația „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, I. E., pentru care s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință, I. N., pentru care s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință, L. M., pentru care s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință și S. I. A., chemați în garanție M. București, prin Primar General, Administrația Fondului Imobiliar a Municipiului București (A.F.I. – fostă D.G.A.F.l.) la Tribunalul București – Secția Civilă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanță a reținut dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă și faptul că obiectul litigiului are o valoare de peste 500.000 lei.
Cauza a fost înregistrată la data de 03 septembrie 2007 pe rolul Tribunalului București – Secția a V-a Civilă, formând obiectul dosarului nr._ .
Tribunalul a constatat că persoanele chemate în judecată de către reclamantă au toate calitatea de pârâți, fiind impropriu denumiți intervenienți din moment ce aceștia nu au formulat cerere de intervenție.
Prin sentința civilă nr. 1402 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul București – Secția a V-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Asociația „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” și a respins acțiunea formulată de reclamantă Asociația în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, prin Primar General, I. E., L. M., I. N. și S. I. A. și Administrația Fondului Imobiliar (A.F.I. – fostă D.G.A.F.I), ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta Asociația „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” este o persoană juridică fără scop patrimonial înregistrată la Judecătoria Sectorului 1 București sub nr. 111/2011, la data de din 01 noiembrie 2001.
Pentru a introduce acțiunea în revendicare imobiliară reclamanta sau autorul acesteia trebuie să aibă calitatea de proprietar neposesor.
În speță, reclamanta a susținut că este succesoarea Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră (A.I.T.I.M.) care a obținut imobilul revendicat în anul 1934 prin vânzare – cumpărare și de la care imobilul a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
Pentru a avea calitate procesual activă, reclamanta trebuia să facă dovada faptului că este succesoarea fostului proprietar al imobilului. Pentru a face o astfel de dovadă nu este suficient ca în statutul reclamantei să se menționeze obiectivul preluării patrimoniului ce a aparținut asociațiilor cu profil de petrol și gaze, deoarece în acest caz orice asociație și-ar putea atribui prin propriul statut calitatea de succesor al altor asociații ce nu mai sunt în ființă în scopul obținerii bunurilor ce au făcut parte din patrimoniul acestora din urmă.
De altfel, în art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 10/2001 se arată că sunt îndreptățite în înțelesul legii la măsuri reparatorii persoanele juridice proprietari ai imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste sau de orice alte persoane juridica după data de 06 martie 1945. Îndreptățirea la măsurile reparatorii este condiționată de continuarea activității ca persoană juridică până la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, ceea ce nu este cazul în speță, sau de împrejurarea ca activitatea lor să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 06 martie 1945 – 22 decembrie 989, iar acestea să-și fi reluat activitatea după data de 22 decembrie 1989, dacă, prin hotărâre judecătorească, s-a constatat că sunt aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă.
Reclamanta nu a făcut dovada prin hotărâre judecătorească că este aceeași persoană juridică cu cea desființată sau interzisă pentru a putea fi considerată titulara dreptului de a introduce acțiunea în revendicare a imobilului ce a aparținut asociației de la care imobilul a fost naționalizat.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 19 februarie 2008 a declarat apel reclamanta Asociația „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” (S.I.P.G.), care a fost înregistrat la data de 12 mai 2008 pe rolul Curții de Apel București – Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
În motivare, a arătat că prin hotărâri definitive și irevocabile, respectiv încheierile din 18 octombrie 2001 și 14 octombrie 2006 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarele nr. 3601PJ/2001 și nr. 5611PJ/2006, i s-a statuat dreptul în calitate de succesoare declarată a asociațiilor profesionale din domeniul acesteia, petrol și gaze desființate de regimul comunist, să preia patrimoniul acestora în condițiile legii. Dintre aceste organizații cea mai reprezentativă a fost Asociația Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră (A.I.T.l.M.) constituită în anul 1922 din personalități și specialiști din domeniul resurselor energetice (minereu, cărbune, sare, petrol etc.) reglementat de Legea minelor aprobată prin Decretul nr. 2294/1924.
