Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 468/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-04-2015 în dosarul nr. 468/2015
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 468
Ședința publică de la 10.04.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - F. P.
JUDECĂTOR - C. M. T.
JUDECĂTOR - D. A.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenții-pârâți, J. D. N., J. M. M., J. D., împotriva deciziei civile nr.1613.A. din 20.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, C. E. BANK ROMANIA SA.
P. are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic, C. A. M., pentru intimata-reclamantă, C. E. Bank Romania SA, lipsesc recurenții –pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează depunerea la dosar, în data de 09.04.2015, din partea intimatei-reclamante, C. E. Bank Romania SA, a unui înscris, pe care l-a intitulat ”întâmpinare”.
Totodată, se învederează faptul că recurenții-pârâți, deși legal citați cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4560,6 lei, aceștia nu și-au îndeplinit această obligație impusă de instanță prin rezoluția de primire a dosarului.
Curtea, având în vedere că întâmpinarea depusă de intimata reclamantă nu respectă termenul de 5 zile, înainte de termenul de judecată, urmează să o aprecieze ca și note de ședință.
Consilierul juridic al intimatei-reclamante, având cuvântul, invocă excepția de netimbrare a recursului, față de împrejurarea că recurenții pârâți, până la acest moment nu și-au îndeplinit obligația de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 4560,6 lei, deși au fost citați cu această mențiune.
Solicită să fie admisă această excepție.
În situația în care, până la sfârșitul ședinței de judecată se va complini această lipsă, solicită să fie respins recursul ca nefondat și precizează că la acest moment se află într-o procedură de rezolvare a litigiului pe cale amiabilă.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2072/21.03.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, s-a admis cererea formulată de reclamanta C. E. BANK ROMANIA S.A., în contradictoriu cu pârâții J. D. N., J. M. M. și J. D..
S-a constatat că părțile au dobândit imobilul - apart.nr.23, situat în București, ..24-30, . 6, în cote gale .
A fost omologat raportul de expertiză imobiliară efectuat în prezenta cauză.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune, atribuind în deplină proprietate și posesie pârâtului J. D. N. bunul - apart.nr.23 - situat în București, ..24-30, ., parter, sector 6 .
A fost obligat pârâtul la plata sumei de_-lei, cu titlu de sultă în favoarea pârâtei J. M. M. corespunzător cotei de 1/4, iar pârâtei J. D., suma de_ lei, corespunzător cotei de ½, în termen de 5 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
Prezenta hotărâre a fost comunicată organului fiscal și oficiului de cadastru și publicitate imobiliară după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
A fost obligat pârâtul J. D. N., la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de_ lei, în favoarea reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de judecată a reținut următoarele:
„Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.08.2013, reclamanții J. D. N. și J. M. M., în contradictoriu cu pârâții C. E. Bank România SA și B. Bataila V., au formulat prezenta contestație la executare împotriva tuturor formelor și actelor de executare pornite în dosarul nr. 129/2012 al B. Bataila V., încheierii nr._/2013 emisă în dosarul nr._/17.07.2013 de OCPIB Sector 6, somației de plată din dosarul de executare nr. 129/2012, procesului verbal privind cheltuielile de executare din cadrul dosarului execuțional nr. 129/2012, solicitând anularea actelor și a tuturor formelor de executare începute împotriva acestora în dosarul de executare nr. 219/2012, anularea somației și a procesului verbal privind cheltuielile de executare în dosarul execuțional nr. 219/2012, suspendarea executării silite pornite de B. Bataila V. în dosarul de executare nr. 219/2012 până la soluționarea contestației și acordarea către aceștia a cheltuielilor de judecată generate de prezentul proces.
În motivarea contestației la executare, reclamanții au arătat că, la data de 24.07.2013, J. N. a primit la adresa de domiciliu în cutia de scrisori comunicarea însoțită de încheierea nr._ și extras de către funciară pentru informare.
Analizând documentele anexate se poate observa faptul că B. Bataila V. a solicitat înscrierea în cartea funciară a somației de plată din dosarul de executare nr.129/2012, precum și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1501/22.07.2003, înscrierea făcându-se în favoarea C. E. Bank România SA.
Eroarea creată a constat în faptul că imobilul cumpărat de către J. D. N., J. M. M. și J. D. nu a fost adus garanție în favoarea băncii, nu a fost grevat de sarcini, ci a aparținut în cote ideale celor trei proprietari, astfel crearea unor sarcini pe imobilul sus menționat a fost ilegală și fără să izvorască dintr-un titlu executor pentru a putea fi urmărită. Într-adevăr, la data de 27.02.2008 a fost încheiat contractul de credit PROMPT IMM nr. 15/2008 între . SRL, în calitate de „împrumutat” și G. P. D.- A. și J. D. N., în calitate de „garanți personali” și C. E. Bank România SA, în calitate de „creditor”.
