Nulitate act. Decizia nr. 595/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 595/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-12-2015 în dosarul nr. 595/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 595 A
Ședința publică de la 7.12.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – DOINIȚA M.
UDECĂTOR - D. A. B.
GREFIER - L. C.
* * * * * * * * * *
M. P. –P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror A. O..
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI – COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI, împotriva sentinței civile nr. 670 din 26.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. AL SECTORULUI 2 – COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI.
Cauza are ca obiect – nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns apelantul reclamant C. Județean Călărași – Comisia Pentru Protecția Copilului și intimatul pârât C. L. al Sectorului 2 – Comisia Pentru Protecția Copilului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează lipsa părților și împrejurarea că s-a solicitat judecata în lipsă.
Curtea înțelege să supună dezbaterii excepția necompetenței materiale funcționale a primei instanțe, având în vedere Decizia nr.13/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii cu privire la care s-a statuat în sensul că interpretarea art.2 alin.1 lit. f și art.10 din Legea nr.554/2004, competența de soluționare a unor astfel de cauze ar aparține instanțelor de contencios administrativ.
Reprezentantul Ministerului P. solicită admiterea excepției invocată din oficiu de instanță.
Curtea reține dosarul în pronunțare asupra apelului, având în vedere acest motiv de ordine publică invocat din oficiu de instanță.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a III-a Civilă sub nr._ reclamantul C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI-COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI a chemat în judecată pe pârâtul C. L. AL SECTORULUI 2 - COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună modificarea în parte a Hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 2 București, nr. 8/26.01.2015, respectiv a eliminării aliniatului din dispozitivul hotărârii, cu următorul cuprins: "Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Călărași din subordinea Consiliului Județean Călărași va suporta cheltuielile de întreținere pentru copil în centru, în procentul care se va stabili, potrivit prevederilor legale în vigoare, în funcție de gradul de alocare de la bugetul de stat a resurselor financiare, dar nu mai puțin de 25% din costul mediu/copil aprobat prin Hotărârea nr. 74/12.08.2014 a Consiliului L. Sector 2 privind stabilirea costului mediu anual/copil protejat în sistem rezidențial, centru de zi, centru de îngrijire și găzduire, centru de primire, complex de servicii și sprijin pentru prevenirea situațiilor ce pun în pericol securitatea și dezvoltarea copilului și la asistenți maternali profesioniști pe anul 2014.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că respectivul alineat este nelegal și a fost stabilit de pârâtă cu încălcarea prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap cu modificările și completările ulterioare, a HG nr.1251/2005 privind unele măsuri de îmbunătățire a activității de învățare, instruire, compensare, recuperare și protecție specială a copiilor/elevilor/tinerilor cu cerințe educative speciale din cadrul sistemului de învățământ special și special integrat care prevăd următoarele reglementări: art.16 (2) din Legea 448/2006 cu modificările și completările ulterioare prevede: "Educația persoanelor cu handicap se realizează prin: a) unități de învățământ special", iar alin. (6) „Unitățile de învățământ special sunt formate din: școală specială, cantină și, după caz, internat școlar, în condițiile legii."
În conformitate cu prevederile art.6 din HG 1251/2005, finanțarea învățământului special și special integrat se face din bugetele județelor unde funcționează unitatea de învățământ special, indiferent de domiciliul copiilor cu cerințe educative speciale și din bugetele locale ale sectoarelor municipiului București.
Așa cum se prevede în anexele Hotărârii de Guvern mai sus amintite, școlile speciale au cantină și internat propriu, iar în conformitate cu prevederile anexei nr.4:
Copiii/elevii/tinerii cu cerințe educative speciale în învățământul special și special integrat au dreptul la rechizite școlare, precum și la o alocație zilnică de hrană pentru întreaga perioadă a programului școlar".
„Copiii/elevii/tinerii cu cerințe educative speciale din învățământul special și special integrat, care nu se află în sistemul de protecție socială, au alocația zilnică de hrană în același cuantum și primesc rechizite în aceeași cantitate cu cei care se află în sistemul de protecție socială, iar în internatele școlare beneficiază de prevederile Legii nr. 326/2003 privind drepturile de care beneficiază copiii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști, modificată prin Legea nr. 111/2004, prin unitatea de învățământ la care aceștia sunt înscriși."
