Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr. 295/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 295/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-02-2013 în dosarul nr. 295/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 295
Ședința publică de la 18.02.2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - D. A.
JUDECĂTOR - F. P.
GREFIER - RĂDIȚA I.
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursurilor formulate de recurentul-reclamant D. V., precum și de către recurenta-pârâtă C. L., împotriva deciziei civile nr.548/A./23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V a civilă.
P. are ca obiect – partaj bunuri comune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul D. Sorica, în calitate de reprezentant al recurentului-reclamant D. V., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, eliberată de Baroul București, avocatul S. L. A., pentru recurenta-pârâtă C. L., în baza împuternicirii avocațiale nr._/2012, emisă de Baroul București.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Se referă admiterea cererii de ajutor public judiciar, formulată de recurentul reclamant D. V..
Avocatul recurentului-reclamant precum și al recurentei-pârâte, C. L., având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea ia act de declarația reprezentanților ambilor recurenți, în sensul că nu mai au cereri prealabile, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea celor două recursuri declarate în cauză.
Avocatul recurentului reclamant, D. V., având cuvântul, solicită admiterea recursului formulat de acesta, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, sub aspectul suplimentării probatoriului, în sensul efectuării unei noi expertize pentru a se stabili valoarea actuală de piață a apartamentului din Bușteni, precum și a îmbunătățirilor aduse în perioada căsătoriei imobilului din București.
Primul motiv de recurs se întemeiază pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii de natura pricinii.
Chiar dacă tribunalul a admis în parte apelul reclamantului D. V. și a stabilit în favoarea acestuia o cotă de contribuție de 70% la îmbunătățirile aduse imobilului din București, bun propriu al pârâtei, C. L., nu a motivat pe baza căror argumente a limitat întinderea acestora la ultimii 5 ani de căsătorie.
De asemenea, nu s-a motivat din ce cauză s-au înlăturat anunțurile publicitare depuse de reclamant în apel, prin care se făcea dovada că la nivelul anului 2012, când s-a judecat apelul, prețul apartamentului din Bușteni a ajuns la 40.000 Euro, față de valoarea stabilită de expert la data de 31.01.2011 de 52.430 Euro.
În opinia sa, stabilirea valorii de circulație a unui bun supus partajului, este cea de la momentul la care se judecă acțiunea de partaj, potrivit art.6731 Cod procedură civilă.
Or, în speță instanța de apel nu a motivat din ce cauză a respins refacerea raportului de expertiză, privind îmbunătățirile aduse de reclamant, imobilului din București, pe perioada căsătoriei.
Al doilea motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă când hotărârea este lipsită de temei legal.
Hotărârea a fost dată cu încălcarea art.129 (4) Cod procedură civilă privind rolul activ al instanței, prin modul nejustificat prin care a respins toate probele solicitate de reclamant.
Pe altă parte, instanța nu a dat eficiență dispozițiilor art.6735 Cod procedură civilă și principiului echității și egalității părților, care guvernează instituția partajului, refuzând să dispună stabilirea îmbunătățirilor aduse imobilului din București, pe întreaga perioadă a căsătoriei, cauzând astfel un prejudiciu acestuia.
Or, chiar dacă aspectele legate de cota de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune și cu privire la îmbunătățirile aduse la imobilul din București, . nr.39, sector 1, au fost corect dezlegate de instanța de apel, acest aspect nu face obiectul prezentului recurs, ci, doar aspectele lăsate nesoluționate privind inadmisibilitatea probei cu expertiză evaluatoare și a probei testimoniale, care în faza de recurs, nu mai pot fi reanalizate.
Avocatul recurentei-pârâte, având cuvântul, cu privire la recursul reclamantului, solicită respingerea acestuia ca nefondat, considerând că nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru efectuarea unei noi expertize evaluatoare, întrucât de fiecare dată s-ar ajunge să se facă altă expertiză.
Cât privește recursul declarat de pârâta C. L., solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat, iar pe fond admiterea cererii și stabilirea partajării apartamentului în cote egale.
