Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 282/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-03-2015 în dosarul nr. 282/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.282
Ședința publică de la 09.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - D. A. B.
JUDECĂTOR - I. B.
JUDECĂTOR - DOINIȚA M.
GREFIER - L. C.
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul reclamant T. V., de recurenta pârâtă V. V., precum și de recurenta intervenientă T. C., împotriva deciziei civile nr. 143 din 14.05.2014, pronunțată de Tribunalul G. - Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă Z. O. și cu intimatul intervenient T. I..
Cauza are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul reclamant T. V., personal și asistat de avocatul Stiarsky C., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 12.01.2015, emisă de Baroul O., aflată la fila 23 din dosar, avocatul B. D., în calitate de reprezentant al recurentei pârâte V. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._ din 09.01.2015, emisă de Baroul București, aflată la fila 22 din dosar și avocatul, precum și al recurentei interveniente T. C., în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar, lipsind intimata pârâtă Z. O. și intimatul intervenient T. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apărătorul recurentei pârâte și al recurentei interveniente depune la dosar chitanțele CEC în valoare de 425 lei reprezentând dovada achitări primei rate a taxei de timbru datorată în recurs de recurenta V. V., chitanța CEC în sumă de 84 lei reprezentând dovada achitării primei rate a taxei judiciare de timbru datorată în recurs de recurenta T. C., precum și copie, conformă cu originalul de pe decizia pronunțată de Tribunalul G. reprezentând un argument al susținerilor formulate în scris prin recursul promovat.
Părțile, prin reprezentanți, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat și probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și probe de solicitat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea recursurilor.
Apărătorul recurentei interveniente T. C., solicită, în principal, admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere motivele de casare prevăzute de art.304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
Solicită a se avea în vedere că, hotărârea pronunțată de instanța de apel nu cuprinde considerentele avute în vedere de către instanță și apare direct dispozitivul deciziei, fără a se cunoaște motivele care au condus la soluția respingerii apelului formulat de intervenienta T. C. și a admiterii apelului formulat de reclamantul T. V..
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul de a fi partajat în natură imobilul situat în . G., omologând varianta de lotizare B din raportul de expertiză întocmit în calea de atac a apelului de către expertul T. R. M., cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, solicită a se avea în vedere că valoarea materialelor recuperate din demolări folosite la casa nouă este în cuantum de 13.965 lei, și a se dispune obligarea celorlalte părți la plata sultei corespunzătoare în raport de această valoare; a se atribui intervenientei atât încăperea care are funcționalitate de baie cu valoare de 3625 lei, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, precum și cele două camere și holul identificate prin încheierea de admitere în principiu dispusă în dosarul nr._ .
În ceea ce privește recursul formulat de recurenta pârâtă V. V., solicită admiterea recursului, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere motivele de casare prevăzute de art.304 pct. 7 din Codul de procedură civilă.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, în sensul de a se avea în vedere că imobilul situat în . G. este comod partajabil în natură, omologând varianta de lotizare B din raportul de expertiză întocmit în calea de atac a apelului de către expertul T. R. M., cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Apărătorul recurentului reclamant solicită admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate în sensul admiterii în totalitate a apelului promovat de reclamantul T. V..
Menționează că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină recursul, fiind încălcate astfel dispozițiile prevăzute de art.304 pct.7 din Codul de procedură civilă. Criticile invocate de recurentul reclamant T. V. prin motivele de apel au fost respinse ca nefondate, fără ca instanța să motiveze hotărârea și să prezinte argumentele care au format convingerea instanței în sensul că doar o parte a apelului a fost considerată întemeiată.
De asemenea, instanța a respins criticile privitoare la I.A.P din data de 17.01.2012, în condițiile, în care a arătat că încheierea nu cuprinde elementele prevăzute de art.6735 alin 1 din codul de procedură civilă și ale art.6736 din Codul de procedură civilă, respectiv, hotărârea nu arată cota contributivă care îi revenea intervenientei T. C. la identificarea imobilului și, se arată, doar că această cotă este reprezentată de proporția materialelor vechi incorporate în noua casă, ceea ce reprezintă conform raportului de expertiză sub 1%.; prin hotărârea pronunțată de instanța de fond cota contributivă a fost stabilită la 25%.