Având în vedere prevederile art.2 din Hotărârea Guvernului nr.1437/2004 privind organizarea și metodologia de funcționarea a comisiei pentru protecția copilului, consideră că, în această situație, Comisia pentru Protecția Copilului a sectorului 2 București și-a depășit atribuțiile prevăzute de aceste acte normative, prin includerea în conținutul hotărârilor a alineatului mai sus amintit. Conform acestor prevederi legale aceasta nu are în competență atribuții privind stabilirea cheltuielilor de întreținere pentru copiii din centre.
Rezultă, fără putință de tăgadă, că cele aceste acte normative vizează finanțarea alai a cheltuielilor aferente procesului de învățământ, cât și a celor de întreținere a copiilor cu cerințe educative speciale care beneficiază de servicii de îngrijire și găzduire.
Mai mult decât atât, Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului prevede la art.49 alin.(3) că în vederea asigurării accesului la educație, recuperare și reabilitare, copilul cu handicap poate fi școlarizat în alt județ/sector al municipiului București decât cel de domiciliu, cu suportarea cheltuielilor din bugetul județului/sectorului în care se află unitatea de învățământ.
De altfel, și art. 51 alin. (2) din Legea educației naționale nr.1/2011 precizează că tinerii cu cerințe educaționale speciale, școlarizați în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv cei școlarizați în alt județ decât cel de domiciliu, beneficiază de asistență socială constând în asigurarea alocației zilnice de hrană, a rechizitelor școlare, a cazarmamentului, îmbrăcămintei și a încălțămintei, precum și de găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru copiii cu cerințe educaționale speciale.
Legal citată pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiata și a arătat în apărare că Centrele de Îngrijire și Găzduire din subordinea DGASPC sector 2 nu fac parte din rețeaua Ministerului Educației și Cercetării, acestea nu sunt internate școlare, ci centre care asigura servicii sociale de îngrijire și găzduire potrivit atribuțiilor prevăzute de Regulamentul de Organizare și Funcționare al Instituției aprobat prin hotărâre a Consiliului L. Sector 2 București.
Astfel prin HCL Sector 2 nr.74/2014 având avizul de legalitate al Prefectului Mun.București s-a stabilit în sarcina DGASPC sector 2 obligația urmăririi încasării contribuției comunităților locale la finanțarea activităților de îngrijire și protecție a copilului în condițiile art. 5 din Legea nr.272/2004 potrivit cărora răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, iar în subsidiar, responsabilitatea revine colectivității din care fac parte copilul și familia sa.
Dispozițiile Legii nr.-448/2006 vizează finanțarea cheltuielilor aferente procesului de învățământ și nu pe cele ocazionate de întreținerea persoanelor cu handicap care beneficiază de servicii de îngrijire și găzduire în sistem de internat.
Prin sentința civilă nr.670/26.05.2015, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că potrivit HCL nr.74/2014 Sector 2 București se aproba costul mediu anual pentru copii care beneficiază de protecție în sistem rezidențial, centru de zi, centru de îngrijire și găzduire, centru de primire, complex de servicii de asistență și sprijin pentru prevenirea situațiilor ce pun în pericol securitatea și dezvoltarea copilului și la asistenți maternali profesioniști din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Sector 2 asigurând urmărirea încasării contribuției comunităților locale la finanțarea activității de îngrijire și protecție a copilului în condițiile art. 5 din Legea nr. 272/2004.
Potrivit art. 5 din Legea nr. 272/2004 copii au dreptul la protecție și asistenta în realizarea și exercitarea deplina a drepturilor lor în condițiile prezentei legi. Răspunderea pentru creșterea și asigurarea dezvoltării copilului revine în primul rând părinților, aceștia având obligația de a-și exercita drepturile și de a-și îndeplini obligațiile fața de copil ținând seama cu prioritate de interesul superior al acestuia. În subsidiar responsabilitatea revine colectivității locale din care face parte copilul și familia sa. Autoritățile administrației publice locale au obligația de a sprijini părinții sau după caz alt reprezentant legal al copilului în realizarea obligațiilor ce le revin cu privire la copil, dezvoltând și asigurând în acest scop servicii diversificate, accesibile și de calitate, corespunzătoare nevoilor copilului .