La începutul anului 2006, apelanta reclamantă a identificat faptul că imobilul, construcție și teren, situat în București, .. 4, sector 1, a fost dobândit în proprietate de AITIM în anul 1934 prin vânzare – cumpărare.
În calitate de persoană îndreptățită, recunoscută ca atare prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, precum și de autoritățile din cadrul Primăriei Municipiului București (Administrația Fondului Imobiliar – Evidența Proprietății, Juridic – C.) și Arhivelor Naționale, a primit relații de la acestea privind situația juridică a imobilului, respectiv deposedarea AITIM prin Decretul nr. 92/1950 și înstrăinarea în baza Legii nr. 85/1992 și Legii nr. 112/1995.
Întrucât în anul 2006 apelantei reclamante îi era închisă procedura instituită de Legea nr. 10/2001 prin epuizarea termenului de notificare prevăzut la art. 22 (1), singura modalitate de valorificare a drepturilor din patrimoniul autoarei A.I.T.I.M., pe baza recunoașterii ca succesoare prin hotărâre judecătorească, era acțiunea în revendicare prevăzută de dreptul comun. Pe de altă parte, scopul S.I.P.G., asemănător și aproape identic cu al A.I.T.I.M., îndreptățea, conform Decretului nr. 31/1954, la atribuirea acestei proprietăți, organul competent fiind, în această situație, instanța de judecată.
Pe parcursul soluționării dosarului nr._/299/2006, urmare a modificărilor și precizărilor făcute de reclamantă și rezolvării excepției lipsei capacității de folosință, s-au stabilit că pârâți M. București, prin Primarul General și S. I. A. și au fost introduși chemații în garanție de acest pârât, M. București prin Primarul General și Administrația Fondului Imobiliar. De asemenea, s-a rezolvat și excepția necompetenței materiale a judecătoriei, declinându-se soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului București – Secția Civilă prin sentința civilă nr._ din 28 iunie 2007, instanța lăsând pe seama tribunalului discutarea excepției lipsei de calitate procesuală activă a recurentei ridicată numai de pârâtul S. I. A. la termenul din data de 29 martie 2007.
Hotărârea pronunțată de tribunal ca instanță de fond, prin nerespectarea în formă și fond a cerințelor art. 261 (1) Cod de procedură civilă, este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei din următoarele considerente:
I. În practicaua hotărârii nu sunt redate domiciliul, sediile părților, fiind schimbată calitatea în care acestea s-au judecat, precum și capacitatea de a sta în proces. Susținerile apelantei reclamante au fost trunchiate (de exemplu, invocarea Legii minelor) și nu au fost menționate actele depuse în susținerea concluziilor formulate și răspunsului la excepția ridicată de pârâtul S. I. A. prin întâmpinare.
II.1. Considerentele instanței indică fără dubiu lipsa unei analize temeinice a dezbaterilor din dosarul nr._/2006 și probele administrate, deși acestea au rămas câștigate cauzei.
Astfel, urmare a cererii modificatoare – precizatoare de la termenul din 19 octombrie 2006, instanța a înlocuit calitatea de intervenienți cu aceea de pârâți, iar la termenul din 29 martie 2007 pârât în cauză a fost introdus M. București prin Primarul General în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 215/2001.
Deși calitatea procesuală pasivă în calitate de pârâți a fost restrânsă, urmare a comunicărilor Inspectoratului Național pentru Evidența Persoanelor (INEP) și Stării civile a Sectorului 5 București, la M. București și S. I. A., instanța o extinde și la chemații în garanție de pârâtul S. I. A..
2. Contrar dispozițiilor art. 47 Cod de procedură civilă, apărarea și concluziile pârâtului S. I. A. privind excepția lipsei de calitate procesuală activă a reclamantei au profitat și pârâtului M. București, care prin Primarul General nu a invocat această excepție în scris sau oral prin împuterniciți, aceștia neprezentându-se în instanță. Judecătorul a apreciat greșit, când a extins concluziile în favoarea tuturor pârâților, art. 48 (2) Cod de procedură civilă nefiind aplicabil, raportul juridic dintre aceștia fiind născut din chemarea în garanție prevăzută de art. 60 (1) Cod de procedură civilă.