În ceea ce privește motivul de apel referitor la imobilul din ., sector 1 și atribuirea acestuia către unul dintre coproprietari, recurentul T. V. a dovedit că are un copil minor cu grad de handicap și care are nevoie de îngrijire medicală permanentă la un spital din București. Instanțele anterioare nu au luat în considerare la atribuirea imobilului nici îmbunătățirile pe care reclamantul le-a efectuat la acesta.
Cu privire la recursul declarat de recurenta intervenientă T. C., solicită a fi respins, ca nefondat, având în vedere că imobilul în care aceasta locuiește este format din două camere și un hol, baia la care se referă fiind incorporată în casa nouă și care face obiectul procesului de partaj. Această baie este nefuncțională și nu a fost folosită niciodată de către T. C. sau V. V..
În ceea ce privește recursul formulat de pârâta V. V. solicită a fi respinsă solicitarea acesteia în sensul partajării în natură a imobilului supus ieșirii din indiviziune, având în vedere că, locuința are 2 nivele iar accesul la etaj se face pe o singură scară.
Totodată, solicită a se avea în vedere că recurenta pârâtă nu deține nici un drept asupra terenului pe care este edificată construcția, terenul se află în proprietatea indiviză a recurenților T. V., T. C. și a copiilor acesteia, în plus, se adaugă și situația tensionată existentă în prezent între părți, concretizate în insulte, loviri și plângeri penale reciproce.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, urmează a le solicita pe calea unei acțiuni separate.
Apărătorul recurentei pârâte și al recurentei interveniente solicită respingerea recursului promovat de reclamantul T. V., ca neîntemeiat.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1024/19.06.2012 Judecătoria B. V. a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul T. V., în contradictoriu cu pârâtele V. V., și Z. O., cererea reconvențională formulată de pârâta V. V. si cererea de intervenție a lui T. C., a respins cererea de intervenție a intervenientului T. I. ca nefondată, a atribuit imobilul casă de locuit situat în comuna Vînatorii M., . G. către reclamant, a constatat că intervenienta T. C. a avut o contribuție proprie la edificarea casei, în proporție de 25%, a obligat reclamantul la plata către intervenienta T. C. a unei sulte în valoare de 61.481 lei, a obligat reclamantul la plata către pârâtă a unei sulte în valoare de 92.222 lei reprezentând cota sa de ½ din cei 75% (3/4) dobândit împreună cu reclamantul, a atribuit imobilul situat în București, ., sector 1 în valoare de 23.654 lei către pârâta Z. O..
Față de un drept al său de ½, pârâta Z. O. a fost obligată că plătească sultă către reclamant 5913,5 lei, iar către pârâta V. V. suma de 5913,5 lei, dispunând și compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că părțile s-au căsătorit în anul 1989 si au divorțat în anul 2008, astfel cum rezultă din sentința civilă nr. 3376 din 9 octombrie 2008, iar din căsătorie au rezultat doi copii. In anul 1995, părțile au început edificarea unei case de locuit în curtea părinților reclamantului, pe terenul acestora.
Din răspunsurile la interogatoriu date de pârâtă s-a reținut că reclamantul a lucrat neîntrerupt din 1989 până în 2005, realizând venituri, iar din răspunsurile reclamantului la interogatoriu, că pârâta și-a adus contribuția în căsnicie prin creșterea celor doi copii si întreținerea gospodăriei.
Ambii au recunoscut că noua casă s-a edificat pe locul unei case vechi a părinților reclamantului si că din această casă s-au recuperat o parte de materiale ce s-au încorporat în noua casă, același aspect fiind relatat și de martori. Martorul S. N. a declarat că din vechea casă s-au recuperat 10% materiale, că imobilul s-a ridicat în 1995, iar în 2005 reclamantul a plecat definitiv în Spania, că pârâta nu a avut venituri, dar a contribuit cu muncă si a făcut mâncare pentru muncitori. Cât timp s-a construit casa reclamantul era șofer pe TIR, iar când pleca în cursă îi lăsa pârâtei bani, iar aceasta se ocupa de construcția casei. Martorul G. I. a declarat că soții, în timpul căsătoriei, au ridicat o casă pe temelia casei vechi a părinților reclamantului, de la care s-au folosit materiale, respectiv cărămida, completându-se cu alte materiale noi. Reclamantul a contribuit cu bani, însă acesta pleca în cursă, iar pârâta si intervenienta T. C. rămânea acasă cu muncitorii.
