Legea 10/2001. Decizia nr. 2135/2012. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2135/2012 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-11-2012 în dosarul nr. 2135/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A IV-A CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2135R
Ședința publică de la 23 noiembrie 2012
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. P.
JUDECĂTOR - A. P.
JUDECĂTOR - A. V.
GREFIER - G.-M. V.
***********
Pe rol soluționarea recursului civil formulat de recurentul-reclamant P. M. București împotriva sentinței civile nr.998/07.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. G., I. E. și P. G. al M. București, având ca obiect „Legea nr.10/2001”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatele-pârâte G. G. și I. E. reprezentate de avocat P. G. S., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurentul-reclamant P. M. București și intimatul-pârât P. G. al M. București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care invederează instanței faptul că intimatele-pârâte G. G. și I. E. au depus întâmpinare, prin serviciul registratură.
Apărătorul intimatelor-pârâte G. G. și I. E. invederează că nu are cereri de formulat.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul intimatelor-pârâte G. G. și I. E. solicită respingerea recursului ca nefondat, conform motivelor invocate în întâmpinare și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală. Solicită obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea din 26.01.2011, reclamantul P. M. București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții P. G. al M. București, I. E. și G. G., anularea parțială a dispoziției nr._/21.12.2009, emisă în baza Legii nr. 10/2001, de P. G. al M. București.
În motivare, a arătat că, prin dispoziția susmenționată, s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre suma încasată actualizată cu indicele de inflație și valoarea de piață, conform Legii nr. 10/2001, pentru imobilul situat în București, .. 278, sector 3, compus din teren în suprafață de 819,00 mp și construcție demolată în suprafață construită de 477,00 mp, imposibil de restituit în natură.
Având în vedere că notificatoarele fac dovada dreptului de proprietate doar pentru teren în suprafață de 800,00 mp și construcție în suprafață utilă de 381,10 mp a solicitat modificarea dispoziției în sensul respingerii notificării cu privire la suprafața de 19 mp.
Pârâtele I. E. și G. G. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr. 998 din 07.05.2012, Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă a respins acțiunea ca neîntemeiată și l-a obligat pe reclamant la plata către pârâtele I. E. și G. G. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, prin dispoziția nr._/21.12.2009, emisă de P. G. al M. București s-a soluționat notificarea nr._/21.12.2009 formulata de I. E. și G. G., propunându-se acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, constând în diferența dintre suma încasată actualizată cu indicele de inflație și valoarea de piață, pentru imobilul situat în București, .. 278, sector 3, compus din teren în suprafață de 819,00 mp și construcție demolată în suprafață construită de 477,00 mp, imposibil de restituit în natură.
Din înscrisurile depuse la dosar rezulta ca pârâtele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent în conditiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, în sensul ca au probat deținerea de către autorii lor a unui teren în suprafata de 828 mp, în fapt de 819 mp, pe care a fost ridicata o constructie în suprafata de 477 mp, suprafata utila fiind de 381,10 mp.
Astfel, prin actul de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul I. sub nr. 7846/08.10.1903 și transcris sub nr. 2767/903, numitul T. M. a cumparat o suprafața de 800 m.p. situata în Bucuresti .. 260 fost nr. 54-fila 19. Suprafata de 800 mp a fost mentionata și în procesul verbal de Carte Funciara nr._/1940 depus la dosar la fila 23. Prin actul de vânzare cumpărare autentificat de Tribunalul I. sub nr. 7646/23.07.1914 și transcris sub nr._/914 numitul T. M. a cumparat o suprafața de 28 m.p. - vecina cu proprietatea sa din Bucuresti .. 260 - nr. 278 la data preluarii-fila 18.
In urma decesului lui T. M. s-a emis certificatul de mostenitor nr. 1218/1973-fila 28, ramanand ca mostenitori numitii M. D. și M. G., în calitate de fii, fiecare cu cate o cota de ½.
Conform procesului verbal din 11.12.1950, averea ramasa de pe urma defunctului T. M. se compunea dintr-un imobil, compus din teren în suprafata de 810 mp și 6 corpuri de casa și doua magazii de scanduri.