Critica formulată prin motivele de recurs se referă la cota de contribuție a reclamantului de 70% cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului din București și 30 % pentru pârâtă și consideră că aceasta s-a stabilit ținându-se cont de o chitanță datată 06.07.1995, ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului din Bușteni, iar la acel moment, prețul a fost plătit integral, iar suma împrumutată de la un prieten a fost primită după încheierea acelui contract.
Reclamantul susține, pe de o parte că apartamentul din Bușteni a fost cumpărat din vânzarea apartamentului părinților, iar pe de altă parte din vânzarea părților sociale ale . class="BodyText"> Cât privește îmbunătățirile aduse la apartamentul din București, acestea au fost efectuate de către pârâtă împreună cu fiul acesteia, așa cum rezultă și din declarațiile martorilor și din raportul de expertiză.
Concluzionând, solicită admiterea recursului declarat de pârâta C. L., cu compensarea cheltuielilor de judecată.
Avocatul recurentului-reclamant, având cuvântul cu privire la recursul declarat de către pârâtă, solicită respingerea acestuia ca nefondat, cu precizarea că la momentul cumpărării imobilului din Bușteni, reclamantul își cesionase o parte din părțile sociale ale societății și de acolo au rezultat și banii împrumutați de la acel prieten.
Solicită și cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele.
Prin cererea înregistrata la data de 22.10.2008 pe rolul Judecătoriei sector 1, reclamantul D. V. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta D. L. să pronunțe o hotărâre prin care să dispună desfacerea căsătoriei încheiată la data de 27 iulie 1972, înregistrată sub nr.846/27.07.1972 la Primăria Sectorului 1 București, din vina exclusivă a reclamantului, revenirea pârâtei reclamante la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, respectiv C., partajarea bunurilor imobile dobândite în timpul căsătoriei.
Prin cererea reconvențională introdusă la data de 10.12.2008, pârâta D. L. a solicitat desfacerea căsătoriei din vina reclamantului - pârât, revenirea la numele purtat anterior încheierii căsătoriei, și anume acela de C., partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei în cotele stabilite de lege - . orașul Bușteni, ., . județul Prahova, dobândit conform contractului autentificat sub nr.5284/15 iunie 1995.
La termenul de judecată din data de 2.02.2009, reclamantul a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, prin care învederează ca . București, ., nr.39, sector 1 este dobândit de pârâta înaintea căsătoriei, însă părțile împreună, au adus o . îmbunătățiri, formulând la același termen de judecată precizare la acțiunea introductivă, în sensul de a se constata o contribuție de 70% la sporul de valoare (constând în reparații și îmbunătățiri, îmbunătățiri care au mărit valoarea de circulație) adus imobilului compus din apartament situat în Bucureșți, ., nr.39, sector 1. În ceea ce privește imobilul situat în orașul Bușteni, ., . județul Prahova, solicită să se constate o contribuție de 70% la acest imobil (sporul de valoare a fost obținut prin contribuția exclusivă a reclamantului - pârât) și solicită ca acest imobil să îi fie atribuit în întregime, urmând ca pârâta - reclamantă să primească sultă după scăderea din valoarea cotei ce i se cuvine a contribuției reclamantului - pârât la sporul de valoare (reparații și îmbunătățiri) la imobilul din București.
Prin sentința civilă nr.5110/30.03.2009, pronunțată în dosar nr._/299/2008 Judecătoria Sectorului 1 București a dispus desfacerea căsătoriei dintre reclamantul pârât D. V. și pârâta reclamantă D. L., prin acord, cu revenirea la numele avut anterior căsătoriei și a disjuns cererea de partaj.