Din toate probele administrate instanța a constatat că cei doi soți au construit casa în timpul căsătoriei, în anul 1995, pe temelia casei vechi, care a aparținut intervenientei T. C. si defunctului său soț T. M. si care a fost dărâmată în proporție de 80%. Din vechea casă a rămas o parte în care locuiește intervenienta T. C., iar din cea dărâmată s-au folosit mai multe materiale la noua casă. Prin urmare, intervenienta T. C. a contribuit la edificarea noii case atât cu materiale din vechea casă ce i-a aparținut, dar si cu munca. Toți martorii audiați au declarat că reclamantul în perioada construirii casei lucra ca șofer pe TIR, pleca în curse, iar pârâta si intervenienta T. C. se ocupau de construcția casei, făceau mâncare pentru muncitori.
In ceea ce privește contribuția pârâtei la edificarea casei, instanța de fond a reținut că pârâta, în timpul căsătoriei cu reclamantul, nu a lucrat, respectiv nu a avut venituri financiare, însă a stat acasă, a crescut cei doi copii si a întreținut gospodăria, aspecte pe care chiar reclamantul le-a recunoscut la interogatoriu. In timp ce acesta era plecat în curse, pârâta se ocupa de gospodărie, de copii, de muncitorii care lucrau la casă, aducându-și în acest fel o contribuție importantă la edificarea casei. Doctrina și practica judiciară au stabilit că munca femeii în gospodărie și pentru creșterea copiilor este considerată un aport egal la dobândirea tuturor bunurilor comune, cu al soțului care a avut venituri financiare.
Prin urmare, instanța a apreciat că cei doi soți au avut contribuții egale la dobândirea tuturor bunurilor în timpul căsniciei. Dacă pentru imobilul din București, reclamantul si pârâta au împreună o cotă de ½, restul fiind cota pârâtei Z. O., pentru imobilul din Vânătorii M., instanța a reținut că aceștia l-au construit împreună cu intervenienta T. C.. Instanța a apreciat cota intervenientei T. C. ca fiind reprezentată de proporția materialelor vechi încorporate în noua casă, restul reprezentând cota celor doi foști soți, care au avut o contribuție egală.
În baza art.673/3cpc instanța a pronunțat o încheiere de admitere în principiu prin care a constatat că reclamantul si pârâta au dobândit în timpul căsătoriei în cote egale: 1/2 din imobilul apartament situat în București, ., parter, sector precum si un imobil construit împreună cu intervenienta T. C., situat în comuna Vânătorii M.,. G..
Din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că imobilul din Vânătorii M. are o valoare de_ lei, din care materialele refolosite au o valoare de 1966 lei. Experta a precizat că la momentul desfășurării expertizei imobilul era ocupat de reclamant și familia sa, iar la etaj locuia fiica reclamantului din prima căsătorie. Imobilul are o singură cale de acces, împărțirea nu se poate face în natură, iar reclamantul locuiește în casă cu noua sa familie. Experta a precizat că apartamentul din București are o valoare de_ lei.
În baza art. 728 c.civ și art.6735 cod pr.civilă instanța a dispus ieșirea părților din indiviziune astfel: a atribuit reclamantului imobilul casă de locuit din Vânătorii M. deoarece locuiește în el și nu este comod partajabil în natură, însă chiar dacă imobilul ar avea mai multe căi de acces și s-ar putea crea două unități locative, având în vedere starea conflictuală dintre părți, faptul că au existat numeroase plângeri la poliție, rezoluții pronunțate de către P. de pe lângă Jud. Bol. V., instanța a apreciat că varianta partajului în natură nu ar face decât să alimenteze această stare conflictuală dintre reclamant și noua sa familie, pe de o parte, și pârâta - fosta soție, pe de altă parte.
A obligat reclamantul la plata către pârâtă a unei sulte corespunzătoare cotei sale de ½ din ¾ dobândiți împreună.
Instanța a dispus admiterea în parte a cererii de intervenție a intervenientei T. C., reținând cota sa de ¼ din imobil, având în vedere atât materialele refolosite de la vechea casă, cât mai ales aportul său în muncă la edificarea casei.
În ceea ce privește cererea de intervenție a intervenientului T. V. instanța a dispus respingerea acesteia, deoarece intervenientul nu are nici o contribuie la edificarea casei bun comun al foștilor soți, iar faptul că i-a ajutat cu munca nu-i conferă un drept de proprietate ci poate fi apreciat ca un ajutor dat în virtutea relațiilor de rudenie existe.