3. În aprecierile sale, instanța nu a ținut seama de înscrisurile depuse de apelanta reclamantă, din care a rezultat atât calitatea de proprietar a A.I.T.I.M., pierderea acesteia și pe cale de consecință a posesiei prin deposedarea abuzivă prin Decretul nr. 92/1950, cât și calitatea de succesor a S.I.P.G., stabilită prin hotărâre definitivă și irevocabilă, titlu declarativ al dreptului de a prelua în această calitate patrimoniul, ce își produce efectul din ziua introducerii cererii de autorizare.
Ca atare, considerentul instanței privind lipsa unei hotărâri judecătorești care să dovedească calitatea de persoană îndreptățită nu corespunde realității, S.I.P.G. putând prelua patrimoniul oricărei asociații de profil desființată de regimul comunist.
4. În aprecierea excepției ridicate de pârâtul S. I. A., instanța s-a limitat la dispozițiile art. 3 (1) lit. c din Legea nr. 10/2001. Pe lângă faptul că S.I.P.G. îndeplinește cerințele acestui text ca succesor recunoscut de instanță, printr-o motivare alternativă bazată pe probatoriul administrat, dispoziții legale cuprinse în Decretul nr. 31/1954, achiesarea pârâtului Municipiului București la acțiune în cadrul procesual, cât și recunoașterea anterioară litigiului prin furnizarea de relații după analizarea actelor depuse, instanța putea trece la soluționarea pe fond a cauzei, după respingerea excepției ridicate de pârâtul S. I. A..
5. Întrucât bunul revendicat nu a fost dobândit de S.I.P.G. în nume propriu, concluziile și înscrisurile depuse erau de natură a convinge instanța atât în privința titlului valabil de proprietate al A.I.T.I.M., cât și asupra faptului că S.I.P.G. are calitate procesuală activă în considerarea declarării sale ca succesor prin efectul hotărârii judecătorești de autorizare a scopurilor propuse prin statut.
6. Din considerente lipsește temeiul de drept în baza căruia instanța a hotărât în dispozitivul hotărârii.
III.1. În dispozitivul sentinței, instanța a respins acțiunea în contradictoriu cu Primăria Municipiului București, deși în conformitate cu cererea apelantei reclamante și dispoziția instanței mai întâi învestite de la termenul din 29 martie 2007 și potrivit Legii nr. 215/200l calitatea procesuală pasivă aparținea Municipiului București, prin Primarul General.
2. Deși cadrul procesual în privința părților litigioase fusese stabilit de judecătorie, respectiv reclamant S.I.P.G., pârâți M. București, prin Primarul General, și S. I. A., precum și chemați în garanție M. București, prin Primarul General, și respectiv Administrația Fondului Imobiliar, instanța a respins acțiunea în contradictoriu cu persoane decedate anterior introducerii acțiunii, fără capacitate de folosință definitiv stabilită de judecătorie (L. M., I. N. și I. E.), ca și cu cei chemați în garanție cărora fără o cerere în acest sens le schimbă calitatea în pârâți.
În drept, a invocat dispozițiile art. 282 – 298 Cod de procedură civilă.
La termenul din 29 ianuarie 2009, cauza a fost suspendată până la soluționarea irevocabilă a cererii ce a făcut obiectul dosarului nr._/4/2008 al Judecătoriei Sectorului 4 București, iar la termenul din 12 ianuarie 2012 a fost admisă cererea de repunere pe rol formulată de intimatul pârât S. I. A..
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
I. Sub aspectul părților și al calității acestora în cauză, Curtea reține că cererea principală, astfel cum a fost modificată la termenul din 19 octombrie 2006, a fost formulată de reclamanta Asociația „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București, L. M., I. E., I. N. și S. I. A.. Contrar susținerilor apelantei reclamante, la termenul din 29 martie 2007 judecătoria nu a dispus introducerea în cauză în calitate de pârât a Municipiului București, prin Primarul General, neexistând o precizare a reclamantei sau o calificare a instanței în acest sens; în plus, pentru termenele următoare s-a dispus citarea în continuare în calitate de pârâtă a Primăriei Municipiului București.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție, se constată că aceasta a fost formulată la data de 29 martie 2007 de pârâtul S. I. A. în contradictoriu cu M. București, prin Primarul General, și cu Administrația Fondului Imobiliar a Municipiului București. Menționarea acestora din urmă în calitate de pârâți, iar nu de chemați în garanție prin hotărârea atacată, ca de altfel orice critică în legătură cu modul de soluționare a chemării în garanție, putea fi însă invocată numai de persoanele cu calitatea de părți în această cerere incidentală, iar nu și de reclamantă, care figurează într-o asemenea calitate numai în acțiunea principală.