După disjungere, s-a format dosarul nr._ care a fost soluționat prin sentința civilă nr._/14.06.2011 pronunțată în dosarul nr._, în sensul că s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul-pârât D. V. în contradictoriu cu pârâta-reclamantă D. L. și în parte cererea reconvenționala formulata de pârâta D. L. în contradictoriu cu reclamantul D. V.; a constatat că părțile au dobândit în timpul căsătoriei imobilul din Bușteni, ., ., ., reclamantul-pârât în cota de 70%, iar pârâta – reclamantă în cota de 30%; a constatat că reclamantul are un drept de creanță în cuantum de 3046 lei împotriva pârâtei-reclamante, reprezentând ½ din îmbunătățirile la imobilul situat în București, . nr.39, sector 1 și o obliga pe aceasta din urma la plata sumei mai sus menționate; a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în Bușteni, menționat mai sus, astfel cum este el individualizat în contractul de vânzare – cumpărare nr.5284/15.06.1995; a atribuit reclamantului – pârât în natura imobilul menționat mai sus și l-a obligat la plata în favoarea pârâtei – reclamante a sumei de_ euro, în echivalent în lei, la data efectuării plății, cu titlu de sulta și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut ca prin sentința civilă nr.5110 din 30 martie 2009 pronunțată în dosar nr._/299/2008 Judecătoria sectorului 1 București a dispus desfacerea căsătoriei, încheiate la data de 27 iulie 1972, dintre cele două părți, prin acord, pârâta reclamantă revenind la numele avut anterior căsătoriei - C.. În timpul căsătoriei prin contractul de vânzare cumpărare nr.5284/15.06.1995 s-a dobândit imobilul situat în Bușteni, ., ., jud. Prahova, preț de achiziție 15.000.000 lei și totodată, au efectuat îmbunătățiri la imobilul situat în București, proprietatea pârâtei anterior căsătoriei.
Cu privire la aceste ultime îmbunătățiri, ele nu schimbă calitatea de bun propriu al pârâtei reclamante ci dă dreptul doar la un drept de creanță pentru reclamantul pârât, constând în contravaloarea acestor îmbunătățiri.
În ceea ce privește cotele de contribuție la dobândirea bunurilor și la efectuarea îmbunătățirilor, instanța prin raportare la înscrisurile de la dosar a reținut că la momentul achiziționării imobilului din Bușteni, cel care a dispus de o sumă de bani importantă pentru achiziționarea acestuia a fost reclamantul pârât prin cesionarea părților sociale de la societatea unde era asociat în timp ce pârâta reclamantă nu a făcut dovada că din veniturile salariale s-a acumulat o anumită sumă de bani pentru achiziționarea bunului menționat mai sus.
În ceea ce privește îmbunătățirile la imobilul situat în Bușteni, instanța a reținut că majoritatea îmbunătățirilor care au adus și un spor de valoare acestuia s-au făcut în perioada ulterioară separației în fapt (schimbat parchet, montat tâmplărie PVC, schimbat instalația electrică, montat centrală pe gaze, înlocuit învelitoarea cu tablă galvanizată, realizată izolația exterioară a apartamentului) prin contribuția exclusivă a reclamantului pârât așa cum rezultă atât din înscrisurile de achiziție de la dosar dar și din recunoașterea părților că sunt separate în fapt din anul 1997, pârâta reclamantă recunoscând la interogatoriu că în acest imobil nu a mai fost de la momentul separației în fapt.