La data de 28.07.2008, a fost încheiat contractul de credit transport IMM nr.16/2008 între . SRL, în calitate de „împrumutat” și G. P. D.- A. și J. D. N., în calitate de „garanți personali” și C. E. Bank România SA, în calitate de „creditor”.
Contractul a fost semnat pentru suma de 96.000 lei, cu garanțiile: bilet la ordin avalizat în alb, contract de garanție reală mobiliară pe conturile curente, contract de garanție reală mobiliară pe autovehiculul Hyundai Santa Fe și garanțiile personale ale lui J. D. N. și G. P. D. A..
Deși cele două contracte fac mențiunea generică „garanții personale” se poate observa că nu se face distincția clară a acestor garanții, nu sunt menționate distinct, ceea ce presupune o lipsă a caracterului cert, lichid și exigibil a acestor bunuri pentru a putea fi urmărite silit.
La data de 09.02.2009, s-a încheiat actul adițional nr. 1/2009 la contractul de credit nr.15/27.02.2008 cu referire la modificarea dobânzilor, părțile rămânând aceleași.
La data de 24.02.2009, s-a încheiat actul adițional nr. 2/2009 la contractul de credit nr. 15/2008 cu modificarea părților în sensul că pe lângă cele existente deja a fost introdusă și J. M. M., în calitate de „garant personal”, care avalizează atât biletul la ordin în alb ca și garanție adusă băncii pentru rambursarea creditului obținut, dar își asumă și garantarea creditului cu așa zisele „garanții personale”.
Deși relațiile contractuale dintre părți s-au derulat în condițiile asumate inițial prin semnarea contractelor, întârzierea la plată a determinat banca să pornească executarea silită împotriva debitorilor fără să poarte discuții anterior declanșării procedurii, așa cum era firesc deoarece primează soluționarea oricăror înțelegeri pe cale amiabilă.
Debitorii nu au fost de rea credință și nu sunt nici în această fază a executării silite, însă măsurile abuzive luate împotriva lor, îi determină să investească instanța de judecată cu prezenta contestație, solicitând anularea formelor de executare ce au legătură directă sau indirectă cu bunul imobil - apartament.
Imobilul format din apartament cu 4 (patru) camere situat în București, ..24-30, ., apartament 23, parter, sector 6, aparține în cote părți egale lui J. D. N., J. M. M. și J. D., conform mențiunilor din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1501/2003, fără să existe o separare clară a imobilului, astfel încât să poată fi determinată cota fiecărei părți.
Potrivit mențiunilor Codului de procedură civilă - art. 493 „creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună (...)”. Astfel, solicitarea B. de a nota în cartea funciară imobilul descris mai sus ca și garanție în favoarea C. E. Bank România SA, este o măsură abuzivă și ilegală.
Imobilul nu a fost adus garanție în favoarea băncii, neexistând un contract de ipotecă în acest sens, fiind deținut în coproprietate, ceea ce presupune interdicția de a fi urmărit silit.
Mai mult decât atât, în cazul apartamentului amintit, nu au fost întrunite elementele obligatorii prevăzute de art. 379 Cod procedură civilă, privind natura creanței, aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă pentru a putea fi urmărită silit în cadrul procedurii speciale a executării silite.
Reclamanții au solicitat instanței de judecată să observe faptul că nu există un titlu executoriu care să evidențieze creanța reprezentată de imobilul - apartament lipsind astfel caracterul cert al creanței. Contractul de vânzare cumpărare care, deși nu a fost adus garanție băncii, nici nu oferă elemente de identificare exactă a cotei fiecărui proprietar, astfel încât să poată fi determinată sau determinabilă cota parte a împrumutaților J. D. și J. M. M., lipsind caracterul de lichiditate al creanței. Datoriile sunt lichide în cazul în care cuantumul lor este precis determinat. Nu au caracter lichid datoriile al căror cuantum urmează a fie stabilit de către instanța de judecată.
Așadar nu poate fi urmărit un bun în condiții de nelegalitate, astfel solicitând instanței de judecată să constate nulitatea actelor întocmite de B. cu privire la imobilul amintit și să dispună anularea tuturor actelor de executare efectuate în legătură cu urmărirea imobilului-apartament ca fiind o garanție ce de fapt nu a fost înscrisă inițial în favoarea băncii.