Prin încheierea din 29 martie 2007, judecătoria a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâților L. M., I. E. și I. N., însă potrivit art. 105 alin. 1 Cod procedură civilă actele de procedură îndeplinite de o instanță necompetentă sunt nule. De aceea, în mod corect după declinarea competenței în favoarea sa tribunalul a reținut în continuare calitatea acestora de părți în litigiu.
Este în schimb întemeiată critica referitoare la faptul că tribunalul a respins acțiunea în contradictoriu cu persoane decedate anterior introducerii acțiunii, fără capacitate de folosință (L. M., I. E. și I. N.).
Astfel, exercitarea acțiunii civile în justiție presupune mai multe condiții: formularea unei pretenții, existența capacitații procesuale, a calității procesuale și a interesului, aceste cerințe trebuind întrunite în mod cumulativ și verificate în această ordine.
În acest sens, art. 41 Cod procedură civilă prevede că poate fi parte în judecată „orice persoană care are folosința drepturilor civile”. Capacitatea procesuală de folosință nu este astfel decât aplicațiunea pe plan procesual a capacității civile de folosință, definită de art. 5 din Decretul nr. 31/1954 ca fiind „capacitatea de avea drepturi și obligații”. Capacitatea procesuală de folosință este deci acea parte a capacității procesuale care constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și obligații pe plan procesual.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, în cazul persoanelor fizice capacitatea de folosință începe la nașterea lor și încetează la moartea lor.
Din adresele nr. 3736/18 ianuarie 2007 și 6700/13 martie 2007 emise de Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor rezultă că decesul pârâtei L. M. a fost înregistrat la nr. 2451/2000 în registrele de stare civilă ale Primăriei Sectorului 1 București, decesul pârâtului I. N. a fost înregistrat la nr. 236/2003 în registrele de stare civilă ale Primăriei Sectorului 1 București și decesul pârâtei I. E. a fost înregistrat la nr. 21/2006 în registrele de stare civilă ale Primăriei Sectorului 5 București, intervenind la 7 ianuarie 2006 conform extrasului pentru uz oficial eliberat de instituția respectivă, situație în care la data introducerii acțiunii în privința acestora nu era îndeplinită condiția existenței capacității de folosință.
II.1. Prin articolul unic din Legea nr. 2.448 bis din 4 iunie 1922: „Asociațiunea inginerilor și tehnicienilor din industria minieră din România se recunoaște de persoană morală, conform alăturatelor statute”. În același Monitor Oficial din 17 noiembrie 1922 a fost publicat și Statutul Asociației inginerilor și tehnicienilor din industria minieră, scopul său, stabilit prin art. 3, fiind acela de apărare în mod solidar a intereselor breslei care se grupează în jurul ei; prin art. 4 s-a prevăzut că pot face parte din asociație inginerii de mine, precum și inginerii de alte specialități, metalurgii, geologii și tehnicienii a căror ocupație este în legătură cu industria minieră. Conform art. 6 alin. 4: „În caz de disolvare, averea asociației va trece la o instituție sau asociație cu scopuri similare, în condițiile ce se vor fixa de adunarea generală de disolvare”.