În consecință, coroborând aceste rețineri, instanța a constatat o cotă de contribuție de 70% a reclamantului pârât la dobândirea imobilului din Bușteni și nu a reținut apărarea reclamantului pârât în ceea ce privește contribuția exclusivă la îmbunătățirile imobilului bun propriu al pârâtei reclamante situat în București.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel C. L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând admiterea apelului și pe fond admiterea cererii, să se dispună partajarea apartamentului din Bușteni în cote egale, motivat de faptul că din întreg materialul probator nu rezultă că reclamantul a contribuit cu o suma mai mare pentru achiziționarea imobilului din Bușteni. În ceea ce privește îmbunătățirile aduse imobilului din București acestea au fost efectuate în întregime de către apelanta C. L. împreuna cu fiul acesteia, așa cum rezulta și din declarațiile martorilor și din raportul de expertiza.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și reclamantul-pârât D. V. în temeiul dispozițiilor art.282 Cod procedură civilă, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate, iar pe fond să se constate că reclamantul-pârât D. V. are o cota de contribuție de 70% din valoarea actuala de piața a apartamentului din Bușteni - fără îmbunătățiri; să se constate că reclamantul-pârât D. V. are un drept de creanța reprezentând 70% din îmbunătățirile aduse imobilului proprietatea pârâtei-reclamante București, . nr. 39, sector 1, în perioada căsătoriei (1972-1997), îmbunătățiri care au generat un spor de valoare corespunzător și pe cale de consecința solicita sa i se recunoască un drept de creanța de 70% din valoarea actuala de piața a imobilului (mai puțin valoarea îmbunătățirilor efectuate de fiul acestora - constatate deja în cuprinsul raportului de expertiza), să fie stabilită valoarea sultei și valoarea dreptului de creanța în lei, echivalentul în Euro la data efectuării partajului, precum și acordarea de cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului, arată ca în mod greșit a hotărât instanța de fond obligarea reclamantului-pârât D. V. la plata sultei de 30% din valoarea de circulație cu îmbunătățiri a apartamentului din Bușteni, ., ., când în mod corect ar fi trebuit sa dispună obligarea la plata sultei de 30% din valoarea de circulație a apartamentului fără îmbunătățiri, întrucât sporul de valoare de 70% din valoarea de piața a apartamentului a fost adus prin îmbunătățirile efectuate în mod exclusiv de reclamantul-pârât după separarea în fapt a soților și nu poate să-i profite și pârâtei-reclamante.
Referitor la imobilul din București, . nr.39, sector 1, bunul propriu al pârâtei-reclamante dobândit anterior căsătoriei, greșit a stabilit instanța ca reclamantul-pârât are o cota de contribuție de 50% din valoarea îmbunătățirilor aduse acestui imobil în timpul căsătoriei și nu de 70% așa cum a solicitat reclamantul-pârât câtă vreme reclamantul-pârât a dovedit cu martori și înscrisuri, ca, în perioada căsătoriei, acesta a avut o vechime neîntreruptă în munca comparativ cu soția sa care, în perioada 21.12._78- nu a lucrat - conform cărții de muncă depusă la dosarul cauzei. Aceasta perioada a coincis cu data cutremurului din 4 martie 1977, când imobilul din București, . nr.39, sector 1, bunul propriu al pârâtei-reclamante, a suferit distrugeri foarte mari și a trebuit refăcut de urgenta în perioada imediat următoare.
Prin decizia civilă nr.548A/23.05.2012, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta pârâtă C. (fostă D.) L., a admis apelul formulat de apelantul reclamant D. V., împotriva aceleiași sentințe, a schimbat, în parte, sentința civilă apelata în sensul că a constatat că reclamantul D. V. are un drept de creanța împotriva pârâtei C. (fostă D.) L. reprezentat de 11.158 lei, respectiv 70% din valoarea totala a îmbunătățirilor aduse la imobilul din București . nr.39, sector 1 și a menținut în rest sentința civilă apelată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în timpul căsătoriei părților, prin contractul de vânzare cumpărare nr.5284/15.06.1995, au dobândit imobilul situat în Bușteni, ., ., preț de achiziție 15.000.000 lei. De asemenea, supusa partajului este și contravaloarea îmbunătățirilor aduse atât la imobilul bun propriu al pârâtei reclamante dobândit înainte de căsătorie situat în ., nr.39, ., dar și la imobilul din Bușteni.
Criticile ambelor parți vizează cota parte reținută fiecăreia dintre ele, raportat, însă la bunuri diferite. Prima instanța a statuat, în mod corect asupra cotei de 70% în favoarea reclamantului și a cotei de 30% în favoarea pârâtei cu privire la imobilul din Bușteni.
Astfel, în ceea ce o privește pe pârâta, aceasta s-a încadrat în activitate remunerată în anul 1974, însă la data de 21.12.1975 și-a încetat activitatea pentru creștere copil pe o perioada de 3 ani, respectiv până la data de 29.11.1978. De la reluarea activității până la data de 1.04.1995, pârâta a avut o retribuție salarială cu limite cuprinse între 1570 și_ lei. Iar la data de 1.06.2000, pârâta a fost încadrata în sistemul public de pensii, după o activitate de 26 ani.