Mențiunea generică din contractul de credit de „garanții personale” nu este suficientă și îndestulătoare pentru a putea urmări bunurile personale ale garanților, deoarece potrivit mențiunilor Codului de procedură civilă, creanța trebuie să întrunească cele trei elemente - cert, lichid și exigibil, condiții obligatorii pentru a putea opera urmărirea silită a bunurilor în cadrul executării silite.
Reclamanta J. D. s-a considerat grav și iremediabil prejudiciată prin această procedură a executării silite asupra bunului apartament care îi aparține în cota egală cu ceilalți coproprietari, ceea ce face imposibila executarea.
Referitor la cheltuielile de executare, reclamanții nu au înțeles valoarea foarte mare stabilită de executorul judecătoresc, având în vedere că procedura de poprire a conturilor sau adresele de înscriere în cartea funciară nu presupun costuri atât de mari, așa cum au fost ele menționate în procesul verbal privind cheltuielile de executare. Într-adevăr, conform Codului de procedură civilă, cheltuielile de executare sunt în sarcina debitorului urmărit, însă și valoarea lor trebuie justificată pe etape de execuție, fapt care nu poate fi stabilit cu exactitate din conținutul procesului verbal întocmit de B..
În drept, reclamanții au invocat dispozițiile art. 9, art. 379 și urm., art. 399 și unu., art. 493 și urm., art. 401 Cod procedură civilă.
În dovedirea contestației la executare, reclamanții au depus la dosar, în copie, comunicarea, încheierea nr._ și extras de către funciară pentru informare, contract de credit PROMP IMM nr. 15/27.02.2008, contract de credit Transport IMM nr. 16/28.02.2008, act adițional nr. 1/09.02.2009 la contractul de credit nr. 15/2008, act adițional nr. 2/24.02.2009 la contractul de credit nr. 15/2008, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1501/22.07.2003, proces verbal de cheltuieli încheiat la data de 07.12.2012 de B. Bataila V..
La termenul de judecată din data de 02.09.2013, intimata C. E. Bank (România) SA a depus la dosar întâmpinare prin care, în temeiul art. 493 Cod procedură civilă, a solicitat împărțirea bunului proprietate comună, apartament nr. 23 compus din 4 camere de locuit, vestibule, bucătărie, debara, coridor, baie, WC, balcon, situat în București, .. 24-30, blocul 16, scara 2, parter, sectorul 6, având număr cadastral 2239/23 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr._), înscris în Cartea Funciară nr._-C1-U19 a Municipiului București Sectorul 6.
Faptul că imobilul se află în proprietatea comună a soților J. D. N. și J. M. M. și dnei J. D., mama debitorului J. D. N., nu trebuie calificat drept o exceptare de la urmărirea silită a bunului, fiind vorba doar despre instituirea unui impediment temporar care duce la valorificarea electivă a imobilului prin procedura de executare silită.
Față de toate cele menționate mai sus, intimata a solicitat să se dispună partajarea imobilului menționat mai sus, deținut în proprietate comună de debitorul acesteia J. D. N., împreună cu J. M. M. și J. D..
Instanța a încuviințat pentru ambele părți astfel cum au fost solicitate proba cu înscrisuri și expertiză în specialitatea imobiliară cu obiectivele stabilite prin încheierea de ședință din data de 29.11.2013, pentru reclamantă, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri.
La data de 05.02.2014, prin compartimentul registratură, a fost înaintat la dosar raportul de expertiză tehnică judiciară imobiliară efectuat în cauză de expert tehnic judiciar E. V., filele 88-112.
Paratii nu au formulat întâmpinare în prezenta cauza .
C. E. Bank (România) SA a depus la dosar concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține ca paratii au formulat contestație la executare împotriva tuturor formelor și actelor de executare pornite în dosarul nr. 129/2012 al B. Bataila V., încheierii nr._/2013 emisă în dosarul nr._/17.07.2013 de OCPIB Sector 6, somației de plată din dosarul de executare nr. 129/2012, procesului verbal privind cheltuielile de executare din cadrul dosarului execuțional nr. 129/2012, solicitând anularea actelor și a tuturor formelor de executare începute împotriva acestora în dosarul de executare nr. 219/2012, anularea somației și a procesului verbal privind cheltuielile de executare în dosarul execuțional nr. 219/2012, suspendarea executării silite pornite de B. Bataila V. în dosarul de executare nr. 219/2012.