În numărul 4 din anul 1934 al revistei „Annales des Mines de Roumanie” a fost publicată o fotografie cu mențiunea că este vorba despre imobilul „Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din industria minieră” cumpărat la București, .. 4. În numărul 7 din 1935 al aceleiași reviste a fost publicat un proces verbal al Ședinței Comitetului Secțiunei din 3 iunie 1935, în care s-a consemnat că: „D-l inginer Tr. Metianu, cerând informațiuni asupra situația imobilului Asociației noastre, d-l Președinte arată că acest imobil este complet achitat, producând venit prin închiriere celor 2 apartamente”. De asemenea, în numărul 8 din anul 1835 a fost publicat raportul cenzorilor Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră pe exercițiul 1934-1935, în „bilanțul general încheiat pe ziua de 31 Decembrie 1934” fiind menționat și imobilul din București, ., în valoare de 2.380.883 lei.
În același sens, în procesul verbal nr._ din 18 ianuarie 1943 întocmit de Comisiunea pentru înființarea cărților funciare în București s-a consemnat că imobilul situat în .. 4 aparține Asociației Inginerilor și Tehnicienilor din Industria Minieră, care l-a dobândit cu titlu de cumpărare în temeiul contractului încheiat cu C., T. și F. Lebel autentificat de Tribunalul I. sub nr. 2547 din 20 februarie 1934.
Tot astfel, în anexa la Decretul nr. 92/1950 s-a menționat că au fost preluate de la Asociația Ing. și Tehnicienilor 2 apartamente situate în București, ..
2. Pe de altă parte, prin încheierea din 18 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 360/PJ/2001, a fost acordată personalitate juridică reclamantei, Asociația „S. Inginerilor de Petrol și Gaze”. Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că actul constitutiv și statutul asociației sunt încheiate în formă autentică și cuprind mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 6 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 26/2000, că petenta a prezentat dovada eliberată de Ministerul Justiției privind disponibilitatea denumirii și a dovedit existența sediului și a patrimoniului inițial, că cererea asociației se încadrează în dispozițiile art. 4 din O.G. nr. 26/2000, reținând astfel că sunt îndeplinite condițiile pentru constituirea asociației.
În Statutul Asociației „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” s-a prevăzut la art. 6 că scopul principal al asociației este crearea unui parteneriat între specialiștii din asociație și autoritățile publice în fundamentarea deciziilor și actelor normative emise de acestea privind dezvoltarea și valorificarea în interes național a resurselor minerale de hidrocarburi și a infrastructurii petro-gaziere existente cu protejarea mediului ambiant, creșterea competenței profesionale și a prestigiului internațional al specialiștilor români din activitățile petro-gaziere prin dezvoltarea relațiilor profesionale; alinierea la standardele și exigențele mondiale în domeniu, cucerirea unei poziții importante și stabile pe piața hidrocarburilor, a echipamentelor și serviciilor specializate. S-a arătat că pentru atingerea acestor deziderate asociația înțelege să folosească mai multe principii, printre care și preluarea întregului patrimoniu al asociațiilor profesionale cu profil de petrol și gaze, care au ființat înainte de 1948, și al căror moștenitor declarat este, în condițiile și limitele prevăzute de lege.
3. Potrivit art. 109 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei persoane trebuie să facă o cerere la instanța competentă. Calitatea procesuală activă presupune deci existența unei identități între persoana reclamantului și cel care se pretinde titularul dreptului afirmat în raportul juridic dedus judecății.
Aplicând această regulă de drept în cazul acțiunii în revendicare, care este, potrivit definiției consacrate de practica judecătorească și de literatura de specialitate în absența unei definiții legale, acea acțiune reală prin care proprietarul ce a pierdut posesia unui bun individual determinat cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar, calitatea procesuală activă aparține în asemenea situații proprietarului bunului respectiv.
În raport de motivarea cererii de chemare în judecată, în speță, dovedirea calității de persoană îndreptățită la obținerea măsurilor reparatorii presupune fie dovedirea de către reclamantă a identității cu Asociațiunea inginerilor și tehnicienilor din industria minieră din România, care figurează în actul de preluare a imobilului de către stat, fie a calității sale de succesoare a acestei persoane juridice.
În primul rând, nu poate fi vorba de identitate, având în vedere că Asociației „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” a luat ființă, în condițiile art. 28 lit. b din Decretul nr. 31/1954, abia prin încheierea din 18 octombrie 2001 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. 360/PJ/2001.