În ceea ce îl privește pe reclamantul pârât, acestuia i-au fost stabilite drepturile privind pensia de invaliditate la data de 20.09.2006, cu un stagiu total de cotizare de aproximativ 28 ani.
La nivelul anului 1991, era asociat împreună cu numitul O. C. la .. La data de 03.07.1995, așa cum reiese din procesul verbal al Adunării Generale, reclamantul pârât s-a retras din societate prin cesionarea părților sociale către celălalt asociat. Urmare a acestei cesiuni la data de 06.07.1995, reclamantul pârât a primit cu titlu de avans suma de 25.000.000 lei. În aceeași perioadă, astfel cum a relatat martorul M. M. R., la momentul cumpărării apartamentului din Bușteni, l-a împrumutat pe reclamantul pârât pentru achiziționarea acestui imobil, cu suma de 25 mil. lei, sumă care i-a fost restituită ulterior de către acesta într-o lună-două. Totodată, astfel cum rezulta din mențiunile certificatului de moștenitor nr.566/1994, reclamantul a preluat întreaga avere succesorală a tatălui său, respectiv dreptul de proprietate asupra apartamentului nr.75 situat în București, ., nr.5, ..
Tribunalul a reținut că prima instanță a coroborat într-un mod judicios probatoriul administrat pentru a statua asupra faptului ca la momentul achiziționării imobilului din Bușteni, cel care a dispus de o sumă de bani importantă pentru achiziționarea acestuia a fost reclamantul pârât.
Pentru aceste considerente, instanța a constatat că . a avut întotdeauna câștiguri mai mari, astfel încât se justifica stabilirea unei cote de contribuții mai mari în favoarea acestuia.
Însă, stabilind cota de contribuție la efectuarea îmbunătățirilor diferențiat față de cea deja reținută, instanța de fond a nesocotit dispozițiile legale în materie. C. de contribuție la dobândirea unui patrimoniu nu poate fi decât una singura și nu diferita pe fiecare bun în parte. C. parte se raportează la întreaga masă de împărțit. Creanțele fac parte din masa partajabilă, așa cum și datoriile acumulate de coproprietari în timpul stării de indiviziune sunt incluse în patrimoniul de împărțit, dar pentru toate acestea, judecătorul trebuie să stabilească o singura cotă de contribuție. Astfel, cum s-a statuat în doctrina, proprietatea devalmașă este universalitate de bunuri.
Așadar, față de prevederile art.30 alin.1 Codul Familiei, tribunalul a reținut că în ceea ce privește cota de contribuție a soților la dobândirea bunurilor comune, aceasta se apreciază prin raportare la totalitatea bunurilor dobândite în timpul căsătoriei, iar nu în mod individual, prin raportare la anumite bunuri în parte, motiv pentru care dreptul de creanța al reclamantului asupra îmbunătățirilor efectuate la imobilul din București, astfel cum au fost stabilite prin raportul de expertiza tehnica omologat în cauza, a fost stabilit la 70% din valoarea totală a acestora.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 21.06.2012, a declarat recurs pârâta C. L., considerand-o netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța a stabilit cotele de 70% și 30% în condițiile în care, din probele administrate nu rezultă că reclamantul ar avea o contribuție mai mare.
Arată că, părțile s-au căsătorit în anul 1972 și s-au despărțit în fapt în anul 1997. Imobilul din București, a fost dobândit de recurenta – pârâtă în anul 1971 și are și în prezent aceeași configurație, iar în anul 1995 au cumpărat împreună apartamentul din Bușteni, la data de 15.06.1995, prețul fiind de 15.000.000 lei preț achitat integral la autentificarea actului, așa cum rezultă din cuprinsul actului de vânzare-cumpărare.
Recurenta arată că apartamentul din Bușteni a fost renovat, amenajat de ambii soți.
În 1977 pârâtul reclamant a primit cu titlu de donație suma de 20.000 lei pentru cumpărarea unui autoturism, iar în anul 1990 acest autoturism a fost înstrăinat.