Conform certificatului de mostenitor nr. 1194/1998 dupa M. G. au ramas ca mostenitori G. G. și I. E., revenindu-le fiecareia cate o cota de ½. Dupa decesul lui M. D., s-a emis certificatul de mostenitor nr. 97/2001, mostenitoare fiind M. V. –sotie supravietuitoare, G. G.-fiica și I. E.-fiica. Dupa decesul sotiei lui T. M. - numita M. I. s-a eliberat certificatul de mostenitor nr. 462/1974, mostenitori fiind M. D. și M. G., în calitate de fii, fiecare cu cate o cota de ½. Paratele sunt succesoarele în drepturi ale proprietarului inițial - defunctul T. M.. De asemenea, imobilul aparținând autorului lor a fost preluat în mod abuziv de stat.
Din adeverința nr. 3172/17.08.2001 emisa de Directia de Impozite și taxe Locale Sector 3, rezulta ca imobilul a avut deschis rol fiscal din anul 1952 pana în anul 1984, pe numele I. T. M., G. T. M. și D. T. M..
Conform situației juridice comunicata și depusa la dosar, imobilul a fost expropriat în temeiul Decretului nr. 257/1983, de la proprietarii M. D. și M. G., figurând la poziția nr. 29/40, anexa 1, iar construcția demolata. În Decretul 257 din 11.07.1983 se arată că suprafața ce se expropriază este formată din teren de 819 mp, construcții de 477,00 mp, din care suprafața utilă 381,10 mp.
S-a făcut dovada identitarii între imobilul deținut cu acte de proprietate în .. 260 și imobilul ce la data preluării de stat avea număr poștal 278 pe . ce reiese din adresa nr._/9890/24.08.2006 emisa de Serviciul de Nomenclatura Urbana din cadrul Direcției Evidenta Imobiliara și cadastrala din cadrul Primăria M. București.
În raport de probele administrate, tribunalul a constatat ca autorul paratelor a fost proprietarul suprafeței de 828 mp, iar prin Decretul nr. 257/11.07.1983, s-a preluat de stat terenul în suprafața de 819 mp.
Daca nu ar fi existat un titlu de proprietate pentru suprafața de 19 mp ar fi fost aplicabile în speța și dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora (1) în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat reclamantul, căzut în pretenții și aflat în culpă procesuală, (datorita modului de soluționare a cererii) la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâtele persoanele fizice, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanței nr. 69/10.05.2011, în considerarea contractului de asistenta judiciara nr._/10.05.2011 și a împuternicirii avocațiale nr. 122/2001.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, numai în ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, apreciind că instanța a dat o greșită interpretare și a făcut o eronată aplicare a prevederilor art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, când l-a obligat la plata sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Cauza nu era atât de complexă încât să impună un astfel de cuantum al onorariului de avocat.
Curtea reține că recursul nu este întemeiat.
Astfel, conform art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
În speță, cererea de chemare în judecată formulată de P. Municipiul București a fost respinsă, ca neîntemeiată, astfel încât, acesta a căzut în pretenții.
Textul de lege suscitat acordă dreptul părților care au câștigat procesul de a pretinde și obține plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acțiunea formulată de partea adversă.
Astfel fiind, just a fost admisă cererea formulată de pârâtele G. G. și I. E., pentru obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Conform art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă, judecătorii au, însă, dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Prima instanță l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat încasat conform chitanței atașată la dosarul cauzei.
Curtea constată că, în raport de numărul termenelor de judecată (3), a probatoriilor administrate și a naturii cauzei, onorariul de avocat de 2000 lei încasat nu este nepotrivit de mare, astfel încât, instanța să fi putut face aplicarea art. 274 alin. 3 Cod procedură civilă.
Așa fiind, reținând netemeinicia motivelor de recurs, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-reclamant P. M. București împotriva sentinței civile nr. 998 din 07.05.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IV-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți G. G., I. E. și P. G. al M. București.
Obligă recurentul-reclamant la 1000 lei cheltuieli de judecată, către intimatele-pârâte I. E. și G. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. P. A. P. A. V.
GREFIER,
G.-M. V.
Red. AV
Tehnored. PS 2 ex.
05.12.2012
Jud. fond: L. F.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 1919/2012. Curtea de Apel... | Pretenţii. Decizia nr. 30/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