Instanța a dispus atribuirea imobilului din București către pârâta Z. O., având în vedere că aceasta are o cotă majoritară, de ½, locuiește în București, cu obligația sa la plata de sulte către ceilalți coproprietari.
În baza art. 276 cod procedură civilă, instanța a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 1024/19.06.2012 au declarat în termen legal, recurs, calificat ulterior apel față de valoarea obiectului cererii, reclamantul T. V. și pârâtele V. V. și T. C..
Reclamantul apelant T. V. a criticat sentința și încheierea din 17.01.2012 pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea în parte a hotărârilor atacate în sensul diminuării valorii imobilului supus partajării, din satul Vânătorii M. si a cotei intervenientei T. C.; diminuării valorii imobilului din București, ., sector 1 corespunzător cu valoarea îmbunătățirilor aduse de către reclamant; atribuirii în lotul reclamantului a imobilului situat in .. 32, sector 1.
În motivarea recursului, a arătat faptul că I.A.P. din 17.01.2012 nu cuprinde elementele prevăzute de art. 673 indice 5 alin. 1 din codul de procedura civila, mai exact nu arata ce cotă îi revine intervenientei T. C., din imobilul situat in localitatea Vânătorii M.. Se arată în aceasta încheiere că cota intervenientei este reprezentată de proporția materialelor vechi încorporate în noua casă (1966 lei conform raportului de expertiză înseamnă 0,8% cotă contributiva), însă prin hotărâre cota contributivă a intervenientei este de 25%, singurul element ce putea duce la aceasta majorare fiind reprezentat de aportul în munca la edificarea casei.
Apelantul a susținut că în mod netemeinic instanța a respins obiecțiunile la raportul de expertiza construcții în ceea ce privește supraevaluarea imobilului din Vânătorii M.. Expertul a stabilit o valoare de 245.927 lei pentru acest imobil, la un curs de 4,5 lei pentru un Euro rezultând o valoare a casei de 54.650 Euro. Prețul imobilului este supraevaluat având în vedere ca este vorba despre un imobil situat în mediul rural, pe o suprafața de teren ce nu aparține reclamantului, la un preț de execuție de 350 Euro/m2 când în prezent prețul de execuție este de 165 Euro/m2. Față de aceste aspecte, apelantul a considerat că se impune trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea întocmirii unui nou raport de expertiza.
Totodată, apelantul a arătat că pentru imobilul din București instanța de fond a omis sa scadă din prețul de circulație al imobilului valoarea îmbunătățirilor aduse acestuia de către reclamant (4.010 lei). Consecința diminuării valorii imobilului este că se diminuează corespunzător și sultele, nefiind respectate nici criteriile prevăzute de art. 673 indice 9 cod de procedură civilă la atribuirea loturilor în privința acestui imobil.
A solicitat apelantul ca imobilul sa îi fie atribuit în proprietate exclusivă având în vedere următoarele: pârâta Z. O. deține în proprietate un alt imobil în București, nejustificând necesitatea dobândirii în natură a acestui bun; reclamantul nu deține o altă proprietate pe raza municipiului București deși are loc de muncă în București; copilul minor rezultat din noua căsătorie are nevoie de îngrijire medicală permanentă la un spital din oraș; precum și faptul că a efectuat îmbunătățiri la imobil în calitate de coproprietar.
În drept, a invocat dispozițiile art. 299-316 Cod procedura civila.
Prin motivele de apel formulate de apelanta V. V. s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins obiecțiunile formulate de ea la raportul de expertiză și a omologat recomandările concluziilor raportului de expertiză construcții, care vizau atât faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură, cât și atribuirea casei de locuit către fostul său soț, în condițiile în care expertul învederează faptul că la etajul imobilului locuiește fiica reclamantului din prima căsătorie, T. F.. Prin sentința apelată sunt, așadar, încălcate atât dispozițiile imperative conținute de art. 673 ind. 5 alin. 2 C.pr.civ. referitoare la obligativitatea impusă instanței de judecată de a face împărțeala în natură, cât și cele prevăzute de art. 673 ind. 9 C.pr.civ. care cuprind criteriile de atribuire la care trebuia să se raporteze instanța.
În drept, a invocat dispozițiile art. 292 Cpr.civ., art. 294, 295, 296 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.