Reclamanta prin întâmpinare calificata cerere reconventionala, în temeiul art. 493 Cod procedură civilă, a solicitat împărțirea bunului proprietate comună, apartament nr. 23 compus din 4 camere, situat în București, .. 24-30, blocul 16, scara 2, parter, sectorul 6, proprietatea comună a soților J. D. N. și J. M. M. și dnei J. D., mama debitorului J. D. N., fiind disjunsa și formand obiectul prezentului dosar .
Potrivit art. 35 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dispozițiile art. 353 din Codul civil, care reglementează urmărirea bunurilor comune, sunt aplicabile și căsătoriilor în ființă la data intrării în vigoare a Codului civil, dacă datoria s-a născut după această dată. Constatând că datoria s-a născut anterior intrării în vigoare a Codului civil din 2009, în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului familiei.
Imobilul în cauză constituie bun comun al pârâților în sensul art.31 alin.1 din Codul Familiei, întrucât a fost dobândit de aceștia în timpul căsătoriei, conform contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1501/22.07.2003,
Potrivit art. 33 din Codul familiei, ” Bunurile comune nu pot fi urmărite de creditorii personali unuia dintre soți.
Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere impartirea bunurilor comune, insa numai în masura necesara pentru acoperirea creantei sale .
În acest din urmă caz, bunurile atribuite prin împărțire fiecărui soț devin proprii.”
Instanta retine ca paratii nu au indicat în aparare bunurile care ar avea natura juridica de bunuri proprii nici în fata instantei și nici pe cale extrajudiciara în cadrul executarii silite, astfel incat cererea reclamantei este admisibila .
Reținând aceste dispoziții, având în vedere că starea de devălmășie constituie un impediment pentru reclamantă în realizarea creanței sale, instanța urmează să admită cererea, să omologheze raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză, și să dispună sistarea stării de indiviziune, procedând la împărțirea bunului comun al pârâților, apartament nr. 23 compus din 4 camere, situat în București, .. 24-30, blocul 16, scara 2, parter, sectorul 6 .
Astfel, în ceea ce privește cota de contribuție a paratilor la dobândirea acestuia, instanța stabilește, în temeiul art. 6735 alin. 1 C.p.c., o cotă de 50 % având în vedere principiului egalității dintre soți privind drepturile și obligațiile acestora în căsătorie, enumerat de art. 25 din Codul familiei, din care reiese prezumția de egalitate a contribuțiilor acestora la dobândirea bunurilor comune, și faptul că ambii soți figurează, în contractul de vânzare-cumpărare mai sus menționat, în calitate de cumpărători, ce întărește prezumția de egalitate.
Prin analogie sunt aplicabile și dispozițiile art. 741 cod civil din materia împărțirii succesiunii, potrivit cărora, la formarea și compunerea loturilor, trebuie să se dea la fiecare parte, pe cât se poate, aceeași cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creanțe. De asemenea, art. 742 Cod civil prevede că inegalitatea părților în natură se compensează prin bani.
Astfel, va atribui în deplină proprietate și posesie pârâtului bunul - apart.nr.23 - și având în vedere ca din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1501/22.07.2003 – fila 104, rezulta ca paratii au cumparat în cote egale, instanța va obliga pârâtul la plata sumei de_-lei ,cu titlu de sultă în favoarea pârâtei J. M. M. corespunzător cotei de 1/4, iar pârâtei J. D., mama sa, suma de_ lei, corespunzător cotei de ½, în termen de 5 luni de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii.
Exceptia lipsei de interes invocata de parati prin concluziile scrise depuse, nu poate fi retinuta de instanta intrucat, nu a fost pusa în discutia partilor în timpul dezbaterilor .
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța urmează a admite cererea și va obliga pârâtul J. D. N., la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de_ lei, pentru culpa sa procesuala ,cu titlu de taxă de timbru și onorariu expertiză, în favoarea reclamantei”.
Împotriva sentinței civile nr.2072/21.03.2014, PRONUNȚATĂ DE Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._, au formulat apel pârâții J. D., J. M. M. și J. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, la care s-a depus întâmpinare, astfel cum s-a reținut în decizia din apel:
„În motivarea apelului se arată faptul că a formulat apel împotriva Sentinței civile nr. 2072/21.03.2014 pronunțata de Judecătoria Sector 6 in dosarul nr. 15._, pe care o considera nelegala si netemeinica, solicitând în principal admiterea apelului, schimbarea in tot a sentinței atacate, iar pe fond respingerea cererii de partaj/ieșire din indiviziune ca fiind lipsită de interes. Creditoarea poate urări silit cota determinata de 50% din imobil aparținând debitorului J. D., fără să fie necesară împărțirea în natură a bunului (art. 493 pct. 2 cod procedura civila).În subsidiar,s-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul completării raportului de expertiză judiciară imobiliară întocmit de expert E. Valeu, efectuat la fondul cauzei.