Deși martorul pârâtului-reclamant a precizat ca i-ar fi împrumutat acestuia suma de 25.000.000 lei pentru a cumpăra apartamentul din Bușteni, așa cum rezulta din chitanța sub semnătură privată depusă la dosarul cauzei, chitanța a fost întocmită la data de 6.07.1995, ulterior încheierii actului de vânzare-cumpărare asupra apartamentului din Bușteni, acesta fiind întocmit la data de 15.06.1995, prețul fiind achitat integral.
Astfel, din întreg materialul probator nu rezultă că reclamantul a contribuit cu o suma mai mare pentru achiziționarea imobilului din Bușteni și nici la îmbunătățirile imobilului din București, considerente pentru care solicită să se dispună admiterea recursului și pe fond să admiterea și să se dispună partajarea apartamentului din Bușteni în cote egale, cu cheltuieli de judecată.
La data de 24.02.2012 a declarat recurs și reclamantul – pârât D. V. solicitând admiterea recursului, să se dispună casarea/modificarea deciziei recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, sub aspectul suplimentarii probatoriului cu înscrisuri, martori, și expertiza evaluatoare care sa aibă ca obiective stabilirea valorii actuale de piață a apartamentului din Bușteni, județul Prahova prin raportare la preturile practicate pe piața imobiliară și la tranzacțiile efectiv realizate la momentul efectuării expertizei; stabilirea tuturor lucrărilor de îmbunătățiri aduse imobilului din București, . nr.39, sectorul 1 în perioada căsătoriei, mai exact în perioada 1972-1997 în care cei doi soți au trăit și au gospodărit împreuna în acest imobil, și determinarea vechimii acestor lucrări, prin prelevare de probe (tencuială, fundație, vechimea materialelor, s.a.), cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului său, recurentul – reclamant – pârât a arătat că, în speța dedusă judecații, cu toate că tribunalul a admis în parte apelul declarat de reclamantul-pârât D. V. și a stabilit în favoarea acestuia o cota de contribuție de 70% la îmbunătățirile aduse imobilului din București, . nr.39, sectorul 1 - bunul propriu al apelantei-pârâte C. (D.) L., însă nu a motivat pe baza căror argumente a limitat întinderea acestor îmbunătățiri la ultimii 5 ani (însușindu-și în mod netemeinic și nelegal, concluziile Raportului de expertiză imobiliara întocmit de dona expert C. G.) în condițiile în care acest raport a fost contestat de reclamantul D. V. atât la fond cât și prin motivele de apel.
Recurentul arată că tribunalul nu a motivat care au fost probele din dosar depuse de părți, care au format convingerea instanței ca îmbunătățirile aduse imobilului din București, . nr.39, sectorul 1, s-au realizat în ultimii 5 ani și totodată, tribunalul nu a motivat din ce cauză a înlăturat anunțurile publicitare depuse de apelantul-reclamant în apel, prin care a produs dovada că la nivelul anului 2012, când s-a judecat apelul prețul apartamentului din Bușteni a ajuns la maxim 40.000 Euro, față de 52.430 Euro, cât a fost stabilit de d-na expert C. G. la data de 31.01.2011, în condițiile în care, scăderea prețurilor la apartamente este un fapt notoriu ce nu trebuie dovedit, stabilirea valorii de circulație a unui bun supus partajului, este cea de la momentul la care se judecă acțiunea de partaj - potrivit art.6731 și următoarele Cod procedură civilă, iar apelul are caracter devolutiv.
Arată recurentul că prin respingerea probelor în apel, nu a beneficiat de o dreapta judecată, iar judecata s-a făcut cu încălcarea principiului rolului activ al instanței, ceea de echivalează cu necercetarea fondului, atât sub aspectul stabilirii îmbunătățirilor aduse imobilului din . nr.39, sectorul 1 - pe întreaga perioada căsătoriei (1972-1997), și nu pe ultimii 5 ani, cum în mod greșit a stabilit expertul C. G., cât și pe aspectul - stabilirii valorii actuale de piața a apartamentului din Bușteni, județul Prahova, raportat la scăderea semnificativă a prețurilor la apartamente față momentul la care s-a efectuat expertiza evaluatoare la fond.