Aceste dispoziții legale sunt aplicabile minorilor dar, pentru identitate de rațiune și tinerilor ce au împlinit vârsta majoratului, dar necesita în continuare ocrotire specializata și cărora nu le poate fi nesocotit dreptul la educație, ce se realizează prin includerea . cu specificul și dotările necesare persoanelor cu dizabilități.
Potrivit art. 1 și art. 2 din Legea nr. 326/2003 copii și tinerii ocrotiți de serviciile publice specializate pentru protecția copilului, mamele protejate în centre maternale, precum și copiii încredințați sau dați în plasament la asistenți maternali profesioniști au dreptul la cazarmament, echipament pentru dotare inițială și înlocuire, transport, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite și materiale cultural sportive .
Baremele de dotare cu echipament și cazarmament, precum și normativele valorice de cheltuieli pentru cazarmament, echipament pentru dotare inițiala și înlocuire, transport, jucării, materiale igienico-sanitare, rechizite și materiale cultural sportiv (….) se aproba prin hotărâre a consiliului județean, ale consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București pe baza propunerilor formulate de serviciile publice specializate pentru protecția copilului.
Cheltuielile determinate de aplicarea prevederilor acestei legi se suporta din bugetele proprii ale consiliilor județene, respectiv din bugetele consiliilor locale ale sectoarelor municipiului București, cu asigurarea de sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, care sa asigure nivelul acestor cheltuieli.
Coroborând dispozițiile art.1 și art.2 din Legea nr.326/2003 cu prevederile art. 5 din Legea nr. 272/2004, ca urmare a faptului ca tinerii în cauza au domiciliul stabil pe raza județului Dâmbovița, iar parata a eliberat avizul favorabil includerii lor în regim de internat la centre specializate de pe raza sectorului 2 București, stabilind și cheltuielile necesare întreținerii acestora pe durata măsurii, fără a condiționa însă prin aceasta eliberarea avizului, nefiind așadar prejudiciat dreptul la educație, tribunalul a apreciat că acțiunea formulată este neîntemeiată, hotărârea atacată respectând sub aspectul criticat atât condițiile legale expuse, cât și actele administrative emise în aplicarea normelor legale în materie de către C. L. sector 2 București, fiind dată în limitele atribuțiilor sale stabilite conform legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI – COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI, invocând prin motive nelegalitatea și netemeinicia sentinței.
În aceste sens sunt invocate dispoz.art.6 din H.G. nr.1251/2005, art.2 din H.G. nr.1437/2004, dispozițiile Legii nr.448/2006 și ale Legii nr.272/2004.
În esență, se solicită modificarea în parte a Hotărârii Comisiei pentru Protecția Copilului Sector 2 nr.8/26.01.2015, prin eliminarea alineatului din dispozitivul hotărârii, prin care se arată că D.G.A.S.P.C. Călărași din subordinea Consiliului Județean Călărași va suporta cheltuielile de întreținere pentru copiii nominalizați în anexă …. .
Având în vedere dispozițiile art.248 C.proc.civ., cu referire la art.246 și 224 C.proc.civ., Curtea va analiza cu prioritate excepția necompetenței materiale a instanței de fond, față de decizia nr.13/2015 a Î.C.C.J., obligatorie pentru instanțele de judecată.
Potrivit deciziei nr.13/2015 pronunțată în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a reținut că litigiile vizate prin sesizare intră în sfera contenciosului administrativ, având în vedere calitatea părților, de autorități publice, iar obiectul acestora îl constituie refuzul de soluționare a unor cereri referitoare la un drept prevăzut de lege.
Pe cale de consecință, competența de soluționare a unor asemenea litigii revine instanțelor de contencios administrativ.
Natura juridică a drepturilor și obligațiilor corelative de a finanța sistemul de asistență socială este una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor legale invocate în sesizare vizează organizarea și stabilirea atribuțiilor organelor administrației publice și raporturile dintre aceste organe.