Prin motivele de apel formulate de apelanta intervenientă T. C. s-a susținut că în mod greșit instanța de fond a constatat o cotă de contribuție de doar 25%, și nu de 50%, așa cum a solicitat, din declarațiile martorilor și din raportul de expertiză reieșind că a contribuit mult mai semnificativ la edificarea imobilului. Astfel, imobilul a fost construit în anul 1995 din BCA si cărămidă refolosită de vechiul imobil ce i-a aparținut intervenientei și șotului său, s-a păstrat temelia casei vechi, reclamantul era plecat în curse intervenienta și pârâta rămânând să se ocupe de construcție și de mâncare pentru muncitori.
La data de 26.09.2012, intimata Z. O. a formulat întâmpinare la motivele de recurs formulate de către recurentul-reclamant T. V., solicitând respingerea recursului și arătând că și dacă expertul a suplimentat nejustificat obiectivele fără încuviințarea instanței si a determinat valoarea presupuselor îmbunătățiri, în mod corect instanța de fond nu le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței, întrucât, pe de o parte, acest obiectiv nu se regăsește în cele admise de instanță, și, pe de altă parte, obiectivul vizând evaluarea îmbunătățirilor nu a fost solicitat de recurent, și nu au fost administrate probe din care să reiasă că recurentul este cel care a efectuat aceste îmbunătățiri.
In ceea ce privește atribuirea imobilului, de asemenea intimata a susținut că instanța a procedat corect, niciunul din argumentele aduse de recurent nefiind apt să determine o altă soluție.
În apel, părțile au solicitat și s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize tehnice judiciare având ca obiective identificarea, evaluarea și lotizarea imobilului situat în com. Vînătorii M., . din construcția veche au mai rămas încăperi, precum și evaluarea îmbunătățirilor efectuate la casa din București.
Prin decizia civilă nr. 143/14.05.2014 Tribunalul G. a respins ca nefondate apelurile declarate de apelantele V. V. și T. C., precum și apelul declarat de reclamantul T. V. împotriva încheierii de admitere în principiu din 17.01.2012 a Judecătoriei B. V., a admis apelul declarat de apelantul reclamant T. V., a omologat raportul de expertiză întocmit de expert T. R. sub aspect valoric, a constatat că valoarea imobilului casă de locuit situat în satul Vînătorii M., . de 207.083 lei și în consecință: a obligat pe reclamantul T. V. să plătească intervenientei T. C. o sultă de 51.770,75 lei (în loc de 61.481 lei cât a stabilit instanța de fond) și să plătească pârâtei V. V. o sultă de 77.656,12 lei (în loc de 92.222 lei),a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, a obligat intimata V. V. să plătească statului suma de 1164,84 lei și pe intimata T. C. să plătească statului suma de 776,56 lei reprezentând taxă de timbru pentru care apelantul T. V. a beneficiat de scutire conform art.18 și 21 din OUG 51/2008 a dispus ca celelalte sume pentru care părțile au beneficiat de scutire de taxă de timbru rămân în sarcina statului conform art.19 OUG 51/2008.
Pentru a decide astfel instanța de apel a reținut, în esență, că apelul declarat de apelanta T. C. este nefondat, deoarece probele administrate în cauză (răspunsuri la interogatoriu, martori și expertiză), interpretate corect de prima instanță au probat faptul că la construcția nouă au contribuit, pe de o parte, reclamantul și soția sa, iar pe de altă parte, apelanta intervenientă și soțul său prin contribuția constând în materialele refolosite și părțile din construcția veche înglobate în construcția nouă, dar și prin aportul în natură al apelantei interveniente, similar cu cel al pârâtei V. V..
Deși s-a apreciat că soții T. V. și V. au avut o contribuție mai mare la ridicarea casei decât cea a apelantei interveniente și a soțului acesteia, iar din materialele refolosite la imobilul nou apelanta intervenientă a avut doar o cotă de ½, restul aparținând soțului său, instanța de control judiciar a considerat că nu poate modifica cota de contribuție a intervenientei reținută la fond, deoarece ar agrava situația acesteia în propria cale de atac, motiv pentru care s-a limitat doar la respingerea apelului său ca nefondat.
Cu privire la apelul declarat de apelanta pârâtă V. V., prin care se solicita partajarea imobilului din Vînătorii M., instanța de apel a reținut că nu este întemeiat, deoarece ambii experți judiciari în construcții au arătat că imobilul nu este comod partajabil în natură din cauza specificului construcției P+1, AVÂND O SINGURĂ SCARĂ SPRE ETAJ.