Împrejurarea că instanța de apel nu a răspuns motivelor de critica expuse de apelantul D. V. în motivarea apelului atrage motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 Cod procedură civilă;
O altă critică pe care o aduce hotărârii recurate este aceea că, «hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu aplicarea greșita a legii».
Aceasta critică vizează în esență două aspecte:
a) - Hotărârea este lipsită de temei legal - deoarece, din modul în care a fost redactată, nu se poate determină dacă legea, respectiv art.6735 și următoarele Cod procedură civilă și principiile de drept care guvernează instituția partajului au fost corect aplicate, în condițiile în care, instanța de apel a făcut referire doar la art.30 Cod familie care reglementează regimul juridic al comunității de bunuri, fără nicio referire la instituția juridică a partajului și la principiul echității și egalității părților care guvernează aceasta instituție juridică.
b). Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, ceea ce înseamnă că instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar fie le-a încălcat, fie le-a aplicat greșit.
Pe acest ultim aspect, arată că hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea art.129 (4) Cod procedură civilă, privind rolul activ al instanței deoarece a respins în mod nejustificat toate probele solicitate în mod procedural de apelantul D. V. - ceea ce echivalează cu necercetarea fondului.
Pe de altă parte, instanța de judecată nu a dat eficiență dispozițiilor art.6735 și următoarele Cod procedură civilă și principiului echității și egalității părților care guvernează instituția partajului, refuzând să dispună stabilirea îmbunătățirilor aduse imobilului din București, . nr.39, sectorul 1 pe întreaga perioadă a căsătoriei (1972-2011), cauzând astfel un prejudiciu vădit reclamantului D. V. prin limitarea îmbunătățirilor la ultimii 5 ani.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate și analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante în materie, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Asupra motivului de recurs invocat de recurentul – reclamant, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă, Curtea consideră că este nefondat, întrucât instanța de apel a respectat dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, expunând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și care au determinat soluția pronunțată în apel.
În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.
Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.
Întrucât Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.
Cu alte cuvinte, art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.
Curtea apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.
Respectarea acestei cerințe a motivării actului jurisdicțional aflat în calea extraordinară de atac a recursului s-a analizat în raport de motivele prezentate în, cererea de apel dedusă judecății și de argumentele aduse în apărare de partea adversă.
În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art.261 alin.1 pct.5 Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel a expus în mod corespunzător argumentele care au determinat formarea convingerii sale.
Mai precis judecătorii apelului au prezentat în cuprinsul hotărârii toate elementele care i-au condus la concluzia unicității cotei de contribuție raportată la întreaga masă de împărțit precum și la stabilirea contravalorii îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu.
În ceea ce privește critica referitoare la faptul că instanța de apel ar fi respins, în mod nemotivat probele solicitate de recurentul – reclamant, Curtea reține că în ședința publică din 21.03.2012, deliberând asupra cererii de probe, instanța de apel a încuviințat proba cu înscrisuri și a respins proba cu expertiză tehnică în specialitatea evaluare imobiliară și proba testimonială întrucât apelantul reclamant nu a justificat motivele pentru care a solicitat suplimentarea probatoriului administrat la instanța de fond.
Din această perspectivă, Curtea constată că ambele instanțe de fond sau preocupat să stabilească starea de fapt incidentă în speță și au fost administrate probe testimoniale, expertize și înscrisuri la cererea părților.
Procedând la interpretarea și coroborarea tuturor probelor, au conchis că recurentul – reclamant are o cotă de contribuție majoritară la dobândirea bunurilor comune, cotă ce se raportează la întreaga masă de împărțit, iar îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu sunt cele expertizate de către expertul tehnic, fără a se raporta la perioada de timp în care au fost efectuate.
Împrejurarea că instanța de apel a respins cererea de probatorii a apelantului – reclamant nu justifică modificarea hotărârii în condițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă invocat de recurent, întrucât textul legal invocat nu permite cenzurarea aprecierii făcute de judecătorii apelului cu privire la utilitatea, pertinența și concludența probelor.
Esențializând motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta se raportează la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art.6735 Cod procedură civilă care guvernează instituția partajului și la principiul echității și egalității părților care caracterizează aceeași instituție juridică.