Apelanții prin motivele de apel invocă pe cale de excepție lipsa de interes a băncii C. E. Bank România SA in promovarea la fondul cauzei, a cererii de partaj/ieșire din indiviziune.
Deși la fondul cauzei au făcut aceasta susținere însă ca o posibilitate de soluționare pe fond a cauzei, instanța de judecata retine prin sentința pronunțata faptul ca, excepția lipsei de interes in promovarea cererii de partaj/ieșire din indiviziune nu poate fi luata in considerare de instanța, deoarece ea a fost promovata de parați pentru prima data in faza procesuala a concluziilor si nu susținuta ca o excepție, neputând astfel fi pusa în discuția pârtilor.
Chiar daca ar fi fost susținută pentru prima data in faza procesuala a concluziilor si instanța de fond stabilea ca susținerea paraților ar avea legătura cu lipsa de interes in promovarea acțiunii, o putea îmbrățișa în faza de deliberare ca și motivație susținută de documente și de situația de fapt, însă argumentul ca nu poate fi avuta in vedere deoarece nu a fost pusa in discuția pârtilor, contravine evident drepturilor si intereselor pârtilor.
Totodată se solicită a se lua act de faptul ca lipsa de interes in promovarea cererii de partaj/ieșire din indiviziune a apărut ca situație ce a reieșit din dezbateri pe parcursul derulării spetei, astfel încât nu putea fi invocata de parați de la început, fata de natura spetei dedusa judecații. Mai mult art. 294 cod procedura civila stabilește faptul ca in apel invocarea excepțiilor de procedura si alte asemenea mijloace de apărare nu sunt considerate cereri noi, drept urmare pot fi analizate de instanța de apel.
Cererea de partajare/ieșire din indiviziune a imobilului-apartament proprietatea paraților J. D., J. D. si J. M. M. a fost formulata de către banca prin întâmpinarea depusa in dosarul nr._/303/2013 având ca obiect contestație la executare, acțiune promovata de apelanți.
Instanța a considerat ca cererea de partaj/ieșire din indiviziune trebuie discutata in fata completului specializat si a dispus disjungerea capătului de cerere privind ieșirea din indiviziune/partaj si formarea unui nou dosar in acest sens, respectiv_, dosar in cadrul căruia banca capătă calitate procesuala de „reclamant/creditor", iar J. D., J. D. si J. M. M., le revenea calitatea procesuala de „parați".
Dosarul având ca obiect contestație la executare a fost suspendat, pana la soluționarea prezentului dosar privind partajul.
Este foarte importanta aceasta precizare, deoarece in cauza de fata nu avem de-a face cu o cerere de partaj clasic fie succesoral sau de partaj de bunuri comune intervenit după o acțiune de divorț, fapt pentru care legiuitorul a stabilit un cadru legal aparte, acela menționat de art. 493 cod procedura civila.
Deși distincția intre situații este foarte clara, instanța de fond, la deliberare, își motivează hotărârea prin concluzii exprimate asupra executării silite, coroborate cu argumente asupra dispozițiilor împărțelii judiciare si concluzionează prin menționarea drepturilor soților din dreptul familiei, o motivare cel puțin surprinzătoare.
Procedura împărțelii judiciare, dispoziții care trebuiau coroborate in mod obligatoriu cu mențiunile art. 493 cod procedura civila.
Proprietarii imobilului-apartament, respectiv J. D., J. D. si J. M. M. nu au, solicitat în mod expres împărțirea bunului proprietatea lor si nici nu au adus garanție băncii apartamentul prin semnarea unui contract de ipoteca in acest sens, care sa justifice o executare imediata a imobilului.
În cadrul Contractelor de credit nr. 15/27.02.2008 nr. 16/28.02.2008 și a Actelor adiționale aferente semnate cu C. E. Bank România SA, J. D. poarta calitatea de „garant personal", iar față de această calitate banca a solicitat prin executarea silita urmărirea bunurilor personale ale acestuia.
Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1501/22.07.2003 - dovada proprietății, menționează faptul ca apartamentul a fost cumpărat in cote pârtie egale de 50% de către dl. J. D. si J. D..
La efectuarea expertizei expertul a avut in vedere un Certificat de atestare fiscala din data de 08.02.2013 eliberat de Consiliul Local Sector 6 București.