Sub cel de-al doilea aspect, se constată că la dosar nu există nicio dovadă în sensul că ar fi intervenit o comasare prin absorbirea Asociațiunea inginerilor și tehnicienilor din industria minieră din România de către reclamantă, în temeiul art. 41 alin. 1 din Decretul nr. 31/1954, o divizare a patrimoniului asociației înființate în anul 1922, în baza art. 41 alin. 2, sau o desprindere a unei părți din patrimoniul primei persoane juridice, ce și-ar fi menținut ființa, urmată de o transmitere a sa la Asociația „S. Inginerilor de Petrol și Gaze” persoana juridică nou înființată, potrivit art. 42 din același act normativ, fiind de principiu că oricare dintre aceste operațiuni ar fi presupus acordul ambelor persoane implicate, neputând fi admis ca un subiect de drept să preia unul sau mai multe bunuri de la un alt subiect de drept prin manifestarea sa unilaterală de voință, cum este propriul statut. Acest principiu se deduce din prevederile art. 43 din Decretul nr. 31/1954, care instituie o simetrie între modul în care încetează de a avea ființă o persoană juridică sau transmite o parte din patrimoniul său și acela în care s-a înființat.
În legătură cu desprinderea unei părți din patrimoniul persoanei juridice și transmiterea ei către o altă persoană juridică, posibilitate recunoscută prin art. 6 alin. 4 din Statutul Asociațiunii inginerilor și tehnicienilor din industria minieră din România, citat anterior, trebuie avut în vedere, în primul rând, faptul că s-a făcut dovada existenței unei adunări generale de dizolvare care să fi indicat asociația cu scopuri similare care urmează să preia bunurile din patrimoniul acesteia.
În al doilea rând, această operațiune nu poate fi realizată nici de către instanță, deoarece, pentru identitate de rațiune, succesorul unei persoane juridice, în mod similar legatarului, trebuie să fie desemnat de către persoana al cărei patrimoniu urmează a fi transmis la încetarea capacității sale de folosință.
În fine, admițând pe baza aceluiași argument de analogie ce ține de interpretarea logică a normelor juridice civile că se pune problema de a da eficiență unei dispoziții cu titlu gratuit făcute în favoarea unei persoane ce urmează a fi aleasă dintr-un cerc restrâns, stabilit de dispunător (o instituție sau asociație cu scopuri similare), reclamanta nu se încadrează în această categorie, deoarece domeniul în care activează conform statutului este industria petroliferă (reglementată de Legea nr. 238/2004), ramură diferită de cea a industriei miniere, în vederea dezvoltării căreia a acționat Asociațiunea inginerilor și tehnicienilor din industria minieră din România înființată în anul 1922 (reglementată în prezent de Legea nr. 85/2003).
De altfel, această divizare a industriei extractive este una tradițională și general acceptată. În acest sens, instanța urmează să ia în considerare definițiile referitoare la domeniul industriei extractive date prin „Standardul Internațional de Practică în Evaluare 14 - GN 14 - Evaluarea proprietarilor din industria extractivă” de către Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare (IVSC), care este o asociație non profit, formată din organizații profesionale în domeniul evaluării, la nivel mondial, unite printr-un singur act constitutiv; IVSC este o organizație non-guvernamentală, membră a Națiunilor Unite, ale cărei principale obiective sunt de a elabora și publica, în interesul public, standarde pentru evaluarea proprietarii. Despre industria extractivă s-a arătat că „include acele activități implicate în găsirea, extracția și în procesele asociate găsirii resurselor naturale, în sau în apropierea scoarței pământului. Cuprinde industria minieră și industria petrolului”. Industria minieră are în vedere „entitățile implicate în explorarea mineralelor, minerit, procesarea și marketingul mineralelor”; mineral este „orice material natural folositor și/sau având o valoare în el, stabilită de umanitate și găsit în sau pe scoarța pământului”; „mineralele includ și minerale metalice, minerale industriale, pietriș, pietre prețioase și combustibili minerali; dar mineralele nu includ petrolul, care este definit separat”. Petrol este „orice substanță naturală conținând hidrocarburi, în stare gazoasă, lichidă sau solidă”, iar „produsele petroliere primare sunt țițeiul și gazul natural”. S-a mai arătat că „în industria minieră există, în general, o fază de planificare a extracției, care este extinsă și asupra rezervei de minerale; după finalizarea extracției, în locul respectiv nu mai rămân active economice recuperabile”, în timp ce „industria petrolieră extrage produse de regulă prin forarea în crusta pământului”.