Potrivit dispozițiilor art. 32 lit. c) și art. 37 din Legea nr. 47/2006 privind sistemul național de asistență socială (în vigoare până la data de 22 decembrie 2011) consiliile județene înființează și organizează, în subordinea lor, direcții generale de asistență socială cu atribuții de sprijin financiar și tehnic pentru susținerea serviciilor sociale; asistența socială se finanțează, în principal, din fonduri alocate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, iar conform art. 40 alin. (1) din aceeași lege, de la bugetele județelor se alocau fonduri pentru finanțarea serviciilor sociale organizate la nivelul județului și pentru finanțarea prestațiilor sociale stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene și ale municipiilor, ale orașelor și ale comunelor sau prin legi speciale, după caz.
În raport cu dispozițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, natura juridică a raportului dedus judecății este evident una de drept administrativ, deoarece aplicarea prevederilor legale invocate prin acțiune vizează organizarea și îndeplinirea atribuțiilor organelor administrației publice locale și raporturile dintre aceste organe - competențele consiliului local și ale consiliului județean, pe de o parte, și finanțarea direcției generale de asistență socială și protecția copilului, pe de altă parte, toate implicând organul de administrație locală.
Izvorul obligației de plată a sumelor reprezentând diferența dintre costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere care revine ca obligație de plată pentru beneficiarii de servicii de asistență socială - persoane cu domicilii în alte localități - îl constituie un act administrativ.
În aplicarea reglementărilor în materia asistenței sociale, organele administrației publice locale au obligația de a stabili prin acte administrative contribuția colectivității la finanțarea activităților de protecție a persoanelor defavorizate.
Conținutul raporturilor de drept administrativ îl formează drepturile și obligațiile subiectelor acestui raport, a căror particularitate este aceea că exercitarea drepturilor subiective constituie o obligație legală.
Trebuie subliniat în acest context că, potrivit art. 2 alin. (2) din Ordinul președintelui Autorității Naționale pentru Persoanele cu Handicap nr. 468/2009 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea art. 54 alin. (4) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.
De altfel, natura juridică a litigiilor având ca obiect acordarea beneficiilor de asistență socială și furnizarea serviciilor sociale - inclusiv cele reglementate de Legea nr.448/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare - rezultă cu evidență din prevederile art. 143 alin. (1) din Legea asistenței sociale nr. 292/2011.
Potrivit acestui text de lege, actele administrative emise de autoritățile publice centrale și locale privind acordarea beneficiilor de asistență socială și furnizarea serviciilor sociale pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ, în baza condițiilor prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.
Argumentul potrivit căruia obiectul litigiilor îl constituie pretenții de natură civilă și, astfel, excedează sferei contenciosului administrativ, stabilită prin art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nu poate fi reținut cât timp aceste pretenții nu își au izvorul în raporturi juridice civile, ci chiar în lege.
Având în vedere cele mai sus menționate, litigiilor având ca obiect acțiuni în pretenții prin care se solicită de către o direcție generală de asistență socială și protecția copilului obligarea unui consiliu județean sau local ori a unei alte direcții generale de asistență socială și protecția copilului la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecție prevăzute de Legea nr.448/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legea nr. 272/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, le sunt aplicabile prevederile art. 10 alin.(1) teza I din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, competența de soluționare în primă instanță revenind tribunalelor - secțiile de contencios administrativ.
Având în vedere că obiectul prezentului litigiu îl constituie modificarea în parte a hotărârii Comisiei pentru protecția Copilului Sector 2 București nr.8/2015, referitor la suportarea cheltuielilor de întreținere pentru copiii instituționalizați, Curtea apreciază că prezentul litigiu trebuie să fie judecat de Secția C. Administrativ și Fiscal a Tribunalului București, astfel cum s-a decis în mod general obligatoriu de către Înalta Curte de Casație și Justiție.
Astfel fiind, în temeiul art.480 C.proc.civ., va admite apelul, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare instanței competente funcțional - Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant C. JUDEȚEAN CĂLĂRAȘI – COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în Călărași, ., nr.1, județ Călărași, împotriva sentinței civile nr.670 din 26.05.2015, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât C. L. AL SECTORULUI 2 – COMISIA PENTRU PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în București, .-13, sector 2.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare instanței competente funcțional – Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 7.12.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
DOINIȚA M. D. A. B.
GREFIER
L. C.
Red.D.A.B.
Tehnored.B.I.
4 ex./20.01.2016
-------------------------------------------------
T.B.- Secția a III-a – S.M.P.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 1347/2015.... | Strămutare. Sentința nr. 151/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