Chiar daca instanța ar fi considerat ca in cauza banca ar justifica un interes in promovarea acțiunii, cu siguranța in cadrul expertizei judiciare imobiliare, trebuia sa stabilească ca si obiectiv variante de lotizare/de ieșire din indiviziune, in acord direct cu solicitarea băncii. Solicita admiterea excepției invocate, iar pe fond respingerea acțiunii promovate de creditoare ca fiind lipsita de interes, fata de faptul ca banca potrivit mențiunilor legale are posibilitatea de urmărire a cotei părți determinate a debitorului J. D. din imobilul aflat in coproprietate, fără a mai fie necesara împărțirea imobilului și prejudicierea fără temei a paratei J. D..
În subsidiar, in situația in care instanța de apel considera ca banca justifica un interes in promovarea acțiunii pe fondul cauzei, „solicita admiterea apelului, schimbarea in parte a hotărârii atacate in sensul completării Raportului de expertiza judiciara imobiliara E. Valeu, prin propunerea de variante de lotizare/împărțire cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune a coproprietarilor, cu respectarea drepturilor deținute si a dorinței de ieșire din indiviziune.
Chiar si in aceste condiții in care expertiza a fost efectuata incomplet, art. 493 cod procedura civila oferea posibilitatea instanței de judecata, ca pe baza valorii imobilului stabilita prin expertiza, coroborate cu cota de 50% din imobil deținuta de debitorul J. D., sa dispună in consecința urmărirea de către creditor a cotei de 50% aparținând debitorului J. D., fără sa intervină asupra dreptului de proprietate al paratei J. D., care nu purta calitatea de debitor fata de banca.
În acest context concluziile paraților prin apărător au fost conturate de așa maniera încât au scos in evidenta lipsa de interes in promovarea cererii de partaj de către banca, iar daca instanța trecea peste aceasta apărare, cu siguranța instanța nu putea sa dispună asupra dreptului de proprietate al paraților, fără să existe consimțământul în acest sens.
Dacă instanța ar fi fost preocupata de situația familiala a debitorilor, așa cum însăși legea prevede, ar fi constatat faptul ca dna J. D. este o persoana pensionata, iar dl. J. D. are in întreținere 2 copii minori, fapt care da o greutate aparte spetei, pe care nu o putem trata cu indiferenta si simplitate, fiind vorba despre traumatizarea vieților unor oameni, care nu s-au angajat in relații cu banca si care sunt nevoiți să își părăsească domiciliul si sa li se încalce dreptul de proprietate, fără măcar să fie întrebați cu privire la acest aspect.
În primul rând considera ca instanța ar trebui sa analizeze faptul ca prezentul partaj este disjuns dintr-o cerere de executare silită deci nu este o cerere de partaj de sine stătătoare promovata de apelanți, iar soluția data de instanța va avea influență directă asupra executării silite, acesta fiind unicul scop pentru care intimata a demarat litigiul. Prin litigiul demarat singurii prejudiciați abuziv au fost apelanții care și-au pierdut dreptul de proprietate asupra bunului deținut în mod legal, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1501/22.07.2003.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele, art.493, art.6731 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca legală și temeinică”.
În apel s-au administrat înscrisuri: certificat de atestare fiscală privind imobilul, extras OCPI, angajament de plată pe numele J. D. a creanței în dosarul de executare, dovezi de plată conform angajamentului, corespondență cu creditorul, contract prestație artistică nr.314/01.04.2014.
Prin decizia civilă nr.1613/A/20.10.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat apelul, pentru considerentele următoare:
Analizând apelul declarat în raport de motivele invocate de apelanți și de probele administrate în cauză,tribunalul apreciază că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea dedusă judecății, depusă ca întâmpinare și calificată de prima instanță ca o cerere reconvențională ce a fost disjunsă din dosarul nr._/303/2013 al Judecătoriei Sector 6 (având ca obiect contestație la executare) reclamanta C. E. Bank (România) S.A., în temeiul art.493 C.proc.civ. a solicitat împărțirea bunului proprietate comună, apartament nr.4, situat în București, ..24-30,.,parte ,Sector 6, imobil ce este proprietatea comună a soților J. D. N. și J. M. M. și dnei J. D., mama debitorului J. D. N. .
Primul motiv de apel prin care apelanții invocă lipsa de interes a creditoarei pentru a solicita partajarea apartamentului nr.23 situat în București, ..24-30, .,Sector 6 nu este întemeiat.
