Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 136/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 136/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-03-2015 în dosarul nr. 136/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.136 A
Ședința publică din 25.03.2015
Curtea constituită din:
Președinte - M. G. R.
Judecător - C. B. T.
Grefier - E. C.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta pârâtă I. C. G., împotriva încheierii nr.17 A din 30.09.2013, pronunțate de Tribunalul I. - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. C..
Cauza are ca obiect cerere de suspendare executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că, în cauză, s-a acordat termen pentru constatarea perimării, Curtea reține dosarul spre soluționare asupra acestui aspect.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea de suspendare a executării sentinței civile nr.4999/2013 formulată în cadrul cererii de apel, înregistrată pe rolul Tribunalului I. sub nr._ 13, apelanta a arătat în motivare, că instanța de fond a apreciat asupra temeiniciei excepțiilor de autoritate de lucru judecat și de inadmisibilitate a capătului 2 și a celui subsidiar din cererea introductivă în raport de sentința civilă nr.4558/22.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.1328/05.09.2012 a Curții de Apel București. A mai arătat apelanta faptul că instanța de fond a dispus administrarea unor probatorii care nu au vizat elementele speciale obligatorii pentru procedura ordonanței președințiale ci au vizat fondul cauzei, motivând soluția dată cu articole din Codul civil, articole care antamează rațiunea dreptului și condițiile în care dreptul se poate exercita în fond. Se mai arată că instanța de fond a omis să observe dispozițiile clare ale art.1001 alin.3 Cod procedură civilă potrivit cărora hotărârea dată asupra fondului are autoritate de lucru judecat asupra oricărei cereri ulterioare de ordonanță președințială chiar dacă sunt schimbate împrejurările de fapt .
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.996, art.1001 și art.999 alin.1 și 2 raportat la art.470 alin.5 Cod procedură civilă.
Prin încheierea nr.17/A/30.09.2013, Tribunalul I. a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare formulată de apelanta I. (fostă M.) C. G., în contradictoriu cu intimatul M. A. C..
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din lecturarea cererii de apel că partea apelantă nu a indicat motivele de fapt pentru susținerea cererii de suspendare a executării hotărârii primei instanțe.
Raportându-se la motivele invocate oral și la probele administrate în prezentul litigiu, tribunalul a apreciat că nu este în interesul superior al copilului ca executarea hotărârii prin care s-a acordat intimatului dreptul de a avea legături personale cu copilul său, după un anumit program, să fie suspendată.
În acest sens, se observă că minorul nu a mai intrat în contactul său o perioadă îndelungată, deși prin hotărâri judecătorești anterioare s-a recunoscut dreptul tatălui de a-l vizita pe minor, iar intimatul a efectuat demersuri pentru punerea în executare a respectivelor hotărâri.
Refuzul copilului de a-l vedea pe tatăl său, refuz ce reiese din adeverința nr._/20.09.2013, depusă de apelantă la dosar, nu poate conduce de plano la interzicerea tatălui de a dezvolta, chiar și pentru o perioadă limitată, relații cu minorul, deoarece aceasta ar presupune o înlăturare și mai acută a tatălui din viața copilului, înlăturare ce pare a se fi produs, cel puțin parțial, în condițiile în care Darius l-a înlocuit pe tatăl natural cu actualul soț al mamei.
A mai constatat tribunalul că minorul este la o vârstă fragedă, la care interacționează cu oamenii din jurul său, își formează mediul familial, mediu din care trebuie să facă parte și tatăl.
S-a apreciat că nu pot fi reținute susținerile referitoare la exercitarea de violențe fizice și psihice de către intimat asupra copilului, având în vedere că din înscrisurile existente la dosar nu rezultă că, la momentul încercării de a pune în executare hotărârile privind dreptul de vizită, intimatul a avut un comportament agresiv, sau că minorul a invocat un motiv întemeiat pentru a nu-și vedea tatăl.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel pârâta I. (fostă M.) C. G., solicitând schimbarea în tot a încheierii apelate și, pe cale de consecință, suspendarea executării provizorii a sentinței civile nr.4999/2013, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În ședința publică de la 11.12.2013, instanța a dispus suspendarea judecății, în temeiul dispozițiilor art. 411 pct. 2 C.pr.civ., constatând că niciuna dintre părți nu s-a prezentat în instanță și nu a fost solicitată judecata în lipsă.
Examinând actele dosarului, asupra excepției perimării invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 416 alin. 1 C.pr.civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de șase luni.
Curtea constată că la termenul de judecată din data de 11.12.2013 s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, suspendarea judecății cererii de apel, având în vedere că părțile nu au fost prezente și nici nu au solicitat judecata în lipsă.
Astfel, cauza a fost repusă pe rol din oficiu în vederea discutării excepției perimării cererii de apel.
Având în vedere că timp de peste șase luin cauza a rămas în nelucrare din vina părților, Curtea urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 416 alin. 1 Cod procedură civilă, constatând că a intervenit perimarea cererii de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul declarat de apelanta pârâtă I. (fostă M.) C. G., domiciliată în ., ..136, vila 15/2, județ I., împotriva încheierii nr.17/A/30.09.2013, pronunțată de Tribunalul I., în contradictoriu cu intimatul reclamant M. A. C., cu sediul în București, ..8, ., ., sector 5.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 25.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. G. R. C. B. T.
GREFIER
E. C.
Red.M.G.R.
Tehnored.MGR/B.I.
4 ex/27.03.2015
----------------------------------
T.I. – L.C.C.
- L.G.A.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Răpire internaţională de copii. Decizia nr. 174/2014. Curtea... → |
|---|