Distinct de acestea, Curtea mai reține că hotărârea judecătorească prin care s-a acordat personalitate juridică reclamantei, care nu a fost pronunțată în contradictoriu cu succesorul universal sau particular al Asociațiunii inginerilor și tehnicienilor din industria minieră din România nu poate fi invocată în justificarea transmiterii bunului în litigiu din patrimoniul acesteia din urmă în cel al reclamantei, deoarece ea își produce efectele substanțiale (modificarea situației juridice dintre părțile în litigiu, prin aplicarea regulii de drept la împrejurările de fapt) numai între părți.
Pe de altă parte, primirea unor relații privind situația juridică a acestui imobil, din partea Primăriei Municipiului București și a Arhivelor Naționale ale României nu poate fi considerată o recunoaștere făcută de stat cu privire la dreptul de proprietate al autoarei reclamantei, deoarece conform art. 218 Cod procedură civilă mărturisirea nu poate privi decât fapte personale ale părții care o face.
Este de menționat și faptul că la momentul actual există și o altă asociație care s-a considerat îndreptățită să obțină restituirea imobilului în litigiu, respectiv Asociația Generală a Inginerilor din România, a cărei notificare a fost respinsă prin Dispoziția Primarului General al Municipiului București nr. 3010 din 24 mai 2004.
Nici celelalte motive de apel nu sunt întemeiate. Curtea reține în acest sens că art. 261 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă nu impune ca domiciliile și sediile părților să fie indicate în practica, iar excepția pusă în discuție de tribunal la termenul din 13 noiembrie 2007 nu a fost cea invocată de pârâtul S. I. A., ce nu putea privi decât partea din imobil asupra căreia exercită acesta posesia, ci una invocată din oficiu de către instanță (fiind aplicabil într-o asemenea situație regimul excepțiilor de ordine publică) fără nicio distincție, deci care s-a referit la întreg imobilul în litigiu.
Față de aceste considerente, reținând temeinicia și legalitatea hotărârii atacate în ceea ce privește modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității procesuale active, Curtea urmează să anuleze recursul formulat de recurenta – reclamantă pentru lipsa capacității procesuale de folosință, să schimbe în parte sentința în sensul că, în referire la pârâții I. E., L. M. și I. N., va anula acțiunea pentru lipsa capacității procesuale de folosință, menținând totodată celelalte dispoziții.
De asemenea, va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta – reclamantă ASOCIAȚIA „S. INGINERILOR DE PETROL ȘI GAZE”, cu sediul în București, ., sector 1 și la sediul Cabinetului de Avocat „A. B.-N.” în București, . nr. 5, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1402 din 13 noiembrie 2007, pronunțate de Tribunalul București – Secția a V-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 291 – 293, sector 6, L. M., decedată - cu ultimul domiciliu în București, .. 4, ., I. E., decedată - cu ultimul domiciliu în București, .. 4, ., I. N., decedat - cu ultimul domiciliu în București, .. 4, . și, S. I. A., cu domiciliul în București, .. 4, ., și intimații chemați în garanție M. BUCUREȘTI, prin Primarul General, cu sediul în București, .. 291 – 293, sector 6, și CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA FONDULUI IMOBILIAR, cu sediul în București, .. 16, sector 3.
Schimbă în parte sentința în sensul că, în referire la pârâții I. E., L. M. și I. N., anulează acțiunea pentru lipsa capacității procesuale de folosință.
Menține celelalte dispoziții.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 ianuarie 2012.
Președinte, Judecător, Grefier,
C. N. M. H. Rădița I.
Red. C.N.
Tehnodact. C.N./C.F.
11 ex./03.02.2012
T.B.-S.4.-D.M.G.
| ← Succesiune. Decizia nr. 1714/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Partaj judiciar. Decizia nr. 31/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