Se va avea în vedere faptul că apelantul J. D.-N. are calitatea de „garant personal", în cadrul Contractelor de credit nr. 15/27.02.2008 nr. 16/28.02.2008 și a Actelor adiționale cu C. E. Bank România S.A. (filele 13-44 dosar prima instanță).
Imobilul în litigiu a fost dobândit de apelanții-pârâți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1501/22.07.2003 (filele 104,105,dosar prima instanță ), în indiviziune, și în cote părți egale J. D. N. și J. D..
Or, potrivit art.493 alin.2 C.proc.civ. invocat de apelanți: ”Creditorii personali pot urmări însă cota –parte determinată a debitorului lor din imobilul aflat în coproprietate ,fără a mai fi necesar să ceară împărțeala.”
Dar, acest text de lege nu este incident în prezenta cauză, cât timp garantul personal, apelantul-pârât J. D. N. este căsătorit cu apelanta –pârâtă J. M. M., iar cota acestuia nu poate fi stabilită decât prin efectuarea partajului.
Faptul că apelantul J. D. N. este în indiviziune cu mama sa, apelanta J. D., și au cote egale asupra apartamentului în litigiu, nu atrage incidența dispozițiilor anterior menționate cât timp cota de ½ din imobilul în litigiu este deținută în devălmășie de apelantul J. D. N. cu apelanta J. M. M., iar singura posibilitate de stabilire a cotelor acestora din urmă este partajul.
În consecință,în mod corect a procedat prima instanță la partajarea imobilului în litigiu, dispozițiile legale incidente în cauză fiind art.493 alin.1 C.proc.civ., potrivit cărora:” Creditorii personali ai unui debitor coproprietar sau codevălmaș nu vor putea să urmărească partea acestuia din imobilele aflate în proprietate comună, ci vor trebui să ceară mai întâi împărțeala acestora”.
În consecință, tribunalul apreciază că intimata-reclamantă a justificat interesul în promovarea cererii deduse judecății, astfel că aceste critici ale apelanților vor fi respinse ca neîntemeiate.
Neîntemeiate sunt și criticile apelanților referitoare a modalitatea de partajare a imobilului în litigiu .
Se va avea în vedere că între părți nu se putea pune problema unui partaj prin bună-învoială cât timp împărțire imobilului în litigiu s-a solicitat în cadrul unei executări silite, iar apelantul –pârât J. D. N. are calitate de garant al unui credit, calitatea în care se impune ca imobilul să-i fie atribuit în cadrul partajului,cât timp acesta nu poate garanta executarea obligației garantate prin alte bunuri proprii.
Nu port fi reținute de tribunal nici criticile invocate în apel cu privire la existența posibilității de lotizare a imobilului în litigiu, cât timp ,la prima instanță pârâții nu au solicitat acest obiectiv la expertiza tehnică imobiliară încuviințată pentru reclamantă, și nici nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat (astfel cum rezultă din încheierea de ședință de la termenul din data de 28.02.2014).
Or, cât timp apelanții nu au uzat de dispozițiile art.212 alin .2 C.proc.civ., așteptând pronunțarea unei hotărâri judecătorești în baza unor probe necontestate, aceștia nu mai pot invoca pe cale apelului aspecte pentru care aveau la dispoziție posibilități de contestare la prima instanță.
Pentru toate aceste considerente,tribunalul apreciază că sentința civilă apelată a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii, motiv pentru care, în baza art.296 C.proc.civ. se va respinge ca nefondat apelul declarat”.
Împotriva deciziei civile nr.1613/A/20.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr._, au formulat recurs pârâții J. D. N., J. M. M. și J. D., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art.304 pct.6, 8 și 9 C.proc.civ., solicitându-se admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru administrarea de probe noi potrivit art.312 pct.3 C.proc.civ., pe care instanța de apel le-a cenzurat în mod nelegal, iar în subsidiar, casarea hotărârii conform art.312 pct.3 și 4 C.proc.civ. și rejudecarea în sensul respingerii cererii de partaj ca fiind lipsită de interes și neîntemeiată – cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, s-a arătat că în mod greșit s-a respins de către instanța de apel solicitarea de efectuare a unui supliment de expertiză care să stabilească variante de lotizare – un astfel de obiectiv care trebuia să însoțească expertiza fondului, lipsind în mod neîntemeiat, în condițiile în care, părțile aveau astfel posibilitatea de a-și împărți propriul bun, prin buna lor învoială.