S-a apreciat că nici solicitarea de atribuire a întregului imobil către apelanta pârâtă nu putea fi primită, în condițiile în care casa e construită pe terenul proprietatea tatălui reclamantului.
Cu privire la apelul declarat de apelantul reclamant instanța a apreciat că este, în parte, întemeiat, doar cu privire la evaluarea imobilului la fond, pentru aprecierea acesteia, instanța de control judiciar având în vedere concluziile expertizei efectuată în apel.
Și împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs reclamantul, pârâta și intervenienta.
Prin motivele de recurs formulate de recurentul reclamant T. V. s-a susținut că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se sprijină, situație în care, sunt incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
A susținut că nu i-au fost analizate nici unul din motivele de apel invocate, iar în final a solicitat ca pentru plata sultelor să se dispună acordarea unui termen de grație.
Prin motivele de apel formulate de recurenta pârâtă V. V. și de recurenta intervenientă T. C. s-a invocat, de asemenea, nemotivarea deciziei instanței de apel.
Analizând decizia instanței de apel, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 7 cod procedură civilă și de criticile formulate de recurenți, Curtea va reține că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Art. 304 pct. 7 cod procedură civilă reglementează modificarea hotărârii recurate în cazul în care nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs – nemotivarea hotărârii, deoarece astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Invocând acest text de lege, recurenții nu arată care este, efectiv, ipoteza pe care o susțin, situație care nu echivalează cu o motivare legală a recursului, din punct de vedere al dispozițiilor art. 304 pct. 7 cod procedură civilă.
Trecând peste această motivare defectuoasă a recursului, dat fiind și caracterul acestuia, consacrat în doctrină, de motiv de modificare de ordine publică, Curtea constată că decizia instanței de apel cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, cerințele impuse de art. 261 pct. 5 cod procedură civilă fiind pe deplin satisfăcute.
Acest text de lege trebuie interpretat în sensul că impune judecătorului motivarea soluției dată asupra fiecărui motiv de nelegalitate invocat în recurs, iar nu să răspundă tuturor argumentelor invocate de recurent în susținerea acestor motive.
Faptul că recurenții sunt nemulțumiți de soluția pronunțată de instanța de apel, astfel cum a fost motivată de către aceasta, nu echivalează cu o nemotivare a deciziei, care să poată fi invocată de parte în recurs, în baza art. 304 pct. 7 cod procedură civilă și să ducă la modificarea deciziei recurate.
În considerentele deciziei recurate se arată care sunt, pentru fiecare apel în parte, motivele de fapt și de drept ce au format convingerea instanței de apel în sensul soluției pronunțată prin dispozitiv, fiind întrunite, din acest punct de vedere, exigențele art. 261 cod procedură civilă.
Cu privire la termenul de grație, solicitat de recurentul reclamant prin memoriul de recurs, Curtea reține că acesta reprezintă un beneficiu acordat debitorului, prin hotărârea pronunțată asupra fondului, pentru executarea obligației sale la o anumită dată sau în mod eșalonat. Termenul de grație constituie o înlesnire de plată pe care instanța o poate acorda debitorului în situații bine justificate, cum ar fi ipoteza în care executarea imediată a hotărârii ar fi de natură să cauzeze datornicului un grav prejudiciu. Hotărârea prin care se acordă termenul de grație trebuie să fie motivată, pentru ca drepturile creditorului să nu fie nesocotite.
Din actele dosarului rezultă că nici în fond și nici în apel, recurentul reclamant nu a solicitat motivat instanței acordarea unui astfel de termen, situație în care nu poate formula o astfel de cerere omisso medio direct în recurs.
În consecință, apreciind că decizia instanței de apel este legală, Curtea va dispune, în baza art. 312 cod procedură civilă respingerea recursurilor ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurentul reclamant T. V., de recurenta pârâtă V. V. și de recurenta intervenientă T. C. împotriva deciziei civile nr. 143/14.05.2014 pronunțată de Tribunalul G., în contradictoriu cu intimata pârâtă Z. O. și cu intimatul intervenient T. I..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09.03.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. A. B. I. B. DOINIȚA M.
GREFIER
L. C.
Red.I.B.
Tehdact.B.I
2 ex./8.04.2015
--------------------------------------
T.Giugiu – I.N.
- F.R.
Jud.B. V. – C.B.
| ← Stabilire domiciliu minor. Sentința nr. 24/2013. Curtea de Apel... | Stabilire program vizitare minor. Decizia nr. 776/2014. Curtea... → |
|---|