În cauză, recurentul – reclamant și-a întemeiat al doilea motiv de recurs pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, însă prin conținutul său concret recurentul trimite la probele administrate în cauză și propune o reapreciere a acestora în recurs pentru a se trage o concluzie diferită de cea a instanței de apel.
Prin urmare, recurentul reclamant nu critică, sub acest aspect, decizia din apel pentru nelegalitatea ei, în sensul art.304 pct.9 Cod procedură civilă, ci pentru netemeinicie.
În aceste circumstanțe, instanța de recurs nu se poate substitui instanței de fond (prima instanța și apel) pentru a stabili, în urma analizei și evaluării probațiunii, elemente de fapt ale pricinii.
Mai mult, Curtea constată că, în aplicarea principiului egalității consacrat de art.741 alin.1 cod civil și a principiului echității consacrat de art.742 Cod civil, instanța de apel a avut în vedere că evaluarea bunurilor supuse împărțelii să se facă în funcție de valoarea de circulație din momentul împărțelii prin raportarea valorii sultei la valoarea monedei stabilite – euro – urmărindu-se menținerea echilibrului între coindivizari și la data executării partajului.
Această soluție este acceptată și de doctrină care, în principiu acceptă teoria impreviziunii, care se fundamentează pe căutarea unui just echilibru între părțile unei convenții, în condițiile schimbării împrejurărilor economice.
În privința îmbunătățirilor aduse imobilului din București, Curtea reține că instanțe de fond au avut în vedere toate îmbunătățirile aduse imobilului în litigiu, astfel cum au fost contatate și evaluate de către expertul evaluator inginer C. G., aspect care ține de stabilirea stării de fapt.
Se impune așadar, respingerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de apel fiind suverană în legătură cu stabilirea situației de fapt a cauzei.
În ceea ce privește recursul declarat de recurenta – pârâtă, Curtea constată că toate criticile formulate se referă la reținerea eronată a cotei de contribuție a părților la dobândirea bunurilor comune.
Curtea reține că în situația împărțirii bunurilor comune ale soților, este necesară stabilirea, în prealabil, a contribuției acestora la dobândirea bunurilor. Prezumția că ambii soți au contribuit în mod egal la dobândirea bunurilor comune operează numai în lipsa unor probe din care să rezulte că aportul unuia dintre ei a fost mai mare decât al celuilalt.
Ca atare, cota ce se cuvine fiecărui codevălmaș ține de stabilirea situației de fapt și de probatoriul administrat, netemeinicia hotărârii neputând face obiect al cenzurii în recurs.
Se observă că recurenta face referire la înscrisuri, la depoziții ale martorilor audiați în cauză, sens în care consideră că situația de fapt nu a fost corect stabilită de instanța de apel.
În lipsa unor critici de nelegalitate a deciziei recurate, dată fiind abrogarea dispozițiilor art.304 pct.11 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că analiza probelor nu poate face obiectul controlului judiciar în această fază procesuală.
Din punct de vedere al aspectelor de legalitate, Curtea reține, pe baza situației de fapt reținută de instanța de fond și faptul că, în mod corect, la determinarea cotelor de contribuție ale părților s-a avut în vedere aportul fiecărui soț, per ansamblul bunurilor ce compun masa partajabilă, la dobândirea și conservarea acestora, precum și principiile care stau la baza temeiului juridic al comunității de bunuri, reținând o cotă majorată pentru recurentul – reclamant asupra totalității bunurilor dobândite în timpul căsătoriei.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident nici unul din motivele de recurs invocate în cauză, Curtea, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge, ca nefondate, recursurile declarate împotriva deciziei civile nr.548A./23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de recurentul-reclamant D. V., precum și de către recurenta-pârâtă C. L., împotriva deciziei civile nr.548A./23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. C. D. A. F. P.
GREFIER
RĂDIȚA I.
Red. M.C.
Tehnored. M.C./cs
Ex.2/2013
T.B.Secția a IV-a Civilă – C.L.B.
- C.D.C.
Jud. sector 1 București – E.M.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 670/2013.... → |
|---|