Cotele de proprietate asupra bunului erau clar menționate în contractul de vânzare-cumpărare – J. D. ½ și J. D. ½ care, fiind căsătorit cu J. M. M., era incidentă prezumția contribuției egale a soților (de câte ¼ din bun), astfel cum rezultă din art.357 din Noul Cod civil privind „Lichidarea comunității legale. Partajul”, „(...) până la proba contrarie (…)”.
În mod greșit a reținut instanța de apel că singura posibilitate de stabilire a cotelor este partajul, când soluția primei instanțe era suficientă prin a se opri la stabilirea doar a cotelor legale deținute de fiecare parte: J. D. ¼, J. M. ¼, J. D. ½ - astfel încât creditorul avea posibilitatea urmăririi cotei corespunzătoare deținută de către debitor din dreptul de proprietate asupra bunului, fără a fi fost necesară efectuarea și a partajului efectiv prin atribuire.
Creditorul nu are interes și în realizarea partajului, în mod nelegal instanța de apel apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.493 alin.2 C.proc.civ. și că singura cale de urmărire a debitorului ar fi partajul, neprimind suplimentul de expertiză în apel în baza art.292 C.proc.civ., întrucât obiectul de lotizare nu s-a formulat mai întâi la fond, ignorând și prevederea legală a administrării de noi probatorii a căror necesitate ar rezulta din dezbateri.
Un partaj prin bună învoială ar fi fost și echitabil, în condițiile în care J. D. deține o cotă majoritară din bun, de 50%, astfel că modalitatea de partajare prin atribuirea imobilului către J. D. (garant personal privitor la creditul acordat – nota red.) ignorându-se prevederile legale aplicabile.
S-au citat textele de lege: art.670 și 380 din Noul Cod civil, respectiv art.6733 – art.67311 C.proc.civ.
Reținerea de către instanța de apel a faptului că atribuirea bunului către J. D. N. se impunea având în vedere interesul băncii creditoare în a-și recupera creanța – se bazează pe o prezumție, nu o solicitare susținută încă de la fond, astfel că instanța și-a depășit învestitura prin atribuirea bunului, în sensul susmenționat, în condițiile în care valoarea creanței (credit 40.000 ron) – nota red.) pentru care este urmărit J. D. este cu mult mai mică decât valoarea imobilului expertizat.
Expertiza tehnică trebuia să stabilească după identificare, doar valoarea de piață, urmând ca în faza de executare să se procedeze la urmărirea prin poprire, în raport de valorile cotelor din bun ce reveneau părților.
S-a mai arătat că autoturismul Hyundai, deși adus garanție băncii prin semnarea contractelor, nu a fost executat nici până în acest moment, însă s-a considerat oportună cererea de partaj în legătură cu un imobil, ce nu a fost adus garanție băncii prin contractele semnate.
Lipsa formulării de obiecțiuni la expertiza de la fond de către recurenți nu justifica respingerea suplimentului de expertiză solicitat în apel, întrucât interes în a formula obiecțiuni avea, dimpotrivă, banca, iar nu recurenții, care nici măcar nu au fost întrebați cum doresc să își împartă bunul, prin bună învoială, creându-se o ilegalitate vădită asupra lor.
S-au atașat copii certificate de pe contractul de vânzare-cumpărare al imobilului și al raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză de către expertul tehnic E. V..
Intimata S.C. C. E. BANK (România) S.A. a depus întâmpinare la data de 09.04.2015 la dosar, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat.
La termenul de judecată din data de 10.04.2015, s-a pus în discuția părților excepția de netimbrare a recursului potrivit rezoluției de primire a cauzei – cu sumele de 4.560,60 lei taxă de timbru (și 5 lei timbru judiciar) – stabilită în sarcina recurenților, în solidar – conform art.3 lit.c) cu raportare la art.11 din Legea nr.146/1997, întrucât recurenții au fost citați cu mențiunea achitării taxelor judiciare în mod legal, fără a fi îndeplinită însă obligația, pentru termenul stabilit de judecată susmenționat.
Având în vedere neîndeplinirea obligației de plată a taxei judiciare de timbru, în temeiul art.20 din Legea nr.146/1997, recursul va fi anulat ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenții-pârâți J. D. N., J. M. M. și J. D., împotriva deciziei civile nr.1613.A din 20.10.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă C. E. BANK ROMANIA SA.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.04.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. P. C. M. T. D. A.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red.F.P.
Tehnored.B.I.
2 ex/04.05.2015
--------------------------------------------
T.B.- Secția a IV-a – L.I.-C.
- A.M.V.
Jud.Sector 6 – S.M.
| ← Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 274/2014.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 544/2015.... → |
|---|
